196 matches
-
cu răsuflarea înfierbântată se legau atât de evident de jocul de curbe, cute și umezeli al corpului feminin? Și nu al orică rui corp, ci numai al celei ce stătea acum pe cearșaf, cu picioa rele-ncru cișate, vorbind la mobil zâmbitoare și jucându-se cu lănțugul de aur ce ardea-n jurul gleznei de uriașă. Bombă? Mai curând o rachetă trimisă în patul fiecărei ființe care-o vedea măcar și o singură dată pe plajă, sorindu-se goală și visătoare pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Eu întotdeauna am sperat la ceva mai bun de-atât. La radio se aude o explozie de cornuri franceze, țăcănitul unui telex și o voce bărbătească zice că poliția a găsit încă un top-model mort. La televizor îi arată poza zâmbitoare. Din nou prietenul fetei este arestat ca suspect. O altă autopsie care relevă indicii de raport sexual post-mortem. Pagerul îmi sună din nou. Numărul de pe ecran este noul meu mântuitor. Cu mâna încleiată de obloane și uși, ridic receptorul. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cum îți zâmbește Și îți dai seama că acel mister nu glumește. El e undeva adormit, Uitat în timp Și fără chip De te gândești la răsărit. După acest răsărit Uiți de misterul adormit, Te uiți la mare Și pleci zâmbitoare. Marea-ancora mea De câte ori plec din orașul natal Gândul îmi zboară la mare. La marea mea de lumini și cristal La țărmul scăldat veșnic în soare. Oriunde mă duc port în suflet un val O plajă-aurie, un freamăt naval O scoică
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cheie de rezervă și peste câteva secunde inhalam aerul stătut, plin de mirosul țigărilor lui Russ Millard și de secărica vărsată pe jos de Harry Sears. Și am dat cu ochii de Elizabeth Short pe toți cei patru pereți: vie, zâmbitoare, imortalizată parcă într-un vis ieftin și eviscerată pe un teren viran, plin de buruieni. Am știut imediat ce am de făcut. Am dat jos de pe pat cutiile cu dosare, le-am depozitat în debara și am desfățat patul. Fotografiile Daliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de catifelarea lemnului de măslin, de negrul pur al abanosului, de cedrul aromat. Aducea bucăți de pin și le dădea fiilor lui Iosif să le cioplească. Mi-a adus și mie un dar, un urcior cu forma zeiței Taweret cea zâmbitoare care mă făcea să râd de câte ori mă uitam la el. Corabia vizirului trăgea după ea un șlep încărcat cu lemn de calitate când am părăsit Memfisul ca să ne îndreptăm spre Teba, ultima parte a călătoriei. Iosif și cu mine ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de grâu. - De pe pămînt? îl întrebă Auta, râzând blajin. - Nu! mormăi îmbufnat copilul, mîncîndu-și curmalele. Spaima îi trecuse. Din întrebarea învățătorului. El ne-a spus așa... dar se opri și-i măsură din ochi pe cei trei. Văzîndu-le însă fețele zâmbitoare și blajine, se hotărî: Ne-a spuse așa: erau șapte case, în fiecare casă erau câte șapte pisici, fiecare pisică a mâncat câte șapte șoareci, fiecare șoarece a mâncat câte șapte spice, fiecare spic poate să dea câte șapte măsuri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
răbdător, cu o mângâiere, apoi din ce în ce mai dulce și mai intim. Și ne uităm în ochi. Se cere o îmbrățișare, pe care el știe să o dea. Ușor, cu jind, cu drag și finețe. · Coborând în Angkor, porțile mi se deschid zâmbitoare, iar eu le simt primitoare. E anul 1237, suntem încă în inocența vremii. Angkor e o bijuterie, îl țin în palmă, ca pe o mărgea îl suflu ștergându-l de tot ce-i urât. Și cum cobor, știu că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
