233 matches
-
se rotească, uscată, multă vreme încă (șaptesprezece ani), cu coama sârmoasă peste vestigiile feței fardate, ale măștii de nenorocos carnaval... M-am detașat ușor de pânzele care deja prinseseră consistență pe hainele mele și, cu ochii în gol, cu părul zbârlit pe cap și pe brațe, am alunecat pe toboganul marelui 148 149 tunel până am ajuns iar pe podeaua înnegrită și putredă. Miriade de fire de praf se-nvîrteau în aerul brun-stacojiu, antrenând mirosuri dezgustătoare. Am ieșit de sub marea cupolă pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
polițist, ai ști. Loew se înroși și își apucă brelocul Phi Beta Kappa. Sunt un demnitar ce menține legătura între poliție și societatea civilă, învestit special de către Primăria orașului Los Angeles. — Ești civil, domnule consilier, replică Millard, zâmbind. Loew se zbârli, după care se întoarse spre Tierney: — Căpitane, ai trimis pe cineva să stea de vorbă cu tatăl victimei? — Încă nu, Ellis, răspunse căpitanul Jack. Voi trimite curând. — Ce zici de Vogel și Koenig? Or să obțină tot ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care soția lui Fritzie, plină de amabilitate, ni-i oferise. Trebuia să mă întâlnesc cu Madeleine într-o oră, iar fraternizarea cu șeful meu în afara orelor de program era ultimul lucru pe care mi-l doream. — OK, Ellis. Loew se zbârli la auzul tonului meu. — Bucky, noi doi ne-am contrat de mai multe ori în trecut. Poate că o să ne contrazicem chiar și azi. Dar cred că suntem totuși de acord în anumite privințe. Amândoi am dori să vedem rezolvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zise el. Dar dacă ai impresia că-și arăt vreo casetă cu asistentele care se schimbă, mai bine te mai gândești o dată! — Asta e o anchetă de crimă! — Nu mă interesează. Nu vezi nici o casetă cu asistente dezbrăcate. Logan se zbârli. — Ascultă ce e, drăguță... — N-avem camere acolo. Rânji, dezvelind un set perfect de dinți. Noi am Încercat, da' șefii n-au vrut s-audă. N-aveau Încredere că ne vedem de treabă. Ce păcat. Puteam face avere cu casetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
el și i-am zâmbit punând ceainicul la fiert. Își împinsese ochelarii de citit pe creștetul capului, arătând, chiar mai mult decât de obicei, ca un profesor excentric. Sau așa cum ar trebui să arate unul. Avea sprâncenele ca niște smocuri zbârlite de o uimire permanentă: ondulându-se la colțurile exterioare, într-un soi de evadare sălbatică, deasupra ochilor săi ridicol de albaștri și senini. (Obiceiul lui de a-și răsuci și de a-și încreți sprâncenele în sus cu vârfurile degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
era o vreme de vară timpurie, el purta o cămașă bleu deschis și o jachetă din velur de culoare oliv, cu petice la coate. Părul de un blond spălăcit — șaten deschis, de fapt, acum că se uită mai bine — era zbârlit atât cât trebuie și îi ajungea până la guler, căzându-i ușor peste urechi. Chiar înainte să se întorcă spre ea, Leigh și-a dat seama, intuitiv, că arată bine. Poate chiar superb. De aceea rămase puțin surprinsă când în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Dean părea mult mai stăpân pe el. Chiar amuzat. — Adriana, da? Frumos nume! Mă bucur să te cunosc. Întinse mâna. — Și eu mă bucur, reuși ea să spună. Când mâna ei o atinse pe a lui, simți cum i se zbârlește părul pe brațe. Era imposibil să nu recunoști că el arăta colosal, mai ales că era îmbrăcat exact în același stil (blazer negru, cămașă albă și jeanși) ca și Toby. Dacă mai devreme Toby arăta destul de atrăgător, acum, când stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
inspiră adânc. De cealaltă parte a lui Mackenzie era un tip care arăta și mai bine decât Dean. Purta un costum modern Thom Browne, în dungulițe, fără cravată. Avea părul tuns mai scurt la spate și în părți, dar ușor zbârlit în față, unde era puțin mai lung: super, dar nu ostentativ. Însă mai mult decât orice, părea să strălucească. Era proaspăt bărbierit și bronzat de soare, nu la solar; avea unghiile tăiate scurt și drept, cu un luciu discret fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
goală în lumina zilei, în fața acestui bărbat pe care abia îl cunoștea, autorul ei, fir-ar să fie. Chiar făcuse ea așa ceva? — Leigh. Ea se forță să-l privească în față. În cameră era frig și simți că i se zbârlește părul pe picioare. — Leigh. Iubito. Vino încoace. Ridică puțin pătura și-i făcu semn să vină alături. Ea se vârâ lângă el. El o cuprinse în brațe și trase pătura peste ei. O sărută pe frunte așa cum obișnuia tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
