444 matches
-
Seminarul, acceptase ca nevastă-sa, Geta, să mai treacă pe acolo, de ochii autorităților, să poată scoate adeverința de colectivist, fără de care Artemie n-ar fi intrat la facultate nici după anii de amânare. Compromisul îl făcuse Vidu cu mare zăbavă, timp în care băiatul își satisfăcuse stagiul militar și mai lucrase ceva timp, vreo doi ani. Nu uitaseră anii aceia nici tatăl, nici fiul. Dar, mai ales, fiul amânat la studii, la viață, de bățoșenia tatălui. Și asta îi îndepărtase
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
Răspunse fratele, zâmbind. / Dănilă, în pământ privind, Îi zise: „Ce poate să fie? / Doar lume, cu negustorie.” „Bine, dar spune-mi ce-ai făcut / Cu boii tăi. Ți i-ai vândut?” „Pai, eu cu graba m-am pornit, / Da cu zăbava m-am trezit”. „Dar ce vești ne aduci? Hai, spune!” „Bădiță, nu am vești prea bune. Să știi că boii au plecat, / De parcă lupul i-a mâncat!” „Măi frățioare, au venit / Dihănii de te-au încolțit, Sau te-o fi
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
adiere rar/ În ton singurătătii celor despăduriti.” - Plopii fără sot pe Bahlui). Din poemele sale se revarsă o anume seninătate, sfințenie, eticism filozofic (,,Credinta curată în Tatăl Ceresc Atottiitorul,/ Cît ziua-i lumină si-n gînduri e rost,/ Spor în zăbavă si trudă cît tine ogorul,/ Dorinta statornică-n cinste, în rugă si-n post,/ Prudentă, răbdare si cumpăt/ trăirilor, azi, pe de rost.-Gînduri la usa templului). Pastel sau elegie, meditație, epigramă, fabulă, snoavă, scrise pe linie clasică sau modern
CATINCA AGACHE DIONISIE VITCU, ACTORUL-POET SAU ARTA DUALITĂȚII COMICO-TRAGICE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343131_a_344460]
-
sângele meu. Cu dreapta îl cuprindeam în căuș, încercând temeinică vopsire... Canon mare, nu alta! Toate ca toate, dar aveam o durere: n-ajung, îs prea puține! tot bolboroseam. Drumul pân’la cuibar în miez de noapte ar fi cerut zăbavă, nu glumă! Și-n mintea mea de prichindel se născu pe loc alt gând. Dac-aș roși niște... și cat cu ochii-n jur. Dau de-o ulcică de grâu odihnind pe colțul dulapului, să fie dat la oare. Alerg
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
Ediția nr. 2043 din 04 august 2016. DESCĂTUȘARE Cu primul tremur al razelor de soare am deschis larg fereastra, să simt suflul de libertate, iar mintea să le poată cuprinde pe toate! Frământări și gânduri învălmășite își fac loc fără zăbavă, încerc să mă scutur, poate le ia vântul și mă ușurează de ele, prea-s lacome să mă înșele, să mă disece, ca să nu pot gândi la rece. Poate o să mă las cuprinsă de tristețe, apoi o să râd, o să plâng
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
Nu contează atâta vreme cât am visele mele, și pot merge ... Citește mai mult DESCĂTUȘARECu primul tremural razelor de soaream deschis larg fereastra,să simt suflul de libertate,iar mintea să le poatăcuprinde pe toate!Frământări și gânduri învălmășite își fac locfără zăbavă, încercsă mă scutur, poatele ia vântul șimă ușurează de ele,prea-s lacome să măînșele, să mă disece,ca să nu pot gândi la rece.Poate o să mă lascuprinsă de tristețe,apoi o să râd, o să plâng,sau o să mă bucur,cine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
întrupat, cu sica-mi pe limbă Aștept doar o poruncă să fiu Răzbunare străbună și armă adâncă. De la Muntele Sfânt, Zamolxe Străbunul Mesager mi-a trimis cu poruncă Viața deșartă să-mi las, nălucă de fum Să sui Ko-Ga-Ion-ul, fără zăbavă C-a colo m-așteaptă în grabă Chiar el Zamolxe Părinte Străbun și Moș Timpul. Poruncă să-mi dea, să duc-napoi în Vale Că Moș Timpul răgaz nu mai dă Celor din Vale...să mâie la luptă. Zamolxe Părinte
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
vrea,/ Jucând viața-n scena morții,/ Să uimim lumea cu ea.” (Actori). Filozofând în legătură cu viața și tinerețea, continuă în poezia Verde crud: Suntem vinovați de-o crimă: / Moartea tinereții noastre. / N-am știut destul a cere, / De la Cer, un bob zăbavă, / Am vândut timp pe plăcere / Și zâmbete pe otravă”. Iată un verdict, pe cât de dur pare a fi, care cuprinde în el tot adevărul lumii, din nefericire, iar poetul nu se teme să-l exprime. Nici în poezia Lebede..., nu
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
