244 matches
-
pe față. În ziua în care a văzut-o pe Maria alergând prin pădure cu acea expresie de fericire pe față a luat act de lumea în care avea să locuiască de atunci încolo. Până în acea zi amintirile erau confuze. Zdrăngăne la pian și se gândește că i s-a urât să stea în această peșteră, i s-a urât să respecte interdicțiile impuse, demult, de mama ei și chiar de Maria. Experiența de la râu a fărâmițat lumea în care trăia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și tocit de întrebuințare, ce țârcâie cu sincope, dintr-o clepsidră ponosită și ursuză. Peste ceva vreme, îmi amintii de previziunea decepționantă a defunctului miner Sturz cea privind inexistența zăcământul de sulf din adâncurile Masivului Pietrosul. Cu surprindere, îmi amintii, zdrăngănindu-mi în auz, balada unei cântărețe de muzică folk, având titlul " Lăuntruri de chitară": Priviri târându-se pe lângă ziduri Ciupind sunetele vântului Pentru a obține un picur de candoare... La, la, la, la... Mi-am amintit și de promisiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
deloc, în cuvintele sale: Scoate o foaie de o sută, ca să-ți arat o minune! Cu o palmă asudată, luă suta aceea boțită din mâna beteagului, băgând-o în sipetul cel lăcuit. A turnat în el niște zeme colorate și zdrăngănindu-i niște sertărașe, ce răsunau melodios și îndepărtat, a scos din sipet două bancnote nou-nouțe, pe care i le înmână lui Vartolomei, calde, ciudat mirositoare și încă neînchegate prea bine. Iar a mai cerut o sută ferfenițită și iar sipețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o lumină palidă. Pe strada liniștită și pustie se auzea doar scârțâitul roților unei camionete - poate a lăptarului sau a vreunui țăran care-și ducea legumele la piață. Când au ajuns la colțul din fața băncii, Endō s-a oprit. Vizavi zdrăngăneau ușor obloanele închise ale cinematografului și ale Băncii Ryōu. — Unde mergem, Endō-san? — Ce importanță are? Dacă nu vrei să vii, întoarce-te. Ucigașul și-a dus mâna stângă la piept. Respira greu. Nu ți-am spus niciodată să vii după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Raffaella se dezlănțuise, clătinându-și șoldurile groase în caftanul turcoaz brodat de sus până jos, alături de Lodolo, stăpânul casei, cu privirea drogată și cămașa șifonată, ca un musafir sărac. Livia, complet dusă, cu părul căzut pe față, brațele ridicate, își zdrăngănea bijuteriile etnice, întoarsă cu totul spre Adele, strânsă într-o rochie portocalie și mișcându-și numai umerii și capul ca o liceană la primul bal. Soții lor nu le băgau în seamă, stăteau deoparte, prinși până peste cap într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zbor, stând la coadă la controlul pașapoartelor și la vamă. Avansezi ținând cartea deschisă în fața ochilor, când cineva ți-o smulge din mână și, ca la o ridicare de cortină, vezi înșirați în fața ta polițiști împopoțonați cu banduliere de piele, zdrăngănindu-și armele automate, poleiți cu vulturi și epoleți. — Dar cartea mea..., scâncești, întinzând cu un gest de copil o mână neînarmată spre bariera autoritară de nasturi strălucitori și guri de foc. — Confiscată, domnule. Cartea asta nu poate intra în Ataguitania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
afla despre ce era vorba. Și, în ciuda patrulelor care interziceau accesul cornișei, grupuri de oameni reușeau destul de des să se strecoare pe stâncile care se înălțau deasupra mării și să arunce flori la trecerea tramvaielor. Și se auzeau atunci vehicule zdrăngănind în noaptea de vară, cu încărcătura lor de flori și de morți. Către dimineață, în orice caz în primele zile, un abur gros și grețos plutea asupra cartierelor răsăritene ale orașului. După părerea tuturor medicilor, aceste duhori, deși neplăcute, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ce consta acest folos, și cum putea fi găsit. ÎN ACEST MOMENT, ÎN JURUL LUI RIEUX, OAMENII ÎNCEPUSERĂ PARCĂ SĂ-ȘI CAUTE MAI BINE LOCUL ÎN BĂNCI ȘI SĂ SE AȘEZE PE CÂT PUTEAU MAI CONFORTABIL. UNA DIN UȘILE CAPITONATE DE LA INTRARE ZDRĂNGĂNI UȘOR. CINEVA S-A SCULAT S-O ȚINĂ. ȘI RIEUX, DISTRAS DE ACEASTĂ MIȘCARE, ABIA L-A AUZIT PE PANELOUX CARE ÎȘI RELUA PREDICA. EL SPUNEA CAM AȘA, CĂ NU TREBUIE SĂ ÎNCERCI SĂ-ȚI EXPLICI SPECTACOLUL CIUMEI, CI SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
