249 matches
-
brațe și i-a șters lacrimile cu barba. Ești o muiere neștiutoare! i-a zis el cu blândeță, depunând-o delicat pe sofa. Ce pot ști femeile despre treburile încurcate ale unei împărății ca a mea... Aceeași barbă s-a zbârlit cu turbare în Divan-Yolù, unde l-au împresurat pe măria sa dregătorii chemați în pripă. Sultanul a ațintit cu priviri pline de înfricoșare pe Rustem-vizir; și când și-a învăluit iar barba de viforul mâniei, Rustem-vizir a căzut în genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noastră și a politicii plină de umanism a partidului și statului nostru, s-a dispus eliberarea sa imediată și necondiționată... ...O zi de toamnă cenușie și tristă... Poarta a scârțâit ușor. Un lătrat furios se năpusti într-acolo. Câinele se zbârli la vederea necunoscutului și se pregăti să-l apuce de pantalon. Însă, cu cât înainta spre poartă, mânia animalului față de străinul care pătrunsese neinvitat în ogradă se topea. Mirosul lui fin îi spunea că omul din fața sa e de-al
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
un nebun, ceva ce nu vede decât el, o stranie arătare despre care nu știm cu precizie dacă este apariția unei fantome sau a unui mort înviat, ieșind din mormânt și umblând. Arătarea nu mai are ochi, părul îi este zbârlit „ca firele unei momeli cleioase, cu care ar vrea să-mi prindă sufletul din zbor”, spune cardinalul. Să fie oare Gloucester „revenit la viață” sau fantoma lui care bântuie printre cei vii? Oricum, nu există fantomă care să nu ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
zise el. Dar dacă ai impresia că-și arăt vreo casetă cu asistentele care se schimbă, mai bine te mai gândești o dată! — Asta e o anchetă de crimă! — Nu mă interesează. Nu vezi nici o casetă cu asistente dezbrăcate. Logan se zbârli. — Ascultă ce e, drăguță... — N-avem camere acolo. Rânji, dezvelind un set perfect de dinți. Noi am Încercat, da' șefii n-au vrut s-audă. N-aveau Încredere că ne vedem de treabă. Ce păcat. Puteam face avere cu casetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Părea modelul perfect pe care se străduiește să-l atingă clasa dominantă. — E ca În fotografiile alea din Illustrated London News, cu ofițerii britanici uciși, Îi spusese Amory lui Alec. — Păi, răspunsese Alec, dacă vrei să știi adevărul care ne zbârlește părul, taică-su a fost vânzător de coloniale, a făcut avere vânzând pământ În Tacoma și nu s-a stabilit decât acum zece ani la New York. Amory avusese o stranie senzație de scufundare. Gruparea de acum fusese posibilă datorită reunificării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și zise: — Tu și cu Lucy stați aici. Trebuie să vorbesc cu Mickey între patru ochi. Acum Lucy plângea fără lacrimi, jucându-se cu pachetul de țigări. Audrey întinse mâna spre ușă. — Vin și eu. Nu, nu vii. Audrey se zbârli. Buzz se întoarse spre Lucy. — Drăguță, toată chestia e legată de fotografiile tale cu câinele ăla mare și bătrân. Tommy încerca să-l stoarcă de bani pe domnul Gelfman, iar dacă tu mergi înăuntru arătând ca naiba, Mickey s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu pusul îndelungat al mănușilor ca să nu-i altereze gingașa mână frigul clanței când rebegitul tată bătea în geam în viscol să i se deschidă ușa mai repede ne face parcă să-l vedem aievea pe marele Iancu cu mustața zbârlită de furie, năvălind pe ușă și strigînd: imbecilule! Iar fiul rânjind. Aici d. Șerban Cioculescu nu trebuie să fie indignat, dacă a fost, fiindcă amintirea e de preț. Cumințenia lui Luca Ion nu ne-a lăsat o amintire ca aceasta
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pasă de ceea ce era dincolo de podișca fiecăruia. Dar nu treceam totuși prin el, și nu suiam pe 106 dealul lui când ieșeam la cîmp? Cine punea umărul jos la roata căruței și biciuind caii scotea un urlet de ți se zbârlea părul, luând în brațe căpățâna roții s-o salte din cirmoacă? Urlet nu e cuvântul care se potrivește cu ceea ce mi-a rămas în amintire. Nu era atât sonor acest răcnet, cât înspăimîntat, ca într-o ceață de vis în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sale. Privind de sus. Ca și cum ar fi asistat la o operație pe cord deschis. Și deși se prefăcu, hotărând să nu-și Întoarcă privirea când hoțul se uită la el, chipul său