207 matches
-
precum un vânător de rând. Așa că, m-am apucat să-i număr, cu glasul adânc al minții mele, astfel Încât să mă audă: - Unu, doi, trei, patru, cinci. Le-am simțit mirarea - mirarea lor era alcătuită din cuvinte ușoare care le zburătăceau prin minte precum un stol de vrăbii stârnite de un copil. Ticăloșii! Rămăseseră neclintiți Însă, așa că m-am apropiat agale de ei. Unu, doi, trei, patru, cinci... - Sunt Krog, frate de sânge cu Moru. Sunt prinsul vostru, le-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din astea, mai bine Închideți ochii, ne mai sfătui Vindecătorul. Femeia, mai ales! 20. Când am coborât de partea cealaltă a brațului de mare, am simțit că pe Runa o apucaseră durerile facerii. Soarele răsărea dintr-un morman de nori zburătăciți de vânt. Vindecătorul tocmai Își luase bun rămas de la noi dar, când să urce În luntre, Îmi făcu semn să mă apropii de el. - M-am legat cu jurământ de sânge În fața bătrânilor să nu-ți spun cum ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
joace sub picioare. - Cutremur, a răcnit Enkim. Of, of - n-am avut noi norocul ăla! În clipa următoare, s-a pornit un vânt năprasnic, iar dunele se amestecară cu văzduhul. Am Încercat să ridicăm casa din piei, dar vijelia ne zburătăci sulițele și ne sfâșie pieile. N-am mai putut să vedem nimic și, curând, nu mai eram În stare nici să suflăm din cauza firelor mărunte de nisip care ne intrau În nas și În gură. Ne-am strâns toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încă mai bătea un vânticel rece. Eram frânți de oboseală așa că ne-am hotărât să rămânem pe loc și să Înnoptăm În adăpost. Când să aprindem focul, am zărit o funie de fum negru care se ridica, când dreaptă, când zburătăcită de vijelie, de pe cel mai Înalt pisc al munților lăsați În urmă. - Pfuuh, Enkim, Îmi spuse Kikil. - Enkim, am răspuns. Le arată calea alor lui. Ne-am culcat dar, n-am putut să Închidem ochii toată noaptea. Fiare de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
faptei și coloane de muncitori care urlau cât puteau: „Nu ne vindem țara!” și „Afară cu paraziții care n-au mâncat salam cu soia!” Țara fusese mântuită încă o dată. A doua oară ortacii lui Cosma asediaseră capitala pentru a-l zburătăci pe primul ministru, Petre Gât-Scurt. Prea și-o luase în cap cu Reforma. Au făcut legea și atunci. Președintele Ilici le-a mulțumit cu un rictus muncitoresc în colțul gurii. Acum, a treia oară, se pare că avea probleme chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în colivie, vietate pe care oaspetele abia acum o bagă de seamă. Închide cartea, o pune la loc pe raft, se apropie de pasărea care-l privește cu ochii ei perfect rotunzi. Stingherită, ea se foiește, dă din aripi și zburătăcește de pe stinghie pe cutia de semințe. Își apleacă puțin capul într-o parte și cotcodăcește. Ești prea aproape de mine, nu-ți dai seama că ești imens iar eu sunt numai de-o șchioapă? Și nici nu se poate spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu, nimic nu le poate sili, oftează femeia. De ce-ați oftat? ─ E adevărat ce-am spus, dar e greu să te obișnuiești cu ideea, zice ea. ─ Des - pi - na! ─ Pasărea mea vrea să iasă din colivie. Știți, de obicei zburătăcește prin casă, dar când am musafiri o închid, să nu deranjeze. Dar poate că dumneavoastră nu v-ați supăra...? Vai de mine, iubesc păsările, zice Pascal. De fapt cred că iubesc toate animalele. Și arborii, adaugă el. Și vișinata. Gazda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și tutun, vorba ceea, vom ajunge și acolo... Când ne-am văzut la umbra brazilor uriași din fosta curte a mănăstirii Păun, ne-am așezat răsuflând din greu după atâta urcuș. Pe măsură ce îmi recapăt suflul și mintea începe să se zburătăcească: Dragă ieșene, știi tu când se pomenește pentru prima oară despre existența viilor aici în Bucium? De vreme ce ai pus întrebarea, cred că ai și răspunsul. Așa că îl ascult - mă ia la vale ieșeanul. Îmi place cum ai adus-o din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
apa Prutului, fânețe, loc de prisăci și scutirea de dări a 12 poslușnici. Și din nou „supt Codru”. Parcă simt răcoarea și murmurul codrului cu frunze răscoapte și neînchipuit de frumos colorate în plină toamnă, gata să cadă... Cu gândurile zburătăcite către acele vremuri, tropăim pe cărarea ce ne duce spre mănăstirea Cetățuia. Iată-ne în fața porții ce trece pe sub „Turnul Pelerinului”. Ca să ajungem mai repede în târg, ne lăsăm să alunecăm pe toboganul unei cărări ce curge prin păduricea de sub
