19,913 matches
-
copilului ei. Da. Am un handicap care nu se mai poate vindeca niciodată. Copiii din povești, acei copii ce au fost prigoniți de mamele lor vitrege, au depășit toate obstacolele. Cenușăreasa și-a găsit prințul, la fel și Albă ca zăpada. Lizuca și-a găsit alinarea la bunici. Fata moșneagului a rămas să trăiască fericită lângă tatăl ei după ce balaurii au savurat-o pe mama vitregă cu fiică cu tot. Eu nu-mi găsesc locul niciunde. Tatăl meu crede că mama
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1485249159.html [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
goi; Misterul la tăcere mă îndeamnă... Cuvântul rătăcit până mai ieri S-a stins, nevindecat, printre suspine Când ochii îți zburau spre nicăieri Tăcerile se risipeau în mine. Nu mai sunt vorbe.. Astăzi, în priviri Buzele noastre s-au făcut zăpadă, Distanța ne-a legat prin amintiri Dorința ce ne doarme vrea să vadă. Zidul tăcerii ce s-a dărâmat Va mai porni acuma către tine, Același dor rămas nevătămat Fiorul dintre noi va întreține. Tu mă privești cu ochi străini
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1410246612.html [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
lui Mihai! Măcar o dată să se sature. A fost primit omenește și nimeni nu i-a cerut nimic, ba dimporivă, l-au adăpostit. „Până una alta, se gândea soldatul, m-or ține să stau cu ei, măcar până se ia zăpada! O să fac tot ce zic și cum zic, o să muncesc cot la cot cu ei, o să învăț să bat fierul și arama, că nu-i mai greu decât să faci un ulcior de pământ, la care eu sunt meșter neîntrecut
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496427651.html [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului CE M-A ȘOCAT MEREU ÎN VIAȚĂ Ce m-a șocat mereu în viață, A fost un rînjet de paiața, O strîmbătura fără ură, Dar cu veninul strîns în gură. Și-apoi, cuvintele scrîșnite, Pe sub zăpezile cernite, Mi-au dat un înțeles amar - Că sufletul nu e un dar, Ci e un chin năpăstuit, De prea mult dor de-a fi iubit, Si chiar si Juda, în zadar, A fost jertfit pe-acest altar. CE QUE
CE M-A SOCAT MEREU IN VIATA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ce_m_a_socat_mereu_in_viata.html [Corola-blog/BlogPost/357085_a_358414]
-
stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu aeru-i asmatic. Pitită în căsuța ostatică tăcerii, Aștept înfrigurată sublima sărbătoare, Pogoară-ncet Ajunul pe treapta gri
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1451067774.html [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]
-
TÂRZIE Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1394 din 25 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamnă târzie Iarna îmbrățișează toamna într-un dans frenetic, Fulgi de nea acoperă frunzele obosite, Este o uniune între viață și moarte, Cântecul zăpezii plânge pomii răvășiți de durere. Căldura micilor picături de apă Devenite acum steluțe argintii Însuflețește copacii îmbătrâniți de vreme. Toamna se predă iernii, Natura acceptă sfârșitul și începutul, Viața se zbate în iarnă, Poveste ce tocmai a început să fie
TOAMNĂ TÂRZIE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ana_maria_bocai_1414262244.html [Corola-blog/BlogPost/341618_a_342947]
-
de apă Devenite acum steluțe argintii Însuflețește copacii îmbătrâniți de vreme. Toamna se predă iernii, Natura acceptă sfârșitul și începutul, Viața se zbate în iarnă, Poveste ce tocmai a început să fie scrisă. Dragoste fără margini se topește în albul zăpezii, Resemnată în tinerețea noului anotimp, Clipe de amintiri îmi umplu sufletul de bucurie. Azi am aflat că iarna mă iubește și pe mine, E prima iubire din viața mea, M-a îmbrățișat cu drag Și-a lăsat să coboare pe
