224 matches
-
din mijloc, că n-ai noroc în dragoste. Drum Cînd te întorci din drum, îți merge rău. (Gh.F.C.) Duhuri necurate Dumnezeu fiind zilnic supărat de duhurile răle, caută să le pedepsească. Cînd această mînie ajunge la culme, toată firea se zburlește, furtuni se pornesc, cerul se norează și duh urile cată să se ascundă. Atunci tună. Oamenii ce dorm peste noapte sub arbori taie în trunchiul arborilor semnul crucii, ca să nu se apropie de ei duhuri necurate. Duhurile se pot ascunde
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și în Moș Crăciun. Acuși are să spună că-i cea mai drăguță femeie din lume. Tipa a încercat să dea noroc cu el, iar el i-a ignorat mîna întinsă. Ea nu s-a supărat și a vrut să-i zburlească tunsoarea. Marcu s-a ferit în ultima clipă. Avea o creastă din păr, pe care i-ar fi stricat-o. Însă chiar dac-ar fi fost tuns chilug, tot n-ar fi lăsat-o pe aia. Așa se poartă acum
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pentru iarnă, iar femeile pregăteau inul și cânepa pentru tors. Cel puțin zece care de lemne trebuiau aduse În gospodărie și puse la adăpost fiindcă iernile erau lungi și aspre. Toate acestea era necesar să fie făcute până nu se zburlea vremea. Melițele se auzeau În tot satul. Inul și cânepa treceau fuior cu fuior prin tăișul de lemn al meliței și apoi prin dinții de fier ai pieptenilor și ai ragelei pentru ca fuiorul rezultat să poată fi tors. După aceea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
fost înfrânți și puși pe fugă, și în toată ziua aceea și până la miezul celeilalte zile n-au încetat să ucidă pe turci, așa că mai toți au pierit și puțini au scăpat”. În patru zile de luptă grea, pe vreme zburlită de iarnă, peste 40.000 de morți au umplut mlaștinile Bârladului până la vărsarea în Siret. Și alte mii de prizonieri se aflau în mâinile românilor. Soliman Pașa n-a mai apucat să vadă Suceava decât în închipuire.Gloria lui militară
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
la cramă Eu, răspund ca bun creștin, Printr-o scurtă telegramă: Vin! -Ia aminte, vere, la frumusețea vorbirii din bucata: „O întâmplare veche”: Bunicul era un bărbat înalt, spătos, chipeș și se purta cu barbișon. Când, la mânie i se zburlea barbișonul și cu mustățile bârzoi prindea a răcni, mare spaimă cutremura pe cei greșiți. Dar toți îl iubeau, că era om bun. Și fiind el de feleșagul său lumeț și vesel la inima lui, de vinul acătării nu îi era
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să vă dau o bluză", am mai îngînat timid. "E de la ruj, îmi răspunde, și se vede cu ochiul liber că tu ai nevoie de ceva de frig pentru că tremuri tot." Avea dreptate, eu ieșisem din apă și aveam pielea zburlită de frig ca găina jumulită proaspăt. Nu puteam să o încolțesc deloc, așa că m-am hotărât să plec să mă schimb, pentru că într-adevăr mi-era frig. Când am ieșit din baracă, nu mai era acolo. M-am ofticat că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
este feng-liu, care înseamnă literal „a curge cu vântul”, un mod poetic de a spune „a sfida convențiile”. Acești adepți și-au urmat propriile impulsuri interne de-a lungul vieții și nu s-au bucurat decât de ocazia de a zburli penele confucianiștilor prin purtarea lor excentrică. Erau extrem de sensibili la frumusețile naturii și credeau că vinul îi apropie de tao. Totuși, adepții Conversației Pure nu erau foarte interesați de alchimie, dietă, yoga sexuală și alte discipline pentru prelungirea vieții, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pi păreț‟... au coadă și cornițe, șî trăiesc în iad... - Așa‟i... au coadă, și cornițe, da‟ mai vin șî pe pământ. Șî, jucau în jurul faunului. - Aaa...vai di mini! făceau ei, cu mâna la gură, înfricoșați că li se zburlea părul pe cap. - Șî, i-ai văzut, mata, tatai? îl întrebară toți într-un glas. - Da, da... i-am văzut, așa cum mă videț‟ voi pi mini. - Tț.. tț..tț.. făceau ei înfiorați. Și, înainte de culcare, șopteau între dânșii: „oari, chiar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ale vieții de codru se dezvoltau tot mai mult. Era însă o dezvoltare tainică. Șiretenia lui nou născută, îi dădea și stăpânire de sine. Adulmeca cu ochii larg deschiși, noaptea scrutând întunericul, văzduhul, cu nările fremătânde, în vreme ce coama i se zburlea valuri-valuri... Dinspre adâncurile pădurii se auzea chemarea aceea, tot mai clar și mai precis ca niciodată, ca un urlet prelung, pe care o recunoscu înlăuntrul lui, în fibra genetică, pe care o mai auzise cândva, demult... nu știa când... poate