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
J.W. Goethe. Poftim, dă-i glas! “Mireasma asta (a florilor de viță n.n.) nu te mișcă, ci te uluiește, e ceva de-a dreptul magnific. E ca o muzică foarte mare, extraordinară”! Lăutarii parcă adună una câte una notele zburătăcite din inimile noastre și le așează în zumzet de cobză, tril de vioară și ritm de țambal... Această muzică te învăluie și fără să-ți dai seama te acoperă cu valurile ei... Trag din nou cu ochiul pe cele scrise
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vrea ea și el nu vede, nu aude. Să știi că am să-i fac felu’ și gata. Da’ ia spune tu, Dumitre, la vremea noastră rămânea cumva vreo puicuță necălcată? Ferita sfântului! ... Acum să te văd, Pâcule! Fetișcanele se zburătăcesc ca rândunelele în jurul tău și tu nimica nimicuța... Cam ai dreptate, Dumitre, pentru că nu știu cum să-ți spun, dar...de o bucată de vreme mi-o cam slăbit vederea și...nici nu le zăresc măcar, bată-le să le bată norocul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe trup... ― Nuuu... Nu sunt misterios, ci... nu mă pricep... ― Vai! Cum se poate? Un tătic atât de tânăr... Atât deee... - și-a mieunat pisicește vorbele cu alint, privindu-l Îmbietor... Gruia a plecat ochii, neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut. Are doar cinci zile - a reușit să Îngaime Gruia, tulburat de-a binelea de „fluidul” dogoritor ce se revărsa de dincolo de gene... ― Atunci, sunteți un tătic tânăr, fericit și... - a lăsat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
printre chioșcuri și ronduri de flori, printre grupuri de copaci speciali și peluze tunse în fiece săptămână. Gardul viu care înconjura parcul era dublat de un grilaj de sârmă înspre ograda cealaltă, ca să nu pătrundă galițele de acolo. Numai porumbeii zburătăceau pe alee și prin fața castelului, mai cu sfială însă ca în curtea de dincolo, unde se simțeau în largul lor printre orătăniile fără număr. Ocoliră prin dreapta. În spatele castelului, la vreo sută de pași, se afla vechiul conac, vast, scund
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să nu se mai întîmple ceva și ei să lipsească. Astfel, înspre ziuă, curtea se mai liniști de oameni și focul însuși ardea mai potolit și sătul, cu pâlpâiri somnoroase. La fereastra bătrânului conac veghea aceeași lumină sfioasă. Scânteile mari zburătăceau ca fluturii pe coperiș și se stingeau atingând olanele bătrâne, parc-ar fi căzut pe gheață. Ichim închise ușile spre cerdac, să nu mai intre nimeni să tulbure odihna casei. Un răstimp a privegheat el lângă boierul ucis, apoi bucătăreasa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Le țineai dinadins, nu știam de ce... — Erau crizanteme, florile mamei. Ca să fie și ea acolo. De ce voiai să știi ? Iacob al lui Zevedei se apropie și-i ceru voie, ea se trase puțin și el se așeză. Păsările, care se zburătăciră o clipă, refăcură cercul. Cred că noi doi ar trebui să stăm de vorbă, spuse Iacob. Lucrurile s-au petrecut, cum să spun, cam abrupt, ar trebui să reluăm firul de unde l-am lăsat. Cosmina îl privi cu o expresie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
impresia că îi vor scoate ușa din țâțâni și vor năvăli, cu toate arătările acelea în odaie. Apoi se dumiri : — Unchiul ! A dat iar damblaua peste el ! Smulse cearșaful pe care fata îl strângea peste piept să-și acopere sânii zburătăciți de dezmeticirea bruscă a bărbatului. Și-l înfășură de două ori peste coapse și, sărind câte două trepte, ajunse la ușa de la etajul al doilea odată cu gospodinele de la primul etaj, care, nedezlipindu-se de tigăi, se ajutau de ele ca de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sărutate/ De țărăncile bătrâne/ Târându-se în genunchi/ Pe lespezile cu inscripții chirilice ;/ Megafoanele/ Transmițând slujba/ Până în curtea plină de corturi,/ Până în șoseaua pe marginea căreia/ Sunt parcate mașinile/ Așteptându-și sfințirea;/ În timp ce credința -/ Asemenea rândunelelor/ Care pătrund sub cupolă/ Zburătăcite de clopote -/ Se rotește speriată,/ Se lovește de pèreții pictați/ De Pantocrator,/ Coboară/ Și se așază