1,547 matches
-
pământul și tot ce viețuiește pe el de dogoarea, altfel insuportabilă și ucigătoare, a Soarelui. Pe aripa dreaptă a păsării Baruh vede o inscripție cu litere aurii: „Nici pământul, nici cerul nu mă zămislește (tiktei), ci aripile de foc mă zămislesc”. După spusele îngerului, Phoenixul se hrănește „cu mana cerului și cu roua pământului”, iar după digestie elimină un vierme al cărui excrement devine scorțișoară (kinamomon), „folosită de către regi și principi”. Cu forfotă și cutremur, lumina se răspândește pe suprafața pământului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fond religios. Tronul preexistent al lui Dumnezeu, care conține și ilustrează toate formele creației, este în același timp scopul și tema viziunii mistice 124. Urcarea la cer a lui Isaia Urcarea la cer a lui Isaia este o apocrifă creștină zămislită în sânul unei comunități antiohiene în prima jumătate a secolului al II-lea125. De fapt, versiunea integrală ajunsă până la noi este rezultatul fuziunii a două texte, la origine distincte, dar produse de același grup religios. Prima parte (cap. 1-5) relatează martiriul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
primordial (doi oameni din care descind Cain și Abel), sursă de neînțelegeri și de certuri continue. Dincolo de îngerii certăreți se află Mama (Meter), numită și Principiul feminin (Theleia), purtând în sânul ei sămânța dumnezeiască. După moartea lui Abel, ea îl zămislește, prin dorința ei (enthymetheisa), pe Seth, „depunând în el sămânța și scânteia de sus”. Dar îngerii, cuprinși de invidie, strică această nouă creație, amestecându-se printre oameni. Mama decide să termine odată cu lumea prin potop, pentru a nu păstra decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Biblia românească, urmând TM, îl numește pe Avraam „evreul”, acolo unde LXX folosește termenul perates („emigrant”), un deverbativ de la perao („a trece”, mai abstract, „a depăși o limită”). Părinții Bisericii, neobosiți scormonitori ai sensurilor mistice, plecând de la termenul grecesc, au zămislit o întreagă construcție filozofică având în centru „migrația”... sufletului spre Dumnezeu. Primul care a interpretat versetul în sens mistico-filozofic a fost Philon din Alexandria, continuat apoi de întreaga tradiție alexandrină și nu numai. Omul lui Dumnezeu trebuie să emigreze din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
poate unii care nu se mulțumeau numai să îi aștepte pe domnii americani stând ca fraierii cu ochii îndreptați spre cer și cu brațele încrucișate pașnic-mioritic pe piept. O neașteptată confirmare a unor asemenea zvonuri care din nimic nu se zămisliseră ele avu Virgil în primăvară, când se întâlni pe neașteptate, în apropierea cabanei din pădure, cu un grup de trei bărbați, care după îmbrăcăminte și la prima vedere s-ar fi zis că erau niște muncitori de la tabăra de pionieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a măritat, știi dumneata, cu al doilea dintre feciorii bogătanului Olar de la Țigănie. Mamă, că bine i-a mai făcut! Întocmai de parcă m-ar fi întrebat pe mine! Că Ilaria pe Vasile al ei nu tot de fată l-a zămislit? Că parcă de ce îi zice al Ilariei și nu al lui Vasile Chelu? Da! Se știe! Că la nunta mamei sale Vasilică era deja cât masa și se obrăznicea printre oameni. Dar Chelu tot a luat-o de nevastă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
au deșteptat, strigând: "Doamne, scapă-ne, că pierim!"" (Matei, 8;25) 1 Știu, Doamne, Dumnezeul meu, știu și cred că ești ființa perfectă. Mi-a argumentat asta, genial, Sfântul Augustin. Dar mai știu și ceea ce spune Cioran, că lumea aceasta zămislită de Tine trebuia să fie oricum, numai așa cum este ea nu. Uneori, Doamne, iartă-mă, cred însă și ce spune Cioran. Ajută-mă, Doamne! Știu că sunt un păcătos, dar Tu știi, la fel de bine ca și mine, că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întâmplarea asta pe care ți-a scos-o în cale un spermatozoid rătăcit. Spune-mi, nu-ți este uneori dor să visezi, să ai parte, măcar în somn, de proiecte? Îți aduci aminte de ciudații aceia din Macondo ținutul aiurea zămislit de Marquez care erau stresați nu din cauza faptului că nu mai puteau dormi, ci urlau către lună deranjați doar de imposibilitatea de a visa? Spune-mi, nu-ți este dor să visezi? De când n-ai mai visat ca un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
