353 matches
-
Nu mai există scăpare din urgia naturii până ultimul ecou aduce liniștea uitării. O liniște-aparentă, căci ploaia-și varsă năduful cu sunete-nfundate stropii lovesc pământul. Picurii grei și mari cad furioși din înalturi fără nicio milă, din ale cerului zăgazuri. La tot pasul se preling mari șiroaie, apa-și iese din matcă, dup-o asemenea ploaie. În fața acestei patimi crengile se-apleacă, iar vântul rece acum naturii îi e dădacă. Ploaia pe nesimțite-și pierde din putere, raze de soare-apar
POVESTEA FURTUNII de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372770_a_374099]
-
glasul ei, ar ponegri pasărea dacă n-ar fi sore! Pasărea și Diana Bișinicu Andrieș sunt una pentru cealaltă un public. Se plac, se aseamănă, se extaziază reciproc. O inimă singură bate la Diana și pasăre, iar pentru amândouă, singurul zăgaz al spiritului e libertatea. Așa cum zborul are mai lung văzduh decât aripă, vocea Dianei are mai mult înger decât ruga! Fiecare sunet al vocii sale e o floare nouă de catifea, în neîncetate primăveri sufletești, principese ale anotimpurilor! Principesă în
DIANA BIŞINICU ANDRIEŞ VIAŢA CA O CÂMPIE ÎNTRE SUPERBITATEA FAMILIEI ŞI MIRACOLUL MUZICII… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373095_a_374424]
-
Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1675 din 02 august 2015 Toate Articolele Autorului Pentru orice e o vreme! Sub sticla de cer ce-nvelește de-o vară Bacăul, această vară a lui 2015, incandescentă, ce-a pus la drumurile răcorii zăgazuri, cobor, de la 1 la 16 august, seri clăditoare de coloane spirituale care-ntorc din refugiu plăcerea, cultura, binele uman și-nnobilarea firii umane în cursă cu sine, sub scutul Thaliei. Adevărat, nimic mai adevărat decât că teatrul e un jar și
WOODSTOCK-UL UNIVERSULUI TEATRAL ROMÂNESC. BACĂU, ESPLANADA FESTIVALULUI „THEATERSTOCK” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372103_a_373432]
-
c-ai să mai poți trăi Când cu pustiul tu făcut-ai legământ. Pe o mare în furtună traiul tău Se va desprinde în mii de talazuri Fără iubire, drept busolă a inimii Nu îți vei găsi tu drumul spre zăgazuri. Și când fără speranța de- a te mai vedea Dispare ca un pescăruș în depărtare, Sufletul meu începe iar să cânte Cutreierând făr” de răgaz un țărm de mare. Citește mai mult Când sufletul ți-e amuțitși nu mai ai
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
pe pămîntSă nu gândești c-ai să mai poți trăiCând cu pustiul tu făcut-ai legământ.Pe o mare în furtună traiul tăuSe va desprinde în mii de talazuriFără iubire, drept busolă a inimiiNu îți vei găsi tu drumul spre zăgazuri.Și când fără speranța de- a te mai vedeaDispare ca un pescăruș în depărtare,Sufletul meu începe iar să cânteCutreierând făr” de răgaz un țărm de mare.... XXVI. SĂRUTĂ-MĂ, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1223 din
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
-n tăcere; Cu alge verzi îmi înfășor ființa, Să crească-n inimă dorința De-a adăsta pe azurii lăicere. Neptun, al mării zeu, tridentu-nalță Spre universul care-i este tată; Cu umilință cere un răgaz De-a pune apei un zăgaz, Să ostoiască marea-nfuriată. În clocotirea-i înspăimântătoare Corăbii, yahturi, vâsle - mici chibrituri, Fărâme albe de nimicnicie Se-ntorc la mama veșnicie... Seduse sunt de ale vieții rituri. Pseudonim literar - Bonnie Mihali ... Citește mai mult În amintirile-mi nevinovateSe zbate
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
suflete ce suferă-n tăcere;Cu alge verzi îmi înfășor ființa,Să crească-n inimă dorințaDe-a adăsta pe azurii lăicere.Neptun, al mării zeu, tridentu-nalțăSpre universul care-i este tată; Cu umilință cere un răgazDe-a pune apei un zăgaz,Să ostoiască marea-nfuriată. În clocotirea-i înspăimântătoare Corăbii, yahturi, vâsle - mici chibrituri,Fărâme albe de nimicnicieSe-ntorc la mama veșnicie...Seduse sunt de ale vieții rituri.Pseudonim literar - Bonnie Mihali... IV. MĂ-NTORC SPRE TINE, DOAMNE!, de Curelciuc Bombonica
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
de maci, aprinși într-o văpaie jucăușa, Cu-al buzelor balsam să vindeci poveștile gravate pe obraz. Să mă găsești în jarul ce-a ars bezmetic și-acum este cenușă Să răscolești cu teamă norii și să dezlegi al ploilor zăgaz.. Referință Bibliografica: Scrie-mi... / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2028, Anul VI, 20 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SCRIE-MI... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375758_a_377087]
-
