292 matches
-
de ai lor, cum părea să se întâmple uneori. Se uită la ceas. Trebuia să se târască mai repede dacă voia să ajungă la timp. Roboții-santinelă, de gardă la intrarea în centrul de exploatare, deschiseră focul și răsună prin coridoare zăngănit de arme. Ripley își luă aruncătorul de flăcări și merse la consola ordinatorului central. Vasquez termină de sudat placa izolând pasajul pe care plecase Bishop, lăsă aparatul de sudură și își urmă colega. Hicks studia consola tactică, fascinat de imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
neclar dar, deasupra ei, tavanul era intact. Reuși să-și concentreze atenția asupra culoarului dinainte-i: îl văzu pe Burke trecând pragul celeilalte încăperi și închizând după el ușa grea de separare. Ripley se aruncă peste panou când zăvorul intern zăngăni de cealaltă parte. ― Burke! Deschide ușa! Dumnezeule, Burke, deschide! Newt ajunsese și ea și o trăgea de pantaloni tot arătând cu degetul spre capătul celălalt al culoarului. ― Uite! În pasajul strâmt, înainta o creatură. Venea spre eî și era enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
acela a urmat unui alt Domn, precedat la rândul lui de cel pe care l-a schimbat, ca să poată fî înlocuit de moștenitorul tronului său, și acesta o simplă verigă într-un lanț care, fie-mi iertată vorba proastă, mai zăngănește și astăzi. Nu mai departe, Măria-Sa Sima-Vodă l-a schimbat cu temei pe cel la care voiam să ajung, Barzovie-Vodă, om luminat... Ia mai dă-l dracului! - făcu Ximachi. Cu totul de acord - grăi Metodiu. Dar înainte de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ascundă emoția spre cei doi soldați rumeni și cu niște figuri ușor de tăntălăi ce rămăseseră în picioare. Dați-i drumul la treabă! Soldații holbară niște ochi cât cepele, apoi se dumiriră și-ncurcându-și halebardele, o luară la fugă zăngănind cu putere din armuri. După ce zgomotul alergării lor se stinse, papa, reținându-și cu greu tendința de a mângâia capetele plecate dinaintea lui, spuse cu glas întretăiat în latină. — îndreptați-vă, fraților, și ia ziceți-mi: ați trecut bătrânul Danubiu? Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
face: liul-liul’: nu s-aude. Așadar, văd fumuri ’zbucnind. Apoi aud: ele sunt bubuiturile, cele care fac: bu’-bu’, tare de tot; unele sunt unele, altele altele, păpădii de fum alb - altele decât cele de sub sălcii; și simt geamurile zumzăind, zăngănind; și simt podeaua calidorului vuvuind, hurducat, de parc-ar merge, cu roatele-n sus, un car, sub el. Aud și alt zgomot: unul care vine de depaaarte, se apropie, ne acopere - apoi ne descopere la loc și se tot duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
iar. N-a ținut când a năboit viitura de la ruptura călugărilor - dar care? La Curchi, la mănăstire, au cinci iazuri, patru unu-n altul, al cincilea mai la o parte, pe alt pârâu. Lipa-lipa, lipa-lipa, picioare goale prin glodul drumului; zăngănit de căldări goale, clinchetul câte unei unelte de fier ciocnită de alt fier. Chicote. Și glasul poruncitor al lui Moș Iacob, premarele comunei: - Toată lumea merge cu mine, la astupat, la Curchi! Cine nu vine amenda-l mănâncă! - Ghini, Moșâiacob, ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de propan! Îmi tresări inima de bucurie. Aha! Deci magazinul de combustibil de vizavi de casa domnului M era al lui? Camionetele conice pe trei roți ce transportau de ici-colo butelii cu gaz, ridicînd În urma lor nori de praf și zăngănind ca niște căluți din tablă făceau oare parte din afacerile domnului M? Deci nu era doar un membru al consiliului orășenesc, ci și șeful unui trust de combustibil? Începe să-mi placă! Comportarea LUI din dimineața respectivă... Parcă Încep și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Am pășit precaut peste Chérie care zăcea pe podea, dând din coadă plictisită, și am așezat ziarul astfel Încât să văd articolul În timp ce formez numărul. Uitasem de poza Dorei, pe care Wickert mi-a dat-o acasă. — Omucideri. Mașina de scris zăngănea cu furie În fundal. Mi-am prezentat intențiile. La capătul firului, receptorul a fost pus În furcă. Trecu un minut. — Aici, inspectorul Wickert. Cu cine vorbesc? — Knisch, am spus, cu o voce scăzută. Alexander Knisch. — Vorbiți mai tare tare, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
