203 matches
-
asaltară urechile: trilurile unei păsări exotice. Își recăpătase auzul și gustul, era timpul să treacă la simțul văzului. Ochii se deschiseră către o junglă ecuatorială. Copacii își ridicau spre cer brațele verzi și stufoase. Niște creaturi cu aripi multicolore, irizate, zburătăceau bâzâind, din ramură în ramură. Păsări cu pene caudale nemăsurate nu conteneau să se prăvălească și să se avânte iarăși în urma unor insecte. Un quetzal trăgea cu ochiul la ea din sălașul său, instalat în trungiul unui smochin agățător. Orhidee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ci de elementele determinante. E necontestat și necontestabil că între roși se află mult mai mulți străini decât în orice alt partid din țară, că partidul roșu este o Internațională pe acții pentru exploatarea țării și a poporului nostru. Fanarioții, zburătăciți prin mișcarea de la 1821, s-au constituit într-o societate secretă mai întîi ca ramură a Internaționalei revoluționare europene, mai târziu și mai cu seamă sub Carol Îngăduitorul ca societate anonimă de exploatație a Țării Românești, deci înainte de toate a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-l pună și pe ăsta, mai ales că și el se Înfruptă În aceeași ogradă? Nu-i nici găină deși se dedulcește la grăunțe, nu-i nici gâscă deși e cenușiu, nu-i nici curcan chiar dacă nu ezită să se zburătăcească; pur și simplu n’are pene, ci blană... Și atunci, gospodarul cu scaun la cap mai deschide o rubrică În catastif, dacă vrea o imagine reală a gospodăriei lui. Vorbeam de imaginea prestabilită? Un exemplu am ajuns și eu, acela
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-i face dacă s-a săturat de mută și de fiertură. Altceva n-am ce să-i dau. Lasă-l să se-nvârtească Încolo și-ncoace și să se sufle-n pene. Uite-l cum pufăie din țigara aia și zburătăcește fumul dând din mâini. Cu cine dracu’ se bate? Eh, s-ar bate el cu toată lumea, dar are Încă destule de văzut și de tras, mai are până să i se aplece. Văd că n-ai stare. Du-te, vere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
urmă au tras! Futu-le morții-n gât de jeguri nemernice și să le fie țărâna În ciorba copiilor și părinților lor, pentru c-au tras În popor! Dar nu vor avea ei zile ca să stârpească poporul! Doar că ne zburătăciseră cu Împușcăturile lor. Am rupt-o la fugă spre Primărie pe alte străzi, hăituiți și vânturați Încolo și-ncoace de un popor mult mai numeros de militari, milițieni și securiști, care veneau de peste tot dimpreună cu Salvări și mașini de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
urlau În noapte. Întunericul mustea de durerile lor imemoriale. Noaptea era un vaiet de moarte atotcuprinzător. Pământul a supt Însetat tot sângele și lacrimile lor și i-a Întors Într-un loc de verdeață și răcoare. Din nou ne-au zburătăcit și iarăși am fugit și de astă dată nu m-am mai oprit decât sub podul acela de ieri noapte. De-acum rămăsesem singur și am luat-o spre casă șchiopătând. Numai de nu m-ar prinde ziua pe drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bestii Într-un țarc cu pământ pe jos, bătătorit de tălpile și de trupurile noastre perpelindu-se În focul dorinței, dar uite că n-am avut parte prea mult timp unul de altul. Ne-au gonit de acolo, ne-au zburătăcit și ne-au hăituit cu gloanțe și gaze și jeturi de apă, ne-au alungat din tinerețea noastră și din țarcul de verdeață și răcoare și astfel am ajuns aici. Patul de o singură persoană al Ortansei era atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
succed apoi, enumerativ, ca o avalanșă. Uneori se strecoară ca un fior liric, poate de nuanță simbolistă: „ Prin eucalipți cu flori roșii zboară În stoluri păunii verzi. În munți, cocoșii sălbatici se-ngână În cântece, și-n țipetele lor se zburătăcesc ca iluziile din cugetul oamenilor”. Ca orice călător modern, D-na Oltea nu crede orice și oricum. De multe ori se delimitează, luând În derâdere naivitatea multora. Astfel, din misterioasa căciulă ce i-ar fi aparținut lui Yeti - omul zăpezii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ai. Dimpotrivă. Mama-Țară a fost fericită că o dată cu sutele de mii de copii plecați la muncă în străinătate (adesea sub calificarea, calitățile și calitatea lor, la îngrjit persoane în vârstă, sau copii, la cules fructe, la reparat mașini), s-au zburătăcit în Europa și miile sale de infractori, dornici și ei să ajungă acolo unde nu trebuie să ucizi ca aici pentru o amărâtă de sută de mii de lei sau o bicicletă, ci ai posibilitatea să-ți încarci conștiința și
