368 matches
-
1050 Acceptăm observația unui critic literar potrivit căreia: „Femeia protagonistă nu mai este o apariție celestială, ci se materializează în conceptul modern al iubirii. Nu mai există sensul covârșitor al culpei, izvorând din dragostea adulteră, torențialitatea iubirii trecând peste asemenea zăgazuri etice.”1051 Nu putem susține că cei doi scriitori resping, în totalitate, moralitatea sau alterează ideile comune legate de noțiunile de bine și de rău, portretizând mai mult ironic personajul feminin tradițional, donna angelicata, și preferând cert emanciparea, spiritul liber
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mai importante pentru înviorarea vieții creștine, a fost redat astfel din nou teologiei românești, atât de schematică până la dânsul, Nichifor Crainic a lărgit cercul preocupărilor teologice, a deschis zări nouă, dar înnoirile sale nu sunt altceva decât o surpare a zăgazurilor care țineau teologia noastră închisă dinspre fluviul bogat și viu al tradiției. Nichifor Crainic înnoiește prin reactualizarea tradiției într-o teologie care se mulțumea cu câteva coji din această tradiție, primite pe calea și de multe ori prin interpretarea ocolită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu este. Sita lor situează pentru prima dată faptul pornind de la un mediu difuz și eterogen, caracterizat de imposibilitatea distincției riguroase între punctele lui. În ansamblul ei, vorbirea formează un sistem de denivelări, ce întemeiază prin drenaj o pre-lume a zăgazurilor în curs de ridicare și canalelor pe cale de adâncire, a rezistențelor în curs de configurare și capitulărilor tergiversate, grație cărora toate celelalte lucruri își mențin pentru o vreme identitatea, protejate de revărsarea peste ele a confuziei. Structuri reticulare o investesc
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
tăie setea lui Rică, ci mult mai adânca ei sete de altceva, stârnită acum irepresibil înlăuntru-i. Această lipsă se lăsase zăgăzuită cam de-o viață întreagă, sorbitură cu sorbitură, strecurându-se astfel neobservată în făptura ei; așa că nici ruperea zăgazului sedimentat pe furiș n-avea cum să survină altfel decât surprinzător. Pe fundul fiecărei ființe umane se găsește un contor scufundat, ce însumează lipsa în jurul mizerei virgule aritmetice, menite să intimideze infinitul afară din firavele capilare ale trăirilor noastre; dar
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lăuntru-i, căreia el, Ian Rechner, arhitectul reușitei personale și cetățean de vază al unui regat respectabil, nu-i era decât marionetă zâmbită țeapăn. Sau - cine știe? - brățară, dacă nu cumva cătușă... Ajunseră într-un târziu la Maeslantkering, cel mai mare zăgaz mobil al curgerii din întreaga lume. Structurile rigide de oțel așteptau crispate în forma lor revizuită până la exasperare de ingineri următoarea rebeliune fluidă majoră a materiei. Ian nu găsi nimic mai răsărit de contribuit la discuție afară de un penibil "au
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un român știe sigur că va ploua, când: rândunica zboară pe jos, țipă păunul des și ascuțit, (... animalele sunt neliniștite și nu au astâmpăr, ies furnicile afară și se adună la un loc, sentorc albinele devreme, Soarele arde prea tare (... ”. Zăgazurile ploilor. Datini și practici de secetă În legătură cu lipsa sau „zăgăzuirea” ploilor, românii posedă câteva credințe și datini străvechi, cele mai multe din aceste practici fiind mai vechi decât creștinismul. Devenind principala sursă de alimentație prin holdele sale, pământului Îi erau necesare ploi
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
imperiului bulgar. O a doua ipoteză presupune existența unui idol cu acest nume, dar cei mai mulți cercetători cred că denumirea provine de la paleoslavul Kal-lut. Caloianul este considerat o semidivinitate sau un spirit care este rugat să urce În cer să deschidă zăgazurile ploii. Invocarea ploii se face cu ajutorul figurinei numită „Caloian”. Pentru desfășurarea datinii se constituie o ceată impară de fete, În frunte cu o vătășiță și o gazdă, la care se desfășoară atât preliminariile cât și finalul ritului. Aici „se Închipuia
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
și depărtarea dintre ele. Deoarece prin Jurnalul Consiliului de miniștri din 21 februarie 1853, întocmit de fostul domn Barbu Dimitrie Știrbei și publicat prin Buletinul oficial nr. 11 din 16 martie 1853, se percepea „taxă de trecători" peste podurile și zăgazurile de pe proprietățile particulare, M. Kogălniceanu la 29 februarie 1864 cu ordinul nr. 5858 dispunea prefecților ca în fiecare district (județ) să se numească comisii de anchetă, compuse din prefect, un inginer, delegat de Ministerul lucrărilor publice, care să constate dacă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