răcorească țeasta aprinsă de băutură, tot știe ce are de făcut cînd se trezește nas în nas cu doi inși ce vor să treacă apa în miez de noapte, pe nevăzute, pe neștiute. Iar de înarmat era înarmat, catarama care zăngănea era sigur de la breteaua puștii. A ieșit în buza malului, ghemuindu-se, căutîndu-și un sprijin pentru tălpi, încordîndu-și picioarele, gata să sară. Îl dureau degetele de cît strîngea de tare mînerul cuțitului, era un cuțit de vînătoare, ușor curbat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încă prea devreme chiar și pentru telejurnalul de seară, ori radioul micuț care hârâia îngrozitor când schimba posturile și-o enerva groaznic, dar s-a hotărât probabil să nu schimbe postul și în toată casa a răsunat un marș de zăngăneau geamurile, până a reușit să-l potrivească în surdină. Bombănea abia auzit, în timp ce își întindea brațul să miște butonul de volum. Acum a răsuflat a ușurare, s-a așezat și a poftit-o să se așeze într-un fotoliu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
era ciudă că se lăsase din nou păcălită, dar o bucura că lucrurile nu se schimbă. „Sper că n-aveți de gând să stați toată noaptea la taclale“, l-a auzit când ieșea cu tava pe care ceștile tremurau și zăngăneau. „Mâine e ziua sfântului spital.“ „Bine, bine“, a mormăit mai mult pentru ea, parcă eu n-aș ști că trebuie să mă duc, dar uite că nu vreau să mă gândesc! Poate mi-e frică! Mergea ținându-și trupul cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de vină), și parcă nu aveam atâtea cearcăne Își nu faptul că stăteam la distanță de imaginea reflectată mă făcea să nu le văd) și parcă îmi tremurau mai puțin mâinile Își asta nu pentru că îmi lepădasem toate brățările care zăngăneau înfiorător, eu le lepădasem pentru că mi se părea cam exagerată cochetăria mea bătrânească). „Draga mea fiică, mă simt excelent, nu trebuie să-ți faci griji, dacă ești aici, bucură-te de toți prietenii și colegii pe care nu i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de ani, iar eu treizeci și cinci... O privea răsucindu-se și cufundându-se în fotoliu, cu fața trasă, pudrată în cenușiu-trandafiriu, cu bărbia ascuțită și ovalul chipului dezvelit din părul lung și negru și cu lănțugul cu clopoței de argint minusculi zăngănindu-i peste sâni și degetele lungi prinse în inele de cornalină și imitații de pietre prețioase și argint învechit. Vorbind nu pentru a-i spune ce se întâmplă, întrucât presupunea că le știe sau le intuiește măcar, ci pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
umeri și s-a așezat la fel de drept în fotoliu. Răbdătoare, Rodica Dumitrescu l-a privit o clipă, apoi s-a trântit pe canapeaua din fața fotoliului-balansoar, lăsându-ne pe spate, după ce își trecuse mâinile prin părul bogat și negru, făcând să zăngăne lănțugul atârnat de gât. Se uita la Vlad Dumitrescu, apoi la noi toți, pe rând, nedumerită, nici măcar luându-ne de martori, ci numai nedumerită, apoi iarăși la Vlad Dumitrescu. „Foarte bine“, spunea deodată cu o voce care nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spioni ai Guomindangului zăceau lîngă platforma stației. Ofițerii chinezi Îșă ștergeau ghetele, În timp ce sîngele curgea În jgheaburile șinelor de fier. Un tramvai plin cu pasageri se apropie, clopoțelul acestuia obligînd grupul de execuție să se dea la o parte. Trecu zăngănind mai departe, troleul sîsÎind și aruncînd scîntei din linia de Înaltă tensiune, cu roțile din față de un roșu umed de parcă ar fi fost proaspăt vopsite pentru parada anuală de Ziua Muncii. În mod obișnuit, Jim s-ar fi oprit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
jur la bărbații bolnavi și muribunzi din magazie, la sanitarii și la soldații japonezi cu măștile lor de bumbac, Jim Începu, pentru prima oară, să Înțeleagă sensul real al centrului de detenție. Domnul Partridge și bătrînii stăteau lîngă saltelele lor, zăngănindu-și gamelele de tablă spre paznici și cerîndu-și masa de seară. Marinarul rănit Îi făcu semn lui Jim cu mîinile lui bandajate, bătînd În gamela goală În același ritm ca și cerșetorul muribund de la porțile din Amherst Avenue. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui bandajate, bătînd În gamela goală În același ritm ca și cerșetorul muribund de la porțile din Amherst Avenue. Chiar și soldatul slab găsise capacul unei gamele. Cu fața lipită de perete, izbea capacul de podea. Jim Începu și el să zăngăne spre japonezii care priveau din spatele măștilor lor albe. Totuși, chiar În momentul În care era În pragul disperării că nu-și va mai găsi părinții, simți un val de speranță. Îngenunche pe podea și luă gamela de la marinarul rănit, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
