20,040 matches
-
Marius Chivu In ultimii ani, Șerban Foarță a avut un ritm foarte bun al cărților, pe măsura fanilor tot mai numeroși și tot mai tineri: Spectacol cu Dimov (Vinea, 2002), Caragialeta bis (Brumar, 2002), Clepsidra cu zăpadă (Polirom, 2003), iar în această primă jumătate de an, pe lângă cartea de față, și un volum de traduceri, Blazoanele anatomiei feminine. Poeți francezi ai Renașterii (Humanitas). Pentru a înțelege cum stau lucrurile cu Fractalia, am să reiau Argumentul de la începutul
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
celor două Jeepuri, opt sau zece "ofițeri" înconjurară mașina, ordonînd ca toată lumea să coboare. Împingînd în sus portiera de deasupra capului, Chip avu senzația că e dracul-din-cutie. Jonas și Aidaris fură ușurați de arme. Conținutul vehiculului fu descărcat metodic pe zăpada înghețată, printre trestiile rupte care acopereau solul. Un "polițist" îi puse lui Chip țeava puștii în obraz și îi dădu un ordin într-un singur cuvînt, pe care Gitanas i-l traduse: - Te invită să te dezbraci. Moartea, rubedenia de pe
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
fesele cu mîinile tremurînde. Strînse o dată și încă o dată, luptînd manual împotriva spasmului. Nu-i păsa cît de ridicol arată. "Poliția" descoperea o mulțime de lucruri bune de furat în bagaje. Geanta lui Chip fu golită pe pămîntul acoperit cu zăpadă și obiectele dinăuntru cercetate. Îi urmări, împreună cu Gitanas, pe "polițiștii" care sfîșiau tapiseria Fordului și desfăceau podeaua, descoperind rezerva de bani și de țigări a lui Gitanas. - Care e, exact, pretextul aici? întrebă Chip, încă tremurînd violent, dar cîștigînd bătălia
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
are, după părerea mea, Vladimir Beșleagă, publicând după Zbor frânt (într-adevăr, cartea sa cea mai bună): romanul pentru adolescenți Durere (1979), romanul pe tema familiei Ignat și Ana (tot în 1979), un roman istoric în două părți - Sânge pe zăpadă (1985) și Cumplite vremi (1990). Personalitatea de cea mai mare anvergură a fost percepută multă vreme aceea a lui Ion Druță, cu o foarte bogată activitate de prozator, pe lângă nuvele, narațiuni autobiografice și piese de teatru distingându-se romanele: Frunze
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
mai recentă a lui Chifu, din nou o carte de proză. O carte cu un titlu nememorabil (ne-memorizabil, mai bine spus), parafrazând (parodiind?) titlurile laborioase și epice ale romanului baroc. Iată-l reprodus în întregime: Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme sau Invizibilul, descriere amănunțită. Și în continuare, pe aceeași primă pagină a volumului, această mențiune: "Roman/ un fel de basm". După cum vedem, autorul îi pune cititorului (criticului) la dispoziție o cheie de lectură, prevenindu-l în legătură cu
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
existență, de basm, dacă vrem, conștientă de sine însă dematerializată: "oricât mă străduiesc să apăs tare, tare cu picioarele în neaua rece, ușoară, nu rămâne nici o urmă. De aceea trebuie să mă obișnuiesc, acesta sunt eu: cineva care pășește pe zăpadă fără să lase urme." S-a înțeles că despre suflet este vorba și despre plutirea sa indecisă, după moartea trupului, între pământ și ceruri, în "spațiul dintre lumea oamenilor și lumea lui Dumnezeu". în aceasta din urmă încă nu e
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
să decorezi un gigant de 10 m înălțime ! Primele globuri aflate. mai la poale, au plăcut așa de mult publicului trecător încât. a doua zi dispăruseră. iar ce mai rămăsese din ghirlande au fost izbite de una din furtunile de zăpadă tipice Canadei, asadar a trebuit s-o luăm de la capăt. Ne-a salvat din nou d. Bogdan A.Danalache, PhD. în științe medicale dar și infografist pasionat, cu propunerea de a face un Brad de Craciun.hibrid realvirtual în acest
Bradul din piața României, Montreal. In: Editura Destine Literare by Daniel Constantin Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_307]
-
fiul împăratului vecin cu ăl de Roșu, împăratul de Verde, ar vedea-o și i-ar adresa o vorbire" Da' băiatul n-are timp! Că traduce cică o carte de istorioare pă care trebuie s-o termine neapărat până ce cade zăpada" (urmare)
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
