214 matches
-
Hoțul scuipa în silă. Erau mari, grași, cenușii ca fierul, cu cozile năpârlite. Alături, pungașii suceau babaroasele. Stăpânul mesteca zarurile în pumnul lui mare și negru și privea întunecat pământul bătătorit cu palmele. - Doi-doi! spuse Oacă și-și trecu mâneca zdrențuită pe sub nas. Ceilalți fumau pe vine împrejur, așteptîndu-și rândul. - Para-n coadă! - Șase-cinci... mormăi Nicu-Piele, aruncând în țărână un chiștoc uscat. Sandu zvârli un ban de doi lei și se mai căută în fundul nădragilor. Fruntea i se brobonase de sudoare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gătit mică și, aparent, deloc sigură; de-a lungul peretelui se afla o etajeră joasă, cu o oglindă deasupra, înconjurată de becuri fără abajur, iar restul mobilierului era alcătuit din cuierul de perete și două scaune. Covorul era atât de zdrențuit încât s-a prins în ușă atunci când am închis-o în urma mea. —Comod, zisei eu, uitându-mă în jur. Nici că-mi trebuie mai mult de atât, zise Hazel, netulburată, ca de obicei. Își scosese deja costumul, care atârna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am fi alergat desculți pe câmpuri... CĂLĂUL (Extaziat.): Ce frumos! (Către ARTUR.) N-aveți inimă, domnule! GARDIANUL (Către ARTUR.): De ce-l chinuiți? COLONELUL (Plângăreț-perfid.): Mă chinuie, mă roade... Iată viața mea... (Le întinde o hârtie.) O fâșie din pielea mea... Zdrențuiți-o, ferfenițiți-o... Ah, cât sunt de singur, mă doare sângele, mă dor pleoapele... (Către ARTUR.) De ce toate astea? De ce? GARDIANUL (Către ARTUR.): Chiar, ce s-a întâmplat? CĂLĂUL (Către ARTUR.): Ce v-a venit? ARTUR (Impresionat.): A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bine! (Face eforturi ca să-l tragă pe BRUNO.) BRUNO: Mai repede! S-a lipit de mine! Iah! GRUBI: Aruncă-i nodul de gât! Aruncă-i! (BRUNO apare total transfigurat; partea de jos a corpului este înnegrită și hainele îi sunt zdrențuite.) BRUNO: Împinge, împinge! Uah! Ce unsuros e! GRUBI (Îl trage de mâini pe BRUNO și-l urcă pe sol.): Ți s-au înnegrit țurloaiele. BRUNO: Cum? GRUBI: Ia vezi dacă mai poți merge! BRUNO (Face câțiva pași.): Ce alunecos era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gură spurcată are... IOANA: Tata n-are gură spurcată... Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-odată speriat.): Ăștia sunt nebuni! (Își fac apariția în scenă Grubi și Bruno, ținându-l de umeri pe ȘEFUL GĂRII; CASIERUL și ȘEFUL GĂRII sunt rupți; zdrențuiți, plini de vânătăi și de sânge; ȘEFUL GĂRII geme, se vaietă, face pe martirul; cei doi îl depun pe ȘEFUL GĂRII pe bancă, încet, căutând să-l menajeze.) ȘEFUL GĂRII: Ah, ah, încet, dobitocilor! Nespălaților! Ah! IOANA: Tată! Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și nuferii pe care-i atingeam erau reali, iar umbrele dolofane, unduitoare, ale frunzișului de arin pe apă - pete de cerneală apoteozate, ameobe supradimensionate - palpitau ritmic, extinzându-se și retrăgându-se ca niște pseudopode Întunecate, care, atunci când se contractau, Își zdrențuiau marginile rotunjite, devenind niște pete fluide și evazive și acestea se uneau din nou pentru a reface terminalele nefinisate. M-am cufundat iarăși În ceața mea personală și când am ieșit din nou din ea, suportul corpului meu culcat era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe muritori că vor urma vremuri grele. Își aminti de nucul uriaș din spatele casei, care-și mișca crengile într-un ritm alert, ca și cum ar fi fost lovite de un vânt foarte puternic, stârnit pe neașteptate, în timp ce coșul înalt, din cărămidă zdrențuită de intemperii, se disloca aruncând părțile desprinse pe creasta acoperișului și de acolo jos pe pământ. Părinții, frații mai mari, surorile și vecinii, precum și alți trecători speriați de eveniment, vorbeau mai tare și mai precipitat ca de obicei, își făceau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o altă imagine, la fel de veselă, cum ar fi un cașalot străpuns de cange și pus la murat. Afară, teatrul de operațiuni al furtunii s-a deplasat. Norii cirrus de la soare-răsare sunt niște generali Înfrânți, care fug cu steagurile și uniformele zdrențuite din calea cumulonimbușilor victorioși, ce galopează dinspre asfințit. „Ai de gând să stai toată noaptea acolo?“ Câte o lance de lumină dezvăluie Încă o dată situația catastrofală de pe câmpul de luptă. O rafală de săgeți lichide răpăie pe teritoriul nimănui, e
