382 matches
-
abia se ținea după mine. Și-ncă uneori, mi se părea că lua fuga mea drept o joacă. Se oprea, câteodată, în fața mea, mârâia ușor și-ncerca să se ridice în două labe, ca atunci când ne hârjoneam, ca doi copii zburdalnici. Eu încercam să-l fac atent, să vadă, să priceapă, să înțeleagă primejdia, care ne păștea pe-amândoi; când mă răsuflam, încercam să-l chem lângă mine, să-i întorc botul spre arătarea care venea pe urmele noastre; dar el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
șters parchetul, la dat cu ceară, la scuturat și ce se mai cerea. Al treilea "K"...? Copii avea doi. O fată, Corina, în ultima clasă de liceu. Și-un băiat, Mirel, în clasa a III-a. Ambii erau frumoși, sănătoși, zburdalnici, isteți, dar nu se prea omorau cu cartea. Dimpotrivă. Deși coana Zitta îi strunea și intervenea des, interesându-se dacă-au fost ascultați, dac-au luat note, răspunsul lor era aproape același: "lasă mamă..." Dar nici părinții nu-i controlau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Brigitte Bardot în devenire. Și frumusețea ei era o capcană cu sens dublu. Pentru ea, care-o avea, abia o strunea și stăpânea, ca pe-un mânz plesnind de sănătate, care se ițea și voia s-o ia la galop zburdalnic și năvalnic, gata să rupă frâul în patru, într-o bună zi, încât să nu-l mai poți nici prinde; iar pentru cel ce-o vedea și-l ademenea era ca o Fata Morgana când te-apropiai și credeai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
acestui popor. Se pare că a ajuns într-un punct mort din care nimeni nu-l poate scoate. Se afundă pe zi ce trece. Iar șobolanii pleacă primii, la cel mai mic semn de declin, cu fălcile pline și sufletul zburdalnic. Nouă nu ne rămâne decât memoria încărcată sau/și drumul Apusului? "Viața românească", nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2003 Nicolae RUSU Sindromul conștiinței sfâșiate Despre Theodor Codreanu, cunoscut critic literar, prozator și eseist de la Huși, Nicolae Dabija nota într-un editorial din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
constată Theodor Codreanu, zace "diferența ontologică", marea cruce dintotdeauna a ontologiei"), mai departe nu poate să nu constate, cu obidă, căderea lui Virgil Nemoianu din filosofie în ideologie prin partizanatul expres față de una din antiteze. Un polemist din categoria miticilor zburdalnici ar fi împușcat mai multe salve (goale) de cuvinte și cu asta ar fi lămurit "teoria secundarului". Theodor Codreanu, care înțelege "incorectitudinea" în sensul unei înalte probități, recunoscând în persoana filosofului român din America un gânditor de marcă (prins însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din umeri. Râdea întruna, cu dinții strălucind albi în soare, se rotea, sărea în valurile înspăimântate care o aruncau brusc în mare. M-a prins de câteva ori de braț, absorbită de jocul cu vântul ca o școlăriță drăgălașă și zburdalnică. Din privirea mea, Linda înțelegea că mă atrăgea fără drept de apel, doar că nu eram prost. Am urcat pontonul, ne-am uscat la soare, apoi am plecat împreună spre casă. Când am ajuns la hotel, am găsit o telegramă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fraze în urmă. Știu că numeroși oameni inteligenți nu suportă comentariile în paranteză care știrbesc fluența unei povestiri. (Suntem sfătuiți împotriva lor și prin poștă - mai cu seamă de cei ce pregătesc anumite teze și care sunt mânați de impulsul zburdalnic de a ne scrie pe sub masă, în timpul lor liber din afara campusului universitar. Dar noi citim și, în general, ne însușim, bune, rele sau indiferente - orice cuvinte englezești înșirate într-o scrisoare ne captează atenția de parcă ar veni de la însuși Prospero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
De', când te smucește ața... Te omor cu mâna mea, cățea, boarfă fără căpătâi! Eu mă spetesc, ca un bezmetic, pentru tine, și tu..., tu... Insecto! Zdreanțo! Fufo! ocăra Vierme cu patos, pe când ușa se trântea din balamale, pe urmele zburdalnicului cuplu, Coco și Năică, care se hârjoneau și behăiau excitați, căprește, fugărindu-se la pas și chirăindu-se pe scări, în sus, grăbiți să nu se scape. Cărați-vă, cărați-vă, japițelor și rupeți-vă gâturile, mâinile și picioarele! Dar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ignorându-mă pe mine. Iar tu, ce părere ai de cămașa mea? zise Bangs. S-a dat un pic în spate și, cu mâinile în șolduri, a făcut câțiva pași pe lângă noi, rotindu-se ca un manechin. Era un gest zburdalnic pe care bărbații de felul lui - în mod fundamental lipsiți de talent actoricesc - ar trebui sfătuiți să nu-l facă niciodată. Cămașa pentru care tânjea după aprobarea Shebei era de un albastru azuriu, cu guler tare alb și un buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