TOAMNĂ TÂRZIE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ana_maria_bocai_1414262244.html [Corola-blog/BlogPost/341618_a_342947]
-
despre Camelia un lucru esențial, și anume că este încrezătoare în faptul că are ceva de spus în poezie, că tot ce ne spune este rodul inteligenței și al talentului său. Din creanga luminii timpului, poeta culege roadele scrisului ei, zăpezile imaculate ale iernii rămase în urma pașilor, neuitați. Poezia ei pare smulsă dintr-o altă lume, din acel vis de dragoste, al blândeții și al simțirii sufletești, fiind construită pe imaginație și pe visul trăit în gingașa și dreapta frumusețe. Este
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1443945681.html [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
încredere în ea și în fulgii moi de nea, la vremea când se vor așeza “Precum lumina-n raza ei fierbinte”. Sufletul curat și frumos al poetei se manifestă prin metafore încărcate de sens și de o reală maturitate, topind zăpada-n jertfa ei, precum: ”Amurgu-i ud și jalnic, ca un câine.” Limpezimea cu care scrie Camelia Ardelean este plină de frumusețe, cum se întâmplă în poezia Iubire și destin: “Cuvinte înghețate mi se topesc pe buze,/ Cum iarna, promoroaca se
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1443945681.html [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Iarnă... Se-așterne liniștea ningând, Cu fulgi mari din gând căzând, Sufletul meu îmbrăcând, Cu strai alb, lin fluturând. Pasul mi se-afundă blând În zăpezile dormind, Calea vieții desenând Cu argintul strălucind. Viscol de-oi simți suflând, Urma vieții-mi astupând, Și cărarea-mi rătăcind, Oi umbla steaua-mi privind. De-oi simți carnea-nghețând, Cu secunda vieții stând, Inima-mi cristalizând, M-oi simți eternizând
IARNĂ... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1423171780.html [Corola-blog/BlogPost/374596_a_375925]
-
auzeam și noi bine de tot. Un murmur cald, mereu același, ca un refren de cântec vechi. Și povestea crește odată cu seva pământului purtată din vârf de munte spre rodul câmpiilor. Peste sat și păduri, luna-și așternuse vălul de zăpadă, prelungind înserarea până tîrziu. În alunișurile din marginea satului, mi s-a părut că privighetorii nu și-au contenit chemarea toată noaptea. Spre ziuă, au izbucnit în torent de glasuri toți cântăreții pădurii. Pe pajiștea dinspre Săcătură, leneș, au început
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_despre_tudor_jarda.html [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > VEGHEAZĂ-MI SOMNUL Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Veghează-mi somnul și zăpada așternută peste gânduri. Doar la răscuci mai bântuie vântul - ca un amant prigonit - Ce liniște blândă coboară în adâncuri când scânteieri de taină se ivesc în respirarea ultimei secunde. * Îmbrățișează-mi visul și tresărirea fulgilor de-argint ce se desprind
VEGHEAZĂ-MI SOMNUL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1449474281.html [Corola-blog/BlogPost/342687_a_344016]
-
întâmplat în fața camerei, am descoperit povestea impresionantă din spatele ei. Diana Zeyneb Alhindawi s-a născut în România și și-a petrecut primii șapte ani din viață la bunici, la Moinești. „Am avut o copilărie frumoasă, ca în basme. Îmi amintesc zăpada mare, fulgii uriași care cădeau din cer, țurțurii de la streașină și ecoul tobelor de la repetițiile pe care le făceau cetele de urși, în zona aceea înconjurată de munți și de dealuri”, spune fotografa Diana Zeyneb Alhindawi. A purtat peste tot
Fabuloasa viață a Dianei Zeyneb Alhindawi, fotografa care i-a scos în lume pe urșii dansatori de pe Valea Trotușului by https://republica.ro/fabuloasa-viac-a-a-dianei-zeyneb-alhindawi-fotografa-care-i-a-scos-in-lume-pe-urc-ii-dansatori-de-pe-valea [Corola-blog/BlogPost/337886_a_339215]