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vrei? ridică el glasul ofensat. - Nu pot, ți-am spus! -Ei... nu vrei!.. zise el, care nu cunoștea opreliști, și o apucă de mână, s-o tragă în joc. În aceeași clipă, Pârvu mârai și blana de pe spinare i se zburli ca la lup... dar, și o voce se auzi autoritar... din mulțime. - Lasă fata în pace, Lisandre! ..și, un tânăr înalt, tot ca Lisandru, chipeș, își făcu loc prin mulțime, spre ei. Era Tudor, feciorul Privighetorului de Fălciu, abia venit
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
figura schimbată care mă privește la fel de uimită din oglindă, Ce bine-ți stă! se bucură ea, dar eu nu-mi pot dezlipi ochii de cel ce mă fixează lung din pătratul lucios, nu pot fi eu acela! părul tuns scurt, zburlit în sus, fruntea dezvelită, coșii mei de pe tâmple, vizibili acum, aproape să plesnească copți, Îți place? și nu știu ce să spun, da și nu, de ce nu pot să mă uit la cel din oglindă ca la mine însumi, Îți vine bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vină singurătatea străvezie ca o meduză de care mă las mereu însoțită, de bunăvoie? Să fie vorba doar de o depresie trecă toare, cum îmi spuneam adineauri? Sau să fie cumva doar o melancolie stătută, paralizantă? Mintea mea s-a zburlit la acest ultim gând răzleț, l-a morfolit și l-a aruncat cu dispreț la coș. Apoi și-a continuat traseul printre multele întrebări care nu-mi dădeau pace. Or fi și alții urmăriți de această idee? Să-ți dorești
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la baie și înainte să se spele pe ochi se privi în oglindă. Pentru o clipă, o scurtă clipă numai, zări în oglindă un chip acoperit de un păr vâlvoi. Un chip chinuit și întrebător, de care uitase. Un chip zburlit de adolescentă, cu ochi încruntați, un breton scurt pe frunte și un coș în vârful nasului. Clara Martin? își dădu speriată părul pe spate și-și puse ochelarii. Acum da, vedea bine. Era tot ea, Clara Ionescu. Liniștea nu dură
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
consultându-și iritate ceasurile. Câțiva vilegiaturiști plictisiți răsfoiau reviste lucioase, violent colorate. Clara îi observă, indiferentă, prin ochelarii ei fumurii, după ce își consultă, la rândul ei, ceasul. Se întârziase plecarea cu douăsprezece minute. Cam mult, își spuse, simțind cum se zburlește pielea pe ea. De ce nu pornea odată avionul? Pe locul dinspre hublou, lângă ea, ședea un bărbat cu o alură inconfundabilă de șofer. Un șofer descumpănit de un mij loc de transport pe care nu îl putea controla. Bărbatul dădea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
protejând documentul: Doctorul Spătaru nu e în Spital, mă informă, triumfător. Vine după-amiază. Întoarceți-vă, atunci! Și-mi întinse legitimația, semn că s-a încheiat audiența. Pe cuvântul meu de geolog, că mă duc să te raportez la partid! îmi zburlesc eu mustața. Dar nu mă duc nicăieri. Să nu stați mult, că am și eu răspundere! face într-un târziu cerberul. În holul de la parter, e o mulțime de lume, care vine și pleacă, îmbrâncindu-se la lift. Terapia intensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Iași pentru că: 1) d-sa este fondatorul Direcției nouă, care prin foaia ei "Convorbirile literare" a tratat pe d. Holban de ignorant și de prost; - 2) pentru că locuitorii Lacului Sărat nu se pot alege în Camera de la Washington (aici se zburlește președintele Adunărei și protestează); 3) pentru că d-sa, adică oratorul, se teme de bătaia cu biciul, care este bună pentru sălbateci, iar nu pentru dânsul. Și, spre a întemeia toate argumentele sale, citește o scrisoare a d-lui P. P.