vârstnic, civilizat se coloră puternic, perii mici se zbârliră, buzele și gingiile Îl pișcau. Simțea o contractare, o Încleștare de greață la baza țestei unde nervii, mușchii, vasele de sânge erau strâns Împletite. Răsuflarea Poloniei din timpul războiului trecând peste țesuturile Îmbătrinite - spaghetele de nervi, cum Îi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să cadă pe masă. Fu Îndreptat, În liniște, să privească În jos. Negrul se desfăcuse la șliț și-și scosese penisul. Era expus către Sammler cu testicule mari ovale, un lucru maro-și-vânăt necircumcis - un tub, un șarpe; peri metalici se zbârleau la baza groasă și vârful se Încovoia dincolo de mâna ce-l sprijinea, demonstrativ, amintind de mobilitatea cărnoasă a trompei de elefant, deși pielea era oarecum irizată mai degrabă decât groasă sau aspră. Peste antebrațul și pumnul ce-l țineau, Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
doctorul Gruner. Angela nu era o bocitoare, nu ca Margotte cu cota ei anuală ridicată de lacrimi. Dacă Angela arăta atât de palidă Încât până și părul În șuvițe, de obicei atât de strălucitor și de sănătos, părea să se zbârlească uscat - și Sammler avu impresia că vede foliculii Închiși la culoare de pe scalp, era pentru că se ciondănise cu tatăl ei. În condiții de stres, credea Sammler, Întregul se dezintegra și părți (foliculii, de exemplu) ieșeau În evidență. Aceasta, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acum trag prelata și-o leagă de margini. - O să le urce ei sus, în blocul ăla repartizat, le dau de-o mastică, de-o țuică. Vin și eu mai târziu, femeie, mai am o treabă. Câinele a răgușit urlând, e zbârlit tot, acum scâncește doar și-i tremură pielea pe el. Scurmă cu labele din față în țărnă. Nu l-a recunoscut, și-a arătat colții. - Taci, prostule, terminăm acuș, acuș... uite niște carne... Hai, măi cărăbuș, n-o mai adulmeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
priveam punctul în care spatele slab se lărgea spre șolduri. O linsesem, limba mea călătorise de la rădăcina părului până la picioare, intrase în fiecare crăpătură, între un deget și altul. Ea simțise plăcerea și frigul, în același timp, pielea i se zbârlise la trecerea mea. Simțeam că vreau s-o iubesc așa, bucățică cu bucățică, în nemișcare, în tăcere. Nu mai era cum fusese, nu mai erau împerecheri furioase, oarbe. Luasem obiceiul să o țintuiesc pe pat numai ca să o sărut. Vroiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
era o vreme de vară timpurie, el purta o cămașă bleu deschis și o jachetă din velur de culoare oliv, cu petice la coate. Părul de un blond spălăcit — șaten deschis, de fapt, acum că se uită mai bine — era zbârlit atât cât trebuie și îi ajungea până la guler, căzându-i ușor peste urechi. Chiar înainte să se întorcă spre ea, Leigh și-a dat seama, intuitiv, că arată bine. Poate chiar superb. De aceea rămase puțin surprinsă când în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Dean părea mult mai stăpân pe el. Chiar amuzat. — Adriana, da? Frumos nume! Mă bucur să te cunosc. Întinse mâna. — Și eu mă bucur, reuși ea să spună. Când mâna ei o atinse pe a lui, simți cum i se zbârlește părul pe brațe. Era imposibil să nu recunoști că el arăta colosal, mai ales că era îmbrăcat exact în același stil (blazer negru, cămașă albă și jeanși) ca și Toby. Dacă mai devreme Toby arăta destul de atrăgător, acum, când stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
inspiră adânc. De cealaltă parte a lui Mackenzie era un tip care arăta și mai bine decât Dean. Purta un costum modern Thom Browne, în dungulițe, fără cravată. Avea părul tuns mai scurt la spate și în părți, dar ușor zbârlit în față, unde era puțin mai lung: super, dar nu ostentativ. Însă mai mult decât orice, părea să strălucească. Era proaspăt bărbierit și bronzat de soare, nu la solar; avea unghiile tăiate scurt și drept, cu un luciu discret fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
goală în lumina zilei, în fața acestui bărbat pe care abia îl cunoștea, autorul ei, fir-ar să fie. Chiar făcuse ea așa ceva? — Leigh. Ea se forță să-l privească în față. În cameră era frig și simți că i se zbârlește părul pe picioare. — Leigh. Iubito. Vino încoace. Ridică puțin pătura și-i făcu semn să vină alături. Ea se vârâ lângă el. El o cuprinse în brațe și trase pătura peste ei. O sărută pe frunte așa cum obișnuia tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
