416 matches
-
cafea, cafeaua lui Hopkins. Era amară. Râse. Ăsta chiar că era un final potrivit pentru toată povestea. Mintea Începu să-i zboare. Știa că e destul de obosit cât s-o poată opri. Vărsă restul de cafea din ibric și scutură zațul În foc. Își aprinse o țigară și intră-n cort. Așezându-se pe pături, Își scoase pantofii și pantalonii, apoi Înfășură ciorapii și-i băgă-n pantaloni, făcându-și o pernă, și se băgă sub pături. Privea prin deschizătura cortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cele mai multe din haine. În nebunia turbată a miezului verii din Manhattan, în coloanele care se clatină de-a lungul străzilor, femeile își unduiesc superba feminitate a ființei lor, acest sân extra și această pulpă extra și emanațiile, dulci transparențe, amețitoare zațuri. Bărbații se târăsc palizi prin arșiță. Până și Fielding își trădează iritarea. „R o cățea, spune el. Slick, n-avem cum să i ne opunem. Așa că mai bine intrăm și noi în horă.“ Tot propune chefuri orgioase, un tur pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de Dominic, care zăcea la picioarele mele, de masa pe care o răsturnase el în cădere, de vesela de pe ea care era spartă pe jos, cu mirosul de cafea în jurul nostru din cauza cafetierei zdrobite și cioburi de sticlă amestecate cu zaț de cafea aruncate pe podea. Apoi a văzut-o pe Belinda, care stătea înghețată lângă peretele depărtat. Ochii lui au revenit din nou asupra mea, neîncrezători. —M-ai îngrijorat, a spus pur și simplu. Știam că te duci să vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
renunțat și a oftat: — Ai ajuns, deci, și aici. Știam că o să vii într-o dimineață în halul ăsta. — Știai pe dracu’, am bodogănit. Ce poți să știi tu. Ai dat aseară în bobi sau te-ai apucat să studiezi zațul din ceștile alea pe care le tot cari? Ai trecut la pase magnetice, ce faci de spui că știai c-o să mă vezi așa? Când nici eu nu mai știu dacă-s chiar eu. Am știut, pe bune. Cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și femeia În bărbat. Și viceversa, tocmai pentru a vedea ce simte unul când Îl posedă pe celălalt... Configurația astrelor pare să fie prielnică oricăror combinații...” „Dar cu pictorul cum ar trebui să procedăm?” se Întrebă inginerul, privind cu atenție zațul prelins pe marginile ceștii de cafea. „Să-l chemăm un pic la ordine sau să-l lăsăm să umble așa, de capul lui, străbătând În lung și-n lat orașul și proferând amenințări? Cât despre Oliver, până la venirea noului Mesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-și vadă de drumul lui...” Mișcându-și bărbia În jos, Satanovski bătu cărțile, așezându-le În cerc Într-o anumită ordine pe masă. În mijlocul cercului trasă un triunghi cu laturi gale, În centrul căruia desenă, muindu-și degetul arătător În zațul de cafea, soarele. Trasă apoi cu grijă și configurația celorlalte planete ale zodiacului. Deasupra Vărsătorului puse un careu de ași și deasupra Scorpionului desfășură din mânecă o chintă roială. După care despărți zodiile. Degetul său arătător trasă un drum ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca pe un pătrat sau poate ca pe un dreptunghi...” „Adică?!” exclamă nedumerit acesta. „Adică”, Își mângâie surâzând bărbia inginerul Edward, „l-ai vedea nu ca pe o farfurie sau ca pe o scrumieră sau o ceașcă de cafea cu zaț rămas pe fundul ei (e rotundă și ea, nu-i așa? Picoloul făcu din cap că da!), ci ca pe o masă sau o față de masă, pe care zac acum chiștoace și tot felul de firimituri...” „Scuzați”, se Înroși picoloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cât am rămas noi În Cehoslovacia, o fi căzut prizonier În ultima zi?, ăsta a fost norocu lui, era a treia zi dă Paște. Vor fi existând, În pădurile de dincolo de Vesely, tufe de zmeură Înflorită la Începutul lui mai? * (ZAȚ) Acesta este un termen tipografic. El desemnează un „text cules cu litere de plumb și așezat În forme de dimensiunile paginilor, gata pentru tipărit“, adică un obiect care, chiar Înainte ca dumneavoastră să ajungeți cu lectura la sfârșitul acestei fraze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