TU, În baie, la câteva momente după Încheierea tratatului de pace Între mai sus numitele armate ale mai sus numitelor străzi. În timp ce te speli și Încerci să-ți ștergi zgârieturile cu spirt care ustură, Încremenești. Din cuibul de sub subsuori se zbârlesc spre tine, abia crescute, câteva fire de păr. Mai apuci să privești În oglindă chipul de războinic și atât. Căci se aude chemarea la masă a mamei care tocmai ți-a făcut cartofi prăjți și salată de roșii. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
priveam punctul în care spatele slab se lărgea spre șolduri. O linsesem, limba mea călătorise de la rădăcina părului până la picioare, intrase în fiecare crăpătură, între un deget și altul. Ea simțise plăcerea și frigul, în același timp, pielea i se zbârlise la trecerea mea. Simțeam că vreau s-o iubesc așa, bucățică cu bucățică, în nemișcare, în tăcere. Nu mai era cum fusese, nu mai erau împerecheri furioase, oarbe. Luasem obiceiul să o țintuiesc pe pat numai ca să o sărut. Vroiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
însuși în măsura în care cred ceilalți în el. Ai auzit vorbindu-se de un saurian căruia zoologii i-au pus eticheta de Moloch horridus? — Da - i-am spus eu -, e un mic animal inofensiv care ia, prin mimetism, înfățișarea unuia dăunător, își zbârlește coada și adoptă un aer de ferocitate când se vede atacat și încearcă să înfricoșeze prin spaima lui. — Exact. Ei bine, așa e prostul negativ sau defensiv. Când i se năzare o prostie, și el știe că așa este, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mare surpriză, atunci când Theodora citește cu glas tare: „Cele mai calde felicitări pentru o distincție binemeritată. Sunt mândru că am produs Guy Domville, chiar dacă nu a fost un succes. Sir George Alexander.“ Chipul lui James se Întunecă, sprâncenele i se zbârlesc, perii de pe țeastă parcă i se ridică. Aruncă săgeți din priviri. — Alexander, rostește el limpede, e un căcat. Cele două doamne se privesc descumpănite. Niciodată, absolut niciodată nu l-a auzit vreuna din ele pe Henry James pronunțând acest cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și m-a copleșit cu atenții. A doua zi, toți erau prost dispuși. Sensibil la climatul psihologic, am vrut să-mi Înveselesc comesenii, recitându-le câteva anecdote de Roberto Payró și o incisivă epigramă de Marcos Sastre. Doamna de Puffendorf-Duvernois, zbârlită de incidentul din noaptea anterioară, se arăta Înciudată; fără doar și poate că cine știe ce ecou al acelei mésaventure ajunsese și la urechile părintelui Brown; căci parohul a tratat-o cu o răceală care nu cadrează cu tonsura ecleziastică. După prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Harry tastă: 00032125252632 Numerele se Înșiruiră pe ecran. Urmă o pauză. Se auzea zumzetul ventilatoarelor și pulsația Îndepărtată a generatoarelor diesel. Priveau cu toții la ecran. Nu se Întâmpla nimic. Ecranul se Înnegri și afișă: 00223025109530132132 Norman simți cum i se zbârlește părul de pe ceafă. Nu era decât o serie de cifre pe monitorul unui computer și totuși se simțea Înfiorat. În spatele lui, Tina tremura. — Ne-a răspuns. — E colosal! exclamă Ted. Am să Încerc acum al doilea grupaj, anunță Harry. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care intram și ieșeam din starea de trezie la fel de ușor cum intram și ieșeam unul din trupul celuilalt, ne luptam acum cu Încrâncenare pentru a ne păzi locul de odihnă. Corpul meu m-a șocat prin felul În care se zbârlea la tot ce amenința să-i răpească din puțina forță rămasă. Un genunchi sau un cot rătăcite erau de-ajuns pentru a declanșa un război pentru frontiere. Îmi amintesc că am Început să remarc cât de tare strănută Rich, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am chemat prietenii. Ei au chemat Salvarea. Pârvu n-a mai venit la Înmormântare. I-am dus caseta la spital i-am așezat-o pe pernă, alături de un buchet de flori. I-am zâmbit, i-am mângâiat smocul de păr zbârlit printre bandajele care-i Înveleau capul. El n-a zis nimic, era În comă. EPILOG FACULTATIV După apariția primei ediții a acestui roman s-au găsit cititori, mai ales printre prietenii pomeniți În carte (nu vă gândiți că aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Își continuă munca În ascuns. .............................................................................. Ziua aceea avea ceva magic. Până și soarele strălucea altfel. Întreaga natură părea că așteaptă să se Întâmple ceva minunat. Chiar și furnicuțele uitară de munca lor zilnică și priveau uimite În jur . Ariciul Își zbârli acele de pe spinare și-și mișcă nemulțumit mustățile: Da, e ceva ciudat acolo sus. Cu siguranță! De câteva zile stau și mă uit și acel ceva.. că nu știu ce e Își tot schimbă culoarea, dar eu știu sigur că e ceva