supraomenești găsim și câteva pepite... A se vedea și Ipolit din Roma, Philosophumena sau refutația tuturor ereziilor trad. fr. de A. Siouville, Archă-Milano; 1988, precum și Clement din Alexandria, Stromates, Sources chătiennes. *** Contrariul iluminismului. Evul Mediu nu trece drept o perioadă zburdalnică și nici amuzantă... Celor ce vor să aibă o imagine mai clară le recomandăm să citească Georges Duby, Feudalitate, Quarto, Gallimard, 1995. A se corobora cu Doamne din secolul al XII-lea îndeosebi volumul al III-lea, Eva și preoții
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bătut pe lume, să mai știe/ Așa fătuță mândră și nurlie./ Iar pielița-i lucioasă semăna/ Cu-n galben proaspăt din tarapaná./ Cât ce privește glasul, nevestica/ Se măsura în ghiers cu rândunica./ La țopăit era neîntrecută, / Părând un ied zburdalnic după ciută./ Era ca miedul dulcea ei suflare,/ Ca florile din fân aromitoare./ Zglobie ca un noatin tinerel,/ Ca plopul naltă, trasă prin inel./ Purta pe piept un fel de chiotoare/ Taman cât bumbul scutului de mare./ Condurii sus de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
curată, nici prea murdară, în mod evident săracă, jerpelită, plângăreață și proastă”, a cărei colegă de cameră îi fură banii, un „omuleț istovit, de vreo patruzeci și opt - cincizeci de ani, cu mâini și piciorușe micuțe”, părăsit de soția prea zburdalnică. Insistența lui Chandler asupra amănuntelor de acest fel - ridicole și penibile în egală măsură - nu e însă întâmplătoare. Procesul de dez-eroizare întreprins în romanul de față nu poate avea loc fără coborârea în universul mărunt, banal până la exasperare, deprimant și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și brutală", "înflăcărare avântată [...] funestă pentru oameni"334. Levitul din Efraim marchează ruptura istorică, catastrofa și consecințele ei, războiul, care rupe definitiv, s-ar părea (ca și tânăra fată care a rupt definitiv cu vârsta de aur a copilăriei sale zburdalnice) cu simplitatea moravurilor și absența legilor. Putem să vedem aici și o alegorie care semnalează impunerea sensului și violența sa letală. Dezmembrarea ca imagine a scrisului este foarte obsesivă la Rousseau. Judith Still amintește foarte nimerit pe această temă că
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
III, p. 132. 325 Pléiade II, 1208. 326 "Cu toate acestea tânăra fata se plictisi repede de Levit poate pentru că el îi împlinea orice dorință. Ea se ascunde și pleacă la tatăl ei, la mama cea drăgăstoasă, către surorile ei zburdalnice. Ea credea că va regăsi plăcerile nevinovate ale copilăriei, de parcă ar fi avut aceeași vârstă și aceeași inimă." (Pléiade II, 1210). 327 Pléiade II, 1212. 328 Pléiade II, 1213. 329 Pléiade II, 1213-1214. 330 Vezi François Van Laere, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Comportamentul ei i-a convins că oricând poate aduna totul din casă și fugi cu un oarecare: „ne va lăsa mâine, poimâine pre toți săraci de periusia părintească“, mai vârtos „de vreme ce se află la vârsta tinereților și cu fi rea zburdalnică, iubind mai mult cele deșarte“. Ideea văduvei tinere gata oricând să cadă în păcat apare frecvent sub pana clericilor, vârsta fiind considerată ca o stare periculoasă mai aproape de lumea păcatelor, decât de cea a pocăinței și plângerii. Fiii vitregi contestă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
sunt metode de îndreptare. Se recomandă atitudine fermă, categorică și consecventă din partea părinților. 10 de eforturi mai susținute. Nu se poate stăpâni, vorbește neîntrebat, intervine în discuții fără rost. Când activitatea îl interesează, vrea să monopolizeze răspunsurile. În pauză este zburdalnic, îndrăzneț; în timpul jocului are o comportare brutală, lovind pe alții și trântindu-se pe jos. Pentru succesul documentării, trebuie să urmărim copilul în situații diferite și să verificăm, pe cât este posibil, prin mai multe procedee datele obținute. Copiii pot fi
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
pe urmă am prins-o iar, și iar am plâns și iar am iertat-o; nu de multe ori, dar cam des... așa de vreo cinci, șase ori... Ce-mi ziceam eu? Vorba d-tale: femeie! ochi alunecoși... PAMPON: Inimă zburdalnică!... CRĂCĂNEL: Până când, Într-o seară, mă duc, domnule, ca de obicei, acasă; intru În sală, deșchiz ușa iatacului... Întunerec... «Te-ai culcat?» Nu răspunde nimeni. Inima-ncepe să bată rău; aprinz lumânarea, și ce găsesc pe masă, domnule? PAMPON
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