-
N-AI PĂRERI DE RĂU Să n-ai păreri de rău, de troiene ninse, nici de despărțiri aprinse. Prin vremuri trec ploi din vișin și din măr, spre tine și albul adevăr. Să strigi de dor și liniștit să cearnă zăpezi, spre-a voastră iarnă. Să n-ai păreri de rău de lucruri complicate; un vis albastru, la ușa ta, (curând) va bate! ADUNĂ LINIȘTEA Adună liniștea în suflet, căci este anotimpul hărăzit speranței. Clipele --neadormite-- sfâșie vântul din salcâmii cu
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1451836587.html [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
relației cu Julian. Cum s-au cunoscut, cum îi aducea, timid, câte un buchet de flori la fiecare întâlnire, cum i-a declarat că e femeia vieții lui... Cum au petrecut Revelionul la munte, cum s-au aruncat râzând în zăpadă. Da... Relația lor, deși tumultuoasă, fusese încărcată de romantism. Acea doză de visare necesară pentru a zbura, pentru a avea impresia că povestea lor este unică. Trandafiri, inimioare frânte și declarații fierbinți. Fraiera doarme... Dacă bănuiește? Nu, nu. Vai, cât
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1438016281.html [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
prea curând! Nu te îmbraci în alb și nici în roșu ... - Bine! M-am îmbujorat de-atâtea mărțișoare cu șnururi căzute ... -Hai, gata! Caută și tu mărțișorul acesta! Și lasă-l acolo! - Hm! Bine! Dacă e târg? Așa se cuvine! Zăpada aceea încă o căutam respira într-o altă culoare din alte cuvinte. Referință Bibliografică: RESPIRAȚIE DE MĂRȚIȘOR / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 794, Anul III, 04 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doru Ciutacu : Toate Drepturile
RESPIRAŢIE DE MĂRŢIŞOR de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 by http://confluente.ro/Respiratie_de_martisor_doru_ciutacu_1362456598.html [Corola-blog/BlogPost/345547_a_346876]
-
Articolele Autorului „Eu conviețuiesc cu poezia. Cu vinul roșu Cu Prietena. Pentru mine nu sunt interzise” Kalosh Çeliku, Conviețuiesc „Patul meu este parcul. Un scaun Strada. Și , de ce nu, o livadă Două-trei brațe de ciulini sub cap Iarna când viscolește. Zăpada îmi ține de cald Nu-ți fie frică! Am cu mine poezia Noaptea să-mi învelesc picioarele și capul. Dormi liniștită. În patul meu e frumos!” Kalosh Çeliku, În patul meu e frumos Kalosh Çeliku are felul un fel al
CÂND CONVIEŢUIEŞTI CU POEZIA, CU VINUL ROŞU ŞI PRIETENA DE MARIUS CHELARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1421245846.html [Corola-blog/BlogPost/382054_a_383383]
-
mă încumăt Să valsăm și noi pe-un astru. Palma albă mi-ai întins, Surâzând, dulce fecioară, Și atunci parcă a nins Pentru mine prima oară. Ninge-acum așa de lin, Iarna asta-i o minune! Totuși, ninge prea puțin Când zăpada parcă-mi spune: Simți în brațe cum te țin? Referință Bibliografică: Iarna asta-i o minune! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate
IARNA ASTA-I O MINUNE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Iarna_asta_i_o_minune_.html [Corola-blog/BlogPost/361729_a_363058]
-
creația Lui poartă pecetea Sfintei Treimi, adică și noi. Nu e frumos, că omul a primit poruncă de la Dumnezeu să fie fericit?“ Iată cum redă poeta această fericire: „Totul cântă și tace/ Ca-n vis,/ Dang, dang, dang,/ Cântă prin zăpadă/ Clopotul./ Cântare veche/ Înveșmântată în alb./ O carte uitată/ În deal la izvor./ Și mă-nvârt,/ Și dansez/ În cântec de clopot.” („Ceva”) Natura, oamenii și sacrul dau mărturie despre armonia desăvârșită a căutării și evocă patimile și năzuințele unui
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/_spatii_de_victorita_dutu_atunci_cand_gandul_pur_ia_forma_de_stih.html [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
