422 matches
-
răbdare, cu răbdare și cu răbdare. Dacă este sănătate, înțelegere, omenie, prietenie și credință, toate se rezolvă mai devreme sau mai târziu. Venită cu treburi la Suceava, am revăzut-o pe Simona în parcul Areni. Își supraveghea nepotul care se zbenguia prin preajmă. Era atât de concentrată, încât nu a observat că m-am așezat pe bancă lângă ea și că o cercetez cu privirea. Nu am deranjat-o. Aveam timp. La un moment dat, mi s-a părut că fruntea
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
amândouă cu aceeași emoție, sincronizate de parcă eram după lungi și grele repetiții în vederea unui spectacol. Vocile ne tremurau, lacrimile, stăpânite la început, au depășit stavila pleoapelor și curgeau din izvorul nesecat al inimii. Nepierzând instinctiv din ochi copilul care se zbenguia fericit în preajma noastră fără grija zilei de mâine și de azi, ne ștergeam lacrimile care nu se mai opreau. Aveam, parcă, amândouă câte o stâncă în gât și, nemaiputând recita, am tăcut. Era tăcerea DURERII de milenii pe care am
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
Am să mă pierd în lumea mare. De-ai mei, grijească Cel-de Sus!” / Apoi spre frate’ său s-a dus, Însă pe drum s-a rătăcit / Și lâng-un iaz s-a pomenit. Doar niște lișițe erau, / Care pe iaz se zbenguiau. Dănilă-ndată a zvârlit / Toporul său, căci a voit O lișiță să nimerească, / Pe care să o dăruiască Fratelui său, peșchin apoi, / Când se va duce înapoi Să-i ceară iapa împrumut. Dar și mai rău el a făcut, Căci lișițele
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
avut noroc că nu mi s-a întâmplat nimic, însă acum, când îmi amintesc de imprudența și ignoranța mea față de eventualele pericole, mă înfior. Ajunși la vechea cabană, după vreo două ore de mers, obosiți, mai ales eu, care mă zbenguisem înotând prin tot felul de nămeți, am servit câte o cană fierbinte cu vin fiert cu scorțișoară, apoi ghidul ne-a făcut poze cu grupul. Drumul de întoarcere a fost într-un ritm mai alert, dar plimbarea și întreaga excursie
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
centauri absurd de surzi. desenam cu ace de gămălie iubirea... cine ne încrucișa irișii? timpul ne sabota săruturile zero. urmau candizi pașii mei, pașii tăi , apoi umbrele noastre. pierdusem voluntar vagoanele medievalului. Hefaistos ne dăruise urna prezentului. cascade juvenile ,maturate zbenguiau neregulat pe piatra cubică. copitele covrigilor calzi, religioși, de la Luca sau Petru atingeau buzele nocturnului .. dragobetian de cupru , cioranian apoi, pașii mei, pașii tăi, umbrele noastre. timpul ne sabota săruturile zero. oglinzile edenului din pastă miorlăiau a promoroacă lirică. dragobetian
IUBIREA MEA EȘTI TU... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340217_a_341546]
-
ta sunt pline, Ca apa fericită dintr-o scaldă, Atunci când scriu tu te gândești la mine Și-aștepți poemul ca pe-o pâine caldă, Precum așteaptă lutul de pe roată Să-i dea olarul chipul de ulcior, Prin tine se mai zbenguie o fată Cu ochii tot mirați și arși de dor... Ți-am spus mereu și vouă ca să știți, Atunci când scriu se-ntorc în rai acasă De-oriunde îmi sunt pașii rătăciți Și nicio deznădejde nu m-apasă! Versul meu aș
ATUNCI CÂND SCRIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377617_a_378946]
-
care așteaptă pârguirea, iar mireasma florilor, îndeosebi a crinilor, te îmbată și îți dă o stare de euforie, vrednică pentru viața idilică de la țară. Liniștea tronează peste tot, poate un lătrat de câine sau un măcăit de rațe, care se zbenguiau în râul din spatele grădinii, mai rupea această tăcere, care te îmbia fie la somn, fie la visare. Laura privea pe geam pierdută, cine știe pe unde-i zburau acum gândurile? Și deodată, întreaga pace se cutremură de izbitura porții, trântită
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
voi rupe nici o filă, Că fiecare zi va fi un vers; Când poezia-i gata, să ai milă Și să mă iei cu tine-n univers. De n-om putea, rămânem în țărâna Bătătorită-n urme și nevoi; Ne-om zbengui făcând mereu cu mâna Acelor ce-or să vină după noi. Citește mai mult O gură de cafea mai beau și gata...Vârtej de amintiri vin fel de fel;Alerg de colo- colo ca și-argata,M-agăț de cer
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
