542 matches
-
am pierdut devenind o jucărie fără temei și inima și mintea s-au încleștat la vreme de-o noapte întreagă îndurerându-mi viața c-apoi în zori să mă agăț de marginile speranței fără fond fără esență ci doar contur zdrențuit și el de bătăușele gânduri mai lăsați-mă să mă pot aduna pentru o moarte senină evident moartea voastră și deopotrivă a mea Referință Bibliografică: Life without color / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07
LIFE WITHOUT COLOR de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353893_a_355222]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SĂ TRECEM Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Prea mulți farisei se-arată smeriți Calcă pe fapte trec zdrențuiți Au candela stinsă făr' untdelemn, O toaca mai bate smerită în lemn... În templu ne vând chiar pe Hristos Și banii aceștia nu-s de folos, Iuda nu știe a cere iertare, Doar streangul alege ca alinare... Tremură frunza, dar
SĂ TRECEM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353946_a_355275]
-
te iubesc și tac. tac și te iubesc așa cum o răspântie îți înghite pașii într-un bol închipuit plin de cântece în el poveștile horesc iar tu alegi calea de departe privesc băiețelul în pantaloni scurți cu traista de verbe zdrențuită împărțind globuri pline de joc în fiecare Naștere Înviere Moarte revenire regăsire a cuvântului dintâi la dâmbul culorilor norii se destramă te privesc bărbatul matur cu zăpezile timpului tău pe tâmple în deplina iubire a Lui te iubesc și tac
REVENIRE A CUVÂNTULUI DINTÂI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353070_a_354399]
-
legătura anost de normală dintre primar și femeia de serviciu. Toate acestea sunt de fapt un fel de veșmânt, un fel de hainele împăratului dintr-un basm cunoscut, care, în loc să acopere nuditățile indecente ale stărilor existente, apar ca o cortină zdrențuită ce lasă la vedere mizeria umană, în toată dezvelirea sa, ca și malversațiunile celor care au știut despre ce este vorba și au procedat în consecință. Pentru că, evenimentele mari și neașteptate produc schimbări uimitoare în viața tuturor. Fiecare se simte
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „UN SECURIST DE TRANZIŢIE” de LUCIA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353681_a_355010]
-
se ceartă pe un guler de papură. Pântecul unei case,trezit din vise, își șterge pleoapele pe banca din ulița mare. Un guguștiuc sughite în stejarul uitat de vreme, ca un haiduc hăituit de potera vânătorilor de pripas. Pe gardul zdrențuit în coate își deșiră pomii șoldurile dolofane. Nimeni nu mai trece pe dâra gândului ce duce la biserică. Singurătatea clopoțește în brazii de lângă fântâna cu ciutura strâmbă, ce viețuiește în fiece bătrână ce-și alăptează jalea buzelor veștejite în furca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
se ceartă pe un guler de papură. Pântecul unei case,trezit din vise, își șterge pleoapele pe banca din ulița mare. Un guguștiuc sughite în stejarul uitat de vreme, ca un haiduc hăituit de potera vânătorilor de pripas. Pe gardul zdrențuit în coate își deșiră pomii șoldurile dolofane.Nimeni nu mai trece pe dâra gândului ce duce la biserică. Singurătatea clopoțește în brazii de lângă fântâna cu ciutura strâmbă, ce viețuiește în fiece bătrână ce-și alăptează jalea buzelor veștejite în furca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
se ceartă pe un guler de papura. Pântecul unei case,trezit din vise, isi șterge pleoapele pe banca din ulița mare. Un guguștiuc sughițe în stejarul uitat de vreme, ca un haiduc hăituit de potera vânătorilor de pripas. Pe gardul zdrențuit în coate își deșira pomii soldurile dolofane. Nimeni nu mai trece pe dara gândului ce duce la biserică. Singurătatea clopoțește în brazii de lângă fântână cu ciutura strâmba, ce viețuiește în fiece bătrână ce-și alăptează jalea buzelor vestejite în furca
LACRIMA DE TARA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358025_a_359354]
-
nimeni nu intervenea. Atunci Vulpe l-a luat cu blândețe și l-a dus undeva mai la dos și i-a spus că dacă mai strigă vreodată, dimineață nu se va mai trezi. Atunci a apărut un băiețel murdar și zdrențuit care i-a spus lui Vulpe să-l lase în pace că dacă nu se va plânge Ursului. Băiatul s-a recomandat a fi Tunică, căci era îmbrăcat cu o tunică veche și ruptă. Văzând care este situația Vulpe a
OBIECTIVUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358068_a_359397]
-
