285 matches
-
de noi doi? În ultima vreme Audrey mi s-a părut cam nervoasă, așa că am urmărit-o până la Hollywood, unde s-a întâlnit cu tine. Mickey nu știe de voi doi, așa că nu te agita. Buzz îi trimise un sărut zemos prin receptor, închise și o sună pe Audrey. Suna ocupat. Așa că o luă la picior până în parcarea din spate și sări în mașină. Intră în mare viteză pe roșu, pe galben și pe toate scurtăturile pe care le știa. Văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
respire greu, șteargându-se cu dosul mânecii pe frunte, un iz de mâncare învinge mirosul curat al pădurii și se trezesc în alt luminiș. Bărbați legați în jurul șalelor cu fâșii de pânză stau în jurul unui foc, ducând la gură un amestec zemos de orez cu dal, din farfurii mari, de oțel. Au pielea închisă la culoare, tăbăcită. Sunt oamenii unui trib. Două dintre femeile lor, așezate pe jos, cu urechile, gleznele, brațele și nasurile împodobite cu argint, curăță niște tigăi, vorbind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
grabă un țolic, apoi scoase o țigară și și-o bătu pe unghie. Dintr-o precauție lesne de înțeles, am dat zdreanța la o parte. Baba (abia acum observam că-i chioară) ne aduse în pestelca ei murdară un morman zemos de pere. Corcit cu un porc sălbatic și legat cruciș în curmeie, pe toloacă păștea un soi de mistreț cu sfîrla nemaipomenit de lungă din care trîmbița o foame neostoită. Sosite de la hoit, cîteva potăi dezveleau, pe colții albi, gingiile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
albă, lungă, subțire, o față îngustă și palidă și mari ochi verzi și buze moi, murmur, lipite de buzele sale, murmur, murmurând: iartă-mă. Întindea sânii sticloși, stângul, dreptul, să-i recunoască, să-i sărute. Superbe, delicate fructe, palid-violacee, tari, zemoase, cu biberonul lung și amar. „Iartă-mă, Dominic.“ Își lipise gura de lobul urechii lui clăpăuge. „Da, m-am uitat în portofel. Să-ți aflu numele. Iartă-mă, Dominic“, și reluă ritualul, să-l trezească. Apatic, însă, stors, plăpândul Dominic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
drumul său, unde patru bărbați își sorbeau ceaiul de dimineață. — Metulem, metulem! — Aselam aleikum, veni răspunsul unanim. Ia loc și bea un ceai cu noi. Pesmeți? Mulțumi pentru pesmeți, pentru brânza aproape râncedă, dar tare și gustoasă, și pentru curmalele zemoase pe care le mâncă bând un ceai unsuros, dulce, cu foarte mult zahăr, ce-i încălzi trupul, alungând frigul dimineții din deșert. Cel care părea conducătorul grupului, un beduin cu barbă rară și ochi șireți ce priveau fix, îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
soarbe dintr-o Înghițitură, apoi un pocal plin, pe care-l ia cu el pentru o plimbare prin grădină. Face un ocol, se desfată suflând roua rămasă pe flori, apoi se duce să culeagă dude albe, pe care le așază, zemoase, pe limbă și le strivește de cerul gurii, la fiecare Înghițitură de vin. Astfel Încât, atunci când se hotărăște să se Întoarcă, s-a scurs deja mai bine de un ceas. E vremea ca Vartan să se trezească. Nu-l mai strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
putut să le întrebuințezi foarte bine ca dopuri pentru sticle. Mâinile noastre nu prea voiau să se potrivească una în cealaltă. Până la urmă mi-a cuprins mâna, strângând-o cu grijă, ca și cum ar fi fost un fruct prea copt și zemos, a cărui coajă ar fi cedat la o apăsare cât de mică. Puțin mai tare dacă ar fi strâns, poate mi-ar fi strivit-o. Înainte să plecăm, Toni fusese obligat să-i promită solemn soției sale că nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Mă gândesc la puritatea mea pierdută, la Sabina și fidelitatea ei, la bunicii mei care pendulează între două lumi, la tanti Cucu, mama chiftelelor, căreia îi spurcasem iremediabil casa... Vreau să fiu mereu tânără, să fac lucruri senzaționale, să fiu zemoasă ca o piersică, rubinie ca o zmeură, mă smulge din derularea istoriei personale vocea melodioasă a Adelinei. Într-adevăr, punctele ei forte sunt ochii, zulufii și glasul. Te fac să uiți de coșuri, de corpul deșirat și de preferința exaltată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un bărbat bețiv, care s-o mai altoiască din când. A rămas cu un picior în aer și cu o expresie blocată pe chip. Nu se încruntă, să nu facă riduri. Mai are totuși puterea unei