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sau nu? — Pleacă, G.P., pleacă, te rog! - mai spuse ea și el trebui să se supună. Rătăci mai Întâi prin culoarele Întortocheate ale uriașului bloc, iar când În sfârșit ajunse În stradă Încercă să vadă din nou cerul cu nori zdrențuiți sub lumina roșietică a apusului. Rătăci deci și pe câteva străduțe printre blocurile vechi, cenușii și masive, până când avu În față o deschidere destul de largă spre cer. Totul era acum Întunecat, soarele scăpătase sub linia orizontului, dar reuși să recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
știe ce pricină, cu care, probabil, a fost trimisă cartea spre tipărire, fără să beneficieze de o corectare atentă, așa cum merită orice carte, este prezența supărătoare a unor abateri de la normele limbii literare (de pildă: Mătasea stării care n-o zdrențuie nici vântul... ori forma „apocastază” sau: Cei ce trăiesc prea-arderi ai mortului trecut / își plăsmuie din spaime inoculata Vină... etc.), la care se adaugă inconsecvența utilizării punctuației, fapt, de asemenea, supărător, care e în defavoarea acestui volum de versuri, altfel, așa cum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Când femeia coborî, bancnota plutea într-un vârtej nevăzut de aer printre scaune. Un liceu la malul mării Domnului profesor Vodă Vă atrag atenția că personajele sunt imaginare, nu e vorba de noi! - fragmente - Ca de obicei un nor cenușiu zdrențuit pe margini, fugărea alt vălătuc compact și îl lăsa în urmă pe un cer mov-violet de speranță, ca o scenetă ce se repeta la nesfârșit și în destinul oamenilor. În dreptul străzii unde era așezată școala ca un U imperfect, malul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se prelingeau prin geamul murdar. La o cotitură, a reușit să distingă locomotiva obosită care trăgea după ea un șir de vagoane hârbuite. Lumina slabă abia dezvelea dealuri peticite cu omăt. Peste tot se vedeau urmele războiului: ici o pădurice zdrențuită de schije, dincolo tranșee ce șerpuiau știrbite de gropi lăsate de proiectile de artilerie sau bombe de avion... Toate îi aduceau aminte de piciorul rănit. Și gândurile au început să se vânture în voie. „De ce mi s-o întâmplat tocmai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
peretele părea mai bine conservat. Doar câteva crăpături adânci, înălțîndu-se către tavan. Și, în mijloc, o suprafață mai puțin decolorată, cu marginile aproape regulate. Numai când se apropie la câțiva pași, își dădu seama că se înșelase. Peretele era tot atât de zdrențuit ca și restul sălii. - Dar de ce Buchenwald? întrebă ea pe neașteptate, cu un glas surprinzător de puternic. Ce știți voi de Buchenwald? - Nu, nu, doamnă! o întrerupse Marcian. Vă rog să-mi iertați tonul, dar așa sunt eu, arțăgos din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sommes foutus! șopti. Il n'y a plus d'espoir. Foutus pour l'éternité!... - Nous sommes foutus! repetă Darie printre dinți când Zamfira le făcu semn de plecare. Foutus pour l'éternité! Ieșiseră la un drum prost, de căruțe, șerpuind, zdrențuit de gropi, printre lanurile de porumb. Se auzi din nou, izbucnind parcă din toate părțile odată, larma greierilor. Acum, că scăpaseră din porumbiște, își scoseseră căștile; Darie o ținea în mână, și ceilalți le atârnaseră de ranițe. Cerul începuse să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spus-o lui Zamfira, și Zamfira, în felul lui, Zamfira și Iliescu... Se întrerupse brusc, văzîndu-i la vreo douăzeci de metri înaintea lui, înaintînd încet, cu un imens efort, căci purtat rănitul pe carabine, și drumul din marginea porumbiștii era zdrențuit de gropi, și-i îneca praful fierbinte al nămiezii de vară. Alergă după ei și le strigă: - Măi băieți, voi sunteți nebuni, nebuni de-a binelea! O luați de la început? Nu v-a fost de-ajuns Ivan, ați găsit acum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ba, unii dintre ei, chiar și rezervele de aur. Evident, operația costa scump: aproape jumătate din valoarea obiectelor puse la adăpost. Dar unele uniforme fuseseră de atâtea ori descusute, cusute și din nou descusute, după atâția ani, începuseră să se zdrențuiască. Atunci, subdirectorul Muzeului a avut o idee nefericită: a hotărât restaurarea lor, dar s-au aplicat vopsele mediocre, uniformele arătau mai rău decât înainte de restaurare și subdirectorul a sugerat să li se schimbe culoarea. Și așa s-a descoperit, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de om - nu ne venea să credem că e el. Și nu ne-a povestit aproape nimic despre cele ce i s-au Întâmplat și suferințele Îndurate - a vorbit Nicu. ― Nu voiam să vă tulbur sufletele, fiindcă și așa erau zdrențuite