însuși în măsura în care cred ceilalți în el. Ai auzit vorbindu-se de un saurian căruia zoologii i-au pus eticheta de Moloch horridus? — Da - i-am spus eu -, e un mic animal inofensiv care ia, prin mimetism, înfățișarea unuia dăunător, își zbârlește coada și adoptă un aer de ferocitate când se vede atacat și încearcă să înfricoșeze prin spaima lui. — Exact. Ei bine, așa e prostul negativ sau defensiv. Când i se năzare o prostie, și el știe că așa este, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
B când își aduse aminte de Jones. Nu plecase din cutia lui presurizată. O luă cu ea, cutiuța urmând să-i mai întârzie sosirea la navetă. Ajunse la ultimul cot al cursivei care conducea la ambarcațiune când, deodată, Jones se zbârli. Ripley se opri, cu ochii căscați spre tambuchiul deschis. Răzbăteau zgomote neobișnuite. Bestia pusese stăpânire pe navetă. Lăsându-l pe Jones în siguranță pe un culoar al punții B, refăcu în sens invers parcursul până la sala mașinilor. Cum pătrunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bruscă și o izolă mai mult decât își imaginase. Îi era greu să accepte că nu mai trăiau ca niște componente ale universului. Nu văzu apendicele enorm care ieșea din umbră și se unduia spre ea. Jones îl văzu. Se zbârli și zgârie cu frenezie capacul cutiei. Ripley tresări. Creatura era acolo, în fața ei. Nu ieșise din mica ambarcațiune. Se gândi mai întâi la aruncătorul de flăcări. Se afla pe punte, de cealaltă parte a bestiei. Terorizată, Ripley căută un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu prea mai avea teamă dar era precaut și atent la orice zgomot, la orice umbră sau copăcel care se mișca. Făcea pauze dese dar se depărtase binișor de pădure când Vizanti sa Înfipt pe cele patru picioare, s a zbârlit și a mârâit, era gata de atac. Imediat a simțit că urechea sa stângă este rotită cu durere, fapt care l-a liniștit oarecum. Victor a privit buimăcit În direcția către care era Îndreptat Vizanti, imediat a lăsat targa jos
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
apărut în laboratoarele americane și care prin „bunăvoința” sau neglijența lor, și-au luat zborul triumfătoare în lumea largă. Ar trebui să amintesc aici doar de SIDA - boala care a ucis 25 de milioane de oameni, și vi s-ar zbârli părul pe spinare. Spuneam mai sus că maghiarii, ca popor mic de altfel, au în arsenalul lor tot felul de tertipuri ca să îngenuncheze adversarii. Cred că mulți români acum nu mai știu de cumplita epidemie de sifilis, printre militarii români
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cavernă când auzi pentru prima dată zgomotul acela. Era un sunet grav, ca un geamăt ieșit din adânc. Putea să jure că venea din galeria unde lucra el. I se păru că muntele însuși oftase. Se opri în loc, simțind părul zbârlindu-i-se pe ceafă. Nu mai auzise niciodată așa ceva. Rămase nemișcat, ascultând cu urechile ciulite. Liniștea nu era tulburată decât de curgerea apei în pârâiașul ce trecea pe dedesubt. După câteva clipe inima îi veni la loc și porni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și greu sărise foarte aproape, la numai câțiva pași depărtare. Auzise foarte clar și simțise totodată pământul tremurând. Apoi frunzele începură să foșnească, ca și cum cineva sau ceva se venea spre locul unde se afla el. Părul de pe ceafă i se zbârli, în timp ce un frison rece i se scurgea pe spinare. Nu mai avea scăpare. Să fugă, era prea târziu, nu avea nici o șansă să se îndepărteze de locul acela fără ca fiara să-l poată ajunge. Acum era sigur că un urs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putea spune că nu fusese înspăimântat, dimpotrivă, fuseseră destule împrejurări în care teama îl copleșise. Însă niciodată nu se simțise atât de înfricoșat ca acum. Ceea ce vedea, era de-a dreptul imposibil și tocmai din acest motiv părul i se zbârlise pe ceafă. Lumina cenușie a zorilor era destul de puternică acum, pentru ca Godunov să poată vedea bine ce se petrece în fața sa. Nu era acolo nici o frânghie pe care bătrânul să se poată cățăra, ori care să-l tragă în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]