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noastră socoteala avocatului ce are să dea lui Mușat, adică că patru și cu patru fac trei, atunci când din acea socoteală iese că partidul conservator este un grup nenorocit, de tot neînsemnat, uneori chiar că nu există deloc, noi nu ne zburlim, nu ne buzumflăm; ba tocmai dinpotrivă, cu cât dumnealor ne asupresc mai mult la socoteală, cu atât noi facem mai mult haz, aceasta ne inspiră chiar câte un articol vesel, ceea ce nu displace din când în când cititorilor unui ziar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sau cinci zile până să ajungă poșta acolo, acei interesați au spus că aci este o perfidie și mai mare decât în cestiunea izraelită; au zis: v-a desființat ipoteca, guvernul nu e de bună-credință și atunci îndată s-au zburlit lucrurile. Cum voiți dv. ca acționarii să primească convențiunea când chiar din țara noastră de cătră români se scriu asemenea lucruri? A doua zi d. P. Carp a adresat primului-ministru următoarea interpelare: Am onoarea de a interpela pe d. prim-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
s-au înecat la mal, mai ales în lupta directă cu Steaua. Azi de exemplu: ce om serios e Herea când își lasă echipa în 10 când conduce la limită dar mai ales știe că ratează meciul cu CFR!?!?!? De Zburlea nu mai zic, că probabil cu sau fără el tot aia era. TM174 sunt prea slabi, și la cum și-a vândut Iancu echipa e și nesimțit să aibă pretenții. Vaslui sunt ca și anul trecut, sperietoare doar pe hârtie
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
că putea s-o îngroape? Nu știu. Poate tot pe acolo, pe la conac. Dar este blestemată. A preluat-o Satana și de asta cred că mi-a omorît fata, ca să nu mai știe nimeni unde este. Părul mi s-a zburlit pe mîini și chiar pe cap și m-am înfiorat. Și oare cei care ar căuta-o.... I-ar lua dracul și pe ei, sigur. Doar o păzește, nu? Cee? Cinee? Comoara dracului, nu? Nu mi-a luat el fata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
panicat. Ăla acuzat de hoții. De ce ? sar ca fript. Mie îmi plac hoții. Și eu mai ciordesc dacă se poate. Mă gîndesc la ăla, hoțul, și constat că ar avea chiar și el ceva șanse de izbîndă. Părul mi se zburlește și încet, încet, un soi de panică mă încearcă. Încerc marea cu degetul. Moș Leo, dar știi ce a făcut și a dres banditul ăsta, nu? Și, ce? Uite așa trîntesc ștampila pe el! Doamne, boșorogul ăsta bețiv îmi anihilează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
liniștit și savuram acele clipe în singurătatea nopții. Tocmai doream să pun capăt meditației profunde care m-a cuprins și care, totuși, îmi readuse pofta de somn, cînd aud un zgomot scurt de geam spart. Încet, Hassan, că mi se zburlește părul în cap... Încercam aceiași senzație și eu. Bănuiam că a fost spart un ochiuleț din geamul ușii de la bucătărie. Am rămas pe loc, în fotoliu, dar mi-am ascuțit la maximum auzul și văzul. Nu se auzea nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai frumos între toate portretele făcute lui însuși este cel din Geniu pustiu: Era frumos, d-o frumusețe demonică. Asupra feței sale palide, musculoase, espresive, se ridica o frunte senină și rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra frunței se zburlea cu o genialitate sălbatecă părul său negru-strălucit, ce cădea pe niște umeri compacți și bine făcuți. Ochii săi mari, caprii, ardeau ca un foc negru sub niște mari sprâncene stufoase și îmbinate, iar buzele strâns lipite, vinete, erau de-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spre cadavru... părea c-aude vuiet de glasuri multe, părea că o mână-i apasă pieptul, el răsufla, dar răsufla parcă aer fierbinte care-i ardea plămânii, se ridică lung în picioare, își ridică umerii cu spaimă părul i se zburli în cap și nările i se îmflase tablouri de foc îi ardeau mintea, vedea fulgere parcă tot creierul îi era ars el începu să râdă cu hohot și căzu la pământ 273. Preluând tema cunoscută viața este vis, firea poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu pisica ori de câte ori o-ntâlnea. Prindea câte-o găină ori rață de coadă; se oprea în fața ei și mârâia scurt și-i aținea calea, hup-țup când într-o parte, când într-alta. Numai cucoșul, când îl vedea, se oprea, își zburlea penele și se repezea la dânsul plin de mânie și de gelozie, încercând să-1 miruiască cu ciocul, în numele Tatălui. Dar și Grivei sărea sprinten ca o panteră, se ferea, mârâia ori bătea furios și-l păcălea încât aproape niciodată cucoșul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]