uitări sigilate cu sărutări prăfuite zâmbetul fericit de iubire al soarelui s-a ascuns speriat în bezna temnițelor furtunii destinelor damnate vântul turbat ieșit la balul ielelor cu tunetul în pereche pe cărările furiilor dantești dansul lor dezmățat a rupt zăgazurile firii norii- turme înnebunite de trăznet și furia biciului păstorului ceresc au revărsat fluviul de lacrimi peste torțile cerului caii iubirilor noastre aleargă bezmetic pe câmpiile alizee ale trecutului fantomatic. Referință Bibliografică: Iubire în furtună / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN
IUBIRE ÎN FURTUNĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378775_a_380104]
-
nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Așa se varsă cerul de-o vreme, pe pamant Așa se varsă cerul de-o vreme, pe pamant De parca vin călare toți nourii, pe vânt Și curge din înalturi șuvoi fără zăgaz De nu-i mai dă nici ierbii, nici omului, răgaz. Se năpustesc prin sate dezlănțuite ape Iar fluviile câtă la vaduri noi să-și sape, Isi ies din fire râuri și năpădesc pe noi Parcă-a venit potopul din vremea
VREMURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378798_a_380127]
-
după zi ea se hrănea pe munți sub ochii lui Luváh, Am dus-o prin Pustie, pămînt uscat și însetat, Și-am poruncit izvoarelor ca să rasară pentru ea în neagră pustiire, Pîn' se făcu înaripat Balaur, strălucitor și veninos. 90 Zăgazurile cerurilor toate le-am deschis că setea să i-o potolesc, Si Marelui adînc i-am poruncit să o ascundă-n mîna să Pîn' se făcu un Copilaș ce plînge, mic de-o șchioapa. La sînu-mi o-am purtat cum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n jurul Sinagogii Lui Satan. Șarpele Orc răcni cu strășnicie prin ale sale douăzeci și șapte 70 De încolăciri 310. Copacul Tainei se nalta în flăcări înfășurătoare. Sînge țîșni afară în șuvoaie repezi, curgînd în groaznice vîltori, Din ale Cerului zăgazuri. Sînt sfărîmate Porțile; jos pe Pămînt Curg negrele puhoaie; sîngele curge jos neîncetat. Zac regi în ale lor palate înecați. Pastori, turmele lor, corturile lor, 75 Se duc la vale în puhoaie negre prăvălindu-se din munți. Cetăți și Sate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tot, Îi mai rămâne un „rest” ce trebuie deprins cu altcineva. Exigențele la unele examene sunt mari, peste puterea sistemului de a le activa direct, În școală, la nivelul abilităților și competențelor elevilor. În plus, se tot inventează „portițe” și zăgazuri selective, așa, ca să ne aflăm În treabă și pentru a demonstra celor din „exterior” cât de „serioasă” este Învățătura. Un sistem de Învățământ care „secretează” așa ceva se descalifică prin el Însuși, demonstrând astfel cât de „bun” este, care e altitudinea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de nefericiți? Sau poate că nu știu ce Înseamnă să fii fericit? Fericirea este o stare ce rezultă din acceptarea a ceea ce ți se dă, din Împăcarea senină și definitivă cu o existență așa cum e, cu limitele ce ți se dau, cu zăgazurile pe care singur ți le impui. Este momentul când Îți identifici limitele și ții cont de ele. E o stare de suspensie pozitivă a unor energii care nu se mai consumă zadarnic, dând „pe dinafară”, limitându-se la constrângerile date
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
continua constant mersul pe această direcție ar elimina imaginația, creativitatea, pregătirea și ivirea lucrului nou. Aș mai putea spune că ideea de rejecție a celui care se situează constant și cuminte pe o linie Încetățenită, bătătorită, care nu forțează puțin zăgazurile limitărilor este des Întâlnită În istoria culturii și faptelor omenirii. Hegel, dacă nu mă-nșel, spunea la un moment dat că istoria evoluează prin partea proastă a lucrurilor, prin acele devieri de la prescris, statuat și acceptat. Numai „Încălcând” normativitatea ce
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Acestea nu pot fi supuse comentariilor sau discuțiilor, circumstanțelor și vremurilor. Cred din tot sufletul că hotarul cel mai bun este cel pe care singur ți-l statornicești. A te posta leneș În intervalul fixat dinainte de alții, a nu Încerca zăgazurile, a nu forja și alte orizonturi constituie o dezertare de la o anumită demnitate și responsabilitate a ființei pe care Dumnezeu ni le cere. Nu Înseamnă În nici un caz să adoptăm atitudini de negare sau nihiliste, să criticăm sau să tăgăduim
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
antreneze în această luptă și forțe politice de la marginea regatului, precum românii din Maramureș, ca și sprijinul lui Nicolae Alexandru, voievodul asociat de la sud de Carpați. Astfel, învingător nu o dată asupra tătarilor, regele Ludovic s-a grăbit să întemeieze un zăgaz militar împotriva lor, el a unit, sub un conte, Andrei, fiul lui Lațco, Maramureșul, Sătmarul, comitatul Bistriței și cea de șpan al secuilor. Concret, în 1345, în momentul în care tătarii se aflau în conflict cu negustorii italieni de la Marea Neagră