Venea pe drumul cu multe fântâni, numărând firele de praf în esență de brad. M-am rezemat de aripa îngerului meu în lumina căruia îmi stropesc sufletul cu rouă. Țineam mâna la inimă iar din degete îmi ieșeau flăcări. Maci zdrențuiți în roșu intens clocoteau în seva rădăcinilor cu aromă de cântec special pentru tămăduirea notelor de suflet pe scara inimii. Am avut tendința să îngenunchez dar am simțit o lumină verzuie alunecând printre nuferi. Era femeia-lebădă plutind în oglinda cerului
DESEN CU STELE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357681_a_359010]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VERDE DE MAI Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1227 din 11 mai 2014 Toate Articolele Autorului Alge marine zdrențuite,smulse și-aduse pe uscat Licheni crescuți spre miazănoapte în codrul cel întunecat Mușchi răsăriți pe solul umed,într-un covor destul de gros Iarbă înaltă pe coline,în soarele cel generos Frunze mai mari,mai mici,diverse ca formă și
VERDE DE MAI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350705_a_352034]
-
de la Zăvoaia căpătase un aer mohorât. Liniștea care domina acum locuința era apăsătoare. Iarba, sălciile, chiar și cascada și-au tras cortina dincolo de care actorii și-au încurcat rolurile. Din când în când, în jurul casei își face apariția un bărbat zdrențuit, trecut de patruzeci de ani, însoțit de trei câini: unul ciobănesc mioritic, ceilalți doi - maidanezi. Nu pleacă nicăieri fără ei. Când coboară înserarea pornesc să colinde potecile vieții în căutare de hrană. Rareori cutreieră satul pe timp de zi, ca și cum
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
De-o mai veni vreo primăvară, Voi alerga ca un nebun; Ultimul tren să-l prind în gară Și la adio eu să-ți spun. De gerul iernii chinuită Te-ai ghemuit într-un ungher Și ca pe-o haină zdrențuită M-ai aruncat în colb, stingher. Nici când ploua nu-ți era bine, Ninsoarea-i albă-n părul tău; Din flori strângeau nectar albine Și tristă-ai fost așa mereu. Doar toamna frunzele uscate Se-ngrămădeau în poala ta Și
DE-O MAI VENI VREO PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359574_a_360903]
-
beznă, iar la unele răscruci, fulgere și tunete. Trecură prin niște hăuri în care norii se învârteau într-un vârtej și era cât pe ce să-l răstoarne pe Vultur. Apoi ajunseră pe alte cărări peste care zburau nori albi zdrențuiți, biciuiți de vânturi urlătoare. Vulturul zbura săgeată deasupra lor și abia scăpă de turbatele vânturi ce se luară după el, apoi intră printr-un coridor strâmt, împrejmuit de stânci ascuțite, zburând planat până în creierul munților, unde bat vânturile din mai
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
că singur stau sub arca nopții sfântă. de peste stradă, lâng-un magazin de vechituri, tot hârâie-o flașnetă și noaptea mea devine violetă ca un peisaj lunatec de marin, și din adâncul meu încet răsar fantomele din primăveri uitate cu haine zdrențuite și pătate și trec pe sub salcâmi cu pasul rar. Leonid IACOB Referință Bibliografică: noapte / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 415, Anul II, 19 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NOAPTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345230_a_346559]
-
ridică peste tot în scenografia iubirii mele există iarbă valuri și tropotul hienelor veșnic flămânde tigrul strânge în căciulile găurite ale timpului visurile toate cu ghearele mereu scoase din teaca fierbinte dansează în cele patru direcții ale anotimpurilor spune că zdrențuite se rostogolesc mai ușor printre neîmpliniri jocul lui e fascinant când la final lasă totul și plimbă nisipul din gheare către liziera pădurii nu-i mai doresc privirea îl las să plece mulțumit de grafica pe care o voi înrăma
JOCUL TIGRULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342038_a_343367]
-
cel plecat. Iarna mistuie tăcerea și umbra aburoasă A unui râu irezistibil și nebotezat. Și victime și martori vom fi acestei albe stări, Și vom picura diformi neputincioși prin spațiu; Ne vom hrăni cu aceleași anodine întrebări, Puse în refrene zdrențuite, cu nesațiu. 04/ 10/11 Referință Bibliografică: ACELAȘI EXERCIȚIU / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 896, Anul III, 14 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stelian Platon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ACELAŞI EXERCIŢIU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342160_a_343489]
-
de-o jalnică trufie pentru pretinșii patrioți cu sentimente ipocrite, ce românismul și-l clamează când vreri de clan sunt urmărite. Deși-s în spirit cerșetori și brațele li-s cetluite când vine vorba de popor și-a sale vise zdrențuite, ei se arată generoși în vorbe și promisiuni, ba și-n pomeni electorale cu izul greu de stricăciuni. După ce-aleșii s-au văzut cu sacii-n carul guvernării, din spusa lor rămâne-n urmă doar semnul tipic al mirării
