596 matches
-
aproape de tine decât tot ceea ce te-a sufocat în această baie materialistă. Spre acel ceva, ca spre o lume visată și bănuită, te împinge duhul din tine. Această lume se străvede ca un spațiu azuriu, scăldat în lumina soarelui, printre zăbrelele interdicțiilor pe care societatea ți le impune. Un limb. Să știi, prietene, că nici o ideologie ateistă, nici o regulă materialistă, oricât de autoritar ți-ar fi impusă, nu este în stare să ridice un zid total impenetrabil între tine și lumea
“Nimic din ceea ce se petrece în lumea aceasta nu este un joc al întâmplării inconştiente” (cuvântul 5) () [Corola-blog/BlogPost/340027_a_341356]
-
dar nu vă contraziceau din respect. Iar revizorul doar l-a chemat ca să știe câtă țuică a luat cu găleata, a încercat Radu să-l liniștească. - Și tu ai știut, Ioane? - Ia? Păi ce crezi dumneata? Am ținut socoteala pe zăbrelele casei: Cum ajungeam acasă, trăgeam o linie. Când am auzit de anchetă, am dat fuga la zăbrele și am numărat liniile. Optzeci și șase de găleți. Am numărat de două ori. Numai că, de multe ori, găleata era mai goală
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
luat cu găleata, a încercat Radu să-l liniștească. - Și tu ai știut, Ioane? - Ia? Păi ce crezi dumneata? Am ținut socoteala pe zăbrelele casei: Cum ajungeam acasă, trăgeam o linie. Când am auzit de anchetă, am dat fuga la zăbrele și am numărat liniile. Optzeci și șase de găleți. Am numărat de două ori. Numai că, de multe ori, găleata era mai goală, poate cu doar trei kile. Rareori, doar când am avut peste treizeci de salahori, mi-a dat
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
în epocă, intitulată „Ne-am mutat în casă nouă”, cu mulțumiri adresate partidului pentru viața plină de voie bună a sătenilor și a fiilor acestora. Sara Tudor a fost prezentatoarea programului, călăuzită din umbră de „Giani poetul”, a recitat „Prin zăbrele” de A. Toma și a interpretat rolul principal în brigadă. Pentru toate acestea, a fost lăudată și felicitată de profesor, apoi, amândoi de instructorul de partid și chiar de secretarul raional Vătuiu, sosit în timpul derulării programului. După serbare, programul a
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
și pui, salate, sarmale, prăjituri și cozonaci, pălincă, vin și alte bunătăți. Sprijinit de brațul acelui Moș Crăciun bătrânelul nostru a ajuns acasă. Deschise încet ușa de la casă și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșiatice prin zăbrelele ușii de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă imprăștiind în jur pace si liniște. Masa era gătită ca de sărbătoare și în jurul mesei, oaspeți: fiul cel mic, nora și nepoțelul, prietenii Nelu, Tudor și Sandu care au venit la colindat
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
amintiri trecute a văzut sufletul meu, cine poate să le-asculte, poate numai dumnezeu. am văzut cocori plecând, într-un zbor aerian și refugiați în gând, cum se duc din an în an. sângeră timpul cel blând între lanțuri și zăbrele, viețile adulmecând și jucându-se cu ele. ruginită scapă-n gol viața asta-n stoluri bete clipele ne dau ocol în pendula din perete. au trecut ore târzii, poate dulci, dar și amare, nu le numeri, nu le știi, ele
TRECE TIMPUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341543_a_342872]
-
a Gărzii de Fier" - era vorba de alegerile parlamentare din 1933. Uniformele legionarilor erau asemănătoare celor militare, verzi - simbolizând reînnoirea, de aici și denumirea de „cămășile verzi”, salutându-se folosind salutul fascist. Simbolul mișcării era crucea triplă, o rețea de zăbrele de închisoare reprezentând martiriul și cunoscută ca și „crucea arhanghelului Mihail”. Față de alte mișcări similare europene de sorginte fascistă, mișcarea legionară din România se distingea prin importanța acordată religiei ortodoxe. Mișcarea legionară din România era susținută cu precădere de către studenți
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341762_a_343091]
-
Acasa > Orizont > Selectii > SUNETUL TĂCERII MELE Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sunetul tăcerii mele sparge zid antifonat, Rupe lanțuri și zăbrele imense, din fier forjat, Sunetul tăcerii mele, clopotul îl răscolește, Liniștea piere în flăcări, glasul pironit în clește, Norul nu are putere lacrimile să-și oprească, Dezlegând din nou furtuna într-o goană nebunească, Suflet amuțit pe veci, nu are
SUNETUL TĂCERII MELE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341839_a_343168]
-