salutări, a dumitale bună prietenă. Mari Popescu.” (Lanțul slăbiciunilor) etc. Și, fiindcă Înainte de toate sunt femei, ele primesc și trimit Îndeosebi «scrisorici» de amor. Principala (și deseori singura) lor ocupație e aceea de a fi Femeie. „femeie! ochi alunecoși, inimă zburdalnică!...” Odată cu schimbarea de mentalitate, cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea aduce, indiscutabil, o ușoară emancipare și o liberalizare a moravurilor și În spațiul românesc, aflat la porțile Orientului și prins Între două modele culturale; e caracteristic
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
această calitate (de amant) și femeia depune efort, consumă timp și energie pentru ca relația lor să dureze. Două cupluri: Mița - Crăcănel, Didina - Pampon se confruntă cu posibilitatea destrămării, factorul ce amenință stabilitatea fiecărui cuplu, nelegitim, e femeia, „ochi alunecoși, inimă zburdalnică...”. Nu o femeie sau alta e vinovată de necredință, ci firea ei predispusă să caute mereu altceva. Și, se Înțelege, răul este intrinsec naturii ei (deci, și femeia e victimă a situațiilor și a bărbaților) - „Pampon: Mișelule, să ne deslușim
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
se Înțelege, răul este intrinsec naturii ei (deci, și femeia e victimă a situațiilor și a bărbaților) - „Pampon: Mișelule, să ne deslușim, ’ai? După ce mă ataci la sacrul meu amor; amăgești o ființă nevinovată... o femeie... femeie! ochi alunecoși, inimă zburdalnică!...” - , femeia trebuie iertată. Și o vor ierta și Pampon și Crăcănel pe fiecare dintre femeile care inițiază câte un triunghi sentimental. Bănuielile nu-și mai au rostul, bărbatul preferă să accepte aparențele sau explicațiile mai mult sau mai puțin convingătoare
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
personajului narator; problema pusă În discuție e cea a eternului feminin. Paradigma relaționării social-sentimentale dintre bărbat și femeie cunoaște corecții odată cu vârsta, căci personajul masculin al lui Caragiale iubește Întâi de toate amorul și abia apoi femeia, «ochi alunecoși, inimă zburdalnică!...». Femeia - eterna poveste. „noroc la cărți, nenoroc la amor...” Eroii lui Caragiale sunt inși perfect adaptați social și au ambiția de a trăi În limitele standardelor de viață, ale exigențelor pe care ei le atribuie lumii bune. Nu dorm fie
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
respectul sau măcar mila, dacă nu au trompă? 4. Contesa și porcii "A fost odată o tânără de o mare frumusețe, care era îndrăgostită de un porc. Îl iubea la nebunie. Și nu era un purceluș din aceia frumușei, rozalii, zburdalnici, care le oferă comercianților jamboane fragede, adevărate delicatese. Ei bine, nu: era un porc bătrân, zdrențuros, care își pierduse tot părul... O mizerie de porc, ce mai ! Iar ea îl iubea... Așa ceva nu s-a mai văzut." Alphonse Allais, Frumoasa
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
copii de mâncare.” -pe; marchează cazul acuzativ al genului personal: substantive proprii (din câmpurile semantice uman și mitologic, precum și nume de animale) sau substantive comune denumind ființe umane, cu funcția sintactică de complement direct: „Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic - pe Arald.” (M. Eminescu, I, p. 91), „Ea-l asculta pe copilaș uimită și distrasă.” (M. Eminescu, I, p. 175), „Să te-nvăț eu ce să facem ca să învingi tu pe mama.” (M. Eminescu, P.L., p. 8), „O, niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
salon, unde ne așteptau țigări, țigarete, cafele, des bonbons et des liqueurs - adică pe românește bomboane și lichioruri...” (I.L. Caragiale) • extralingvistică, concretizată în termeni care-și constituie planul semantic prin raportare la același referent: „Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic - pe Arald.” (M. Eminescu) În planul expresiei, termenii nu-și impun restricții, dar se pot situa pe aceeași poziție în interiorul unei categorii gramaticale, mai ales cazul: „N-am telefonat nimănui, nici lui Vinea, care nu dădea pe-acolo cu săptămânile
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a cărui „coroană” o ilustrează printr-un ciclu de șaisprezece piese ce pornesc (și se întorc) de la un „sonet-glosă”. Barochist ori nu, G. mizează pe „truda” formei, dar și a elaborării de noi variante ori modulații lexicale (ce stau alături de zburdalnicele, mustoasele forme argotice: „șolticari”, „ștoarfă”, „l-am bunghit”, „trebunal”, „oceane azure”, „să exhumul”, „insercții”, „liclind”, „coadă zbrulă”, „acuprinde”, „viscol selenit”, „mirifele grădini”, „amirezmătoarea izmă”, „inima ingenuină”, „resplendind”, „cristoși conturși”, „contură” (=contur), „flăcărat” (=înflăcărat), „îngeluit”, „arbor morn”, „ne-despărțire-ar”, „putear-aș”. Sau cultivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]