1,010 matches
-
Acasa > Poezie > Amprente > ZI DE VARĂ SÂNZÂIANĂ Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Vântul zburdă azi prin tei Răspândind miresmele, Norii fug ca niște zmei Înfoindu-și crestele! Macii leagănă pe câmp Cupe pline de nectar, Amețiți de zborul tâmp Fluturii dorm sub umbrar. Sânzâienele pe deal Farmecele își întind, Ape curg mai în aval
ZI DE VARĂ SÂNZÂIANĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373676_a_375005]
-
una și încă speră. Poate fi oricând Poate fi oricând. Însă nu contează atât timp cât sunt convins că credința este-un rug aprins care-îmi luminează toată ființa. Poate fi oricând. Dar sufletu-mi cântă fericit că-l las în mine să zburde și cu-orice dureri să se ia la trântă fiindcă-s absurde Poate fi oricând. Nu-mi pasă de asta. Zâmbesc fericit când o zi sosește deschizându-i blând inimii fereastra și îi zâmbește. Poate fi oricând. O să mă găsească
NU MAI POT SĂ PLÂNG POATE FI ORICÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384705_a_386034]
-
stătea pe un pridvor, Cu o inimă ușoară... Avea aripi ca de înger Și-n privire cer senin, Amintirii de poveste Eu și astăzi mă închin. Toate grijile de multe Le duceau Părinții mei Noi cărăm raze de soare Și zburdam ca niște miei... Mama ne dădea lumina Într-o ceașcă dimineața Să vedem cu ochi curați Cât e de frumoasă viața. Tata construia vapoare, Pentru nopțile cu stele Eu și frații mei de suflet Ne plimbam mereu cu ele! Bunii
COPILĂRIA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384716_a_386045]
-
nu sunt nici sfânt, nici astru, Sunt un amărât de OM. Mi-ai dat suflet să mă doară, Să mă-ndemne, să tânjească, Să-l păstrez ca pe-o comoară, Să suspine, să iubească; Mi-ai dat inima să-mi zburde, Să se-aprindă nebunește Și să-mi dea povețe-absurde: „Viața-ți trece, deci... iubește!” Mi-ai dat trupul să se ceară Mângâiat, atins, vrăjit, Să se teamă să nu piară Insuficient iubit. Mi-ai dat ochii să absoarbă Farmecul vieții
DOAMNE, SUFLETUL SĂ-MI IERȚI!... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384802_a_386131]
-
sunt eu - când până și florile/ iau forma chipului meu?/ În graiul tău însă - nu! Nu mă încumet să știu” (Mandragore). Muțenia spune totul despre dragoste, nespunând nici una dintre vorbele ce ar putea s-o înjosească: „Iubesc viața surdă ce zburdă în tine,/ îndrăzneala ta în iubire,/ putința de a-mi vorbi despre dragoste/ pe muțește” (Despre dragoste pe muțește). Nunta tăcută amuțește și gândurile cu splendoarea ei de senzații: „Înflorită mă simt, înflorită, ca după nuntă,/ albind pământul și depărtările
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
iarăși în pâlnie femeia supradimensionată. - Nu mai încătușați energiile viețuitoarelor! Nu mai transformați câmpurile în detenții! Lăsați maidanezii să se exprime în aer liber, plenar! Nu-s mai răi decât boschetarii. Nici mai fierbinți decât animatoarele. Care, grație lui Plagamat, zburdă pe toate meridianele. Ce-ați făcut voi acolo e o închisoare. Sărbătoriți, rușinos, victoria împotriva câinilor comunitari. Ca și cum ați fi avut niște adversari pe măsura ticăloșiei voastre! Edificat abia în aceste clipe, Cervina se apropie de Gilda. - Trebuie să le
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
22 aprilie 2017. Ochii răniți de-ntunericul destrămat în pustiu, deslușesc o cărare de vise, zdrobite timpuriu, umerii-mpovărați își scutură umbrele rămase și privirea caută drum din pietre credincioase. Dar un gând se desprinde iute, făr' de teamă și zburdă ca mânzul ce abia, îi crește coamă, din pragul zilei meditez la o poveste răsărită, pe răzorul dimineții, și mă simt floare înflorită. Îmi las gândul s-adulmece închipuita-poveste, emoția mă cuprinde, chiar de n-am nicio veste, florile iubirii
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
iubirea vieții, ... Citește mai mult Ochii răniți de-ntunericul destrămat în pustiu,deslușesc o cărare de vise, zdrobite timpuriu,umerii-mpovărați își scutură umbrele rămaseși privirea caută drum din pietre credincioase.Dar un gând se desprinde iute, făr' de teamăși zburdă ca mânzul ce abia, îi crește coamă,din pragul zilei meditez la o poveste răsărită,pe răzorul dimineții, și mă simt floare înflorită.Îmi las gândul s-adulmece închipuita-poveste,emoția mă cuprinde, chiar de n-am nicio veste,florile iubirii
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
