236 matches
-
director la Herman Miller Adolph Rupp, legendarul antrenor de la University of Kentucky, a fost cu siguranță una dintre cele mai intimidante, dacă nu chiar colorate figuri din sport. Antrenorul de baschet cu cele mai multe victorii, Rupp era cunoscut pentru replicile sale zeflemitoare, aruncate pe nepregătite și asociate de obicei cu sarcasm și Înjurături. Nu folosea prea multe cuvinte pentru a le spune celorlalți ce simțea sau ce credea despre ei. După o Înfrângere Într-un meci În care echipa luptase eroic, un
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ideal ar fi să îl angajeze tot atât de grav și pe cel care încearcă s-o parcurgă 376. Într-adevăr, de multe ori vom constata cu surprindere că, dincolo de desfășurările ironice de procedee în procedee, dincolo de măștile extravagante și de tonul zeflemitor al multor poeme, se desfășoară spațiile ample ale solitudinii, ca preludiu melancolic al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mare măsură influențată de filosofia și istoria științei. Conceptul de paradigmă propus de Kuhn (1970) a căpătat un rol important în această disciplină. Într-adevăr, unii savanți nu s-au putut abține să nu facă o serie de remarci ușor zeflemitoare la adresa acestui obicei, aparent de neînlăturat, de a te folosi de Kuhn pentru a înțelege evoluția relațiilor internaționale (Smouts 1993: 451). Subcapitolul care urmează va arăta că cercetările lui Kuhn, dacă le denaturăm puțin, constituie un bun punct de plecare
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
diversificate, dovedind imaginație și bun gust, pun accent pe valoarea inteligenței umane, care nu este în mod obligatoriu legată de condiția nobilă sau de un statut social privilegiat. În prima zi rostește o istorioară prin care o femeie mândră și zeflemitoare primește o replică de la un bărbat matur și înțelept, care o iubea cinstit și pe care tânăra văduvă va învăța să-l prețuiască nu după aparențe, ci după noblețea inimii. Povestirea a doua a Pampineei se deschide cu formula „prealuminate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
diversificate, dovedind imaginație și bun gust, pun accent pe valoarea inteligenței umane, care nu este în mod obligatoriu legată de condiția nobilă sau de un statut social privilegiat. În prima zi rostește o istorioară prin care o femeie mândră și zeflemitoare primește o replică de la un bărbat matur și înțelept, care o iubea cinstit și pe care tânăra văduvă va învăța să-l prețuiască nu după aparențe, ci după noblețea inimii. Povestirea a doua a Pampineei se deschide cu formula „prealuminate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
totuși ar lăsa-o pe ea să fie centrul atenției. Discursul lor trebuia să fie informat și critic, ca și al ei, dar trebuiau să recunoască că nu ei erau făurarii cuvintelor și că scrierea, așa cum romancierul Laurence Stern remarcase zeflemitor în Tristram Shandy, era doar un tip de conversație bine condusă. Taifasul, o bună conversație, constituia tocmai substanța orelor ei libere, budinca zilei. Grace nu a fost numai un ascultător desăvârșit în anii cei buni, ea știa cum s-o
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
judecată de valoare să fie argumentată, dezvoltată rezonabil, deschisă verificărilor, rezistentă la critică, să nu prezinte contradicții cu faptele, cu experiența sau natura. Căci, citind comentariile laudative, percutante ale unei opere filozofice, ale unei piese de teatru, ale unui documentar zeflemitor al unui cineast sau ale cărții unui sociolog, calitățile care li se atribuie nu sunt cele pe care tocmai le-am enumerat, ci cele care sunt la modă. Regăsim termeni elogioși, ca "tulburător", "radical", "surprinzător", "subversiv", "profetic", "vizionar", "impresionant"... Aceste
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
în al treilea și al științelor în ultimul. Scris sub forma unor dialoguri, textul capătă dinamism și suplețe. Trei personaje sunt angrenate în discuție un președinte de curte, limitat și stângaci, apărător al anticilor, un abate, conciliant și un cavaler zeflemitor, aceștia din urmă ca alter ego al lui Perrault, apărători, așadar, ai Modernilor.62 Deși prin prezența președintelui, autorul încearcă să contureze ambele perspective asupra problematicii avute-n discuție, balanța este înclinată net, desigur, în favoarea Modernilor. Președintele e construit drept
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
