358 matches
-
lor părea să intre astfel în marile gesturi ale Istoriei. Se spunea că păduricea era minată. Asta îi descuraja chiar și pe cei mai viteji dintre noi, care ar fi vrut să se aventureze în acel no man’s land zăvorât asupra comorilor lui ruginite. Chiar în spatele desișurilor din Stalinka trecea o cale ferată îngustă; o cale ferată parcă în miniatură, cu o locomotivă mică, toată înnegrită de funingine, cu vagonete, mici și ele și - ca într-o iluzie optică - cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
săgeată”, „fulger”, „trăsnet”, „cui”, „nit”, „bolț”, „zăvor”, „pivot”, „legătură (de vreascuri)”, „cupon, bucată (de stofă)”, „înghițire pe nerăsuflate (a mâncării)”, „a goni”, „a fugi mâncând pământul”, „(despre cai) a sări într-o parte”, „a fixa (cu un bulon etc.)”, „a zăvorî”, „a înfuleca”, „a dezerta dintr-un partid”, „(ca un) glonț”, „(ca o) săgeată”. Bark înseamnă, printre altele, „scoarță”, „coajă (de copac)”, „a tăbăci”, „a scoate coaja/scoarța (unui copac)”, „(fam.) a jupui (pielea)” și are omonimul bark - „a lătra”, „(fig
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ele sunt statui încremenite în timp. e o liniște macabră în care pustiul doarme cu dunele sale de nisip nimic nu spune nimic cei de sub pământ și-au lăsat aici viața bucuriile, copiii sau nepoții adică aici deasupra. morții sunt zăvorâți în tăcere, nu se zvârcolesc, nu cerșesc, nici nu mai iubesc. socotesc că și-au făcut datoria pe pământ, iar acum menirea lor este de a păstra liniștea în lăcașul sfânt. ------------------------------------ Harry Ross 1 septembrie 2016 Israel Referință Bibliografică: Harry
LIRICE (5) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381313_a_382642]
-
îndemână - cât în duhul lui, prin sufletul jelalnic al îngemănării cu natura, cu istoria, ca însemne ale dăinuirii: „Lângă morminte stau - de-un ceas? De-o zi? - / Oh, mut eu stau acolo ca pământul / Pe dealuri iarba vălure-se lin / Și zăvorât în mine stă cuvântul” (Lângă morminte). Structural, R. este un bard, un cântăreț, avându-și ascendența nu în Lucian Blaga, ci în Octavian Goga și în Aron Cotruș, iar pe linia St. O. Iosif-Panait Cerna vădește filiații eminesciene: „Cade frunza
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
au o semnificație de ermetism. Sunt semnul închiderii posibile sau confirmate, al secretului ori al lucrurilor nespuse, al atitudinilor defensive. Sub aspect pozitiv, reprezintă protecția; sub aspect negativ, sunt marca claustrării ori a prizonieratului. Adesea, viața psihică a subiectului este zăvorâtă, împiedicând exteriorizarea emoțiilor și a pulsiunilor. Broasca dezvăluie și voyeurismul latent ori manifest. Privitul pe gaura cheii semnifică indiscreția, violarea intimității, accesul neautorizat la anumite secrete. Climă Condițiile climatice sunt adesea expresia stării emoționale a subiectului, a ușurinței ori a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
să aducă ajutoare., căci erau acum angajați într-o luptă încrâncenată și disperată pentru a ajunge la poartă. Vitalius reuși să-l lovească pe unul dintre oamenii care, după ce fuseseră date la o parte ultimele întărituri, îndepărta acum bârna ce zăvora poarta, iar un altul căzu străpuns de săgeata lui Maliban. Câțiva bagauzi, dându-și seama că puținii soldați încă în viață primeau ajutor, înaintară să-i întâmpine pe noii veniți, în timp ce tovarășii lor continuau să manevreze cu înfrigurare mecanismul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cimitirului stupoare! Enorma poartă de fier având dimensiuni madievale era Încuiată cu un lanț și lacăt pe măsura porților. Atât muncitorii cât și cifaroamele așteptau la poartă În afara cimitirului nehotărâți de cele ce aveau să urmeze. „Preotul În persoană a zăvorât intrarea...!” - explică șeful de echipă dezamăgit. „A zis: betonul nu trebue turnat prea repede...Și a mai zis: dacă lucrăm În acest rapid tempo, calitatea va lăsa de dorit...! Ce părere aveți...?” Tony Pavone turba de furie. După câteva momente
