952 matches
-
O simplă-nșiruire de nefirești cuvinte. Spun pace, dar credința a zămislit robia, Mănându-și prozeliții în aprige războaie, Profeții poartă aur și-n suflete noroaie, Încătușatul suflet a propășit prostia. Mă-ngenunchează teama, sau mă doboară ura? De ce îmi simt zenitul în glod, lângă nadir? De ce-n cătușe-i cerul și-i sânge pe mundir? De ce mințim viața mimând Sola Scriptura? Deșartă încercare, jalonul de hârtie: Credința în mai bine, în suflete se scrie! *** Referință Bibliografică: (sola scriptura) / Ovidiu Oana Pârâu
(SOLA SCRIPTURA) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384456_a_385785]
-
Ochii Săi. Cluj Napoca, 25 martie 2016 Minune Soare în noi și clipe în vreme Petale în zori de iubiri fluturând Suave veșminte îmbracă devreme Natura întreaga din nou fremătând. Cuprinde în brațe de viață orizontul Albaștri sunt ochii tăcuți din zenit Cu pleoapele lor au atins infinitul Și duios primăvara la noi a venit. Cu picuri de soare pe pânze de flori Pictează iar viața gingaș cu pasiune Pe genele lumii cu lumină de zori Aduce din ceruri a reînvierii minune
LACRIMI DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384663_a_385992]
-
ramuri și aș vrea Să-l iau cu mine până-n vis dacă-aș putea. Copacii seculari stau drepți, ca împărații Sunt păzitorii seculari ai încercatei nații Sunt frații noștri vegetali, nu-s nălucire Înamorați de cer, înveșmântați în strălucire. Dinspre zenit, lumina toarce raze albe, lin Le răsfiră - botează văzduhul cu preaplin De armonie, duh binecuvântat, dezlegător Căi răsucite, fabuloase, așternne iubirilor. Prietenul meu vântul - dinspre munte aduce Mulțimi de glasuri împletite-n adierea dulce Cu toate simfoniile cerești de îngeri
SUB CERUL DACIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382421_a_383750]
-
maluri pe care parcă plâng înalturi ale cascadei madrigaluri *** cosânzeană geană geană și sprânceană gură mură cu arsură ochi în ochi pentru deochi sân cu sân și eu hapsân mă vrăjesc mă amăgesc și de dor mă prăpădesc *** Alcătuire dinspre zenit spre colb (ghicitori ritmate) lăcaș de flori de busuioc și de coroană-mpărătească ce se preschimbă apoi în coc și care cearcă să-l gătească (părul) albastru ocean cu luciri de topaze sau cerul azur cu-ncruntare de neguri, smarald încrustat pentru
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > AGONII CU PARFUM Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Rug de vară a-nflorit în pocale de inimi, trubaduri spre zenit, împleteam vânturi reci, în iubire răniți sufeream anonimi, mai am dor de clintit, mai alini tu poteci! Un arcuș de viori ne-ascundea sub un cântec, frunze moarte strângeam, pe sub lacrimi de fum, ne-nveleam cu ninsori în strânsori de
AGONII CU PARFUM de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383982_a_385311]
-
Articolele Autorului CINE E EA? (partea a II-a) cosânzeană geană geană și sprânceană gură mură cu arsură ochi în ochi pentru deochi sân cu sân și eu hapsân mă vrăjesc mă amăgesc și de dor mă prăpădesc *** Alcătuire dinspre zenit spre colb (ghicitori ritmate) lăcaș de flori de busuioc și de coroană-mpărătească ce se preschimbă apoi în coc și care cearcă să-l gătească (părul) albastru ocean cu luciri de topaze sau cerul azur cu-ncruntare de neguri, smarald încrustat pentru
CINE E EA? [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384034_a_385363]
-
domnitor. Fapt istoric; străinii, fanarioții și pazvangiii jefuitori au încrustat adânc apucăturile lor în firea bucureștenilor pentru vremurile ce vor veni. Pașa din Vidin, recunoscut și de sultan de data aceasta, recunoștință ce o plătea cu vârf și îndesat, atinge zenitul său istoric, vorbindu-se despre el în fel și chip; de la aventurier la învățat, de la haimana și fanatic la diplomat și vizionar, când complexat și labil, când puternic și răzbunător. A fost doar un meteorit otoman. Sfârșitul lui și-al
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
de vânătoare. Contaminăm atmosfera Și pădurii îi dăm foc, Ne distrugem biosfera, Ce vom pune oare-n loc? Avem inima de gheață, Chiar și zâmbetul pe buze, Când distrugem orice viață, Păsări, animale, gâze. Otrăvim apa-n izvoare Și înnegurăm zenitul, Prea învinși de nepăsare, Singuri ne grăbim sfârșitul! imagine: internet Referință Bibliografică: Învinși de nepăsare / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2269, Anul VII, 18 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ÎNVINŞI DE NEPĂSARE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383516_a_384845]