că nu voi rupe nici o filă,Că fiecare zi va fi un vers; Când poezia-i gata, să ai milăși să mă iei cu tine-n univers.De n-om putea, rămânem în țărânaBătătorită-n urme și nevoi; Ne-om zbengui făcând mereu cu mânaAcelor ce-or să vină după noi.... XIII. LUMINA FANARULUI, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016. Când femeia plânge, Lumina fanarului Pare a se stinge, În oglinda farului; Când femeia plânge
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
adevărați alpiniști. Pe partea de răsărit lacul este străjuit de crestele sterpe ale masivului muntos. Aici este un hotel, dar și un restaurant mai aparte, care pătrunde în apele lacului ca o lacustră. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasă și rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului Am strâns în brațe luna, i-am dăruit petale Din florile iubirii, depuse-n palma mea, Iar poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale, Proptită-n blânde raze de la o mică stea. M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise, Escaladând reci creste de munți întunecați, Și ajungând la ușa plăcerilor promise, Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați. Am încercat să caut tunelul spre lumină, Dar m-am lovit de zidul tăcerilor în
ÎNTRE VIS ȘI REALITATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381194_a_382523]
-
2248 din 25 februarie 2017. Am strâns în brațe luna, i-am dăruit petale Din florile iubirii, depuse-n palma mea, Iar poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale, Proptită-n blânde raze de la o mică stea. M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise, Escaladând reci creste de munți întunecați, Și ajungând la ușa plăcerilor promise, Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați. Am încercat să caut tunelul spre lumină, Dar m-am lovit de zidul tăcerilor în
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ceața cea haină, ... Citește mai mult Am strâns în brațe luna, i-am dăruit petaleDin florile iubirii, depuse-n palma mea,Iar poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale,Proptită-n blânde raze de la o mică stea.M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise,Escaladând reci creste de munți întunecați,Și ajungând la ușa plăcerilor promise,Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați.Am încercat să caut tunelul spre lumină,Dar m-am lovit de zidul tăcerilor în
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
hainei certându-mă intrigat: „Unde te duci? Nu auzi cum se trage la televiziune?” Fiind încă rupt de realitatea înconjurătoare am aruncat și eu o privire rătăcită în direcția Turnului Televiziunii și de această dată, în afara luminilor proiectate care se zbenguiau pe cerul întunecat am remarcat înfiorându-mă de teamă nenumăratele luminițe ale gloanțelor trasoare îndreptate spre toate direcțiile: - Ce naiba fac acolo? Cine trage și ... în cine? Tânărul care încă mai continua să mă măsoare cam nedumerit de aerul meu rătăcit
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
De bun augur. E sărbătoare peste tot în țară, Se-mbracă iar natura-n primăvară, O toacă bate la o mănăstire, De Învierea Domnului dă știre. Copiii ies și ei din case, blocuri, Pe ulițe, prin parcuri, pe maidane, Se zbenguie, aleargă, joacă jocuri, Își duc copilăria în ghiozdane. III. Nori ușori pe cerul ud, Muguri moi pe ramul crud, Glas de miei Și brebenei, Fluturași și ghiocei. Primăvară, din ce vis Ne aduci ritmuri de cânt? Din ce colț de
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374494_a_375823]
-
desprinsă parcă din ilustratele cu stațiunile montane al Alpilor elvețieni constituită dintr-o clădire pitorească, cu living, camere de locuit și terasă îmbrăcată în soarele dimineții sau de crepuscul (în funcție de poziția pe care o preferi) un lac unde peștii se zbenguiau în largul lor și de ospitalitatea gazdelor! Poate, doar, faptul că am fost întâmpinați tradițional cu pâine, sare și palincă într-un locație publică unde scriitorii și oamenii de cultură locali sau invitați din Maramureșul istoric s-au întrecut pe
CARAVANA CULTURALA 2016 de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371469_a_372798]
-
temutul împărat al adâncurilor străbătea labirintul de galerii până la peștera Râului Adâncului unde o întâlnea pe prima lui împărăteasă și, împreună cu ea, se lăsau purtați la suprafață pentru a se bucura de soare, de flori și de nepoții care se zbenguiau năzdrăvani prin preajma Palatului Florilor unde locuia de-acum Azur, Urâtul Pământului, Prințul Adâncurilor și Împăratul Florilor. În Râul Adâncurilor am înotat, povestea aceasta am aflat și n-am să vă mai spun decât că nimeni nu este cu adevărat urât