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
se agitau speriați, voind să fugă; alții, dimpotrivă, se opreau și nechezau în două picioare în grajduri, nu se atingeau de nutreț; câinii erau speriați, urlau, fugeau, se ascundeau; mulți câini își părăseau cuștile sau culcușurile, refuzând hrana; pisicile își zbârleau puternic părul, ascunzându-se în diferite colțuri; multe și au mutat puii în alte locuri. Găinile fugeau spre cotețe, desfăcându-și aripile și cotcodăcind. Pe câmpuri s-au găsit mulți șerpi înghețați.” ANIMALELE - ADEVĂRATE DETECTOARE DE CUTREMURE! Din literatura de
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
uită de insecte, precum cârtița, desigur marsupială. Și mai găsim un bursuc și chiar o veveriță, tot În izolata Australie. Diversitatea ce urma a fi atinsă de mamifere este astfel prefigurată În „dorința“ de salvare a reptilei, ar spune cangurul zbârlindu-și mustățile abia câștigate. Mândrindu se că e legătura dintre balaur - vechiul dinozaur - și Făt Frumos - omul... Dar mai Înseamnă ceva: evoluția biologică produce involuția, degradarea mediului, văduvindu-l de negentropie, de ordine, pe care i-o suge, de are
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Pepino, iar ceilalți păreau ceva mai răsăriți și mai curați și se strângeau treptat În jurul lui Pepino-junior. Râdeau de el și probabil că-l Înghionteau rău, că din toată zarva se distingea limpede zbieretul lui. Avea un țignal de se zbârlea carnea pe tine. Andrei deja intrase printre ei să le-mpartă dreptatea cu brânciuri și șuturi În fund, și de ce dați bă În el? Băgare-aș pula În mămicile voastre de garoi urâți. După ce-i Împrăștie care Încotro și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
întoarse în jos). În concluzie, gesturile joacă un rol esențial în transmiterea și recepționarea mesajelor de seducere, în activarea și dezactivarea flirtului. Cu privire la exprimarea atitudinii de amenințare și dominare, Irinäus Eibl-Eibesfeldt46 ne oferă exemplul cimpanzeului care adoptă comportamentul de impunere, zbârlindu-și blana de pe brațe și umeri pentru a capăta proporții mărite. La fel și omul, din dorința de a apărea mai mare în fața interlocutorului, își depărtează picioarele și își pune mâinile pe șolduri. Gestul este întâlnit astăzi la unii părinți
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
precum Lupu, câinele ciobanului) vin în sprijinul femeii în căutarea ei dramatică. Căutarea se desfășoară pe fundalul unui acompaniament eolian de gravă rezonanță, care potențează valențele expresive ale textului: „Cum a făcut nevasta lui Lipan calea întoarsă, vremea s-a zbârlit. S-a răsucit vântul și a prins abate de cătră miezul nopții. Dezghețurile au stat, lumina a slăbit în dosul pâclelor. Cu această suflare rece în spate și pe sub fuga aceasta de nouri subțiri, cei doi călători au umblat în
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
concluzie, aceasta dovedește că iudeo-creștinismul este cea mai mare făcătură și ticăloșie din istoria lumii. Procuratorul Porcius Festus care l-a înlocuit pe Felix în anul 60 și trebuia să judece cauza, este uimit de supărarea rabinilor care, amarnic se zbîrleau la Saul pen-tru că: ,,25,19 Aveau împotriva lui numai niște neînțelegeri, cu privire la religia lor și la un oarecare Iisus, care a murit și despre care Pavel spune că este viu’’. Adică exact ce va spune și Celsius pe la anul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în timpul vieții. Ei, și ca un făcut, exact în ziua când arheologii sovietici i-au violat mausoleul, s-au pomenit cu invazia hitleristă peste ei. Ce exemplu strălucit de competență nesmintită nici măcar de moarte! − Sincer, mi-e că riscăm să zbârlim hectare întregi de păr prin Europa de Est, unde amintirea tătarilor medievali mai dă încă fiori reci, fu de părere Gert. − Tocmai aici e frumusețea: ceea ce apare-n planuri n-ar avea nimic exotic, elaboră Ian. Doar știți că, dincolo de un acoperiș
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]