despărțiri civilizate: o noapte zemoasă să ai! L XXX Primesc telefoane insistente de la Maria Firidă. Mă roagă să vin urgent la Botoșani. Sunt probleme cu Sabina. Ce are, e bolnavă? Nu-ți pot spune la telefon. Trebuie să vii până aici. Cu două săptămâni înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Avocatul își mișcă inerțial privirea năucă, roată, de câteva ori, incoerent, prin colțurile încăperii, după ceva bântuitor, fantomatic. Tâmplele îi vâjie la unison, ca acelea ale unui scafandru de recif, și îl copleșește și un val răscolitor de greață. Petele zemoase, de puroi amestecat cu limfă, colectate de bandajele satinate, moi, ce strangulau picioarele burdușite ale gazdei, se lățiseră pernicios și parcă emanau în aer un condens, o duhoare dulceagă, fetidă, de hazna ori de hoit. Care câștiga lent, dar inexorabil
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu argintul ei înfiorător și iremediabil împăienjenit, de bătrânețe. Terminând în trei secunde operațiunea salutară de igienizare, Bossul revine la oalele canope și pescuiește acrobatic, cu o mână, cu noroc, dintr-un vas de tablă mai răsfrânt, o gogonea murată, zemoasă, din care mușcă pofticios, făcându-i cu ochiul Avocatului, încă marcat de o paloare inexplicabilă. Cu mâna cealaltă, Adrianus se scobește fredonând, în buzunarul flendurit al sacoului, scoțând la iveală un pumn de bucăți de pesmet și de firimituri de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
s-a ținut tare, deși nici nu mai vedea pe unde calcă, îmi și închipuiam o viață de familie fericită lângă Bloody Mary. Peste vreo două zile ne-am văzut în parcul de lângă blocul ei. Îi adusesem o pară uriașă, zemoasă. Mușca din ea și făcea nazuri, țipa. Păi să mai vedem, păi să mai discutăm... Poate peste vreo doi ani... Desigur, în tot acest interval buldogița trebuia să rămână neatinsă ca însăși Imaculata Concepțiune, căci ea vroia să-și merite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
inima mai să-i sară din piept : — Ptiu, drace, zice, ptiu, drace, zââât d-aici !... Un motan jigărit și c-o blană năpârlită, ca vai de el, coboară dintre crengile părului. Ce păr mai era și ăsta, ce pere mari, zemoase făcea ! Acu s-a chircit, s-a uscat, vara trecută l-a năpădit și omizile. Cum să nu se usuce toate, dacă n-are cine să mai puie mâna să facă ceva în curte ? Nu mai e-n curte nicio
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
diminețile noastre atunci. Lapte ars și salam, pe pîine proaspătă cu unt. Ăsta a fost mirosul primilor patru ani de școală, pachețelul din ghiozdan, untul se topea și trecea prin șervețel, iar mărul ajungea unsuros... și merele erau roșii și zemoase, miroseau puternic... și mirosul de vanilie al ruladelor de la chioșcul școlar și de esență de rom al ciocolatei cu rom tot de-acolo... Toate acele mirosuri pe care le scoate un oraș cînd se trezește. Toate acele mirosuri care, după
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
marfa. Așa că, după ce am transferat conținutul căruței agricultorului direct În stomacurile noastre, am folosit ce a rămas Într-o bătălie eroică, sub privirea fără expresie a locotenentului Soare - care a fost cît pe-aci să fure și el un proiectil zemos peste față. Și dacă pînă la un punct părea mai mult o probă olimpică, după o vreme sportivitatea a dispărut și am Început să aud În creieri crescînd o simfonie a violenței, o nevoie acută de a sparge un cap
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și para a căzut în căldărușă, apoi i-a dat-o mamei să o spele și ce să vezi, abia o putea ține Ingrid în mâna și nu s-a mai oprit până nu a terminat-o. Ce dulce și zemoasă mai era..! Eu, cu siguranță voi ajunge în sufragerie, pe masă, în fructieră, să înmiresmez încăperea. Parcă și aud cum or să-mi cânte: galbenă gutuie,/ dulce amăruie/ lampă la fereastră,/ toată viața noastră... Buna lui Ingrid o să mă fiarbă
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
gândurile livezii, umplând coșurile cu picuri de rod bogat. Atunci, după ploaie, a fost Ingrid în livada lui Bunu Gigi, a cules mere într-un coș mare. Gutuile i le-a cules Buna cu tot cu codiță și cu frunzuliță, apoi para zemoasă... E drept că s-a cam murdărit pe papucei pentru că abia ce plouase, dar și-a făcut provizii pentru acasă cu mânuța ei. Poveste de toamnă Într-o dimineața, de la fereastra sa cu perdeluțe înflorate de culoarea florii de liliac