timpul acela sacru în care mi se întâmplă să-mi fac alte planuri. Și am fost fericită în acel somn. Croiam proiecte, mă reinventam ca om... Dar am realizat că aceasta nu era viață. Nu te poți reinventa, ca om, zămislind proiecte doar în vis. Proiectele autentice sunt cele ale timpului real. Nu pot avea doar un ideal de... Macondo: să jinduiesc numai după himerele viselor... Tocmai din cauza asta plec. Și mai plec și pentru că vreau ca și tu să trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ceva: îi plăcuse cel mai mult, din toată relația noastră, o rugăciune... Știu, Doamne, Dumnezeul meu, știu și cred că ești ființa perfectă. Mi-a argumentat asta, genial, Sfântul Augustin. Dar mai știu și ceea ce spune Cioran, că lumea aceasta zămislită de Tine trebuia să fie oricum, numai așa cum este ea nu. Uneori, Doamne, iartă-mă, cred însă și ce spune Cioran. Ajută-mă, Doamne! Știu că sunt un păcătos, dar Tu știi, la fel de bine ca și mine, că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de natură wagneriană, dar e magie. Cred că asta aș fi vrut de la căsnicia noastră: să fie capabilă, măcar uneori, de acorduri magice. Din păcate, se pare că eram prezenți, în ultimul timp, la spectacolul unei simfonii terminate, obosite rău, zămislite de doi autori rătăciți în labirintul clipei: Andra și Z, o pictoriță și-un violonist... La vârsta teribilismului vârstă la care credeam că mă voi căsători cu un făt-frumos care mă va admira mereu pe piedestalul pe care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mârâia mereu la mine atunci când mă întâlnea în scurtele ei plimbări prin fața blocului. Ținta vieții mele era stabilită fără echivoc: Jojo trebuia să rămână mereu în plan secund. Primele linii melodice care m-au impresionat în viață au fost cele zămislite de mârâitul aproape insesizabil pentru urechile ninetistelor (așa le ziceam eu companioanelor de salon ale mângâietoarei mele, pentru că aveau niște nume ciudate, greu de reținut, și mi se părea că erau mereu altele). Aveam un prag auditiv atât de sensibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Știi, uneori aș arunca penelul pentru a scrie despre voluptățile singurătății. Despre voluptățile singurătății, înțelegi? Pricepi cât de mult am luat-o razna? N-am la mine Jurnalul filosofic al lui Noica, dar aici, la Amsterdam, cred că el a zămislit grozav profilul singurătății. Îți amintești?... Singurătatea absolută, zicea el dar citez din searbăda mea memorie o concep câteodată așa: în tren, pe un culoar, stând pe un geamantan. Ești atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dintre care singurătatea și lipsa de repere sunt cele mai grave, este cu adevărat libertate. Dar tot atunci mi-am adus aminte de ce spunea soția lui Leonidas: "Libertatea nu este liberă"... Cred că dacă aș avea îngăduința divină de a zămisli o lume după principiile mele, n-aș fi mulțumită nici de acea lume, de efectele libertăților ei. De aceea zic mereu că omul este cea mai ciudată ființă. Sunt atât de liberă, încât știu că pare absurd mi-aș dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
convocase" la recepția hotelului... Am început și eu să mă rog nonconformist lui Dumnezeu; ca tine și ca bunicul. Uneori strecor în confesiunile mele și un fragment din țicnita ta rugăciune: "... mai știu și ceea ce spune Cioran, că lumea aceasta zămislită de Tine trebuia să fie oricum, numai așa cum este ea nu". Cred că ne-am dorit atât de mult libertatea, încât ne-am îmbolnăvit, pur și simplu, de libertate. Am evadat de lângă tine pentru că ni se vestejiseră sentimentele și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
avea o curea specială, un fel de cordon de capot tip țață, la unica sa pereche de pantaloni speciali (scurți de tot), îi spuneam Brăcinariu. Omul era, în felul său, cel mai reușit terorist pe care școala reușise să-l zămislească. Avea un calm proverbial. Se deplasa de ici-colo, cu o viteză care te făcea să crezi că nu a fost inventată încă mișcarea. Când te-asculta, aveai impresia că vrea să te ucidă, dar întârzie, pentru că nu s-a hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mă deranjeze, nenorociții. Să constate dispariția mea în lumea interogației eterne și atât... Sunt invidioasă, Z, sunt foarte invidioasă din cauză că nu mi-a trecut mie prin tărtăcuță întrebarea aceasta: "Din ce tablou ai vrea să faci parte?" Poate că dacă zămisleam eu acea cugetare, m-aș fi mutat de mai mult timp în Cina cea de Taină și aș fi cunoscut mai multe despre trădare. Uite, nu ți-am spus niciodată, dar în iarna aceea de pomină, cu zăpada cât casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Islands suna puțin aiurea, ca și vesela forfotă, atmosfera de vacanță înfrățită cu eternitatea. Acum convorbirea cu managerul băncii i se părea din nou o glumă macabră. Cum Dumnezeu să mori într-un asemenea colț de rai? Și cum putea zămisli Andra, în această lume a euforiei, acele epistole ale singurătății? ... Sunt mai singură decât singurătatea, Z. Noroc de broasca țestoasă, de El-Zorab și de șevalet, autocratul care mă alungă prin lume și mă poartă prin imperiile a tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ajungi la încheierea aceasta cu ajutorul unui cal... ...