cuminte în frescă". (În frescă) O adevărată frescă, în dimensiuni mici, a vieții cotidiene, în care credința, îngerii, timpul, aglomerația, oamenii, condiția poetului sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să mai apeleze la vălurile poetice anterioare. Autorul poemului Apoi s-au din Week-end printre mutanți oscilează, încă, între Literatură și viață: "dar dacă nu sunt decât un supraviețuitor (aici/ e chiar vocea mea am alungat îngerașii de/ ghips am zburătăcit muzele am închis tratatele am/ uitat totul dintr-o dată privesc pe geam/ într-o altă lume privesc în oglindă într-o altă lume/ viața a trecut și moartea a trecut numai sângele meu/ continuă să curgă numai inima continuă să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
194, r. 1 : „De ce lași pe Veronica să se zbuciume?” -dojenirea unei atitudini evazive, generatoare de suferință; prietenul încurajează idila, transformându-se în conciliator și mediator pentru ambii parteneri ai cuplului; r. 11 : „de-abia a treia zi ne-am zburătăcit, ca vrăbiile, fiecare pe la vatra lui” distracția și veselia între oameni dragi se realizează fără limite cronologice, ca în povești, durând trei zile și trei nopți. 14 Către NICOLAE GANE p. 195, r. 17 19 : „numai caracuda, urgisită de soartă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de douăzeci de secole cotonogesc vîrtos la goimii cap de lut, arată că se raportau la frăția marilor rabini Onias și Menelas propusă peșcheș năzuroșilor macedoneni ca-re stăpîneau Siria pe la anii 175 î.e.n. dar respinsă de aceștia și din nou zburătăcită de Filon pentru că numai așa ieșeau două zeci de veacuri în anul 1897 cînd a fost scris textul în urma Congresului masoneriei mozaice ținut la Basel în acel an. Frăția lui Filon din Alexandria a fost o adevărată șărpărie de unde s-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o prins a țipa / Și-a se văicăra / Că n-au ce mânca / Și cu ce s-adăpa. / Mă-sa a prins a se mișcula / Și-a se văicăra / Că n-are cu ce-i hrăni / Și cu ce-i zburătăci. Nimeni n-o văzut-o, / Nime n-o auzit-o, / Numai Maica Domnului / Din poarta cerului, / Numai ea a văzut-o, / Numai ea a auzit-o / Și a întrebat-o: / Tu, pasăre de fier, / De la stânca de fier, / Ce te
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a întrebat-o: / Tu, pasăre de fier, / De la stânca de fier, / Ce te mișculezi, / Ce te văicărezi? / Cum nu m-oi mișcula / Și cum nu m-oi văicăra / Că n-am puii cu ce-i hrăni / Și cu ce-i zburătăci! / Taci, nu te mișcula, / Nu te văicăra, / Că eu sfat ți-oi da / Puii cum să-i hrănești, / Să-i zburătăcești; / Du-te la N în fugă / Și din cap i-apucă: / Soare sec cu arbalț, / Soare sec cu bubă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mișcula / Și cum nu m-oi văicăra / Că n-am puii cu ce-i hrăni / Și cu ce-i zburătăci! / Taci, nu te mișcula, / Nu te văicăra, / Că eu sfat ți-oi da / Puii cum să-i hrănești, / Să-i zburătăcești; / Du-te la N în fugă / Și din cap i-apucă: / Soare sec cu arbalț, / Soare sec cu bubă-n cap..."314 Supus antagonismului ontologic bine / rău, omul este reclădit din fier, din perspectiva robusteții, a inflexibilității în fața maleficiilor, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Insula Spânzuraților, și primele lui raze orizontale i-au Încălzit pielea, făcându-l să-și mijească ochii. Abia atunci s-a ridicat, și-a scuturat acele de pin de pe pantaloni și a aruncat peisajului o scurtă privire circulară. Pescărușii țipau, zburătăcind În jurul turnului, ale cărui pietre le aurea lumina roșietică de la răsărit. Dincolo de zare, coasta accidentată se profila În negura ușoară a zorilor, cu Înălțimi marcate În perspectivă de diferite tonuri de cenușiu, de la cel mai Întunecat și apropiat la cel
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sucindu-i gîtul, în timp ce ea îi înfige un pumnal în inimă. Ceea ce nu-l împiedică apoi să se întindă liniștit pe saltea, pe cînd ea aude pe cineva intrînd în casă și: Femeia deschide ușor ochii. Vîntul se ridică și zburătăcește păsările migratoare pe deasupra trupului ei. Scriitură durasiană, sobră și sacadată, mister și poezie per sane. De fiecare dată cînd se termină o poveste începe o alta. Ca în 1001 de nopți sau în faimoasa Conferință a păsărilor, de Farid Al-Din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]