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
soi de ghetto, nu prea departe aflându-se și o școală rabinică, frecventată de juni perciunați, în caftanele și cu pălăriile lor popești negre. În vecini de noi, pe partea casei, într-o curte vastă și prăfoasă mărginită de maghernițe, zburătăceau o droaie de ovreiași mucoși și băloși, dintre care nu peste mulți ani aveam să-mi culeg tovarășii de joacă. Despre casa bunicilor, se spunea că ar fi fost înainte vreme un bordel („cuplărai“), ceea ce ar fi explicat multele ei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de douăzeci de secole cotonogesc vîrtos la goimii cap de lut, arată că se raportau la frăția marilor rabini Onias și Menelas propusă peșcheș năzuroșilor macedoneni ca-re stăpîneau Siria pe la anii 175 î.e.n. dar respinsă de aceștia și din nou zburătăcită de Filon pentru că numai așa ieșeau două zeci de veacuri în anul 1897 cînd a fost scris textul în urma Congresului masoneriei mozaice ținut la Basel în acel an. Frăția lui Filon din Alexandria a fost o adevărată șărpărie de unde s-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lavă solară curgând pe suprafața Terrei și transformând-o într-un uriaș cărbune incandescent. Terifiant. Sfârșitul unei planete, al unei lumi, al unei civilizații. Catastrofă cosmică. O nimicire totală și ireversibilă. Vânturile ridică din apele secate legiuni de vietăți microscopice, zburătăcindu-le în vârtejuri bezmetice, urieșești, peste întinderile nesfârșite, devenite cimitirele înfiorătoare ale vietăților terestre... Din știoalnele otrăvite, din pâraiele secate, din mările ceanurate, lipsite în mod brutal de elementele specifice vieții, până în străfundurile Gropii Marianelor -, umplută cu o monstruoasă ciulama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
putea trăi. E adevărat că babica n-a văzut Câmpia Bărăganului: lanurile întinse de grâu unduindu-se sub adierea molcomă a vântului cald asemenea șoldurilor unei fecioare, ieșite din laboratoarele cele mai specializate ale Creatorului Divin; stolurile de vrăbii gureșe, zburătăcindu-se prin praful fierbinte al drumului, într-o baie rapidă și binefăcătoare, zvâcnind apoi spre înălțimi, scuturându-și cu vioiciune aripile desfăcute într-un gest de igienizare corporală totală. N-a văzut de pe câmpia nesfârșită profilându-se, pe linia orizontului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și la un părinte de la mine din Câmpina, din orașul în care făcusem liceul. Era o zi de toamnă destul de friguroasă. Un început de toamnă. În curtea bisericii. La slujba de duminică dimineață. Milogi puzderie, pe care coana preoteasă îi zburătăcea în răstimpuri. Concurența mea era formată dintr-o țigancă, cu buză de iepure și-un puradel la sân, și un alt țigănuș, cu un fâș răpănos. Pe mine coana preoteasă nu m-a bruscat când a aflat pentru ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
răsturnat totul În cale și la somnul binefăcător. Nu știu care a fost intensitatea vântului, dar e suficient să amintesc priveliștea Întâlnită când am ieșit la Liturghie, cu zeci de coame și țigle smulse de pe toate acoperișurile clădirilor, cu florile doamnei Elena zburătăcite din ghivece cu pământ cu tot și Împrăștiate prin incintă, cu borcanele de miere făcute zob, cu elicele eolienelor Îndoite, cu geamuri sparte, cu sera păgubită de folii și imaginea dezastrului nu-i nici pe departe completă. Și la cât
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
lustruit și cu canturi. O claritate în culori mate - de la un alb-murdar la un galben ca mierea și până la un maroniu întunecat -, culori care nu mai migrau, cel mult se colorau în sinea lor cu o idee mai închis, în loc să zburătăcească în chip de peisaj și să se irosească. Sicriele erau de o alcătuire mută, de o calmă determinare. Nu mă înfricoșau, când le atingeam rămâneau atât de potolite, încât liniștea lor se răspândea în mine. În timp ce anotimpurile din ținutul de-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