particulare, M. Kogălniceanu la 29 februarie 1864 cu ordinul nr. 5858 dispunea prefecților ca în fiecare district (județ) să se numească comisii de anchetă, compuse din prefect, un inginer, delegat de Ministerul lucrărilor publice, care să constate dacă podurile și zăgazurile la trecători, pentru care se iau taxe, sunt făcute și întreținute în condițiile stabilite și dacă proprietarii posedă pentru acest drept titluri în regulă. Iar dacă nu, să fie date în îngrijirea Departamentului lucrărilor publice, conform art. 6 din jurnalul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
divină”, concluzie peremptorie ce pune capăt unei experiențe agitate, luptei înverșunate cu cuvântul, cu acel cuvânt care a refuzat să fie mistificare, podoabă, artificiu. Poemele lui R. stau sub semnul simplității austere, pusă în mișcare de o energie amplificată de zăgazurile unui control drastic, respingând spontaneitatea și improvizația, dar și iscusința meșteșugarului. Apreciat de comentatori exigenți, versul lui s-a aflat la început într-un con de umbră, eclipsat de vedetele așa-numitei generații Labiș, generație din care R. face parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
sau înlocuire. În deschiderea sa ultimă, el își pierde energia de imperativ sau constatare oficială și devine un alt act sau un text mort aplicat peste o hârtie uitată și abandonată ofilirilor timpului. Pecetea poate fi gândită, așadar, drept un zăgaz, o circumscriere ce ține condensat pulsiuni nelăsând posibilitatea de sondare, de înaintare dinspre exterior către ele. Pecetea găzduiește închizând și protejând de posibilele interferări cu împrejmuirea învăluitoare. Ea se aseamănă cu un zăgaz, cu un stăvilar de ape ce cumuleză
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Pecetea poate fi gândită, așadar, drept un zăgaz, o circumscriere ce ține condensat pulsiuni nelăsând posibilitatea de sondare, de înaintare dinspre exterior către ele. Pecetea găzduiește închizând și protejând de posibilele interferări cu împrejmuirea învăluitoare. Ea se aseamănă cu un zăgaz, cu un stăvilar de ape ce cumuleză presiunea excepțională a unui lac care îi pune la încercare rezistența și soliditatea. Spargerea acestui stăvilar determină revărsarea, năpustirea fluenței acaparatoare într-un flux ce cuprinde și inundă, învăluie și scufundă izbind terifiant
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
într-un flux ce cuprinde și inundă, învăluie și scufundă izbind terifiant orice verticalitate ce i se opune pozițional. Căderea de ape relevă nu doar tensiunea excepțională a mobilităților lichide reținute, dar și forța de rezistență anterioară a stăvilarului. Ruperea zăgazului echivalează aici cu descătușarea imperiului de ape ce impun așezarea fluidă peste tărâmul de dincoace de stăvilar. În esență, acest zid nu doar desparte apele cumulate tensionat de tărâmurile neinundate încă, ci menține ambele perimetre în propria lor caracteristică ontică
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
aici cu descătușarea imperiului de ape ce impun așezarea fluidă peste tărâmul de dincoace de stăvilar. În esență, acest zid nu doar desparte apele cumulate tensionat de tărâmurile neinundate încă, ci menține ambele perimetre în propria lor caracteristică ontică. Prin intermediul zăgazului, lacul de acumulare se păstrează drept un lac de acumulare, iar pământurile, adesea locuibile, cunosc tihna evoluției lor sub atingerea împletirii dintre aer, căldură solară și ploaie sau neaua coborâtă din nori. Distrugerea prin spargere a stăvilarului reprezintă răsturnarea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ploaie sau neaua coborâtă din nori. Distrugerea prin spargere a stăvilarului reprezintă răsturnarea acestei mici lumi bipolare, anularea ei ca peisaj constituit din ape cumulate și tărâmuri nescufundate. După un astfel de radical eveniment, nu va rămâne decât amintirea unui zăgaz, a unui lac și a unor asemenea tărâmuri. Desfacerea celor șapte peceți apocaliptice se aseamănă cu sfărmarea unui stăvilar ce reținea, păstra strâns unite urgii și nenorociri devastatoare. Acest zăgaz desparte viața omenirii de lacul suferințelor sale cumulate prin opțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
astfel de radical eveniment, nu va rămâne decât amintirea unui zăgaz, a unui lac și a unor asemenea tărâmuri. Desfacerea celor șapte peceți apocaliptice se aseamănă cu sfărmarea unui stăvilar ce reținea, păstra strâns unite urgii și nenorociri devastatoare. Acest zăgaz desparte viața omenirii de lacul suferințelor sale cumulate prin opțiunile negative, prin alegerile întru păcat ale spiței adamice. Întreaga istorie omenească stă sub umbra acestui zid în spatele căruia au crescut constant tensiunile dramei noastre finale. Ruperea celor șapte peceți semnifică