-
el se îndreaptă Și-așteaptă-nfrigurat eliberarea, Dar Luna îl privește înțeleaptă, Cu glasu-n șoaptă-i pune întrebarea. Răspunsul i-a venit sfios și stins Că-n visele-i mărunte a zărit Prin largile vârtejuri de cuprins O floare prea albastră în zenit. Din suflet de-i îngăduie mărita Să plece-acum îndată ar zbura, E floarea lui albastră, mult dorita, În fluture s-ar metamorfoza. Cu pas plutind prin aer ireal Mireasa delicat l-a-mbrătisat: -Tu poți să pleci, că ai un ideal, Mă
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
în două; visul meu, un gând bezmetic m-a purtat prin întuneric... Gândul meu scris în poem, lacrimile-mi curg - eu gem nu mai văd a ta chemare, și privirea ta mă doare... Gândul tău - gând otrăvit, mă zidește în zenit sunt ca Ana lui Manole, pe tărâmul fără stele.. Gândul tău - un gând hoinar, rătăcește-n calendar; ți-am dat sufletul în dar, tu l-ai pus într-un sertar... Gândul tău - un gând furat sapă-n mine un păcat
GÂND CĂLĂTOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383567_a_384896]
-
iubirea mea apusă Că ai fost o copilă prea cuminte De mine, te-ai lăsat ușor sedusă Și-am devenit, la rândul meu părinte Să-mi fie cinstea, cea mai mare cinste Aflat-am azi, iubirea mea eternă Că la zenit, ne regăsim ușor... Și când vei pune capul pe o pernă În zbor, vedea-vei numai un cocor Să-mi fie zborul, cel mai mare zbor. 30.07.2015 Referință Bibliografică: AFLAT-AM AZI / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN
AFLAT-AM AZI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383030_a_384359]
-
argintie, Mi-e noapte visătoare, Mi-e vers de poezie, Mi-e stea căzătoare. Mi-e revărsat de zori, Mi-e îmbujorat apus, Mi-e galben de comori, Mi-e suflet nesupus. Mi-e ceas de deșteptare, Mi-e albastru zenit, Mi-e dor și așteptare, Mi-e zbor spre infinit. Mi-e simfonie de culori, Mi-e poveste de seară, Mi-e aromă de flori, Mi-e sufletul răpit de Primăvară. Referință Bibliografică: Mi-e sufletul răpit de Primăvară / Ștefania
MI-E SUFLETUL RĂPIT DE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383273_a_384602]
-
vreo nelămurire? - Așteptă câteva clipe și, cum nu primi nici un răspuns, adăugă: Atunci, înainte! Cei paisprezece supraviețuitori își reluară acțiunea de încercuire, dar cei mai mulți dintre ei începură să se dumirească unde se află abia după o oră. Soarele, aproape la zenit, părea că vrea să-i facă una cu pământul - nu se zărea nici cea mai mică umbră cât vedeai cu ochii și temperatura trecea cu mult peste cincizeci de grade. Nu se vedea decât piatră neagră și nisip roșiatic. Absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
not sighed deep, laughed free, Starved, feasted, despaired - been happy.“ Dar viața sa nu avea să rămână neîmplinită. Îi producea o sumbră satisfacție gândul că poate ea nu fusese tot timpul decât ceea ce citise el În ea; că acesta fusese zenitul vieții ei; că nimeni n-avea s-o mai facă vreodată să gândească. Și totuși tocmai acest lucru nu-i plăcuse la el. Dintr-o dată, Amory s-a simțit obosit de gânduri, de atâta gândire. — Naiba s-o ia! și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
După ce a plecat, m-am pus în pat să citesc. Nu genul de lectură pe care l-ai descrie ca fiind captivant, cât mai ales incredibil. Da, ăsta era cuvântul: incredibil. Existaseră întotdeauna reviste ciudate, de ocultism, în Berlin, precum Zenit și Hagal, dar de pe țărmurile fluviului Maas până pe malurile fluviului Memel nu exista nimic care să se poată compara cu apucații care scriau pentru revista lui Reinhard Lange, Urania. Să-l răsfoiesc timp de numai vreo cinșpe minute mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un gest de renunțare Atâtea stânci expiră-n vijelie, Șuvoiul apei neîncăpătoare, - Șerpuitoare formă veșnic vie - Prin necuprinsa zărilor câmpie Se-ndreaptă către mări odihnitoare... COPACUL Hipnotizat de-adînca și limpedea lumină A bolților destinse deasupra lui, ar vrea Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină. Nici vălurile nopții, nici umeda perdea De nouri, nu-i gonește imaginea senină: De-un strălucit albastru viziunea lui e plină, Oricât de multe neguri în juru-i vor cădea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