CAII GÂNDURILOR Umerii erau împovărați de multe gânduri, doar tăcerea-și torcea firul, cu nerăbdare, când legi nescrise s-au deșirat în rânduri și-am dezlegat gândul păstrat, întrebare. Gândului ostenit i-am pus hamuri-cuvânt și-am înhămat caii ce zburdau pe pereți, iar zăbale le-am tras din fuioare de vânt, căci fără potcoave vor părea petrecăreți. Dintre tăcere și cuvânt izvorăște alt gând, filon de nădejde prin deșertul singurătății, neostoit dar optimist mi-e gândul flămând, chiar dacă-n fiece
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
o vreme, ... Citește mai mult CAII GÂNDURILORUmerii erau împovărați de multe gânduri,doar tăcerea-și torcea firul, cu nerăbdare,când legi nescrise s-au deșirat în rânduriși-am dezlegat gândul păstrat, întrebare.Gândului ostenit i-am pus hamuri-cuvântși-am înhămat caii ce zburdau pe pereți,iar zăbale le-am tras din fuioare de vânt,căci fără potcoave vor părea petrecăreți.Dintre tăcere și cuvânt izvorăște alt gând,filon de nădejde prin deșertul singurătății,neostoit dar optimist mi-e gândul flămând,chiar dacă-n fiece
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
mereu pe sfadă. Mi-i dor de iasomia din grădină, De trandafirii, ce-i udam cu drag, De liliacul, de pufușorul de sulfină Și de măicuța, care m-aștepta în prag. Mi-i dor de primăverile-nflorite, De mielușeii ce zburdau pe dealuri, De iarba crudă, de pajiștile înverzite Și de zăpada, ce mai rămânea pe maluri. Mi-i dor de cozonacul mamei mele, De sărbătoare și mireasma paștelui, De cântecele îngerești ce se-nălțau la stele Și de biserica din
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
puși mereu pe sfadă.Mi-i dor de iasomia din grădină,De trandafirii, ce-i udam cu drag,De liliacul, de pufușorul de sulfinăși de măicuța, care m-aștepta în prag.Mi-i dor de primăverile-nflorite, De mielușeii ce zburdau pe dealuri,De iarba crudă, de pajiștile înverziteși de zăpada, ce mai rămânea pe maluri.Mi-i dor de cozonacul mamei mele,De sărbătoare și mireasma paștelui,De cântecele îngerești ce se-nălțau la steleși de biserica din sat, de
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
mărgele, Zilele tale sunt mereu în sărbătoare, Iar nopțile albastre doldora de stele. Arborii, pomii-și agață, pe ramuri, cercei Câmpul se transformă-n galben din verdele crud, Fiecare vietate-și țese umbra ei, Iar soarele coboară-ncetișor către sud ... Cerul zburdă-n simfonia păsărilor, Timpul tău dulce e jucat de insecte, Împodobită de-un zeu, prin geamul zărilor, Ești prea elegantă și ai gesturi selecte ... Venită din topitura, cerului, albastră Sub răsuflarea ta crește clipa nemuririi! Ce sentimente îmbulzești în viața
VARĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349253_a_350582]
-
2017 pe-o gură de han în plopii impari migrează silabe de rugă și nuduri dispar prin golfuri de ceață, pagode de crini pe frunzele moarte se zbat peste brume cu dorul de viață. o harfă-i văzduhul și frunzele zburdă, gura de rai în vâltori de potop, trec păsări pe -un cer de leurdă precum caii de vis pe-un câmp în galop. retrage-te, poete, pe-o gură de han bea vin din podgoria viselor noastre, intră-n jocul
POEME DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384881_a_386210]
-
gerul vrea zăpada să ne-o ardă, E însoțit de viscolele reci. Se lasă frig mai aprig dacă pleci, Ninsorile ne-atacă iar în hoardă. Printre nămeți nu mai găsesc poteci, Străjerii iernii au ieșit din gardă, Deși toți lupii zburdă fără zgardă, Nici pân’ la poartă nu mă mai petreci. Și tot pe-aceleași drumuri mă duc pașii, Chiar dacă întuneric greu se lasă, M-așteaptă ghioceii, toporașii, Dar tu nu ești, când o s-ajung acasă. Iar veștile, ce însoțesc poștașii
POŞTĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385020_a_386349]
-
mereu pe sfadă. Mi-i dor de iasomia din grădină, De trandafirii, ce-i udam cu drag, De liliacul, de pufușorul de sulfină Și de măicuța, care m-aștepta în prag. Mi-i dor de primăverile-nflorite, De mielușeii ce zburdau pe dealuri, De iarba crudă, de pajiștile înverzite Și de zăpada, ce mai rămânea pe maluri. Mi-i dor de cozonacul mamei mele, De sărbătoare și mireasma paștelui, De cântecele îngerești ce se-nălțau la stele Și de biserica din
MI-I DOR de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385118_a_386447]
-
decât pentru o scurtă reîmbobocire. Las răsăritul soarelui și al lunii să umple amfora. Limpezesc izvoarele creației în inimă, minte, suflet. Pietrele vor fi verbe agile, mai vii decât mișcarea pământului între polii plictisiți de reluări. Sunt libertăți ale sensurilor zburdând prin tunelul de piatră luminat acum de iubire. Nu un sfânt, nu un obicei retrezește iubirea, ci un tot în care numele tău mi te așterne Dar întreg, întru bucuria inimii, sufletului și spiritului deopotrivă. La final și început de
