1,162 matches
-
fie să fii om. Și mie Îmi plăceau zilele ploioase. Răpăitul adormitor al ploii mă făcea să ațipesc uneori la post. Și, uneori, aveam coșmaruri În care muream În chinuri groaznice, strivit sub dicționarul Webster, versiunea integrală, sau mă Înecam zbierînd ca din gură de șarpe, dus de șuvoi, pe o țeavă de scurgere. Și atunci mă trezeam În magazinul cu căldură toropitoare, În țîrÎitul blînd al picăturilor de ploaie și În foșnetul fin al pămătufului și eram iar vesel. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
disputa o partidă foarte dramatică. Cei doi jucători, pe nume Still și Fishguard, alergau de colo pînă colo, aruncîndu-și priviri fioroase și nădușind zdravăn. Singurul lucru anormal În Înfățișarea lor era concentrarea intensă. La sfîrșitul partidei aveau să se certe, zbierînd unul la altul ca niște isterici. La fel se Întîmpla și cînd jucau șah... Boschetul de trandafiri era străjuit de două ziduri: unul care Îl despărțea de grădina de zarzavaturi, și altul - foarte Înalt - care izola aproape complet, cu excepția unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
extremă seriozitate. După această scurtă pauză, totul se sparse într-o activitate maniacală. Cu cauciucurile cântând, șase mașini traseră într-o parte și se urcară pe bordura mediană. De-a lungul lui Western Avenue se formă un ambuteiaj uriaș: sirenele zbierară când farurile poliției luminară barele de protecție din spate ale mașinile oprite pe toată întinderea podului. Un bărbat în vârstă, într-o pelerină de ploaie din plastic transparent, trăgea agitat de portiera pasagerului de lângă capul meu, parcă speriat că mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
seacă, amară. Era Ecaterina Teodoroiu. - Măi băieți măi, zise ea ridicându-se într-o rână, mai dați-o-n mă-sa de treabă, nu puteți și voi să vorbiți mai încet? Sunt răcită, încerc să dorm, ce naiba! Dacă vreți să zbierați, ieșiți pe balcon, zău! Chiar nu poate omu’ să-nchidă ochii zece minute? Dacă nu terminați îmi fac mutație la romani, vorbesc serios, și nu mai pupați voi femeie în următorii cinci sute de ani! Și-ați spart și vaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
întregime, le-a ars și lor magazia unde țineau „dotarea”, până au venit cei de dincolo de zona industrială. Și nici apa nu avea presiune. Într-un colț, o relicvă, o mașină de intervenție, amintind de vremurile bune de altădată, când zbiera o sirenă de cinci ori pe zi și câțiva soldați băteau regulat saltele la aer, sub supravegherea unui sergent și-a babelor de la cămin. Doar un schelet metalic a mai rămas, ce-a fost de furat s-a furat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
între cei doi care înfruntă moartea! Dar cine i-a pus și pe ăștia să-i educe pe rechini? Fie, am îmbătrânit, asta e, dar tare mi-aș mai dori să le dau c-un scaun în cap caraghioșilor care zbiară de când am venit și gâștelor de lângă ei. - N-ai tu simțul umorului! Aici poți să mori de orice, dar nu de plictiseală! mi-a aruncat același Milo și mi-a venit să-l strâng de gât. Nu vezi că-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pot să mă-mbăt, să cânt la acordeon, să mă piș din balcon, că n-au budă în toată căsoaia. Știu să cânt la acordeon... Și-s veseli oamenii... De pe un ziar pătat mă privește un candidat la președinție. - Da! zbiară-n mobil. Merge ca naiba, părinte! Exact așa. Să-ți silabisesc? Ce nu înțelegi, părinte? Vino să-ți încui șandramaua, că eu m-am dus... Ce? Nu vreau nici un ban, lasă-mă-n durerea mea! Roagă-te de banii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
marginile unsuroase ale gurii ei căscate. E centrala termică funcționând la maxim. Suflând aer fiebinte în țevi. E arzătorul cu gaz duduind. Centrala pe care a distrus-o domnul Whittier. Cineva a reparat-o. De undeva din întuneric, o pisică zbiară, o singură dată. Ceva trebuie să se întâmple. Așa că o pornim pe treptele de lemn, purtând cadavrul domnului Whittier. Asudăm cu toții. Irosind și mai multă energie în căldura asta imposibilă. Urmând leșul în întuneric, Mama Natură spune: — Ce știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îngrozită că ploua. Nu suporta apa decât în cadă. Plăcerea de-a te lăsa murat până la piele, "cântând în ploaie", i se părea total deplasată. N-avea umbrelă și afară turna cu găleata. Elevii treceau pe lângă ea și se năpusteau zbierând în stropii repezi. Ridicau capetele în sus, deschideau gura și lăsau să li se scurgă în gât picăturile reci ce cădeau din cer. Agitată, cuibărită sub streașină, căuta soluția salvatoare. Când Marc se îndreptă spre ea zâmbind sub umbrela imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
