323 matches
-
catolică, ci evanghelistă. Și apoi Începu să-i explice ce Înseamnă să fii evanghelist și că existau mai multe religii și că religia catolică nu era neapărat cea adevărată. Bietul Julius n-a Înțeles mare lucru și a rămas complet zăpăcit, cu ochii deschiși larg și cu mîinile lipite de corp, nemișcat și parcă așteptînd să i se mai spună ceva. Chiar În clipa aceea copilul Nildei se porni să plîngă și ea Îl apucă Într-o mînă cum ai apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl primeau ca pe fiul risipitor, iar el nu izbutea să Înțeleagă ce naiba se Întîmplase În lipsa lui. Femeile nu-l lăsau să reflecteze, Îl sărutau tot timpul Întrebîndu-l unde fusese, de ce plecase, de ce nu le spusese nimic. Julius le privea zăpăcit și parcă așteptînd o explicație: oare cine le bătuse? Un scaun care se rostogolise pe scară În timpul Încăierării zăcea acolo, acuzîndu-le. Vilma nu mai putu suporta tensiunea și izbucni iar În plînsete și țipete. Îi ruga s-o ierte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
proprietarii lor. N-au bani să cumpere altele noi. — Și omul ăsta cum Își cîștigă traiul? Muncește mult și cîștigă puțin. Și dumneata, domnule? — Cu filatelia. Julius se gîndi că Philadelphia e În Statele Unite și se uită la el complet zăpăcit. — Eu colecționez timbre. Asta Înseamnă filatelie. Eu sînt filatelist. Uite albumele pe masă. — Și femeia de la fereastra de jos? Oare ce era rău În ce spusese, pentru ca bătrînelul să Înceapă să facă semn cu mîna că nu merită să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
noapte bietul copil, sărmanul de el, nu știa să spună ce-l doare, mai mult ca sigur că-l omorîse doctorul dîndu-i să bea niște siropuri amare. Din nou o podidi plînsul pe Nilda și ceilalți stăteau În jurul ei complet zăpăciți. Așa i-a găsit Țanțoșa, cînd și-a făcut apariția Întrebînd dacă s-a Întors Julius. A fost de ajuns ca Nilda să audă numele lui Julius pentru ca, dintr-odată, plînsul să i se prefacă Într-un zîmbet de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ai asiduității extatice. Apoi se întindea pe spate, în patul lui, și se prăbușea la nesfârșit pe salteaua lui, plutind prin văzduhul limpede. Se mângâia așa cum o făcuse Robert- era încă vie - în timp ce câinele lui Mark o privea din ușă, zăpăcit. Simpla explorare a corpului evolua treptat spre plăcere, atâta timp cât reușea să-și împiedice mâinile să gândească. O chestiune de mândrie morală: formase numărul întreg o singură dată. La sfârșitul lui martie, zilele fiind tot mai lungi, își duse fratele într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu mai bată în ferestre. —Markie, ești treaz. Ai avut o zi foarte lungă. Iepurașul e aici. Vin înapoi mâine-dimineață. O urmă înapoi la scaunul lui de plastic de lângă pat, închisoarea lui. Dar când îl așeză, el își ridică privirea, zăpăcit. Lovi în poalele hainei ei. Dar tu, de fapt, ce faci aici? Cine te-a trimis? Pielea ei deveni metalică. Termină, Mark, spuse ea, mai aspru decât intenționase. Îndulcindu-și iar tonul, îl tachină: Credeai că sora ta n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lor de referință. Să le arate cum era posibil să dispară cineva în neglijență spațială, să încurce susul cu josul și înainte cu după. Văz fără cunoaștere, amintire fără rațiune, petreceri ale personalităților care se bat pentru a controla trupul zăpăcit - continue totuși, întregi pentru ele însele. La fel de consistente și de complete cum se simțeau acum acești studenți străluciți și sceptici. Un ultim caz, în cele câteva secunde care ne-au rămas. Iată o secțiune transversală laterală, care arată leziuni ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la Hearst și cu noi, stimate domn, care uneori aducem cîte o fată În cameră, ne Îmbătăm, plîngem, ne mărturisim păcatele și slăbiciunile vieții, citim Shakespeare, Milton, Whitman, Donne și Biblia - și rubrica sportivă - noi, tineri caraghioși, bătrîni nebuni și zăpăciți cum sîntem, dar care n-am ucis niciodată, n-am jefuit și n-am bătut nici o femeie pînă să-i sară dinții din gură; noi, care sîntem oameni destul de decenți, de buni și cu vederi liberale privind mersul lumii, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că le iubești. Am întâlnit și animale, urși mari și urși mici, adică ursuleți. Pe urșii mari i-am văzut de departe, vreo doi ursuleți s-au rostogolit ca niște ghemotoace pe una dintre văi. Erau tare simpatici dar cam zăpăciți. Cred că ei m-au văzut și s-au speriat de mine. Am văzut și un ciopor de capre negre care nu erau chiar negre ci un pic cam roșcate dar pășteau liniștite pe un versant. Oricum, oamenii de știință