întunecat. Îmi pare rău, draga mea, dar n-o să dai tonul modei cu chestia aia roșie, a rânjit Julia dând din cap înspre piciorul lui Susan, în vreme ce aceasta continua să țopăie către masă. Roz n-ai găsit? —Du-te dracului! Zâmbitoare, Susan s-a așezat pe scaunul liber dintre Fiona și Alison. — Îmi cer scuze c-am întârziat, dar traficul a fost așa de-aglomerat c-aș fi putut să schimb un cauciuc fără să trag pe stânga. Fiona a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ai făcut un gest demn de laudă, a declarat Susan ridicat paharul. —Pur și simplu, nu sunt o persoană răzbunătoare... asta, sigur, cu excepția momentelor când cineva pune mâna pe o pereche de pantofi Jimmy Choo înaintea mea, a adăugat Julia zâmbitoare. —Ce crezi c-o să facă acum James? a întrebat-o Susan. Cred că e terminat fiindcă te-a pierdut. —Așa zice și el. Dar o să-i treacă. În fond, nu s-a gândit prea mult la mine când l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de miros dulceag, de cadavru În descompunere, mi-a inundat nările până În sinuși, dezmeticindu-mă și obligându-mă să grăbesc pașii. M-am oprit să cumpăr pâine. Din același loc de unde cumpăr de obicei. Nu mai era brunețica știută, veșnica zâmbitoare, cu tenul de culoarea pâinii pe care o vindea. Era o tipă nouă, mătăhăloasă, Într-un trening albastru, peste ai cărei pantaloni Îi atârna un drăgălaș colac de grăsime. Un băiat blond, aflat la rând Înaintea mea, i-a spus
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
redă-mi credința Și reapari din cerul tău de stele: Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie! {EminescuOpIV 362} TA TWAM ASI Fiică gingașă de rege, când în haina ta bogată Treci în faeton de gală și te mlădii zâmbitoare, Cum din frunzele-nfobiate râde proaspătă o floare, Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată. Sbori cu șase cai ca vântul și răsai ca Aurora. Cu căciulele în mână și cu gurile căscate, Oamenii salută-n cale pământeasca zeitate. Tu te
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu mare intensitate pe Va, ceva Între surpriză, invitație și uimire parcă spunând: De ce nu mă săruți, nu vezi că-s fumoasă?! Rămasă făra batic și fără „boanda” lui moș Ianoca, tatăl ei care făcea butoaie și sănii, Rozalița cea zâmbitoare era o noutate pentru Va și purta o flaneluță roșie și mai ales niște pantalonași roz de care se lipise privirea băiatului, culori vii cu care tinerele mame de la sat Își Îmbracă din totdeauna frumoasele lor bucurii care le seamănă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la fereastră și nu m-am mai mișcat de acolo. Poate că eram și intimidat, văzându-mă pentru prima oară într-o cameră cu o femeie care îmi aparținea. Reușise să dreagă neajunsurile lăsate de călătorie, iar acum era proaspătă, zâmbitoare și fără văl, la fel ca atunci când îmi fusese oferită. S-a apropiat de fereastră și a început să se uite alături de mine la cei ce dănțuiau, lipindu-și imperceptibil umărul de al meu. Noaptea era răcoroasă, chiar rece, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai exista acum la întoarcere, când el împlinise deja douăzeci și șapte de ani. Biata fată, tot așteptându-l, s-a îmbolnăvit grav de plămâni. L-a întâmpinat o ființă suferindă, formată numai din piele și oase; nu tânăra veselă, zâmbitoare, dornică de viață, cu obrajii trandafirii, așa cum o lăsase la plecare. L-a așteptat ca să-i moară în brațe la câteva săptămâni de la revedere. Lista cu surprize nu se încheiase. La ea s-au mai adăugat și dispariția unor rude