făcură să urle la gândul incompetenței celor de la LASD. Relatările gongorice despre niște incidente în toalete și despre niște elevi de liceu plătiți s-o ia la cioc îi întoarseră stomacul pe dos. Danny simți în gură gustul fierii, al zațului de cafea și al celor șase tării ingerate noaptea trecută. Într-un final reținu patru suspecți bărbați între patruzeci și trei și cincizeci și cinci de ani, de un metru optzeci până la un metru nouăzeci, ce cumulau douăzeci și una de condamnări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lacul plesnit al mobilelor desperecheate, palmele reci pe umeri mei, rățoiul de cauciuc cu târtița Înnobilată de stihuri, scârțâitul sublim al somierei cu arcurile sărite și tapiseria rărită și destrămată, țoalele azvârlite de-a valma pe podea, ibricul mânjit cu zaț de surogat de cafea, paharele cu vin, bolborositul neîncetat al țevilor din baie, prăpăditul de fazan din hol, frigiderul care se zgâlțâia din toate Încheieturile când motorul pornea sau se oprea, ecusonul de plastic, gemetele adânci, lampa cu globul crăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zâmbet rânjet plânset, un surâs angelic, tembel, stingher, pe chipul în transă. Mâinile bâjbâie în întuneric, tremurând. Când se dezmeticește, bărbatul se află din nou în același loc, în fața ei. Nu se privesc, privesc craterul negru al cafelei, adâncul de zaț, himera. — E o capcană, anotimpul? Dacă am schimba termenii, dacă am inversa? Ce zici, dacă am inversa? Nu anotimpul nu mai are răbdare, ci oamenii. Aerul e rece și negru și vânăt, așa îl vrea. Partenerul e undeva alături, chircit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la oraș, că n-are unde să se ducă să muncească. Ie mai rău ca pe vremea lu’ Ceaușescu. Mai rău și mai rău îmi pare de copiii ăștia. Care ei are să sufere, copiii... Roșioara agita și învârtea zeama de zaț de pe fundul ceștii, urmărindu-i prelingerea cu o privire împietrită, în timp ce Geta parcă s-ar fi încrâncenat pe un soi de blestem. Oh, nebună să fii să mai faci copii în vremurile astea. — Se mai găsește, se mai găsește, mărunțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să le pună la dispoziție ustensilele necesare. Mama a luat-o înainte spre bucătărie, Francesco, Massimo și tata s-au dus după ea. Tata s-a întors după câteva minute, aducând ceștile de porțelan și cafeaua. Cafea turcească, fiartă cu zaț. Era cu totul altfel decât cea din barurile italiene, însă prietenii noștri au lăudat-o. Ne-au povestit că le venise ideea să facă o călătorie prin România, iar tata a vrut să afle dacă, la intrarea în țară, autoritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la fel se purta și cu elementele dificile? După ei, în bucătărie, mama spăla două cești de cafea. Ea servea cafeaua turcească în ceșcuțe de porțelan, acelea pe care eu n-aveam voie să le ating. Mama ghicea uneori în zațul cafelei ce avea să ni se întâmple în viitor, dar nu se pricepea foarte bine. Tata era de părere că ar trebui s-o angajeze tovarășul, ca să întocmească planurile lui cincinale după previziunile din cafea. Când tata vorbea astfel, sectoristul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
divorțul lor, iar el credea că discută despre bunătățile cuvenite lui la prânz. Ai văzut și dumneata, Belbo, dumneata ai aruncat Într-o doară chestia aia cu afacerea templieră, și el imediat, OK, și templierii, și Cabala, și lotusul, și zațul de cafea. Sunt omnivori. Omnivori. Ai văzut ce față are Bramanti: de rozător. Un public imens, despărțit În două mari categorii, deja le văd defilându-mi prin fața ochilor și sunt legiune. In primis, ăia care scriu așa ceva, iar Manuzio Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
recade neputincioasă pe sofa. Ușurel, Șefu', ușurel, ți-ai vărsat cafeluța pe pantaloni și nici măcar n-ai gustat bunătatea, cât era caldă, încearcă Vieme să curme zbaterea oarbă a Avocatului, căutând să-i șteargă, în același timp, acestuia, lichidul și zațul fierbinți, din zona prohabului, direct cu mâneca hainei-pardesiu. Reîntors în matcă, Fratele se înfrânează pierit din zbierat și se uită cu o expresie hăituită la scundac, ca și când l-ar fi revăzut după o îndelungată și insuportabilă absență. Îndurerat, testându-și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se află poziția gânditorului de la Hamangia. E cufundat ca într-o meditație yoghinică. Nu-și mișcă privirea în jur, privește doar în halbă ca și cum ar avea în față ceașca de cafea și ar vrea să vadă în intersectarea liniilor din zaț ce-i sortește viitorul, de aceea nu m-a văzut când m-am așezat lângă el, la masă. Îl salut amical și-și ridică privirea spre mine ca și cum l-aș fi trezit dintr-un somn profund. Mă privește cu ochii