înspăimântătoare vedenii” („most horrible sights”): În stradă o leoaică a fătat, Morminte s-au căscat, scuipându-și morții, Aprinși războinici s-au luptat prin nouri, Așa, ca în război, în rânduri strânse, Lăsând să cadă burniță de sânge Pe Capitoliu. Zăngăneau din arme Și caii nechezau și horcăiala Răniților se auzea. Pe stradă Urlau nălucile 3... Roma devenise locul unde cei vii trăiau de-a valma cu cei morți, unde nimic nu mai despărțea spațiul uman al cetății de spațiul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Chihaia Gheorghe se îmbrăcase militărește. Era chipeș, feciorelnic, de statură mijlocie și tras ca prin inel. La trântă, îl puneam regulat cu umerii pe rogojină. Atunci râdea și Niță Anghel, iar hohotele celorlalți îl alarmau pe paznic, care venea grăbit, zăngănind cheile închisorii. ...Era băiat frumos trompetul. Purta cămașă țărănească, brodată cu arnici roșu, la piept și pe mâneci. Pantalonii lui cazoni, răscroiți în josul coapselor, și tot mai strâmți înspre glezne, erau legați de șiretul cusut pe tivul de jos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
șeful de gardă, în curtea închisorii. Abia avurăm timpul să ne ascundem cărțile de joc și să stingem lumânarea. Bara de fier pusă noaptea de-a curmezișul ușii noastre, fu scoasă cu zgomot, și cei doi ofițeri intrară, pe întuneric, zăngănind din pinteni și din săbii, urmați de paznic, cu legătura cheilor în mână. Gheorghe Chihaia aprinse un colăcel de lumânare galbenă, la lumina căruia maiorul desfăcu un sul de hârtie, și citi, în limba germană, condamnarea la moarte a nevinovatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
drumu’! spuse George. Sus! — Sper că-ți dai seama, spuse Ignatius în timp ce se opintea gâfâind, că această colaborare nu este decât rezultatul unei urgențe. Căruciorul în formă de chiflă se așeză din nou pe roțile lui de bicicletă, în timp ce conținutul zăngănea lovindu-se de pereții interiori. — E-n regulă, don’ profesor, poți să-l împingi. Îm’ pare bine că te-am putut ajuta. Poate n-ai observat singur, derbedeule, dar tramvaiul e gata să te agațe cu bara. Vagonul trecu încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de Bill și Raoul. Sunt atât de nesuferiți, amândoi. M-au adus aici să-mi arate cum ai redecorat locuințele sclavilor și așa, deodată, m-au legat cu lanțurile astea murdare și au fugit înapoi la petrecere. Micul marinar își zăngăni lanțurile. Abia am refăcut partea aceasta a casei, îi reproșa Dorian lui Ignatius. Biata mea ușă! — Unde sunt agenții aceia? întrebă Ignatius, desprinzându-și hangerul și fluturându-l în aer. Trebuie să-i capturăm cât încă n-au părăsit clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnișoara O’Hara a apărut? întrebă Ignatius din dreptul cotului celui care făcea reclamă. — Tiii! Uite și mutra grasă-n persoană! Bre omule, de ce to’ porți cercelu’ și eșarfa? Pe cine-o faci? Zi și mie. Te rog, începu Ignatius, zăngănind puțintel din sabie. Nu am timp de stat la taifas și nici sugestii pentru succes în carieră. Spune-mi dacă a început domnișoara O’Hara. — Începe-n câteva minute. Intră-năuntru și așează-te chiar lângă scenă. Ț-a rezervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
suflarea vîntului, ca țărîna luată de vîrtej. 14. Îndeseară, vine o prăpădenie neașteptată, și pînă dimineața, nu mai sunt. Iată partea celor ce ne jupoaie și soarta celor ce ne jefuiesc. $18 1. Vai de tine, țară, în care răsună zăngănit de arme, și care ești dincolo de rîurile Etiopiei! 2. Tu, care trimiți soli pe mare, în corăbii de papură care plutesc pe luciul apelor! Duceți-vă, soli iuți, la neamul acela tare și puternic, la poporul acela înfricoșat de la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
angajații să creadă în el și să-l trăiască. Olins evocă o poveste a unui prieten care își dorea un Mercedes, poveste a cărei morală se sprijină pe cele afirmate mai sus: "A mers (prietenul, n.n.) la un dealer Mercedes zăngănind (metaforic vorbind) banii în buzunar. Dar omul de vânzări care încerca să-i vândă o mașină mirosea a băutură. Prietenul meu l-a găsit supărător presant și neplăcut. Experiența i-a displăcut atât de mult, încât a inventat motive pentru
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]