FRAGMENT DIN CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE PĂSĂRI NEJUCATE , CAPITOLUL IV, INIŢIERE ÎN INEFABIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384331_a_385660]
-
iubeai, Când toamna nu putea să plângă-n noi Și anestezia uitării nu era ca astăzi deliciul suprem ! După ce mă dai uitării, dă-mă și ceasului al 12-lea, Când am învățat să mă prefac că e primăvară-afară, Că mieii zburdă-n gânduri neastâmpărați ca trecerea anilor, Că melcii sunt la locul lor încuiați în livadă Și minciuna nu e decât o altă față A lupului ce urlă la luna ! Referință Bibliografică: După ce mă dai uitării / Camelia Florescu : Confluențe Literare, ISSN
DUPĂ CE MĂ DAI UITĂRII de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384390_a_385719]
-
face. Colinzi prin resemnări privind cum se preface timpul rămas în gări. N-am să-nțeleg N-am să-nțeleg de ce mereu grăbit un drum greșit aleg necontenit. Ce forță rea îndrumă spre abis menirea-mi ce nu vrea să zburd prin vis. Când cred și sper într-un decor vibrant, în loc de-albastrul cer văd un neant. De ce abdic mereu și nu cutez din frici să mă ridic ca să visez? Par blestemat să merg numai prin glod și să nu
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384527_a_385856]
-
Când era lipită de pieptul meu, când se depărta și făcea pașii ritmați ai dansului latin. Zâmbea și îi citeam pe față bucuria și plăcerea unui dans pe care îl trăia prin toți porii. Era ca fulgul de ușoară și zburda ca un pui de căprioară pe suprafața de dans. Finalul a stârnit un ropot de aplauze din partea celor din salon. Nu erau pentru noi, ci pentru modul exemplar cum a abordat orchestra melodiile, însă nouă ne-ar fi plăcut să
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
după naștere talia va reveni la dimensiunile normale. Și ca dovadă că o adoră la fel ca la început, o copleși cu daruri, dar mai ales cu dragostea sa. Trecu toamna cu bunătățile și splendorile sale, trecu și iarna când zburdară printre fulgii mari de nea, se bătură cu bulgări de zăpadă și se plimbară cu trăsura cu zurgălăi prin oraș sau pe ulițele satelor din apropiere. Și iată că sosi primăvara când colțul ierbii dădu prin lunci, iar pomii se
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
încetează nicicând chiar dacă rațională fiind accept viața cu toate cele cu care apasă întregul ființei. Iubesc acele evadări în lumi pe care încerc tot mai mult să le cuprind în inima mea și în momentele grele să le las să zburde prin mine vindecându-mă chiar și pentru un fragment mărunt de viață. Probabil că schimbările la față ale ființei mele, transfigurările repetate mă apropie tot mai mult de bucuria de a fi fiică măruntă a Domnului și fiică a omului
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
umbli urcând către-nălțimi sau în adâncuri te încânți de taine și poți schimba în voie ale visării haine sfidând povața-absurdelor mulțimi. Cu tine însuți nu ești nicicând nefericit și orice suferință nu mai doare. Nu te oprește nimeni să zburzi în exaltare și să-ți transformi apusu-n răsărit. Când mă încearcă vraja ursitei mă retrag în mine însumi ca-ntr-o carapace. Întotdeauna-acolo e mult mai multă pace și-n toate aflu un tărâm mai drag. Persefona și
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382588_a_383917]
-
agonizat, De n-ar mai fi fost visele ceții, În greutăți câți s-au dezarmat?! Iubirea-i înțelepciunea-n viață, Chiar că te vezi singur pe apă, Vâslirea clipelor în apa curată, Izvor de blândețe ce viața ți-adapă! Să zburdăm ca și orice hoinari În viața fară de griji și ispite, Din a obiceiurilor mari sugari, De vlagă și eforturi nedospite..! Să fugim de seriosul fără haz, De oameni ce iubesc în glumă, Ce-ți spun adevărul fără obraz, Dar
ŞTRENGARI COPILĂRIŢI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382598_a_383927]
-
Trist să nu mai fiu și să cad pe gânduri Căci visez pe mama, of!... care m-alinta, Și mi-l văd pe tata cum mă mai privea... Când cântam în voie, griji n-aveam atunci, Totu-mi surâdea când zburdam prin lunci. De ce iubito, tinerețea mea, tu m-ai părăsit! Cu ai mei părinți eram om bogat; n-ai gândit Când m-ai lăsat singur și-n lume-ai plecat... ...Doamne, fă minune, dă-mi ce te-am rugat! Lăudat
AȘ VREA SĂ FIU COPIL CA ALTĂDATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384026_a_385355]