de trecerea războiului și instalarea rușilor la noi. Unde mai pui că și tu erai trecut prin război și prizonierat. Chiar dacă a fost altfel, da’ tot În mâna rușilor ai fost. Pe urmă... ― Ei! Și una-i să povestești În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mult de data hotărâtă. Nopțile Însă nu voiau să treacă deloc. Aveam insomnii și coșmaruri. Mă vedeam spânzurând de un fir de păianjen deasupra unui infern de flăcări. Mă visam abandonând totul și rămânând cu Încăpățânare pe loc. Mă visam zdrențuită de căderi și purtată pe brațe apoi, iar eu Încăpățânându-mă totuși să mă mai uit la Albastră. Ieșind din traseu, Învingând, nu mă visam niciodată În săptămâna dinainte de intrare În Albastră, m-a torturat timpul. Vremea rea mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
potrivi, de parcă Petrache și călărețul de bronz erau de-o seamă, fiecare în lumea lui. Se simți, dintr-odată, chiar și cu această putere nouă, foarte ostenit. Își strânse veșmintele pe trup, vântul sufla prin ele de parcă ar fi fost zdrențuite. Se ghemui la rădăcina zidului și adormi. Poate că visă și visul îl nedumerea, căci capul i se înclină într-o parte și, tot așa, cununa de spini, ca un cuvânt rostit doar pe jumătate. Iacob, fiul lui Zevedei „Lumina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te prefaci că n-ai decât unul. Dar, când ești șontorog ca mine, cui îi pasă dacă ai unul sau niciunul ? Ești prefăcut gata... Ologu vorbea de frig. Soarele se decupa ca o farfurie întoarsă pe cerul plumburiu. Vântul se zdrențuia în crengi, ușuind ciorile. Deodată, Ologu, care era cel mai înalt dintre ei și vedea până departe, țopăi, lovind cu cârjele în pavaj. — Vine mașina Jandarmeriei ! strigă. Hai s-o ștergem de-aici ! — Jandarmii nu s-au luat niciodată de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
momentul ăla. N-aș lipsi pentru nimic În lume. Vorbim mai Încolo. Mi-am terminat mica bucată de paradis și am comandat Încă una, pe care am devorat-o tot Într-un timp record. Mă uitam absentă pe un număr zdrențuit din Post pe care-l lăsase cineva pe masă când Îmi sună telefonul. Pe ecran apăru scris ACASĂ. —Alo? am răspuns, Întrebându-mă dacă era mama sau tata - sau amândoi, căci le plăcea adesea vorbitul În grup, mai Întâi suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spun că bătrânii au mintea perfectă și Învățătura completă, că un om cu experiență are mai multă Înțelegere și mai bună pricepere. De aceea se spune: cel care e albit de nenorociri În negrul pletelor, cel căruia nenorocirile i-au zdrențuit hainele și pe care timpul destin l-a potolit cu loviturile zilelor, acela lasă perle În urma sa - și pe acela l-a văzut Allah preaînaltul. Datorită multelor sale fapte și schimbărilor de soartă ce le-a trăit, a devenit puternic
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a spiritualității aduce după sine lipsa încrederii în sine. Singura cale de conciliere și de readucere a speranței ar fi însăși moartea: "Poemele trăiau în vraja morții, fascinate de armoniile elementare și de ritualul cosmic"148, când: Treceau clipe mari zdrențuite pe cer,/ Mișcând pe zăpadă umbre abia colorate,/ Le priveam cum răsar, cum vâslesc și cum pier/ În lumina din care izvorâseră toate.// Vinovate de-a fi doar atât se-oglindeau/ Înmulțindu-și în omătul complice,/ Ca și cum s-ar scuza
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în omătul complice,/ Ca și cum s-ar scuza că-s prea gingașe sau/ Ca și cum, uluite, ar cerca să explice// Veșniciei fiorul împăcat și intens/ Al făpturii lor lungi de nor auster/ Căci, scăpate istoriei și curate de sens,/ Treceau clipe mari zdrențuite pe cer". (Pe cer) sau: "Totul neterminat./ Sau numai mi se pare? Frunza aceasta n-ar fi trebuit/ Să mai continue cumva? Sau fluturelui? Să i se isprăvească într-un fel/ Desenul de pe aripi?/ Dar liniile mele din palmă,/ Evident
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unor dușmani sau contrastul dintre contrarii precum lumina și întunericul. Voi începe cu unul dintre desenele evocatoare ale lui Edvard Munch, consacrat temei geloziei. O fâșie albă în mijlocul tabloului desparte o lume a întunericului total, din stânga, de ansamblul șabloanelor vizionare zdrențuite în negru și alb din dreapta. Ea separă izolarea deprimantă a soțului de întâlnirea la fel de sinistră a cuplului adulter. Fața soțului, cu ochii holbați, deși privind intens spre exterior, pare paralizată de fixația din gândul său prin simetria-i frontală și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]