firescul, cel mai greu de îndurat este că te trezești descumpănit, rămas de izbeliște nu în chestiuni distincte și numerabile, ci într-o vraiște de lucruri care toate deodată nu mai concordă cu ele înseși. Se formează o conștiință ce zburătăcește și pulsează neîncetat. Continua percepție de sine e incestuoasă cu mediul exterior și adulteră în raporturile cu propria ta persoană. Îți simți în trup nervii suprasolicitați ca pe niște ațe de care nu te poți descotorosi. Ți se face scârbă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în structura lor de formă aerodinamică rămășițele toxice ale procesului de combustie. Camera se umplea de fum, iar noi simțeam deja usturimea lui în ochi și pe căile respiratorii. Aerul devenea irespirabil, aproape sufocant. Cu ochii înroșiți de fum ne zburătăceam de colo-colo, iar în vânzoleala asta generală, cineva a atins căldarea de apă ce mai avea pe fundul ei un pospai și ăla înghețat, așa că în momentul în care mama a strigat la Mircea să aducă apă, căldarea era deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted." (M. Eminescu) Numai plopii înalți și tremurători ai cimitirului, înădușit de bălării și de măceși înțepători, văzându-mă sosind de departe, își vor zburătăci frunzele în semn de bun-venit în garsoniera strâmtă, răcoroasă și definitivă. Viața-și urmează cursul. Tot ce-am fi vrut să știm s-a spus, Ce-am vrut să ne păstrăm, s-a dus." (E. A. Poe) " Când unul trece, altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
propaga nevăzut și neauzit, pe lungimi de undă necunoscute și nepercepute de om, făcând să se zbârlească părul ca la arici pe spinarea lor, să boncăluiască, să ragă, să izbească năprasnic din copite, rupând căpestrele; iar reprezentantele sectorului avicol se zburătăceau în cârâieli asurzitoare, repezindu-se buluc sub protecția sigură și binefăcătoare a hambarului, de parcă ar fi zărit un stol de vulturi pleșuvi!... Puțin probabil, nu? O stare de excitație animalieră generală și paroxistică ce înceta brusc odată cu părăsirea perimetrului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu știe să se poarte altfel. Tutuiesc toți bolnavii, îi manevrează brutal, îi reped pe „aparținători“ și au buzunarul căscat pentru orice: o perfuzie schimbată, un pansament, un cearșaf curat, o ploscă. Dar când e ora de vizită a Profesorului, zburătăcesc toate ca niște găini albe în jurul suitei de medici și studenți. Unul dintre stagiari, cu care am fumat pe balcon mai devreme, îmi face cu ochiul. Are surâsul unui copil cu o ușoară debilitate mintală. 8 octombrie Pe tata l-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de pasiunea fără opreliște pentru actul artistic. Hușii a rămas tot un orășel liniștit, pitoresc, discret ocolit de vântoasele vremelnicei civilizații contemporane, cu atmosfera patriarhala, cu oameni ospitalieri și prietenoși, cu străzi întortocheate care-ncep de la Episcopie și se pierd zburătăcite spre culmi deluroase, cu parcuri ceva mai luminoase în care tinerețea se revarsă că și-n alte timpuri. Cel mai elocvent atașament sentimental față de urbea natală este faptul ca pictorul a preluat denumirea localității că nume artistic, așternându-și cu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
trecute au fost lor iertate și alungate din inima noastră". Să se întoarcă acasă; n-au a se teme pentru capul lor și nici pentru averea ce le va fi, lor, înturnată. Moldova ca mamă bună își adună fiii risipitori zburătăciți pe meleaguri străine. Se vor încrede în iertarea Măriei tale oare? Își tem capul... Cuvântul meu nu-i îndeajunsă chezășie? Și-apoi, însuși domnia-ta, boier Stanciule, ești pilda vie a iertării mele. Ai fost fârtate de pribegie și rele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măria sa să se răzgândească. Ștefan a rămas singur, cu boierii... E istovit, pustiit, simte că i se taie picioarele, se sprijină de țeava tunului, oftează mai-mai să-și dea duhul și încet, răgușit, întreabă: Ei, acu că mi s-a zburătăcit oștirea, ce-i de făcut, boieri dumneavoastră? V-ați înghițit limba? îi întreabă văzându-i că stau tăcuți, cu privirile în pământ. Într-adevăr, ce-ați putea răspunde? Parcă eu știu? Tace și el, privește și el pământul, pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
când sincopat, totdeauna trist. Casa este roșie. Se vede culoarea și acum, deși petici întregi sunt scorojite. Acoperișul, care a fost de tablă, este zdrențuit, jupuit, fragmente de tinichea și de șindrilă, când vântul bate mai tare, sunt smulse și zburătăcesc prin vâltoare ca niște păsări înnebunite. Casa are etaj, dar la încăperile de sus, mai multe la număr, nu se poate ajunge pentru că scara interioară s-a prăbușit de mult și numai câteva bârne mai vibrează, din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]