pârguite. Poezia e Cântec și Fantezie divină. Cuvântul e prins în noi ca un altoi, ca o corabie în vie, la care meșteșugește încă Noe. Stau într-un lan de cuvinte ales și secer snopii, îi așez în stavă, cu zăbavă, și aștept să simt boabele de grâu susurând în mâna mea, apoi dănțuind în inimă. Strecor și eu cuvinte din șuștar, prin sita deasă, așa cum făcea în noaptea cu lună plină zeița Iștar. Observăm în poezia lui Dumitru Ichim o
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
cadril CĂUTARE te văd țânc ba ești miel ba ești ied bâjbâind după sfârc căutând apucând apă vie prefăcută în năvalnică inimă pâine unsă cu miere suflet tainic picând bob de rouă curată bob de plumb și de smoală și zăbavă în bob și speranță în rugă și drum printre spini ori în cercuri săgeată ce zvâcnești înspre cer te văd deal așezat peste vale cu colnicele coaste prinse șanț peste care iarbă verde răsare urmăresc din privire drum săpat de
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
te fac re... te faci iute, asta e. CUCU: Gata. Dă-i drumul. ESCROCUL: Asta co... asta co... da' plătești. CUCU: Nu cred până nu mă văd... invizibil. Asta e. ESCROCUL: Stai un pic, stai un pic... stai un bob zăbavă. CUCU: Cât costă mă' chestia asta? ESCROCUL (imaginând un teanc de bancnote): Uite-atât. CUCU: E cam mult dar să vedem dacă merită (aduce o casetă din care scoate banii). ESCROCUL: E prea pu... e prea pu... CUCU: Prea puțin
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
începe-a plânge zarea Și mult mă tem că-i mult până am s-a ajung la ei Simt timpul cum se lasă pe umeri tot mai greu Și tot mai des ridic privirea către cer, Să cer un bob zăbavă la bunul Dumnezeu Să pot ajunge-acasă până ai mei nu pier. Ah!iată,aud pârâul,pădurea o zăresc De-odat mi-apare satul,căsuța părintească, Încep să-mi zboare pașii...părinții mi-ntâlnesc! Dar poarta are lacăt,nu-i cin' să
PREA TÂRZIU de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372010_a_373339]
-
o mărgică De furnică? Țara mea ce ape are De le soarbe dintr-o dată, Tremurând din aripioare, O gâză nevinovată, Însetată? Cum de-adună astă țară Greierii cu fața gravă, De-i cântă în prag de seară Cântec drag, fără zăbavă, Cânt de slavă? Veselă ori necăjită, Țara mea cum face oare De rămâne îndrăgită De toți fiii, ca o floare Uimitoare? Referință Bibliografică: DESPRE ȚARĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1482, Anul V, 21 ianuarie 2015. Drepturi
DESPRE ŢARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373042_a_374371]
-
bazar Se vând sentimente pe-un vers funerar Ierbarul- albumul zălog își conferă Imagini, triunghiuri și scara la sferă. Cad fluturi din lampa logodnei de an Și ninge pe lucruri un scrum diafan Pe spire și arce în ceasuri întoarse Zăbava pendulei tăcerea își sparse. Cuvintele false-n afonul coral Doar cifrelor lasă intrarea la bal Le numără cine ce cifră va scade? Coboară paingul c-o mie de spade Referință Bibliografică: Se năruie / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SE NĂRUIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371175_a_372504]
-
vreo stână sau să te încolțească vreo jivină? Aici doar nu ești la tine pe bulevard sau între blocurile tale din beton. - Trebuia să fiu demult la tine, dar așa-i când pleci cu graba, te întâlnești în drum cu zăbava. - Dar ce ai pățit, Neculai? - Multe s-au întâmplat. Am fost în drum spre tine până și mamoș. - Cum așa? Mă uimești. Unde asta? - Aproape de tine, în sat la Teșila. - Hai, povestește, dacă tot ai venit până aici la vremea
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
precum în aceste două strofe, din odiseia vieții sale: Descurcă, iubito, ițele iubirii/ și țese întinse pânze de amor./ pune bătătură dorurile tale,/ giulgiu ca să-mi fie, când va fi să mor!// De te-ncurci în ele, ai un pic zăbavă, / Voi veni și eu, ca să te ajut / Și vom țese-n doi numai pânză albă/ Dorurile noastre s-or uni-n țesut. George Ionițăa debutat în anul 2000 la Editura Macarie, a colegului de liceu din Târgoviște, Mihail I. Vlad
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
vrea să intre în roiniță. Atunci mama ne-a trimis după un vecin la deal, vecinul Loba, bătrân, cu părul alb, care avea un picior de lemn și umbla cu o cârjă. Omul veni repede, știa că nu încape multă zăbavă când roiesc albinele. Dar până ajunsese la noi, chiar atunci roiul se ridică din copac și fugi la vale, peste țarinile cu iarbă. Pesemne, albinele știau dinainte undeva o scorbură bună de locuit. Loba, bietul de el, a început să