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de rnăr și un ou preistoric, pe goblenurile naive de pe pereți. Ai tăcut și brusc lucrurile au profitat de slăbiciunea asta a ta ca să se repeadă la noi, ca să ne bage degetele în ochi. Mă întind, mă simt plin de zaț. Ce naiba am căutat aici, mă întreb, în Dămăroaia ta, unde și-a înțărcat dracul copiii? Unde o să ajung cu prostia asta de legătură cu tine? La povestea ta n-am timp să mă gândesc acum, ceva din mine a înfulecat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și dând lumină, asemenea unei supernove, încât Stelele înflorite, ca zarzărul în aprilie, / Desăvârșirii se lasă desăvârșite... și, Pe puntea aceea dintre lumi neumblate, / Fluturele plutește pe labirintul cuvântului. // Ecou selenar peste cosmica vrajă. Ecou / În litere rumeguș de imagine, zaț de vorbire, / Un altar în acest labirint... Beția simțurilor, acel dérèglement de tous les sens, despre care vorbea A. Rimbaud, izvorăște aici din decantarea neobosită a esențelor, într-un proces laborios, în care Muguri de magnolii, orhidee, ghimber sălbatec, / Trestie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-o interesa era cofeina, nu soarta. După ce Armanoush și-a terminat cafeaua, farfurioara a fost așezată deasupra ceștii, ținută strâns și rotită astfel Încât să descrie trei cercuri orizontale; apoi ceașca a fost Întoarsă cu fundul În sus deasupra farfuriei, iar zațul lăsat să se scurgă Încet, alcătuind tot felul de desene. După aproape douăzeci de minute, când fundul ceștii s-a răcit, aceasta a fost Întoarsă și mătușa Banu a Început să citească desenele, rotindu-și privirea În sensul acelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e ascuns În spatele unui văl?... Ceva ca un văl. Inima lui Armanoush a Încetat o clipă să bată. — Poate să fie ecranul unui calculator? a Întrebat poznaș Asya pe când Sultan al Cincilea Îi sărea În poală. — Nu văd calculatoare În zațul de cafea, a protestat mătușa Banu. Nu-i plăcea să Încorporeze tehnologia În universul său spiritual. Mătușa Banu a făcut o pauză solemnă, a Întors puțin farfuria și apoi a făcut o altă pauză. Acum chipul ei părea tulburat. — Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
delicată de porțelan plină cu o cafea neagră și dulce, o oglindă Întunecată. Nu poate vedea nimic În ea. CÎnd termină de băut cafeaua, Aleișa Îi ia ceașca și o Întoarce cu fundul În sus, pe farfuriuță. Citește urmele de zaț. Multe drumuri, oftează ea. Domnu’ Wakefield, mata ești ca noi. Tot timpul pleci de la casa mata. De ce? — Mă gîndeam că poate ați putea să-mi spuneți dumneavoastră. Wakefield este pe deplin sincer. Este pe drumuri de cînd se știe. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mata fugi de răspundere, că ești ca un copil care nu intră În casă cînd cheamă mama la el. Wakefield rîde. — Te pricepi, fără Îndoială. Dar o să vin vreodată În casă? Aleișa arată plină de speranță către un guguloi de zaț umed la intersecția unor linii subțirele. — Asta casa ta, poate o să mergi acolo Într-un an, dar pînă atunci aștepți ceva. Nimic din ceea ce Wakefield sau Diavolul nu știa. Nici unul din ei nu a cîștigat nimic din ghicitul În cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o familie de evrei din New Jersey, dar la 18 ani a plecat În Haiti, unde a fost inițiată În voodoo de un babalao pe nume Audevie și a Învățat artele divinației, așa că poate citi acum În cărți, cochilii, monede, zaț de cafea, frunze de ceai, mîini, picioare și frunți. A trăit apoi un an În Telluride, Colorado, unde și-a găsit și numele. Acum, În afara faptului că umblă noaptea În chip de Înger, are În grijă spirituală o congregație voodoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bine în singurătate. Poate că n-ar fi trebuit să vin, îmi ziceam. Așteptându-i întoarcerea, mi-am mutat privirile asupra măsuței de răchită pe care se aflau câteva hârtii. Pusă peste ele, o ceașcă goală de cafea în care zațul se întărise îmi dădu de bănuit că Mama Mare a lăsat hârtiile afară în timpul nopții. Obișnuia să citească aici, în umbra spiralei și în aromele tari ale grădinii. Am extras cu mare grijă o pagină mai expusă și am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]