încheie aici." "Careul cu raci" este metafora spațiului interior captiv ("păretare fără de pereți"), al cărui ritm de o lentoare maladivă nu poate învinge inerția unei damnări, a unei stări cvasisufocante prin impuritate. Imaginea nașterii, a spargerii gheții sau a imaculatei zăpezi sunt recurente. Într-un singur poem (La Estul Estului) găsim o posibilă explicație a acestei chinuitoare existențe în mers de rac, și anume în istorie. Altfel, cauza zbaterii rămâne, cum îi stă bine, învăluită într-un expresiv obscur. Dar, ca
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
-i fi alături de cât ar putea să-l ajute Într-un fel. După nici doi pași simți cum frigul Îi Învăluie tot corpul strângându-l ca Întrun clește, făcându-l să o ia la fugă din toate puterile desculț pe zăpada foarte puțin bătătorită. Văzându-l așa gol nea Ion Ursache aproape se cruci și lăsând treaba ce Începea s-o pornească veni spre el. — Ei da, că bine arăți! Măcar de-ți luai ceva deasupra. Ia! - și-i Întinse un
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
nici un moment al zilei. Până și geamurile caselor erau vopsite în negru. În zori, dat fiind că eu sunt un matinal, pe la patru dimineața auzeam trupele făcându-și exercițiile de înviorare. După care veneau doi sau trei ostași care netezeau zăpada. M.I.: Să nu se cunoască! B.E.: Aceste două experiențe, ca și multe altele, pe care n-are rost să le narez acum, au fost începutul trezirii mele, dar și sursa primelor spaime. M.I.: La jumătatea anilor '50, B. Elvin era
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
Acestui devergondaj al simțurilor ambiguu ațîțate i se alătură o secvență complementară. O senzualitate eterată, nostalgică, de astădată, iese la rampă, cu o alură de vis resignat, capotînd în utopie: ,îmi spune că eschimoșii au zeci de cuvinte diferite pentru zăpadă. După nuanțele pe care le îmbracă albul sub efectul luminii naturale... văd o zăpadă albastră, una galbenă, una violetă, una oranj. Zăpezi așezate în cupe ca înghețata de fructe și oamenii locului care nu le mai văd pentru că ei se
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
eterată, nostalgică, de astădată, iese la rampă, cu o alură de vis resignat, capotînd în utopie: ,îmi spune că eschimoșii au zeci de cuvinte diferite pentru zăpadă. După nuanțele pe care le îmbracă albul sub efectul luminii naturale... văd o zăpadă albastră, una galbenă, una violetă, una oranj. Zăpezi așezate în cupe ca înghețata de fructe și oamenii locului care nu le mai văd pentru că ei se gîndesc la ziua de mîine, mereu la ziua de mîine și din azi nu
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
o alură de vis resignat, capotînd în utopie: ,îmi spune că eschimoșii au zeci de cuvinte diferite pentru zăpadă. După nuanțele pe care le îmbracă albul sub efectul luminii naturale... văd o zăpadă albastră, una galbenă, una violetă, una oranj. Zăpezi așezate în cupe ca înghețata de fructe și oamenii locului care nu le mai văd pentru că ei se gîndesc la ziua de mîine, mereu la ziua de mîine și din azi nu mai rămîne nimic niciodată". Cîte o imagine burlescă
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
1973, dar apărută în 1976 cu titlul iarăși schimbat de cenzură, Acasă (versiunea inițială va fi restaurată într-o reeditare din 1993). Dintr-o proiectată trilogie a unui roman istoric despre Miron Costin au apărut primele două părți: Sânge pe zăpadă (1985) și Cumplite vremi (1990). Nu e aici o fișă completă de creație, dar vreau să relev cazul, extrem de semnificativ pentru epocă, al unui scriitor basarabean hărțuit de cenzură și de regimul sovietic. Vladimir Beșleagă a fost constrâns să cedeze
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
daruri,/ Dar n-am folosit nici unul. Banalitatea absolută a frazelor sale o întristează pe biata poetă pînă cînd ea uită să mai rimeze versurile, umblînd prin poezie cu un singur picior încălțat: Ninge pe stradă și peste castani,/ ninge viscolind zăpada,/tristă sunt la cumpăna dintre ani,/străină la mine acasă. Ninge, ninge ca-n copilărie./ Dragostea târzie/aduce moartea. De altfel, în chip cu totul original, iubirea se dă de-a dura: În vânt, copacii balansează natura,/ tufe de trandafiri
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
împreună pe lacul vara orăcăind de broaște, iarna înghețat tun, cu gheața pârâind sub noi în timp ce ne făceam cele mai teribile confidențe. * La Mogoșoaia, scriitori mai deloc. Casa se umplea de ei, de obicei vara, pe călduri, ori iarna cu zăpezile ei bucolice, mai cu seamă în preajma sărbătorilor. Să nu uităm anul: una mie nouă sute și șaizeci și trei!... Pe cine să-i vadă la Mogoșoaia comunistă Ion Vinea, ce scriitori? Pe care să i-i arăți lui, prietenului bun al