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Milou (geniu care îl exclude din galeria plicticoasă a eroilor ortografiați cu majusculă) este umbrit de pornirea către urmărirea dezordonată de pisici sau de incursiunile, temerare, în băcănii sau muzee de științe naturale, în căutarea propriului Graal, osul uriaș și zemos la care nu încetează să viseze. De aici, o dimensiune specială ce evocă grația bufă a comediilor mute, cele care propun nu doar strălucirea personajelor umane, ci și alura jucăușă a animalelor ce împart nemurirea cu stăpânii lor. În ceea ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o nouă substanță, în vreme ce culoarea fericirii era fumul ce îl invăluia ca o mantie, atunci când părăsea, pe jumătate amețit, laboratorul său. Pentru Milou (și, ca în orice poveste, și cățeii au dreptul la partea lor de fericire, nu mai puțin zemoasă și rumenă decât a oamenilor pe care îi iubesc atât de mult), fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amieze calme și nesfârșite, bucuria fără seamăn de a goni, în libertate, după pisicile ce se aventurau pe domeniul lor. La capătul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trăiesc În interiorul marilor clădiri, parazitînd structurile rezistente la timp, la adăpost de relațiile inter-umane. Femeile discută despre domnul Petrovici, pe care Jackie Îl cunoaște bine. Cu siguranță, este un tip foarte special, tatăl tău. Ia o mușcătură uriașă din cheeseburgerul zemos. Cred că ceva din personalitatea lui Telescu l-a stîrnit, Într-un fel. Iartă-mă o secundă. Își șterge muștarul de pe bărbie cu fața de masă. Tatăl tău a fost crescut În credința marxistă. Așa că el crede În imperativele dialectice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Literaturii, Zogru intrase în sângele lui Andrei Ionescu, o sunase pe Giulia și o invitase la cinema în mall-ul din Titan. Rula Aviatorul, dar nici nu conta ce film ar fi fost, căci și el, și Giulia erau topiți, zemoși, fără gânduri și cu sufletul umflat ca un balon. Au colindat prin magazine, au mâncat pizza, iar când Di Caprio a scăpat din accident, s-au sărutat. Au petrecut aproape toată ziua împreună. Ea era fericită, iar el vorbea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
înainte. Apoi ne-am jucat de-a v-ați ascuns ca și când nu s-a întâmplat nimic. Eu cu un prieten ne-am ascuns în grădina unui vecin crezând că nu e nimeni acasă. Avea însă un vișin plin cu fructe zemoase și acrișoare. Ni se făcu poftă și am luat din vișin, însă noroc n-am avut. Vecina veni cu o bâtă și de frică am căzut jos. Am fugit cât am putut, iar după aceea am intrat în grădina unui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pacea sufletului negru, comoara și otrava pe care o așteptam salivând. Observam, din când în când, faptul că pașii mă purtau într-un ritm curios de lent, printre galbene fâșii de trandafiri, printre palide ramuri de mesteacăn, printre moi și zemoase cale, încondeiate în fir de brumă și zefir, printre aurii basme cu Ilene Cosânzene, și printre noi - frumoși copii cu suflet de bătrâni... Cu cât mă apropiam, respirația-mi căpăta tente stranii, culori de un albastru roial începeau să îmi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
auzit doi păstori certându-se între ei, încercând să găsească cel mai frumos lucru la Rahela. Jucam și eu jocul ăsta. Pentru mine, cel mai frumos detaliu al frumuseții Rahelei erau obrajii, cu pomeții înalți și conturați ca niște smochine zemoase. Când eram mică, mă întindeam să culeg uimitoarele fructe care apăreau atunci când zâmbea. Când mi-am dat seama că nu puteam să le culeg, m-am mulțumit să le ling, sperând să le simt gustul. Asta o făcea pe mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-o răscumpere pe Ruti. Bietul de el. Într-un an, Iacob a devenit un fel de vătaf al lui Laban. Cu câinii după el, Iacob conducea turmele în așa fel încât mieii ajungeau la iarba tânără, oile la cea zemoasă, iar berbecii mari la buruienile vârtoase. Turmele creșteau așa de repede că la următorul tuns Iacob a trebuit să mai angajeze doi băieți ca să fie treaba terminată înainte să înceapă ploile. Rahela s-a alăturat Leei, Zilpei și Bilhei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]