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se aflau, iar câțiva gardieni deschise ușa masivă din metal intrând Înăuntru, În timp ce Liberul șef de cameră strigă un puternic,”Atențiune”...! obligând arestații să stea nemișcați În poziție de drepți În timp ce unul din gardieni Începu să-i numere. Ușile fură zăvorâte din nou cu același zgomot iritant iar șeful de cameră făcu unele precizări. „Nimeni nu are voie să se atingă de paturi. Nici pe cimentul umed și rece nu vă permit să vă lungiți...! Eventual ce-i mai bătrâni, se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din partea maică-tii, Tamima, nevasta notarului care locuiește la doi pași de aici, în fundătura Gutuiului.“ Deși prin preajmă nu se afla picior de bărbat, își azvârlise peste obraz un văl alb pe care nu și-l ridică decât după ce zăvorâse poarta în urma mea. Luându-mă atunci de mână, mă duse printr-un coridor îngust care cotea, apoi, fără să-mi dea drumul, alergă prin ploaie trecând printr-o curte interioară și o porni pe o scară strâmtă, cu trepte abrupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tufiș, și exclama îentuziasmul făcând-o să-și piardă accentul meticulos studiat) Ai zice că-i taman dragul de Deggle în persoană ăl de-ți vorbește. Și se arăta extrem de încântată de ghidușia jocului ei de cuvinte. Atunci Vultur-în-Zbor își zăvora gura și își înăbușea gândurile. A doua îi aparținea chiar lui Deggle. Insul venea și pleca pe drumul său neștiut, se fâțâia când înăuntrul, când în afara vilei doamnei Cramm de pe coasta sudică a Maurispaniei, și de fiecare dată când pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Virgil Jones încuviință trist. — Chiar ești hotărât, nu-i așa? — Da, îi răspunse Vultur-în-Zbor. Fie ce-o fi. — Ceea ce ți-am descris anterior sunt Dimensiunile Exterioare, spuse domnul Jones. Mai există și Dimensiunile Interioare. Nu știi niciodată ce universuri zac zăvorâte înăuntrul minții cuiva. Efectul poate avea rezultate devastatoare asupra minții. Tăcu. Vultur-în-Zbor îl îndemnă să continue, dar el mai zise doar atât: — Sunt unele lucruri legate de muntele Calf care nu pot fi explicate, ci doar trăite. Sper să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
singură trăsătură specifică: sunt făcuți în întregime din piatră. Originile lor se pierd în negura misterului. Probabil vreo radiație care le-a distrus planeta - acum pustiită -, a cioplit în stâncă aceste capodopere de inteligență și, în același timp, le-a zăvorât în capcana tragicei ironii a imobilității cvasitotale și a izolării complete. Căci aceasta este tragedia gorfilor: nu numai Thera, dar și întreaga Endimiunse sunt lipsite în totalitate de orice altă formă de viață. Nici tropăit de animale, nici unduit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sărăcii absolute învață până la urmă să nu mai vadă mlaștina disperării. E un mecanism de supraviețuire. în același fel își alungase Virgil Jones trecutul din minte. Coborâse de pe munte și uitase grozăveniile cumplite de care fugise. Ele erau încă acolo, zăvorâte în mintea lui, dar Virgil nu le vedea. Acum, de dragul lui Vultur-în-Zbor, descuiase închisoarea și, întocmai ca spiritele incontrolabile ale Pandorei, amintirile îl năpădiră, zgâriindu-l dureros atunci când ieșiră la iveală. Uitase durerea. Amorțise atât de tare și atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de patru ani. Te mai miri că-i port pică soțului meu pentru prostia lui? Mi-a făcut un fiu idiot. — Ma-ma! rostea fericit Alexei și își sugea degetul mare. Vultur-în-Zbor ieși din șopron în urma Irinei. Ea încuie ușa, zăvorându-și iarăși secretul în spatele ei. — Domnul Page are o cheie de la ușa din celălalt capăt, spuse ea. Vine când poate. Se sprijini de șopron, părând epuizată. Apoi, brusc, se îndreptă hotărâtă. — Acum îți mai spun ceva, Vultur-în-Zbor, prietene, începu iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
le lărgi. Vultur-în-Zbor părăsi încăperea fără ajutorul lui Gilles Priape, care era, după părerea lui, un coșmar grotesc al propriului său trecut... și, făcând astfel, îndeplini gestul cel mai potrivit cu spiritul orașului K de până acum. Se hotărî să-și zăvorască mintea în fața trecutului său, s-o zăvorască în fața oricărei vini sau umilințe, s-o zăvorască în fața oricăror adevăruri neplăcute adevăr pe care le va fi citit în privirea aspră, disprețuitoare, cu care îl ațintise madame Iocasta. Virgil avea dreptate: hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Gilles Priape, care era, după părerea lui, un coșmar grotesc al propriului său trecut... și, făcând astfel, îndeplini gestul cel mai potrivit cu spiritul orașului K de până acum. Se hotărî să-și zăvorască mintea în fața trecutului său, s-o zăvorască în fața oricărei vini sau umilințe, s-o zăvorască în fața oricăror adevăruri neplăcute adevăr pe care le va fi citit în privirea aspră, disprețuitoare, cu care îl ațintise madame Iocasta. Virgil avea dreptate: hotărârea lui era luată. Mai hotărî că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un coșmar grotesc al propriului său trecut... și, făcând astfel, îndeplini gestul cel mai potrivit cu spiritul orașului K de până acum. Se hotărî să-și zăvorască mintea în fața trecutului său, s-o zăvorască în fața oricărei vini sau umilințe, s-o zăvorască în fața oricăror adevăruri neplăcute adevăr pe care le va fi citit în privirea aspră, disprețuitoare, cu care îl ațintise madame Iocasta. Virgil avea dreptate: hotărârea lui era luată. Mai hotărî că nu-l mai plăcea pe Virgil Jones. Toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