băutură a portarului, făcându-l să se creadă dintr-odată portar al iadului. Shakespeare creează aici efecte de corespondență (ironică, desigur) între angoasa reală a asasinului, gata să vadă răsărindu-i dinainte fantoma victimei sale, și monologul portarului chefliu, monolog zeflemitor, dar nu lipsit de o involuntară și stranie intuiție a adevărului tragic. Căci presupunerile lui fanteziste în legătură cu cei ce bat în poartă (poarta infernului, bineînțeles) anticipează, în cheie parodică, adevăratele fantome ce vor apărea în curând. La fel de bine însă se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o scenă filosofică reală, și nu trucată, ar recuza maniheismul, ar respinge dualismul reducționist și ar revendica pentru sine această opțiune a unei terțe vieți. El n-ar lăsa să i se fure ideea uitându-se cum o șterge șmecherul zeflemitor și flecar: ar angaja niște discuții asupra părților ce ar trebui lăsate plăcerii într-o viață de reflecție și viceversa; ar diserta despre plăcerile care împiedică reflecția, despre cele care se nasc din conversație, din cercetare și din efortul inteligenței
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
creștinism” (II, 355). Cioran ar prefera, oricum, un Dumnezeu care să aibă atributele demonului; astfel, el însuși i-ar semăna: „N-aș putea să ader decât la o religie în care Creatorul și-ar râde de Creațiune Ă un Dumnezeu zeflemitor. // Totul ar fi atât de simplu dacă am accepta un Dumnezeu zeflemitor” (idem). Dar uneori trăiește sentimentul că, totuși, suferința hrănește numai impostura sensului: „Mă gândesc tot mai mult la suferințele ce n-au nici un sens, ce nu servesc la
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
atributele demonului; astfel, el însuși i-ar semăna: „N-aș putea să ader decât la o religie în care Creatorul și-ar râde de Creațiune Ă un Dumnezeu zeflemitor. // Totul ar fi atât de simplu dacă am accepta un Dumnezeu zeflemitor” (idem). Dar uneori trăiește sentimentul că, totuși, suferința hrănește numai impostura sensului: „Mă gândesc tot mai mult la suferințele ce n-au nici un sens, ce nu servesc la nimic, și mă revolt contra iluziei creștine ce le conferă tuturora o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Într-o logică ce ține de tradiția creștină (și nu numai!), cel care moare de două ori se dovedește a fi nemuritor. În posteritate, creația sa poetică îi asigură un asemenea statut, Ladima crede sincer în acest adevăr, în ciuda răbufnirilor zeflemitoare cu tentă pozitivistă lansate de Bulgăran. Neputând să evite căderea, mai speră că, prin operă, va fi capabil să sfideze spațiul și timpul asemeni unui Orfeu modern. Într-o atare ipostază, Ladima ne amintește de autoportretul liric al lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ce va avea grijă ca membrii echipei să relaționeze între ei, ori de câte ori este cazul. Și iată și un exemplu despre ce poate cauza o echipă prost sudată: un copil cu logonevroză, C.C., va trebui să fie ferit de orice afirmație zeflemitoare, chiar și de orice aluzie nepotrivită din partea celor cu care intră în contact. Altfel, oricât ar fi lucrat cu el logopedul, psihologul și psihiatrul, orice progres va dispăre la primul hohot de râs al clasei, după prima sa "bâlbă". Și
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
în esență, orice acuzație de plagiat.222 Însă claritatea cu care acest fapt se prezintă în fața cercetătorului de astăzi nu constituia o evidență la începutul veacului al XX lea. Primii recenzenți au apropiat creația lui, pe ton laudativ sau dimpotrivă, zeflemitor, de un autor sau de altul, aleși întotdeauna dintre numele de primă mână ale literaturii italiene otto-novecentești așa cum s-a văzut într-un subcapitol anterior. În 'Pegaso' (IV august 1932) Giuseppe de Robertis, ce condusese 'La Voce', remarcă neîndemânarea cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de vită la cuptor cu piure de cartofi, morcovi, varză de Bruxelles și sos, care Îmi umplu stomacul, oxigenul Îmi părăsește creierul, iar căldura, flăcările și țăcănitul tacâmurilor pe ceramică mă hipnotizează. Îi pot vedea prin foc, demonii. Dansul lor zeflemitor și pâlpâitor pe când mă rezem de spătarul scaunului. Ridic halba de bere tare ducând-o la buze, iar vraja se destramă. Dau pe gât berea. Când ajung acasă iau niște somnifere și după un timp ce mie mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și comunicația) imprimă discursului accentele unui patetism căutat. De fapt, întregul text caragialian (în substanța sa antiretoric și antiproclamativ) face haz, prin ironie antifrastică, de situația deplorabilă a vieții intelectuale și artistice românești. Comicul expunerii anunță, în unele pasaje, surâsul zeflemitor al denunțului public arghezian: "Societatea noastră a progresat! Astăzi românul este născut poet și critic, câteodată și biciclist: El mânuiește, cu aceeași dexteritate, versul și proza; el înțelege, cu o egală siguranță, niciodată dezmințită, toate ramurile de artă tot ce