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mult. Pentru câteva minute, la bordul Peștelui Zburător domni un haos de nedescris, în care doar două persoane păreau să-și fi păstrat sângele rece: gânditorul Navigator-Căpitan, ai cărui ochi nu pierdeau nimic din ceea ce se petrecea în jurul lui, si zâmbitoarea Anuanúa, în vreme ce Tapú Tetuanúi își amintea de cuvintele pe care Navigatorul-Căpitan le pronunțase cu mult timp în urmă: „Marara este un vas foarte rapid, dar în nici un caz nu ar putea rezista ciocnirii cu o navă de război“. În timpul schimbului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
patru galbene, două purpurii. C'est la rose l'important cînta, în tinerețea mea, Monsieur un milion de volți, cum era poreclit Gilbert Becaud. Important e... portolacul. Mi se pare vital să mă odihnesc numărîndu-i florile neparfumate, dar atît de zîmbitoare și de nepretențioase. Chiar dacă sună prelung telefonul și Tano mă trage de fustă, ca totdeauna cînd îl aude. Termină. Nu răspund. Fă ce-ți priește, Iordanco. Mie mi-ar prii ceva de ronțăit. Ce-mi dai? Ești cam grăscean, Tano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a doua zi, să-și preia teatrul, că eu mai aveam puțin și dădeam în infarct... Mă gîndeam chiar să-mi fac operație estetică, să nu mă recunoască cei pe care-i implicasem în imunda aventură... Amica mea a sosit zîmbitoare, ca întotdeauna, și, după ce a ascultat criza mea de isterie, după ce s-a speriat de spumele-mi de la colțurile gurii, m-a dezarmat cu un cald și samaritean "Și ce dacă e un singur român în trupă? Și pentru unul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
minune: "Sara sună glas de bucium și cerboaice albe-n turme Prin cărările de codru, de pe frunze uscate urme, Vin rupînd verzile crenge, cu tălăngile de gît; Și în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare, Pîn' din el o'mpărăteasă iese albă, zîmbitoare, Pe umăr gol doniță albă, stemă-n părul aurit. Din copaci ies zîne mîndre, de-mpărat frumoase fete Țînînd donițe pe umăr, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin, Ce sub dulcele lor mîne își oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
demnitatea bătrână a unui Ronetti Roman. Într-o dispută cu Nae Ionescu, a cărui sofistică n-a înțeles-o (Cum am devenit huligan), Mihail Sebastian se dovedește un polemist de vervă rece, excesiv obsecvios, cu o mască atât de impenetrabil zâmbitoare, încît aprobarea și dezaprobarea atârnă de o clipire din ochi (1907-1945). C. FÎNTÎNERU, MIRCEA GESTICONE Un document este Interior, jurnal liric, analizând psihologia "generației noui", într-un voit stil incoerent, spre a se da impresia autenticului. De fapt dăm de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
uriași, reptile, numeroase specii de maimuțe printre care urangutanul și maimuța năsoasă, gândaci cât o minge de tenis, scheletul unei balene albastre etc. În aventura noastră florală ne Însoțește ghidul local, un bărbat mărunțel, cu ochi jucăuși și fața ciocolatie zâmbitoare, profesor de științele naturii, care entuziasmat ne oprește la fiecare soi de arbore sau arbust pentru a ne spune „povestea” acestuia, ca despre o ființă vie, Însuflețită, precum În credințele anemiste. Nu știi ce să admiri mai Întâi, bambușii subțiri
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
-i explici.) O să-i prezint situația, cît pot de limpede. O să ne salvez căsnicia. Nu-și dorește o familie distrusă. O știu. O știu. Prin fața ușii trece o asistentă, și strig după ea: Nu vă supărați! — Da? mă privește ea zîmbitoare. — Mi-ați putea face cumva rost de niște hîrtie de scris? — Păi s-ar putea să aibă la chioșc... se Încruntă, gînditoare. Cred că are o colegă. Stați puțin. Un moment mai tîrziu revine, cu un blocnotes Basildon Bond. Vă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]