oricât dorește ! Câteva săptămâni ? A trecut doar o zi și m-a adus la disperare. Îmi petrec după-masa la bucătărie, făcându-mă că am accese de surzenie. Ori de câte ori mă strigă Melissa, dau blenderul sau radioul la maxim sau încep să zdrăngănesc cu tăvile. Dacă are nevoie de mine să vină ea. În cele din urmă, apare în ușa bucătăriei, îmbujorată de nervi. — Samantha, te-am strigat ! — Serios ? Ridic ochii nevinovată de la untul pe care-l tai bucăți pentru a face aluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
palmă. — Iar ăsta e de la mine, spune Nathaniel, băgându-se iute. Îmi întinde un pachețel învelit în hârtie cerată, și toată lumea se întoarce să vadă ce e. Desfac pachețelul și în mână îmi cade o brățară drăguță de argint cu zdrăngănea. N-are decât o singură zdrăngănea pe ea : o lingură minusculă de lemn. Pufnesc iar în râs. Un șorț cu volane și acum o lingură de lemn. Mi-a amintit de ziua când ne-am cunoscut, spune Nathaniel, și gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spune Nathaniel, băgându-se iute. Îmi întinde un pachețel învelit în hârtie cerată, și toată lumea se întoarce să vadă ce e. Desfac pachețelul și în mână îmi cade o brățară drăguță de argint cu zdrăngănea. N-are decât o singură zdrăngănea pe ea : o lingură minusculă de lemn. Pufnesc iar în râs. Un șorț cu volane și acum o lingură de lemn. Mi-a amintit de ziua când ne-am cunoscut, spune Nathaniel, și gura i se lățește într-un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de șampanie și un șervet. Apoi, imediat ce mă asigur că nu mă vede nimeni, fug la toaleta femeilor. OK. Asta e partea cea mai dificilă. Mă încui într-o cabină și aștept un sfert de oră în liniște absolută. Nu zdrăngănesc nimic, nu strănut și nu chicotesc când o aud pe o fată care-și repetă discursul de dat papucii unui tip pe nume Mike. Sunt cele mai lungi cincisprezece minute din viața mea. În cele din urmă, deschid cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Pe bune acum. Ce naiba vrea ? — Plec ! strig. Lasă-mă în pace ! — Nu poți să pleci ! Îl aud cum accelerează pasul pe scări, așa că bag și eu viteză. Mi-am interpretat partitura - despre ce ar mai fi de vorbit ? Pantofii îmi zdrăngăne în timp ce cobor iute treptele, apucându-mă de balustradă ca să-mi mențin echilibrul. Dar chiar și așa, Guy câștigă teren. — Samantha, e o mare prostie ce faci ! — Ba nu e ! — Nu te pot lăsa să-ți distrugi cariera din... dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spuneam, Frumoasă Neli, despre modul în care o primeam la noi, știți că am gătit pentru femeia aia?, știți că i-am pregătit patul la noi?, doar ați văzut. Dimineața, se trezea, ca nebuna, la șapte și cobora la bucătărie, zdrăngănea acolo de făceam ochi toți, eu m-am făcut artistă ca să mă pot trezi la zece, nu la șapte, ca insomniaca aia, parcă nu dormea niciodată, îmi plăcea doar când o lua bărbatul meu afară, în grădină, odată, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în picioare. —Grăbește-te, termină-ți cafeaua, mi-a ordonat ea în timp ce-a aruncat pe masă vreo câteva lire. Și vino! — Unde? — Vino, mi-a spus ea cu răsuflarea tăiată de nerăbdare. Nola a mărșăluit în susul străzii și, zdrăngănind niște chei, s-a apropiat de o mașină sport, argintie. Urcă, draga mea, mi-a ordonat. Am intrat în mașină temătoare. — Unde mergem? am întrebat-o în timp ce Nola accelera ca o nebună. —Vreau să-ți arăt ceva, a bolborosit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vinete de toamnă/ cred c-o să iau taxiul s-arăt că sunt o doamnă/ Dacă nu-n seara asta, atunci sigur cândva/ nu te-ndoi să nu rămâi așa (finalul unui text naiv-vulgar conceput de A., pe care îl recita zdrăngănind la balalaică seara în baie). Și-acum mă mai trezesc, la cinci dimineața, în poziția pe care mi-am descoperit-o ideală pentru somn, pe burtă, cu sexul într-o erecție dureroasă. Patul prea mare pentru o persoană e cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în aerul închis, prin ochii albi febrili ai felinarelor aprinse încă aproape de ora unsprezece. Pentru a lupta cu starea de somnolență pe care o dau felinarele aprinse, aveam deschisă cealaltă ieșire spre lume, ușa prin care se perindau ființe adormite zdrăngănind ceștile de cafea. Căpătasem brusc certitudinea că va trebui să fac ceva irațional, să joc la șase din patruș’ nouă, într-o dimineață când plecam la serviciu, într-o stare de spirit pe care nici cafeaua opărită nu putea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