neînțeles, iar în capătul străzii următoare Luana văzu un bărbat postat în mijlocul drumului, urlând: A fugit Ceaușescu! A fugit Ceaușescu! "E nebun!", gândi fata. "Bietul om, și-a pierdut mințile!" Dar ieși un altul și un altul, strigând și chiuind. Zbierau, cu toții, de la ferestre, tinerii dădeau năvală în stradă. Luana grăbi pasul. Inima începu să-i bată nebunește. O luă la fugă. Tramvaiele se opreau pe șine, mașinile se blocau în mijlocul drumului. Vatmanii și șoferii se îmbrățișau, plângeau. Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fericirea și împlinirea pe care era capabilă să le ofere. Greșise, la rândul lui, de-a lungul celor șapte ani de căsnicie dar n-o dezamăgise într-atât. Fără să-și ia ochii de la ea, Ștefan răspunse cu calm: Nu zbiera că o sperii. Du-te și-ți ia o cafea de la automatul de pe hol, ai să vezi că te liniștește. Stăpânirea celuilalt punea sare pe rana deschisă a lui Radu care, preț de trei zile, umblase ca un turbat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce spune îngerul, chiar dacă câteodată se înșală: Ce este? Ce omul nu poate găsi singur? Ce nu i se mai poate lua După ce odată i s-a dat. Și ce el nu recunoaște Decât după ce l-a pierdut? Iubirea, iubirea! zbierau îngerii survolând deasupra ta din toate direcțiile. Dacă ți-ai răspuns la această ghicitoare, nimic din ce ți se va întâmpla de-acum înainte nu va mai necesita vreo explicație, nimic nu ți se va mai părea imposibil. Lucrătura Aspidei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
privire topită. V-am cerut eu părerea? își simte Roja tîmplele zvîcnind și pulsul bătîndu-i tot mai rapid în nodul care îi crescuse în burtă. N-am pomenit o nebunie mai mare, se citește în ochii Părințelului, la o parte! zbiară Roja din nou, luîndu-și elan, încovoindu-se pe spate, izbind din toate puterile în mijlocul geamului, făcîndu-l cioburi. La o parte, la o parte! se aude și țipătul Curistului, care se îngrozește văzînd că Roja nu se mulțumește doar cu atît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pînă atunci probabil că Bătrînul o să facă o nouă criză de nervi cînd o să-și dea seama că cineva i a umblat printre lucruri, că i-a împrumutat uniforma și i-a ștepelit efectele militare. Ai înnebunit, începuse Delfina să zbiere cînd îi spusese cum avea de gînd să acționeze. O să te bage la port ilegal de uniformă, încercase să-l sperie, pentru una ca asta poți lua ani buni de închisoare, adăugase, dar el se prefăcuse că n o aude
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zis-o în buză chiar la Baricadă, în timp ce cîțiva dintre ăia cu banderole la braț îl pansau pe unul de al lor, chipurile rănit la piept. Nu vedeți că n are nimic, ce-i cu circul ăsta, a început să zbiere ieșindu-și din fire, dacă se mai distrează mult cu noi mimînd focul, jur că mă apuc eu de unul singur și sparg toată șandramaua asta din interior, voi chiar nu vă dați seama că cineva ne folosește, a-nceput
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Cum să-ți mai ardă să colaborezi? Fugi de-aici, spune Dendé, spală-te pe mîini cum știi și ia-ți tălpășița cît mai repede dacă mai poți. — Prostii! Dacă vă spun eu că nu s-a terminat încă totul, zbiară din nou Roja, de cîte ori să vă repet că se pune la cale o contraofensivă? — Ca să vezi, se distrează Bătrînul, doar n-o fi vorba de noii liberali și țărăniști care tocmai s-au hotărît să-și unească forțele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
duce la nimic, se consumă în sine, ca bolboroseala unui ins mahmur, nemulțumit de agitația celor din jur, amețitoare pentru el. Limbajul folosit de Ioan Voaideș este strident și imprecis: „Omul hrănit produce, voluntar, răcnete, așa-zise, muzicale. / Flămândul își zbiară foamea. Tonul vine dinspre bale. Cândva muncitorul își vedea de șaibă / și toți ceilalți - nefiind ajutoare - trudeau să aibă...“ (De-ale artei) „Sărmana săpătoare n-a înțeles că acești ronțăitori, / ascunși sub moace de imbecili, / țin morțiș să demonstreze cât