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un voievod maramureșan la conducerea ei, recunoștea prin aceasta caracterul românesc al ținutului cucerit.30 Ca o recunoaștere a rolului românilor maramureșeni la îndepărtarea primejdiei tătare și cu acordul fruntașilor români locali, în fruntea mărcii militare, menite să fie un zăgaz împotriva atacurilor mongole, a fost desemnat de rege, Dragoș din Bedeu. Numirea lui ducea la strângerea legăturilor dintre Maramureș și nord-vestul Moldovei. Acceptarea lui Dragoș ca voievod al noului stat în formare, Moldova, de către fruntașii politici locali a fost determinată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în care locuia Charlotte și stepă era un fel de pădurice foarte deasă, de nepătruns chiar: desișuri de muri sălbatici, crengi spinoase de alun, tranșee surpate, pline de urzici. De altfel, chiar dacă, în cursul jocurilor noastre, reușeam să răzbatem prin zăgazurile naturale, altele, făurite de om, astupau trecerea: șirurile încâlcite de sârmă ghimpată, hățișurile ruginite ale barajelor antitanc... Locul acela era botezat „Stalinka”, după numele liniei de apărare construite aici în timpul războiului. De teamă să nu vină nemții până acolo. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
divină”, concluzie peremptorie ce pune capăt unei experiențe agitate, luptei înverșunate cu cuvântul, cu acel cuvânt care a refuzat să fie mistificare, podoabă, artificiu. Poemele lui R. stau sub semnul simplității austere, pusă în mișcare de o energie amplificată de zăgazurile unui control drastic, respingând spontaneitatea și improvizația, dar și iscusința meșteșugarului. Apreciat de comentatori exigenți, versul lui s-a aflat la început într-un con de umbră, eclipsat de vedetele așa-numitei generații Labiș, generație din care R. face parte
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
printre noi: pentru ce/ Această jumătate de trib în plus? Ca să nască martiri/ Atunci când se va porni război împotriva aleșilor săi pe pământ/ Sau, mai curând, când ceata profeților sfinți/ Se va ridica asupra acestui popor și îi va pune zăgaz,/ Ei, cei călcați în picioare de cavalerii hrănite de necuviință./ Să dobândească pacea într‑o zi, ar fi fost mai presus de înțelegerea lor!/ Aceste triburi au fost alungate pentru ca toate tainele lui Cristos/ Să fie săvârșite de ele, până la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dată de poezia irumperii forțelor oarbe, irepresibile ale firii. În cealaltă narațiune, spre a face imposibilă o plănuită pescuire cu dinamita, un pescar ce se crede coborâtor din moruni, paznic al unui „ochean de apă” îngrădit, rupe într-o noapte zăgazul și, luat în piept de un morun uriaș în care își identifică totemul, curge vijelios, spre a se vărsa în Dunăre împreună cu puhoiul de pești învălmășiți cu stelele cerului răsturnat în vâlvătaia acvatică. Romanul Zahei orbul, mai curând o povestire
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
folosință mai ales în vestul țării, s-a luat cuvântul ierugă, cu sensul de canal derivat, precum iazul morii. Din această sursă ne vine și mlacă sau mlaștină (mlaka). De la turci, în Oltenia și Banat, am luat cuvântul bent (bent - zăgaz), folosit și în Platforma Cotmeana a Munteniei, pentru a desemna o mică acumulare de apă, într-o zonă de pietrișuri profunde, unde nu există o pânză freatică pentru alimentarea fântânilor. În Dobrogea s-a împrumutat boaz (boğaz), pentru a desemna
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
mulți bani doar pentru că înțelepciunea le era superioară oricărora dintre cei care plăteau sau îi vindeau. Lanțuri pentru picioare, pentru gât s-au făcut deoarece numai trupul poate fi încătușat, la orice vârstă. Mintea, inima și înțelepciunea nu au însă zăgaz dacă acestea au învățat, au probat și s-au angajat să nu adoarmă, să nu lâncezească nici pentru folosul celor care plătesc. Deschiderea spre extremele impuse de cei aflați „sus” nu a încetat să facă victime. Să ne aducem aminte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Valeriu Cristea, Valențele talentului, RL, 1989, 10; Gheorghe Tomozei, Cu o floare-n colțul gurii, FLC, 1989, 14; Coșovei, Pornind, 54-56; Lucian Chișu, Forța ascunsă a lirismului, L, 1996, 34; C. Stănescu, Un extraterestru, ADV, 1997, 2260; Ciprian Chirvasiu, În zăgazurile metaforei pure, VR, 1997, 7-8; Marian Barbu, Impunerea unui poet, LCF, 1998, 47; Ion Roșioru, Fiesta lirică, TMS, 1999, 1; Ion Roșioru, Tratat de voluptate, TMS, 2000, 3; Carletta Elena Brebu, „Tablou cu îngeri păzitori”, ATN, 2001, 5; Carletta Elena
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]