sinistră, cu aer de pușcărie și proceduri de rigoare judiciară, a altor biblioteci, unde nu ai acces la raft, trebuie să treci prin varii filtre, să prezinți diverse carduri care deschid diverse bare, să te strecori prin uși rotitoare cu zăbrele, ca ultimul bandit, hoț, tâlhar, pirat, brigand. Ți se va spune cu solicitudine că tehnica de supraveghere și, deci, siguranța au ajuns departe... Dar tu, care știi cu siguranță despre tine că nu ești nici hoț, nici brigand, nici tâlhar
Despre impostură și consecințele ei toxice () [Corola-blog/BlogPost/337949_a_339278]
-
aduși, câțiva pași, în camioane de „TRANSPORT ANIMALE VII” până la gura abatorului. Din camionul cu prelatele suflecate, un bărbat în echipament de lucru încarcă pe o bandă rulantă navetele galbene, 10 pui într‑una, creste și ciocuri rozalii ițite printre zăbrele, cotcodăceli uzuale. Câteva secunde mai încolo, doi bărbați în mănuși îi scot din navete și îi agață cu picioarele‑n sus, cum pui o haină în cui, în lanțul mișcător de suporturi metalice. Imediat, puii intră într‑o sală aburită
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
sub triste pleoape Când mantia-i de gheață îmi întinde Nu vrea să plece și mă ține-aproape Mă împresoară, viața mi-o cuprinde. S-a cuibărit demult la mine-n casă Și-a răsfirat prin colțuri trena-i veche Printre zăbrele-o văd, e colțuroasă Și-o egoistă-i... fără de pereche. Singurătate, pleacă-n depărtare Și lasă-mi liber sufletul să zburde Slăbește-mă din veșnica strânsoare Tu dăruie-mă dragostei flămânde! Mă năpustesc spre-a inimii fereastră Cu gândul bun
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
absolut vibrând în tărie, te-ntrupezi în crez mustind de speranțe și deodată simți că-n tine adie stranii nuanțe. Doamne,de ce doar de-ndoieli ai parte? Clipele ce vin au viscole-n ele. Stai și-nlocuiești geamurile sparte punând zăbrele. În inima ta o ultimă barcă a-ndesat în ea gândurile-ți stranii și sufletu-ți trist ce-n zadar încearcă să-și zvânte anii. În criza de timp care te sugrumă încerci să oprești curgerea de clipe ce-ți
STĂRI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342973_a_344302]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > APROAPE FRUNZĂ, APROAPE NIMIC Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1607 din 26 mai 2015 Toate Articolele Autorului Zilele mele, repezi ca vara prin zăbrelele mâinilor. Sunt numai un scâncet la ușa uitării. Aproape frunză. Aproape nimic. Mă fac ecou în gări părăsite, plecând mereu, niciodată venind și nu mă mai vindec știind că voi găsi lângă țipăt trandafirii ciopliți în talpa singurătății, de tine
APROAPE FRUNZĂ, APROAPE NIMIC de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343299_a_344628]
-
parcă aud, încă, zumzetul lor înfundat, determinat de detonația diesel, de zgomotul injecției fracționate, pe care îl reproduceam drept un „langa, langa, langa, langa” monoton și continuu. Le numeam „autobuze cu mustăți”, din pricina grilei radiatorului alcătuită din două rânduri de zăbrele dispuse orizontal, de o parte și de alta a vergelei plasate pe mediena acesteia. Apoi, regia de transport a achiziționat primele autobuze românești. Întâi a fost varianta MTD-TV, pusă în serviciu pe linia 7, care deservea cartierul Andrei Mureșanu. A
HOINĂRIND PRIN AMINTIRI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377345_a_378674]
-
în vis) Și să te las acolo, să nu afli, că ce-mi doresc acum, e să-mi aduci Ceva din gustul versurilor tale, chiar de-s amare,-n cuibul meu de cuci. De n-ai curaj, la geamuri cu zăbrele să mă mai strigi ca-n vremurile bune, Rămâi în visul meu de altădată și-n visul meu încet, îmi vei apune... Referință Bibliografică: Din nou în cuib de cuci / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1709, Anul
DIN NOU ÎN CUIB DE CUCI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377616_a_378945]
-
chiar dacă dispune de toate condițiile exterioare prielnice contemplației și rugăciunii. Noi, în închisoare, eram lipsiți de frumusețile acestui relief al munților Carpați, numai între patru pereți, unde zeci de ani stăteai între ei și nu vedeai raza soarelui prin crăpăturile zăbrelelor de la geam; iar dacă te urcai cumva să vezi o rază de soare, gardianul era la spatele tău și-ți dădea câte-o pedeapsă de cinci zile la arest sever, încât nu scăpai sănătos de acolo. Ei bine, suferința aceea
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378793_a_380122]
-
-ți iei avântul, cartea unde lași cuvântul ca pentru suflet veșmântul... Norii negri ori albaștri sunt mătasea dintre aștri și nectarul dulce-al florii, apa de la roata morii... Eu sunt cupa de lalea, sunt o gaură-n curea, închisorii o zăbrea și merinde în boccea... Sunt o apă curgătoare, cânepă pusă-n vâltoare, lacrimă la supărare, îngerul cu suflet mare.... Sunt nisipul ce respiră, chipul oglindit pe miră murmurul lăsat de liră, perla scoicii ca safiră... Sunt țărână pe mormânt, o