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ea agresată Se uită la mine cu multă atenție distributivă un june hip-hop și-mi spune mai multe vorbe clare pe când își mângîie absent cercelul din urechea dreaptă. Zice așa: "ascultă, tataie, poetul național al românilor este Bacovia". Îl privesc zăpăcit, mărturisesc sincer că nu mă așteptam la asemenea provocare, așa că bâigui intimidat: "june de cartier, pe ce te bazezi?" Nici nu isprăvesc eu bine să-mi duc până la capăt întrebarea că preopinentul meu scotocește prin buzunările largi ale nădragilor, din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Ashargin. - Oamenii ăștia, de pe distrugător. Deduc din mesajul dumitale către căpitanul Free că pe distrugător sunt prizonieri. Gosseyn aprobă. - Exact. - Și vrei să-i aduci aici? De ce? - Mă gândeam că doreați să-i chestionați, zise Gosseyn. Enro, din nou, păru zăpăcit. - Nu văd cum ai putea să folosești ceva împotriva mea, aici. sub puterea mea. Se adresă mașinii. - Ei, detectorule, a spus adevărat? - Vreți să spuneți, dacă dorește să fie aduși? - Da. - El dorește. Cât despre a-i folosi împotriva voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un fior de interes. — June Babana n-o să vină cu mine la dans, zise el. — S-ar putea să vină. Nu te place, dar e intrigată de reputația ta. — Am reputație? — Ai două reputații. Unii zic că ești un profesor zăpăcit, fără viață sexuală, alții, că e doar o fațadă, și că ai viața sexuală cea mai sordidă din toată școala. Thaw rămase nemișcat, cu capul drept. — Nu văd nici o cale de ieșire, nici o cale de ieșire, țipă el. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
linii clare. Mai tîrziu merse printre rînduri, corectîndu-i și încurajîndu-i pe un ton liniștit și făcînd mici schițe sumare la marginea hîrtiei pentru a le arăta cum ar trebui reprezentat becul. Thaw lucra impasibil, cu un chip cînd inexpresiv, cînd zăpăcit luptîndu-se cu furia și dezgustul. La un moment dat, îi șopti vecinului său, un student cu fața pătrată, mustață blondă, bine-îmbrăcat: — E incredibil. — Ce anume? — Să faci artă cu un bec mort. — Recunosc, nu-i prea amuzant, dar poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ashargin. - Oamenii ăștia, de pe distrugător. Deduc din mesajul dumitale către căpitanul Free că pe distrugător sunt prizonieri. Gosseyn aprobă. - Exact. - Și vrei să-i aduci aici? De ce? - Mă gândeam că doreați să-i chestionați, zise Gosseyn. Enro, din nou, păru zăpăcit. - Nu văd cum ai putea să folosești ceva împotriva mea, aici. sub puterea mea. Se adresă mașinii. - Ei, detectorule, a spus adevărat? - Vreți să spuneți, dacă dorește să fie aduși? - Da. - El dorește. Cât despre a-i folosi împotriva voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
socotea că-i important, dar Costache a fost tulburat, mai că s-a sculat de pe scaun, îi venea să plece și numai bunul-simț cred că l-a împiedicat s-o facă. Așa că, spre deosebire de ieri, azi a fost o zi foarte zăpăcită, și cineva ne-a pus bețe-n roate, măcar în două din cele patru. Iar cele două care merg ca velocipedul țin de mine și de Alexandru, de echilibrul nostru nesigur dintotdeauna. 2 Întors de la nea Cercel, Nicu își dorea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și cușete îi rămase de-a pururi neterminată. Duchesse era albă, ca o perlă la gâtul câmpiei întregi, însă nici pe ea nu o mai văzu. O auzea doar cum își scutura coama și rupea cu buzele firele de iarbă. Zăpăcit, se propti într-un parapet și simți cum pământul îi aluneca de sub tălpi: „Ce-o să facă de-acum toată lumea cu mine? Nu mai folosesc la nimic...