Știu Doamne, Dumnezeul meu îți spun iar și iar știu și cred că ești ființa perfectă. Mi-a argumentat asta, genial, Sfântul Augustin. Dar mai știu și ceea ce spune Cioran, că lumea aceasta zămislită de Tine trebuia să fie oricum, numai așa cum este ea nu. Uneori, Doamne, iartă-mă, cred însă și ce spune Cioran. Ajută-mă, Doamne! Știu că sunt un păcătos, dar Tu știi, la fel de bine ca și mine, că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
N-ar mai călca iarbă verde" și adaugă, într-un acces de superb afflatus, că "pe la timpi se auzea câte un oftat (torturant este că nu vom ști niciodată cauza acestuia, n. m.)". Nimic însă nu poate egala focul catrenului zămislit de amorezul Gheorghe (cel angajat "de-a moaca" de banul C...), descoperit, ca din întâmplare, de Maria, cea căreia preacinstitul nu îndrăznise să i-l dăruiască: "Sus, pe cer, sunt multe stele; Câmpu-i plin de floricele; Dar nici una dintre ele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
chei care, în registrul opus, nefast, îl condamnă pe japonez la o aparență deficitară, pe vecie. Mânuite cu implacabilitatea formulelor rituale, aceste chei te remodelează fără drept de apel, oricât ai încerca tu să le denunți falsitatea, drept străinul arhetipal, zămislit în somnul colectiv japonez, de secole, cu precizia luminoasă pe care numai imaginile din vis o pot avea. Umilul, imperfectul, suferindul înveliș de carne pe care ai învățat să-l porți cu necesitate este retranscris conform unor stindarde celeste și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de fiecare dată, este că ai "nasul proeminent" (hana ga takai, ceea ce înseamnă, de fapt, "nas înalt"). Aflată în posesia unei adevărate capodopere în ceea ce privește forma esențială la care poate ajunge natura atunci când dorește să le demonstreze muritorilor că ea a zămislit parametrii absolutului, și nu noi, având deci un nas cârn care este întruchiparea însăși a ideii de minuscul, am eșuat lamentabil în încercările, care au degenerat în comice implorări, de a refuta această monstruoasă absurditate. Orice străin are nasul proeminent
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cărui imagine gigantică tronează în vârful marii cupole și, deoarece viața este înțeleasă aici în Fondul său ultim ca Izvorul și Principiul naturant din care purcede tot ceea ce este viu, chiar procesiunea formelor naturate ale vieții (ale vieții care nu zămislește ea însăși, dar care se încearcă pe ea însăși în pasivitatea sa radicală cu privire la Fondul care o zămislește și care nu contenește a o zămisli) este figurată pe zidurile de la Daphni. Astfel se ordonează în jurul Arhi-icoanei din centru și pornind
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca Izvorul și Principiul naturant din care purcede tot ceea ce este viu, chiar procesiunea formelor naturate ale vieții (ale vieții care nu zămislește ea însăși, dar care se încearcă pe ea însăși în pasivitatea sa radicală cu privire la Fondul care o zămislește și care nu contenește a o zămisli) este figurată pe zidurile de la Daphni. Astfel se ordonează în jurul Arhi-icoanei din centru și pornind de la ea ca tot atâtea manifestări sau emanații ale Puterii sale, și întemeindu-se în mod tainic în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
purcede tot ceea ce este viu, chiar procesiunea formelor naturate ale vieții (ale vieții care nu zămislește ea însăși, dar care se încearcă pe ea însăși în pasivitatea sa radicală cu privire la Fondul care o zămislește și care nu contenește a o zămisli) este figurată pe zidurile de la Daphni. Astfel se ordonează în jurul Arhi-icoanei din centru și pornind de la ea ca tot atâtea manifestări sau emanații ale Puterii sale, și întemeindu-se în mod tainic în ea, personajele istoriei sfinte, Maica Domnului, arhanghelii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]