palmă de tălpile picioarelor, lăsându-și brațele libere, aleargă prin holul cu oglinzi mari spre camera ei, la o oră a dimineții când nu se simte amenințată s-o surprindă cineva - tata și frate-su la serviciu, bucătăreasa cea bătrână zdrăngăne alămurile în bucătăria de iarnă... Geamul camerei Jacobinei dă spre grădină și nu aduce prea multă lumină în cameră, din cauza salcâmilor bătrâni ca într-o pădure, mai bătrâni ca ea. Paul abia se ține pe ramurile negre alunecoase ale pomului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
doamna T. și Emilia Răchitaru trebuie să fie una și aceeași femeie. Fiecare femeie care ne trece prin viață începe prin a fi o sofisticată, o doamnă ABCD... T, și pe măsură ce trece, legându-și părul moale într-o basma și zdrăngănind vasele dimineața în bucătărie, se vulgarizează până aproape de nivelul Emiliei. La lumina lanternei vechi rusești, a trebuit să citesc o noapte întreagă sub pături romanul Hortensiei P.B., Rădăcini, cinci sute și ceva de pagini de carte cu coperțile cartonate, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o casă ce nu mai corespundea descripțiilor homerice. Aici, cercul de cunoștințe întâmplătoare, cu care probabilitatea să mai dai vreodată ochii este redusă la minimum, s-a lărgit până la dimensiunile unui târg de provincie. Ies repede din crâșma de cartier, zdrăngănind clopoțelul de deasupra ușii, apăsat aproape fizic (cu capul îngropat între urechi) de gândul că trebuie să mă întorc acasă, la cina săracă din care unchiu-meu abia mai înghite o lingură, îngropându-și fața în mâini, pe urmă la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din cauza lui“, o dojenea tata. „Vezi tu de mă cheamă la Comisariat, ascultă-mă ce-ți zic, nu mai pupi tu Rodicuța, tată, ieșit din casă. Că de Ionel nu-ți place, că el nu e artist, ar trebui să zdrăngăne două butoaie ca să-ți fie pe plac. Băiat bun, locotenent, are viitor... Dar la cine îmi răcesc eu gura de pomană?... Fie-ta-i cu mintea pe coclauri, Mario...“ „Măritat, atâta vor de la mine... Ca să ajung ca femeile astea amărâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
înalt decât vagoanele și decât locomotiva. Nefolosit, brațul de tinichea stătea, inert, în lungul peronului. Pentru alimentare cu apă, locomotiva era trasă cu tenderul în dreptul pompei, un lucrător rotea cu mâna brațul de tinichea, trăgându-l de o sârmă, în zdrăngănit de tinichea, până îl aducea de-a curmezișul peronului, cu gura deasupra tenderului. Se pornea apoi șuvoiul de apă, gros și vijelios, din care însă, de jos de pe peron, nu se vedeau decât două palme, între gura burlanului și peretele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lungul liniei de mijloc. Lucrători în salopete cenușii demontau ultimele bucăți de trambulină, cărându-le la marginea terenului, în timp ce ultimii spectatori părăseau tribuna. Încă și-acum mirosea în jur a metal încins și a eșapament. În mâna lui Radocea găleata zdrăngănea dogit a tinichea plesnită și îngroșată de ipsos vechi. Rareș, ai aflat de concurs? Literar, parcă... Sau cam așa ceva. Toată lumea zice c-ai luat premiul întâi! Nu ți-a spus nimeni?... Mai aveau câțiva pași până la locul unde Datcu trecuse
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
erau așezate toate piesele de mobilier și toate lucrurile în camera de zi. Deși locuința nu mai e aceeași cu cea a copilăriei sale. Cum ar putea să uite? Își amintește mai ales de cutia de șah, cu piesele care zdrăngăneau înăuntru când tatăl său o lua de pe raftul de jos al etajerei cu cărți și o punea pe masă... Parcă-l vede și-acum ascunzând câte un pion în fiecare mână, unul alb, celălalt negru gesturi devenite deja de multă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
frați sunt, și copilul a spus că opt, și atunci mama a zis, bine, să intre, să nu stea acolo, în frig, deși în casa scărilor nu era frig deloc, și atunci Marius ăsta și-a șters pantofii, iar lemnăria zdrăngănea pe el, făcând o gălăgie de parcă n-ar fi fost doar unul, apoi a intrat în antreu și s-a oprit, dându-și jos de pe umeri tot calabalâcul prins de un soi de hamuri și, cât le-a așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]