“. Calul veni aproape și îl mirosi ca pe-un hoit ori poate încerca doar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Cârnul se așeză turcește. ― Am avut și un vis. Parcă ne băteam... O bătaie grozavă! Tu voiai să-mi ucizi fluturii, îi sufocai... Ce idee caraghioasă, nu? ― Foarte caraghioasă. Ai grijă! Aprinzi la filtru. ― Când mă trezesc, sânt totdeauna cam zăpăcit. Acum ce mai avem de făcut? ― Intrăm în muzeu și ne luăm marfa. ― Exact, uitasem. Știi ceva? Noi n-ar trebui să ne despărțim niciodată. Adică tu, eu și căruntul. Sîntem o echipă formidabilă. ― Ai dreptate. ― Tu îți cumperi haremul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Tabloul era normal, chiar obișnuit. Era suficient să încerce toate ușile și dacă reușea să deschidă vreuna, să treacă prin ea. Chiar cea dintîi se deschise fără nici un efort. După o clipă, reflexele sale nervoase ajunseseră din urmă mintea lui zăpăcită și simți o senzație de uimire puternică. Privea în jos la un oraș de la o înălțime de peste trei kilometri. Orașul strălucea și scînteia într-o lumină provenită dintr-o sursă nevăzută și era așezat în mijlocul unei grădini cu copaci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul meu stupid, dar nu știam ce să spun. "Nu te simți bine, domnule sculptor?" m-a chestionat ea cu o îngrijorare ironică. Zăpăcit, i-am dat un răspuns de o stupiditate care o întrecea pe cea a zâmbetului de care nu mă puteam despărți: A, nu, eu suport căldura". "Eu, în schimb, nu, râse Laura, așa că mă duc să fac o baie. La
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spune Tarrou. Cu toate astea, la ora unsprezece seara, Rieux și Tarrou au intrat în barul mic și îngust. Vreo treizeci de inși stăteau înghesuiți și vorbeau foarte tare. Veniți din liniștea orașului ciumat, cei doi s-au oprit, puțin zăpăciți. Au înțeles această gălăgie văzând că se mai serveau încă băuturi alcoolice. Rambert stătea la una din marginile tejghelei și le făcea semn de pe taburetul lui înalt. S-au așezat alături de el, Tarrou împingând liniștit un vecin zgomotos. Alcoolul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
O, fratele meu drag, nu fi ridicol! spuse Jaafar Naasri, observând figura înspăimântată a lui Mahmud și râzând cu poftă. —Nawaf n-o să te lovească. Lopata e ca să-ți poată arăta colecția noastră. Capul lui Mahmud se învârtea. Nedormit și zăpăcit, când ochii i se obișnuiră cu întunericul, văzu că această fâșie de pământ sterp era de fapt acoperită cu pământ brun, nisipos, asemenea celui dintr-o grădină de legume. Iar acum, îndemnat de tatăl său și deloc deranjat de amenințarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
el. Era neras de câteva zile, cu părul vâlvoi, neîngrijit, buclele căzându-i peste obraji; și în acel moment nu-i trecu prin cap ce să spună, despre muzică sau orice altceva. În schimb, îi aruncă o privire aproape complet zăpăcită. Se aplecă la urechea ei. Și hainele, șopti el. Din reflex, pipăi cu palmele buzunarele, căutând un microfon mic. Zâmbi ca și cum ar fi vrut să-i spună „Nu are sens, n-o să-l găsești niciodată“. Se îndreptau spre ceea ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Angelo și-o scutură fără vlagă. Ce drăguț! se bucură doamna Reilly. Vino și așează-te aici pe sofa, Claude, și Santa poate da drumu’ la patefon. În timp ce Santa punea o placă, Angelo, trăgându-și nasul cu un aer puțin zăpăcit, se așeză pe scaunul de bucătărie în fața doamnei Reilly și a domnului Robichaux. — Nu-i așa că-i frumos? strigă veselă doamna Reilly, peste zdrăngăniturile asurzitoare de pian și contrabas. Santa, scumpo, vrei să pui puțin mai încet? Volumul ritmului trepidant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
corectă Marçal, A doua din patru, dar prima a transportului, a treia va fi a doua de lucru, explică Marta, Cu o asemenea încurcătură de săptămâni, una da, alta ba, nu e de mirare că tu și tata sunteți cam zăpăciți, Fiecare din motivele lui, eu, de exemplu, sunt gravidă și încă nu m-am obișnuit de tot cu ideea, Dar tata, Tata va spune singur, dacă vrea, Nu sufăr de altă zăpăceală decât că am o mie două sute de păpuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul meu stupid, dar nu știam ce să spun. „Nu te simți bine, domnule sculptor?” m-a chestionat ea cu o îngrijorare ironică. Zăpăcit, i-am dat un răspuns de o stupiditate care o întrecea pe cea a zâmbetului de care nu mă puteam despărți: „A, nu, eu suport căldura”. „Eu, în schimb, nu, râse Laura, așa că mă duc să fac o baie. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]