față de clipa trăită din plin? Moartea lui Ignatius arătase că exista Ceva, o forță invizibilă ce acționa asupra lor, iar forța respectivă își distrusese cel mai mare inamic al ei cu o viteză înfricoșătoare. Puteau oare mințile celorlalți să rămână zăvorâte în fața morții lui? Vultur-în-Zbor era sigur că măcar unele din ele nu vor reuși așa ceva. Vinovăția coborî asupra lui ca o avalanță moale și întunecată, spărgând vraja palidă pe care o țesuseră Irina și Elfrida. Se autoflagelă cu mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de oră. „Nu mai mult“, a precizat el, privindu-mă țintă, ținând morțiș să-mi transmită sincera lui părere de rău că se desființase pușcăria și că nu mai păstraseră măcar o celulă, de mostră, în care m-ar fi zăvorât cu tot entuziasmul său din acea clipă. „Asta-i situația. Viața este extrem de nedreaptă îndeosebi cu intelectualitatea inginerească“, l-am compătimit. „Tu ești la lucru, te cheamă șefu’, poate-ți trage și o beleală, eu chiulesc de la serviciu, sunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că pot fi la fel de bun ca instrumentul acela. Patrulam și în seara aceea pe lângă geamul băii de la demisol. Și chiar s-a aprins lumina, doar că fereastra nu mai era deschisă. Am dat s-o împing cu piciorul, dar era zăvorâtă. Mi se părea că deslușesc umbra femeii mișcându-se prin cameră. Spumegam ațâțat, neputincios, umilit de destin. Când eram în toiul deznădejdii, a oprit o Volgă neagră. Au coborât doi. Nu a trebuit să se recomande. Sclipeau a Servicii: duhneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
florilor căzute și înflorite temperaturile o luaseră razna iar vara mă înăbușea prin căldura ei, cu problemele mele, cu dilemele noastre! Într-o seară cu lună mare, clară, uluitor de luminoasă și nefiresc de pustie m-a încercat ispititor! A zăvorât ușa de trei ori... la fiecare mișcare zgomotul încuietorii creștea și ea se întrista. A pus lanțul la ușă, zornăia zgomotos, parcă și-l atârnase de gât! Era cocârjată din cauza mea, o apăsau pasiunile mele, nehotărârile mele, remușcările mele. Dar
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
și veșnicul Stăpân, un păcat, cu toate consecințele și implicațiile. De aceea, orice s-ar întâmpla, vom fi, dacă va fi cazul, martiri dar nu agresori și de va trebui, nu ne vom apăra nici viața vărsând sânge”. Și-au zăvorât inimile și purtându-și cu demnitate existența. Înlănțuiți, scuipați, hăituiți ca fiarele, batjocoriți, omorâți mișelește ei nu s-au dezis niciodată de crezul lor, de credința în Dumnezeu, de dragostea de Neam. Și-au asumat crucea credinței, crucea Neamului, crucea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
te-ai supărat?! Când ne întoarcem, am să-ți dau o baniță învârfonată cu ovăz! Ca și cum ar fi înțeles vorbele lotrului, calul și-a lipit botul de umărul lui. Mergeau la pas. Când au ajuns la poarta țigăncii, aceasta era zăvorâtă și în jur... țipenie... I s-a răcit inima. „Să știi că Zaura mi-a tras clapa. Altfel nu se explică. Unde-i?” S-a tras cu cal cu tot la umbra nucului din colțul uliții. Simțea că arde de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Așa că mâine seară am să vin la han, să-ți aduc leacul de care ți-am pomenit. Trimiți băiatul mai devreme la mine numai dacă este vreo primejdie. ― Mă bagi în păcat, bădie! De ce vrei să... Celelalte cuvinte au fost zăvorâte cu un sărut arzător. Apoi lotrul i-a umplut cofa cu apă și înainte de a pleca a prins-o de mijloc, gata să i-l frângă. De această dată, însă, două brațe fierbinți s-au încolăcit în jurul gâtului lotrului... S-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zambile albastre Pune lumină-n evidență, E-o lume plină de contraste. Ce e tabloul în esență? Stivuire Timpul meu curge incandescent lavă prinsă în reluări multiplicate: între două tic-tac-uri am uitat privirile lipite între uluci, cu mâinile mi-am zăvorât propriul pas, am stivuit pietre pe stânci încercând să umplu prăpăstii adânci ; cu plutirea prinsă în colț de stea, prea departe să ajung la ea, am smuls focului căldura, pietrelor - statornicia, porților - privirile, ceasului tic-tac-ul și le-am făcut scară
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]