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
N-auziți bolnava inimă, pe moarte, clocotind de lava unei alte soarte? Omul e-atotputernic Și totuși omul poate să își învingă soarta, fiind stăpân pe poarta ce dă-n eternitate. Nimic nu-i stă-mpotrivă când nu doarme-n zăbavă și dac-a vieții navă n-o lasă în derivă. Numai de el depinde dacă rămâne teafăr și ultimu-i luceafăr se stinge sau se-aprinde. Omul e-atotputernic și-nvinge-n toate strașnic și când e bun și pașnic și
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348950_a_350279]
-
-l stăpânește, magic îl învăluie! Râde cu tine deodată, întregul univers Când în iubire găsești adevăratul sens. VIS Furtuni miraculoase mă străbat asire Mă traversează albastrul.Tăinuire Sunt inundată cu lumină ca de slavă Ca o arteră în orbire, fără zăbavă Mă micșorez... acum sunt cât un punct Contopit cu lumina curcubee-n care sunt. Ești lângă mine minusculul punct alb Împletit andromedic în arborele dalb Te simt angelic atât, atât de aproape Insomniile însingurării sunt uitate Descântul sânzienelor sub lună
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
Mai ales bunica își făcuse un obicei din îndemnul “La tablou!” după vreo boroboață mai sâcâitoare. Copilul se lăsa chemării ascultând explicațiile înflorite despre necazul puiului îngrozit de vânt și întuneric, așteptând spășit întru salvare pe mamă și frați. După zăbava de la tablou, uita, parcă, tot, revenind la alte și alte pozne. Și urmă asa o vreme. Era în amurgul unei zile caniculare. Dată treburilor, bunica sesiză, într-un târziu, liniștea nefirească din casă. Pesemne că e ostoit de joacă și
TABLOUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377037_a_378366]
-
ia spumă de pe tine să-l smulgi, iar sânii și buricul, să-i lași novici pe mâini străine dă-ți sânii pradă mâinilor să îi frământ cu ir de rouă și sfârcurile amândouă sub crâmpoțeala buzelor tu să îndemni fără zăbavă, să îi dezmierde cu săruturi sau sa-i alinte-n zbor de fluturi pe rotunjimi, gura hulpavă iar pe buric să pun pecetea tânjirilor de foc și miere cu mult râvnita mângâiere iar vintrelor să le cresc setea tainic buric
IUBIREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377848_a_379177]
-
-i către plafonul holului. Măi să fie! zise el după o pauză. Dacă nu mi-aș fi exprimat năduful, n-aș fi observat ce clădire ultra ocupă Hotel Royal, măi, măi!... Ca la un semn, colegii, uitând cu totul de zăbava impusă de cei doi excursioniști, începură divagații, referiri pe tema modernizării architecturale din România de după 1989, ținând-o tot așa, încât abia fură întorși la realitate tot de Papa printr-un banc, mai mult strigat, tocmai când Americanul se apropiase
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
îndrăgostiții nu se mai pot vedea. Nici măcar prin sticla ferestrei, atunci când flăcăul căuta nadă ca să-și zărească iubita. Încăperea ce-i devenise fetei temniță n-avea fereastră la drum. Dar cu dragostea nu-i de glumă, căci Veronica nu avea zăbavă în a-și întreține focul inimii, pornit dintr-un jar ascuns în cenușa falsei vinovății. O vinovăție pe care mintea ei o nega vehement în fața părinților. Și nici Gheorghe, tânărul care-i împărtășea dragostea, nu se resemna cu această nedreaptă
CASTANUL DE LA POARTA ÎNVĂȚĂTORULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376736_a_378065]
-
întrupat, cu sica-mi pe limbă Aștept doar o poruncă să fiu Răzbunare străbună și armă adâncă. De la Muntele Sfânt, Zamolxe Străbunul Mesager mi-a trimis cu poruncă Viața deșartă să-mi las, nălucă de fum Să sui Ko-Ga-Ion-ul, fără zăbavă Că acolo m-așteaptă în grabă Chiar el Zamolxe Părinte Străbun și Moș Timpul Poruncă să-mi dea, să duc-napoi în Vale Moș Timpul răgaz nu mai dă Celor din Vale..., să mâie la luptă. Zamolxe Părinte Străbun, Ce
DEZROBIREA GETO-DACIEI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373079_a_374408]
-
macină regretul ancestral, Că steaua lui abia mai lasă-o dâră, Înșfacă viața-n dinți, mușcând cu ură, Sperând să-l mai ridice-un ultim val. Și ar mai sta, că încă n-a spus tot... Cerșește timpului un bob zăbavă, C-a-nfulecat din viața cu otravă Iar pentru asta n-are antidot. Dar când pieri-va partea asta-n vânt, Mă-ntorc în partea ce ți-am dat-o ție, La colțul meu de rai și de magie- Grădina fericirii pe
INTROSPECȚIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372164_a_373493]