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
fără expresie, aidoma insondabilei rune a Destinului, runa lui Odin, Othin Alfadir, Părintele a tot ce există, zeul victoriei în luptă, zeul morților. În Berlin, ningea. Colonelul Vanov, îmbrăcat în haină de blană, pășea pe trotuarul străjuit de mormanele de zăpadă proaspătă, strânsă perfect teutonic. Lângă fiecare al treilea morman stătea câte o prostituată care se balansa de pe un picior pe altul. Fetele erau încălțate cu apreschiuri și purtau costume de schi din nailon țipător. - Aveți puțin timp, domnule? O sută
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
sâmburelui solar din noaptea de iarnă și a dangătului funebru auzit în explozia verii. Vremea însăși, evoluțiile și involuțiile de pe frontul atmosferic subliniază emblemele simbolice ale romanului, care sunt și ale lui Antipa. În plină iarnă, un vânt cald topește zăpada și îi face să transpire pe cei care nu și-au lepădat hainele groase; după cum, în a doua jumătate a cărții, se va face frig, incredibil de frig, în toiul verii. Căldură mare în decembrie, grindină furioasă în iunie: nimeni
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
de natură, infuzate de lirismul desuet al unor compuneri pe teme date: "Iarna s-a întors peste oraș. Pe muntele din față, pădurea are dantelării de promoroacă, din cerul plumburiu vălătuci de nori se deșiră-n căldare... Frig, fulgi răzleți (zăpada mieilor?)." Pe de altă parte, nota pitorească revine, în mod paradoxal, tocmai prin îngroșarea convenției și invazia livrescului. Chiar autoarea își mărturisește intenția stilizării: "Mă învinuiesc tot mai mult de nesinceritate în legătură cu acest "jurnal": scriu într-însul multe evenimente "rumegate
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
nu este altceva decît pictura lui Oravitzan. Pentru că este mult mai ușor să vorbești despre abstracțiuni pur și simplu, despre retorica flăcării, de pildă, despre tremurul aerului, cam la un metru deasupra pămîntului, în amiezile toride, despre vocația halucinogenă a zăpezii sau despre măreția apelor înghețate decît despre ritmurile încărcate de lumină ale unui panou care se revarsă dincolo de orice margine a propriei sale corporalități ori despre țesătura barocă, ea însăși un fel de capcană a privirii mult mai posesivă decît
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
fiice ale lui Calman Iacobi. Întâlnirea Helena și Miriam-Lieba patinau într-o după-amiază pe lacul înghețat al moșiei, când, deodată, un bărbat ieși dintre pomi. Era tânăr, cu o barbă rotundă, purta un cojoc de oaie, o căciulă acoperită cu zăpadă și ținea într-o mână o geantă. Helena o prinse de braț pe Miriam-Lieba. - Uită-te. - Nu vă speriați, fetelor!, spuse necunoscutul, apropiindu-se de ele. Stați pe loc și lăsați-mă să vă privesc. Desigur, tu ești Helena. Dar
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
în tulburarea ei, Helena se agăță cu putere de Miriam-Lieba. își pierdură amândouă echilibrul și se prăbușiră pe gheață. încercând să le ajute, Lucian era să cadă și el. în fine, se aflară toți trei pe picioare. Lucian șterse de zăpadă jacheta și fusta lui Miriam-Lieba, iar ea îi mulțumi. Helena schiță o mișcare de parcă ar fi vrut să-l îmbrățișeze pe Lucian, dar se opri. - Da, îmi amintesc de tine, repetă ea, cu o voce solemnă. - Ce face mama noastră
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
pat acolo. Așteaptă, mă duc să văd. Helena porni, uitând că mai avea încă patinele în picioare; după o clipă, se opri pentru a și le scoate. Miriam-Lieba păși șchiopătând până la malul lacului și se așeză pe un troian de zăpadă înghețată. în pofida mănușilor, degetele îi erau înțepenite și abia putea răsuci șuruburile patinelor. Lucian își luă geanta. - Am fost trecut pe listele cu cei morți. Cum vine asta? - De ce n-ai dat nici un semn? Din pricina ta s-a-mbolnăvit mama. - Nu puteam
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
spusese: "O să fii nora mea", " Nu, n-am să fiu!, rosti răspicat Miriam-Lieba. Nu sunt o vită legată cu o funie și dusă la piață pentru a fi vândută!" încetă o clipă să gândească. Privi de la fereastră în noapte, la zăpadă și la lună. "El n-o să mă târască după dânsul cu de-a sila. Oh, cât de lașă sunt!" în fața ochilor îi apăru fulgerător viața de care va avea parte dacă va rămâne pe loc. își văzu viitorul, așa cum, pare
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]