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
române...” El, regele munților, cel fără coroană, adormea pentru totdeauna singur și cu fluierul flămând, pe prispa unui brutar, Ion Stupină, de la Baia de Criș, în dimineața zilei de 10 septembrie 1872. „Nu avea nimic asupra lui decât o năframă zdrențuită, fluierul de cireș și jalba către împărat, unsă și mototolită...” La 13 septembrie 1872, declarat „mort național ”, jelit de popor,de prefecții și tribunii săi, în frunte cu cei 36 de preoți, trupul lui cobora în pământul de la Țebea, aproape de
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
căutare mărturisită în două din cele mai tulburătoare și mai stranii poeme ale acestui periplu liric. Este vorba de Bocet 17 și de Chipul din fereastră. Îl reproducem pe cel dintâi: Într-o oglindă spartă chipul mi se oglindește. Privirea zdrențuită caută pupila și licărul pierdut. Sub streașina frunții umbrită de vreme, ochii se-ngrămădesc. Gura cea strâmbă oare va mai putea rodi cuvinte drepte? În cioburile chipului cubist frica se-ncuibează: oare va recunoaște Cerul hidoșenia aceasta, când lutul cărnii
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
cu privirea sânului de sub buze, mă rogi cu fiorul dimineții din trup, mă colorezi cu rujul unei frunze și-mi ciobești umbra să mă rup. Hai să ne iubim strâmb, nădușit, povestea cu noi abia a murit. Referință Bibliografică: GÂNDURI ZDRENȚUITE / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
GÂNDURI ZDRENŢUITE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340712_a_342041]
-
noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Vino mâine Amintirea s-a întors ca să întrebe dacă toate s-au întâmplat întocmai, dar nu a mai găsitpe nimeni: plecaseră toți. Doar vântul întârziat mai învârtea o aripă de moară de vânt, o metaforă zdrențuită și un ecou de melodie. Somnoroasă, noaptea a clipit rar de trei ori și cu pleoapele obosite a rostit categoric: (ori a lăsat să se înțeleagă). „S-a închis pentru somn. Vino mâine dimineațâ”. S-a aprins Luna - călăuza iluziilor
VINO MÂINE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340720_a_342049]
-
vecini. În a șaptea zi de la dispariție, după ce s-a aflat că a fugit cu o țigancă, femeia s-a dus să depună actele de divorț, invocând părăsirea domiciliului. La câteva ore de la întoarcerea ei, a ajuns și el acasă. Zdrențuit, nebărbierit de-o săptămână, a intrat în curte cu capul în jos, pregătit să-și primească pedeapsa. - Unde-ai fost, nenorocitule? Te-am căutat prin spital, pe la morgă, la poliție, prin șanțurile de pe stradă.. Ai auzit că bag divorț și
„Dă, Doamne, ca ai mei să divorțeze”. Familia tradițională trăită de un copil de 11 ani () [Corola-blog/BlogPost/338020_a_339349]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > DOREL SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (45) - APĂ DE PLOAIE Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă... Vremea asta mohorâtă, cu norii zdrențuiți atârnând pe firele de telegraf, mă indispune teribil. Nu degeaba spunea poetul că, în asemenea condiții, îl apucă o tristețe iremediabilă. Fenomenul e absolut general, indispoziția e totală, să te mai miri că unii scriu versuri, că alții vor să
SCHIŢE UMORISTICE (45) – APĂ DE PLOAIE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377373_a_378702]
-
îngereascăDezbinarea să opreascăși-a Ta rugă ne-ncetatăFie calea adevărată,Ține sub acoperământPe-ai mei frați și-acest pământ.Amin.... XIII. CUVÂNT CU ARIPI ALBE, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. Sub cerul trist și zdrențuit de brațul iernii cam nervoase, visez că sunt săgeată-n zbor ce sfarmă umbra neputinței din pătimirea-temnicer, dar în tăcerea sfâșiată în mii de fire de păianjen se-aude un sunet vechi de clopot, e biata inimă ce bate printre
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ideii fixe, atunci tânjește către pace nu vrea, iar biciul vorbei grele și dorul vieții își șoptește, cuvânt tăcut cu aripi albe ce-i așteptat de multă vreme de Îngerul cu pene albastre. Citește mai mult Sub cerul trist și zdrențuit debrațul iernii cam nervoase,visez că sunt săgeată-nzborce sfarmă umbra neputințeidin pătimirea-temnicer,dar în tăcerea sfâșiatăîn mii de firede păianjense-aude un sunet vechi declopot,e biata inimă ce bate printredorințe efemerecând mintea rece o clipă adoarmela capătul ideii fixe,atunci
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]