EU SUNT de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378965_a_380294]
-
ți-au dat pământ refuzându-ți crugul, și nu mai zărești măcar un luceafăr dorindu-ți rugul. De-asupra e-un cer doldora de stele, dar n-a fost al tău nici măcar o clipă. Bolta ce-o visezi zace-ntre zăbrele și-n tine țipă. Anatol Covali Referință Bibliografică: Fără cer / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1735, Anul V, 01 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
FÃRÃ CER de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381846_a_383175]
-
sau să înoate liniștit. Într-una din zilele cele mai negre ale lui Algus, când curenții puternici de pe fundul oceanului măcinat de furtună îl purtaseră pe Marinică în apropierea unui lanț muntos subacvatic, delfinul descoperi o peșteră subacvatică închisă cu zăbrele împletite din cea mai groasă iarbă de mare. Curiozitatea lui de informator îl împinse să cerceteze împrejurimile acelui loc neobișnuit, iar simțurile sale fine îl avertizară că undeva în adâncul peșterii plângea cineva. - Heeeiii, strigă Marinică, e cineva acolo? Plânsul
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Curiozitatea lui de informator îl împinse să cerceteze împrejurimile acelui loc neobișnuit, iar simțurile sale fine îl avertizară că undeva în adâncul peșterii plângea cineva. - Heeeiii, strigă Marinică, e cineva acolo? Plânsul încetă imediat. Delfinul își strecură botul prin ochiurile zăbrelelor și mai făcu o încercare de a descoperi cine plângea în peșteră. - Heeiii, sunt Marinică, sfătuitorul lui Algus! Dacă ai nevoie de ajutor, spune! - Ajutor, prinse Marinică ecoul stins al unei șoapte ca o părere. Atât a fost de-ajuns
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Algus! Dacă ai nevoie de ajutor, spune! - Ajutor, prinse Marinică ecoul stins al unei șoapte ca o părere. Atât a fost de-ajuns pentru delfin ca să se repeadă înapoi la palat și să revină cu doi soldați rechini-ciocan, care desfăcură zăbrelele în câteva minute și reușiră să scoată din fundul peșterii pe cei doi căluți de mare ai Anemonei, aflați într-o stare de mai mare jalea, cu trupurile însângerate și boticurile sfârtecate. - Cine a îndrăznit să facă asta, răcni Algus
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
merg până la poartă să stau câteva minte printre crizanteme și apoi intru” și-a spus în gând Tea și a ieșit din bucătărie. Burnița s-a transformat în lapoviță. Crizanteme se puteau vedea prin gardul nu prea înalt format din zăbrele rare de lemn. Câte un trecător grăbit încetinea pasul când ajungea în dreptul casei pentru ale privi. În timp ce le admira, amintirile i-au invadat mintea. Cu mulți ani în uma, când s-au mutat în casă avea doar unsprezece ani. Locuiseră
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
cu tine cununat,/ dar te-a vrut al ei-și te-a furat/ nesătulă poftă de balaur.// De-am strigat apoi că ești a noastră/ tânără, întreagă și pe veci,/ m-au închis între pereții reci/ și mi-au pus zăbrele pe fereastră.// Azvârlit în temnița dușmană/ gem ades, însângerat sub fier,/ și-atunci pun câte-un crâmpei de cer/ din seninul tău-bandaj pe rană.// Foamea când îmi cască noi abise/ vine câte-un pui de cozonac/ ce-a crescut ca
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
Nu sunt Magii-Crăișori... Ei au plecat de mult, dar n-au mai ajuns, nici încărcați cu daruri, nici încărcați cu chiciură. Dincolo de negura străvezie a zorilor, peste biciuiala Crivățului își înalță frunțile, Crinii aceia plăpânzi și răsăriți printre miile de zăbrele reci și sinistre. Neaua era și atunci, dar parcă mai puțină. În locul urărilor se auzeu sudălmile gardienilor însoțite de țipătul cucuvelelor și de croncănitul corbilor înfometați. Colindele se cerneau mai rar. Mai des se cerneau sufletele și trupurile lor atât
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
ni s-au frânt aici./ Lerui, ler, sub aștri licurici,/ astăzi pentru toți ce nu mai sunt/ Lerui, Doamne, lor, în legământ!// Iar celor ce încă n-au plecat./ Lerui, ler... colind descătușat!” [Aiud 1962](Vasile Blănaru-Flamură, Colind încătușat-Crini printre Zăbrele. Din Poemele unui fost condamnat la moarte. Ed. Sepco, 2000) Lacrimile Suferințelor sunt veacuri și milenii de suferințe sfinte, Luminile luminilor adunate în rugăciuni aprinse ca o plămadă divină în Sânul neamului și dăruite prin jertfe curate Bunului Dumnezeu, sub
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]