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
munții natali ori în murmur de izvoare, în miile de culori ale fluturilor jucăuși dar și-n zborul lin de pescăruși... Mă regăsesc diminețile în trilurile canarilor, când din vis mă trezesc, în râsetele copiilor care pe stradă voioși se zbenguiesc. Mă văd prin valurile Dunării „valsând”, prin salutul trimis spre orașul natal, drum croindu-și printre valurile-nspumate. În nori și-n culorile curcubeului, în noaptea cu lună, contemplând măreția cerulului. Mă regăsesc în splendoarea stelelor, în parfumul florilor de
REGĂSIRE (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373889_a_375218]
-
undele verzi arămii ale pădurii se înflăcărează orizontul. Soarele deschide larg ferestrele castelului său de dincolo de tăriile cerului, lăsând să se scalde în baia de smarald a ierbii stropite de rouă primele-i raze abia trezite din toropeala somnului. Se zbenguiesc razele scânteind, în stropii diamantelor lichide ale dimineții înroșind orizontul cu aurul topit în valurile de lumină care ce revarsă peste pădure și câmpuri. Helios își bea cupa de ambrozie nelipsită în fiecare dimineață, apoi degrabă saltă în caleașca de
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
Acasă > Poeme > Emoție > MI-AM PRINS SUFLETUL Autor: Cristiana Iliuță Publicat în: Ediția nr. 2301 din 19 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-am prins sufletul în spinii lumii, Cănd rătăceam pe dealuri,zbenguind Și căutând făclii,iubind,s-aprind. Mi-am prins gândurile în vârtejul lumii... Am rătăcit privirea în zarea sângerie, Iar macii m-au privit sfios și tremurând. Atunci când mi-a tremurat tristetea-n gând, Am transformat trăirea într-o poezie
MI-AM PRINS SUFLETUL de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375339_a_376668]
-
plouat sau de a nins Și uit multe cuvinte... - Trăia cândva, ca-n rai, pe-un lac, Precum toți brotăceii, Un mic și mai naiv brotac... Prin stuf și copăceii Urcând spre-al cerului tavan Din luminiș de apă, Se zbenguia sau pe tăpșan, Pe malul ca o pleoapă... Și nu dormea, precum ți-am pus, Noapte și zi, ochiosul... Orăcăia: oac jos, oac sus, Oac împrejur... Din dosul Băltișului duios gemând Înșuierându-l vântul, Cânta întruna ca și când, De-ar fi tăcut
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
și cum a sărit pe geam? Nuuu! Păi ce era proastă? Nu v-a spus că pleca dimineța de-acasă și lăsa copiii încuiați în apartament și se ducea la servici la el și se suia-n Tatră și se zbenguia cu el toată ziua? Vrea bani? Vrea pensie alimentară? Să se ducă, dracului la muncă, ea n-a auzit că-n România toată lumea muncește?” “ Mihaly, tu ești obosit șI stresat, ar trebui, după ce-ți ispășești pedeapsa, să-ți iei
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
-și brațele ei moi, firave, delicate, insuflând viață liniștită, cu gânduri culcate. Visez să fiu mugurul din prospețimea primăverii și suflarea-mi să trezească bucuria naturii, la rândunici ce se-ntorc într-o zarvă de nedescris, la fluturi ce se zbenguie-n al meu stomac și vis. Visez să fiu bolta albastră din ai tăi ochi, uitându-te la mine... te rog să nu mă deochi! Să văd ciocârlia cum se-nalță spre văzduh și copacii cu mușchi moale ca perna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
ridicându-și brațele ei moi, firave, delicate,insuflând viață liniștită, cu gânduri culcate.Visez să fiu mugurul din prospețimea primăveriiși suflarea-mi să trezească bucuria naturii,la rândunici ce se-ntorc într-o zarvă de nedescris,la fluturi ce se zbenguie-n al meu stomac și vis.Visez să fiu bolta albastră din ai tăi ochi,uitându-te la mine... te rog să nu mă deochi!Să văd ciocârlia cum se-nalță spre văzduhși copacii cu mușchi moale ca perna de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
din 30 mai 2012 Toate Articolele Autorului Deși este vară, mă scutură frigul din greu; deși este soare, întunericul mă-nfașă. mereu; deși este rouă, tot lacrima spală obrazul uscat; deși uit de mine, de el, n-am uitat. Se zbenguie viața și-mi face cu ochiul să joc; cum m-aș aprinde-n horă, de-ar fi și el în ăst joc, dar stă deoparte și privește cum frunzele, timpuriu, cad, cum rugina din ele trece prin mine și încep
DEŞI UIT DE MINE... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371149_a_372478]