morală deosebită. Asemenea unui cântec solemn ce trimite în sufletul cititorului emoții tulburătoare, dangătul de clopot evocă moartea pe cruce a Mântuitorului, care devine astfel, prototipul crezului creștin. „Totul cântă și tace/ Ca-n vis,/ Dang, dang, dang,/ Cântă prin zăpadă/ Clopotul./ Cântare veche/ Înveșmântată în alb./ O carte uitată/ În deal la izvor./ Și mă-nvârt,/ Și dansez/ În cântec de clopot.” (“Ceva”) De asemenea, lumânarea este evocată ca simbol al iluminării, al avansării sub îndrumarea divină pe calea la
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/_spatii_de_victorita_dutu_atunci_cand_gandul_pur_ia_forma_de_stih.html [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
2011 Toate Articolele Autorului Nu mă mai las surprinsă de venirea celui mai flămând anotimp în ochi de toamnă îi aștern în fiecare seară povești dizlocate din cutele amintirii unele le împrumut din glasu-ți șoptit din vremea când se topeau zăpezi într-un ritual cantatii se roagă firului de iarbă i-aud chinul încolțirii în semitransă, unde nu mă vede nimeni gândul poate zburda în voie pe toate cărările odată bătătorite chiar dacă a dat buriana în ele ha! amurgul își ia
PRIMĂVARA-ANOTIMP FLĂMÂND de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Primavara_anotimp_flamand_.html [Corola-blog/BlogPost/357112_a_358441]
-
Acasa > Strofe > Atasament > LACRIMĂ ÎN IARNĂ Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Mă doare azi surâsul tău Ce-i trist și plin de-amărăciune Privesc agale cum zăpezi Din primăvară vor să mi te fure. În podul palmei tâmpla-ți caldă O adâncești îngândurat Privirea ți-e pierdută, fadă, Pe unde ești? Când ai plecat? Unde-i lucirea ce furase Un colț de-albastru de pe cer , Și unde
LACRIMĂ ÎN IARNĂ de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1454083326.html [Corola-blog/BlogPost/383983_a_385312]
-
podul palmei tâmpla-ți caldă O adâncești îngândurat Privirea ți-e pierdută, fadă, Pe unde ești? Când ai plecat? Unde-i lucirea ce furase Un colț de-albastru de pe cer , Și unde-i zâmbetul pe care Îl adoram , copil stingher? Zăpezi te ning și-n gând și-n suflet Mâhniri ce stau să răbufnească Te strâng la piept și simt în tine Toată durerea omenească. Nu plânge, iarna de pe creste Va coborî cu ghiocei Și săruta-va la fereastră Frumoși albaștri
LACRIMĂ ÎN IARNĂ de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1454083326.html [Corola-blog/BlogPost/383983_a_385312]
-
Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului NICULAE ȘI CU TUȚA Niculae și cu Tuța Au plecat cu săniuța - Amândoi colegi de școală - Pe drumeagul ca o coală, Prin pădurea fermecată, În zăpadă îmbrăcată. Zurgălăi în hamuri sună, Caii-s buni, și vremea-i bună! Chiciura în pomi sclipește Și în soare se topește. Iepurii, ca să se joace, Ies pe câmpuri în cojoace. Veverițele, și ele, Sar prin arbori, în flanele. Jderii trec
NICULAE ŞI CU TUŢA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1452335935.html [Corola-blog/BlogPost/376196_a_377525]
-
nu reușesc, oricât s-ar strădui, să fie deștepți. Dar încearcă! • Șeful nu lucrează, el controlează dacă ceilalți lucrează. De aceea toți vor să fie șefi. Fără ochelari, nu-mi găsesc ochelarii! • Cine da, nu uita... Uită cel care ia. • Zăpadă acoperă totul, așa cum vorbele acoperă trădarea, frământările, regretele (Boris Marian), • Absurdul prelungit devine obișnuință... • Fiecare om are prețul lui. La cei mai mulți se dă și rest. Atacul la persoană poate fi contondent, dar nu contează cât un argument. • Nimeni nu-i
ZICERI (109/110) REGELE FRANŢEI & CEL CARE UITĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/dorel_schor_1415108951.html [Corola-blog/BlogPost/349761_a_351090]