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și surprinderea lui în ipostaza declasantă a igienizării personale. Evident, câmpul semantic al cuvântului "pedicur" folosit și în alte texte antiiorghiste are conotații polemice, semnificând: lingușirea, servilismul, obediența compromițătoare, care-i caracterizează pe acoliții lui Iorga. Ironia debușează în parabola zeflemitoare ce exploatează, în continuare, aceeași contradicție, cu aportul oximoronului și al sugestiilor senzoriale: "Or fi ele îmbălsămite unghiile sacre de la picioarele apostolului, dar nu pentru mirosul tuturor. Și nu oricine le adună într-o cupă de cristal. Și nu pe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aplecat însă, indubitabil, spre ludic și fantezie verbală, putem îndrăzni să vedem în paginile sale "bizare", pure "miticisme" extinse, narațiuni în care, ștrengarul Mitică, în calitate de narator omniscient, ar reda straniile povești-destin ale unor "amici", în stilul lui uneori incoerent, alteori zeflemitor, dar întotdeauna "original și inventiv"14 chiar până la absurd, așa cum reiese din multe replici, de tipul: Mitică, faci cinste? Nu pot, monșer, că mă strânge un ciorap.15 (Mitică) În plus, dacă ținem cont de obsesia onomastică urmuziană legată de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că Întâmplarea ei recentă va fi În câteva minute râsul Întregului spital. Desigur, asta În afara cazului În care Butoiaș ciripise deja, dar, din moment ce nu i se păruse genul care să posede un simț al umorului, era imposibil să fie genul zeflemitor sau declamator de glume. În plus, părea un doctor care ia foarte În serios ideea de confidențialitate doctor-pacient. Nu era convinsă totuși că tânărul doctor american care stătea În fața ei avea asemenea lipsuri la departamentul umor. Se decise că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
simți parcă topindu-se. I se topi cel puțin forța brațelor, camera începu să i se preschimbe în ceață văzând cu ochii; gândi: „Oare visez?“ Și se pomeni că Mauricio, în picioare și în fața lui, îl privea cu un zâmbet zeflemitor: — O, nu-i nimic, don Augusto, nu-i nimic. Iertați-mă, mi-am pierdut cumpătul..., nici nu mi-am dat seama ce fac..., nici nu mi-am dat seama... Și mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc încă o dată! Vă mulțumesc dumneavoastră și... ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lor. Dar nu doar cu politica erau cu totul în afară. Replicile sclipeau, scânteiau, se încrucișau, se ciocneau, ieșeau fulgere, vorbele erau alese și frumos orânduite, tonul era calm sau aprins sau aprig sau îngăduitor sau împăciuitor sau convingător sau zeflemitor, în funcție de ce aveau a-și spune, dar, dacă cineva ar fi vrut să relateze ce se spusese - nu mai târziu, ci chiar imediat ce parfumul cafelei fusese înghițit de alte miresme ale apartamentului și ale orașului, iar distinșii oaspeți se risipiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
făcut de comandă și costase peste cinci sute de lire. — E de la Charles, din Jermyn Street, spuse Roddy. — O! Așa m-am gândit și eu. M-am gândit că e dintr-unul din magazinele alea. Phoebe îi făcu o bezea zeflemitoare și spuse: — Pa, Kim. Te sun să-ți spun când mă întorc. — Bine, ai grijă. Distracție plăcută. Și să nu faci vreo prostie... pe care s-o regreți pe urmă. Din fericire, Roddy n-o auzi. — Băiatul ăla e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dialogul între două pături prea diferite una de alta, iar venerarea și iubirea filială a preoților se preschimbă într-o temătoare supunere, pe măsură ce plăpînda și paterna autoritate a Episcopilor căpătă aerul unei superiorități în care se amestecau compasiunea și disprețul zeflemitor; Clerul inferior fu, așadar, coborît în ochii poporului, în vreme ce Clerul superior cîștiga o strălucire mai degrabă aparentă decît adevărată 68. Este de mirare că ușa a rămas deschisă oricărei răutăți în rîndul preoților și că trăsăturile preoțești au fost disprețuite
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cuvertură mițoasă, destul de înțepătoare. Aud niște glasuri înfundate în sufragerie și apoi tăcere. O tăcere parcă nesfârșită, inexplicabilă. îmi arunc privirea pe pereți și deodată îmi dau seama că mă contemplă zeci de ochi din toate părțile. Priviri curioase, priviri zeflemitoare, priviri reci mă cuprind de pe pereți și mă scor monesc insuportabil. Mai bine să nu le mai văd! Mă dezvelesc și mă ridic cu greutate din pat. Doamne, cum îmi tremură picioarele! Un tremur continuu, pe care nu-l pot
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]