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
continuu. Bărbatul sare și el fript, primește scatoalcele stoic, se îmbracă și iese propulsat de cîteva șuturi, date cu o forță dementă. Daniel a făcut duș, s-a dezinfectat cu spirt, motiv să sară ars într-un picior și să zbiere ca un apucat. Camionul torcea în dimineața răcoroasă și păcălitul român scuipa la fiecare sută de metri. Și-a trecut viața în revistă și constată năucitor de trist: Mereu singur, nu tu casă, nu tu nevastă, în camion cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sau marți. Jigodia cu jeep-ul în fața casei sfidează cartierul și nu se teme de poliție. Are camere de supraveghere, are gazon și trotuare din pavele și mai are un grătar special. Cînd muzica tace pentru o clipă, începe să zbiere bogătanul. Invitații, de aceeași teapă, nu se lasă pînă nu zbiară și ei cîteva arii din "opere" sau o manea care să-ți meargă la suflet: Of, mamăăă, mama mea, m-ai lăsat fără cureaaa... Evident, ca vecin o înjuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu se teme de poliție. Are camere de supraveghere, are gazon și trotuare din pavele și mai are un grătar special. Cînd muzica tace pentru o clipă, începe să zbiere bogătanul. Invitații, de aceeași teapă, nu se lasă pînă nu zbiară și ei cîteva arii din "opere" sau o manea care să-ți meargă la suflet: Of, mamăăă, mama mea, m-ai lăsat fără cureaaa... Evident, ca vecin o înjuri pe mă-sa că i-a luat cureaua. Mai știi? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
printre pivnițele celor trei etaje, cu ușurința cu care se scărpina În cap. Odată ajunși pe platoul neted de jos, cu toate că mai era mult pînă la gîrlă, țipa la noi să frînăm 2ca nu cumva să lunece el În apă. Zbiera atunci că nimic nu e pe lume mai primejdios ca apa, că focul e o joacă față de ce poate să facă Valea Măriei și ne Înjura gros dacă simțea că nu frînăm cum se cuvine. Nu ne supăram, mai degrabă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și dîndu-și seama că cineva din sat Îl vîn duse, gîndindu-se că iar Își va pierde agoniseala, Gheorghe a apucat un topor care stătea din Întîmplare uitat pe jos. L-a ridicat deasupra capului. Noroc de la Dumnezeu că Trușcă a zbierat cît l-au ținut plămînii. Pomean a azvîrlit unealta cît colo și s-a luat cu mîinile de cap. La proces, a avut atîta minte Încît să declare că, văzînd ce neghiobie făcuse ascunzînd o mînă de tutun, a vrut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai contează! dădu Ilici Vasile distrat din mână și înșfăcă repede de pe masă o sticlă cu apă minerală, din care începu să gâlgâie grăbit, ca să-și răcorească organul vorbirii, uscat din cauza discursului prea pasionat. Fane, vino-ncoace!... Unde ești, cioară?... zbieră Tarbacea furios după omul de serviciu, întorcându-și capul spre ușă. Fane, lua-te-ar dracii!... urlă din nou politrucul comunal, de astă dată atât de sonor, că se zgâlțâiră geamurile. Adu-ncoace mai repede un pahar mare, de cristal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Scânteia" făcut sul, și îl plesni cu sete peste scăfârlie, înjurându-l de anafura mă-sii, de lumânare și colivă și de toți dumnezeii. Și adu-mi și mie un pahar, baragladină, că te-am ras de pe fața pământului!... mai zbieră în urma lui secretarul, căscând gura atât de tare, încât i se văzu vibrând omușorul în fundul gâtului. Tovarășe Gică, las-o mai moale, să nu se interpreteze că faci ură de rasă, îi atrase atenția Ilici Vasile. Îl bag în mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să se întoarcă pe la casele lor, oricum ar fi fost acelea. Dar ei, pe urmele învinșilor și secând, violând, distrugând totul în calea lor, scandau cu ultimele forțe : "Berlin ! Berlin !" Sindromul învingătorului : cel de a domina cu orice preț învinsul ! Zbierau cuvinte în limba rusă și furau tot puținul care mai rămăsese prin casele noastre. Femeile tinere luau drumul ascunzătorilor, ceea ce a trebuit să fac și eu cu Minodora. La un interval de două zile am primit vești despre frații mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]