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a doua, imposibilitatea de a împiedica acest lucru; cel mai puternic impune legi, cel mai slab trebuie să le respecte; în cele din urmă, totul concură la sporirea dezordinii și a confuziei; ca un curent impetuos, cel mai puternic rupe zăgazurile, măturând totul în cale și expunând nefericitul organism revoluțiilor celor mai dezastruoase 9. Este adevărat că prinții își permiteau să se ghideze după balanța de putere pentru a-și promova interesele. Realizând acest lucru, era inevitabil ca ei să schimbe
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
tot, îi mai rămâne un „rest” ce trebuie deprins cu altcineva. Exigențele la unele examene sunt mari, peste puterea sistemului de a le activa direct, în școală, la nivelul abilităților și competențelor elevilor. În plus, se tot inventează „portițe” și zăgazuri selective așa, ca să ne aflăm în treabă și să demonstrăm celor din „exterior” cât de serioasă este învățătura. Un sistem de învățământ care „secretă” așa ceva se descalifică prin el însuși, demonstrând astfel cât de „bun” e, care e altitudinea valorii
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
Dumnezeu, nu l-a aflat în altă parte decât în bucuria unei iubiri de-o noapte. În orice l-ar fi căutat, post ori rugăciune, nu La aflat aproape pe Dumnezeu decât în trăirea unui sentiment omenesc și în ruperea zăgazului impus atâta vreme trupului, instinctelor. Să fie doar calea păcatului drumul spre Dumnezeu? Se întoarce din fiecare călătorie inițiatică cu o nouă îndoială, nicicând cu vreo certitudine. Și cu dorința de a porni în alte locuri. Tatăl său își pune
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ce pândesc la tot pasul, o scoate la liman. Se vorbește, într-un limbaj dezarmant de simplu și cuceritor de sincer, despre oameni, fapte și lucruri, pentru autor de cea mai mare însemnătate, care într-un moment unic au descătușat zăgazurile îmaginației și efloviile sensibilității. Fără rost devin acum întrebător dacă cerul din fundalul unui peisaj nu este întunecat față de casele și vacile placide, în plină lumină, din planul întâi; dacă mâinile de un galben-verzui chagalian se acordă cu maniera de
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
fără să mai atingă însă gradul inițial de stabilitate, și din nou să urce,dar atingând o treaptă de la nivelul căreia nu mai există întoarcere și să fie necesară doar o neînsemnată precipitare ca furtuna să se dezlănțuie, rupând toate zăgazurile.Tendința e, firește, spre «veșnică urcare», dar procesul de creștere este marcat din loc în loc, în spiritul vieții reale, de cotituri și regrese”. Titu Herdelea este considerat de către critici drept un “raisonneur”, purtător neconvingător al ideilor autorului.Acest personaj a
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
Valeriu Cristea, Valențele talentului, RL, 1989, 10; Gheorghe Tomozei, Cu o floare-n colțul gurii, FLC, 1989, 14; Coșovei, Pornind, 54-56; Lucian Chișu, Forța ascunsă a lirismului, L, 1996, 34; C. Stănescu, Un extraterestru, ADV, 1997, 2260; Ciprian Chirvasiu, În zăgazurile metaforei pure, VR, 1997, 7-8; Marian Barbu, Impunerea unui poet, LCF, 1998, 47; Ion Roșioru, Fiesta lirică, TMS, 1999, 1; Ion Roșioru, Tratat de voluptate, TMS, 2000, 3; Carletta Elena Brebu, „Tablou cu îngeri păzitori”, ATN, 2001, 5; Carletta Elena
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
și contra. Astrologia cucerește prin școala din Alexandria. Data pătrunderii astrologiei în Grecia este intrată demult în istorie - 280 î.e.n.; însă este neîndoielnic că acest an nu trebuie privit decât ca un ultim asalt al valurilor orientale, care au rupt zăgazurile ce se mai opuneau puhoiului. Cu secole înainte, cei mai de seamă greci au băut din fântânile Babilonului și ale Egiptului. Hesiod, Homer, Thales, Heraclit, Pitagora, Socrate, Platon, Hipocrat, Galien, Aristotel - toți au fost maeștri mai mici sau mai mari
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
afină fiind și „ceremonia” hibernală regizată de Gabriela Melinescu - a unei treceri inițiatice: „dezghețul” albului „boreal” al inocenței virginale, sub valul cald al mareelor din „sud”, amplificat de la susur la torent stihial de zăpezi arzătoare, năruind geografii, zeități, idoli și zăgazuri, până la ultimele „insule” din memoria primordială imaculată. Tumultul eului e impersonalizat în alegoria barocă a unei antropologii mitice: „Omul trecea/ și insulele se mutau/ după mersul lui./ Păsările se zbăteau împotmolite/ în cercuri de aur/ și idolii ieșiți din peșteri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
din lătratul prietenos al dulăului. Între șlepurile gemînd de grîne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile capitale cu trîmbițele succesului suind În sînge. Sunt plecările spre satele depărtate ale solitudinii, unde te așteaptă trecerea unui zăgaz mort pe o plută pustie cu chiotele sfîrșind fără răspuns că fluturii Într-o cupă vidă de aer. Sunt plecările imaginate. Sunt plecările din trecut. Sunt plecările care vor veni. CÎt de mult am iubit acel provizorat, acea incertitudine, acea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]