firea! Căci nu e loc unde să nu fi pus Temeinic gheara ta, neîndurato! Câmpia vastă ai înveninat-o Și în curând nu va mai fi Apus. Te uită, Zările se împreună. Un ocean, talazul tău cernit; - Când, Umbră, sub zenitul poleit, Te vei preface-n mistic clar de lună? DIONISIACĂ Plecați-vă, în cuget cucernic și sfios, V-o spun: e-aproape timpul, de-a pururi sfânt când iară Biruitoarea Brimo va naște pe Brimos... Și-l veți vedea, slăvitul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în zimți mărunți e roasă. Iar harurile Celei Rîvinte-mi iată-le... Un vânt le răzlețește în zdrențe lungi de ceață, Și somnul suie-n creștet... căci numai Nephélé Mi-a dăruit sărutul temut, care îngheață. RĂSĂRIT Când cumpăna ridică-n zenit pironul clar Pe chipul nopții trece un gând pieziș de ură... Se scutură întreaga ei grea pieptănătură: O urnă sub risipa vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug de fire scapă, în iederă obscură, Pe dâmbul zării
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
după mine vârsta acestei generații e paleozoică, judecând după rudimentul organismelor și lipsa lor de individualitate) nu izbutesc să mi-l ascundă. VEGHEA LUI RODERICK USHER (Parafrază) În descrierile Gândului Despot. The Haunted Palace Modul unei seri eventuale, acel parantetic zenit, vagant, la ierni, destipăritul soare, formase valea edificiului Usher. Implicatele pajuri, locul silabic, alfabetul alveolar și distrat al pietrelor ilustrului Leagăn armau nemăsurat ori alungau infuz tablele unei nerepetate Physici. Și filamentele umbrelor, și figura docilelor raze, și toată aparenta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
numai, al unei albe combustii. Exauția prin uitare: faptul taumaturgic al Analysei, conferind existență străină și transferată, extremelor pulverizări. Răpusele tale Madeline, Lenore, Ulalume - condiții, desigur, gândului poetic - sunt din natura invaginată, negativă, și de aceea etern refuzată, a Tiparelor. Zenitul sagitar al cerurilor noastre le menține, departe, printre coruperi (în duhul factice și translat al lacului comentator)! Șoptiri de la Monos, la Una! Sparge hibridul acestei neecuații, creatoare de scădere, de ciclu, de temporal. Știe-te, singur Ochi, prin toată această
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-n zbor invers le pierzi./ Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea./ Meduzele când plimbă sub clopotele verzi... " reprezintă arta poetică a liricului: Poezia este o ieșire din contingent în pură gratuitate, joc secund, nadir latent, adică o oglindire a zenitului în apă, o sublimare a vieții prin retorsiune. Din aceste experiențe, care au avut o largă înrîurire fără a obține aprobarea întregii critice, se desprinde suavul cântec al elementelor în căutarea expresiei ă...î. Poetul s-a ridicat totuși la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
creste") scoasă din durată (ceas) nu mai este imagine a lumii, ci un "mîntuit azur", o pură direcție, un "semn al minții", un univers aparte, ieșit din transfigurarea celui material printr-un "joc secund", capabil să pună în limină nu zenitul, ci nadirul latent, nu fenomenele, ci esențele, structurate grupal (autorul, matematician, se servește de noțiunea de grup, pusă în circulație de Evariste Galois). Cele mai multe poezii din primul ciclu al volumului Joc secund pun pe cititor în dificultate nu numai prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cântec se aude peste crestele sublime Atât de limpede acoperind zăpezile albastre Imense umbre plăsmuind aripi senine Spre echinoxuri pure și arcade caste Ce zbor rănit acoperind oceane de tăcere Siaj rănit al păsării supreme Pierdut în spuma valurilor efemere Zenit planând pe sub cupole fără vreme Ce cruce de lumină se deschide-n noi Mai tainic urcă încet spre nevăzute sfere Oh! moarte timpul nu mai curge înapoi Siajul tău rămâne-n urmă cu durere. Tu Doamne însă mă întâmpini peste
SIAJUL PĂSĂRII SUPREME de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364517_a_365846]
-
2011 Toate Articolele Autorului hanurile pline nicăieri un loc: Iosif și Maria o stea printre oameni magii pornesc la drum: S-a născut Domnul! Pentru Dumnezeu universul are forma crucii! steaua de la Betleem: magii aduc aur, smirnă, tămâie steaua la zenit; Iosif și Maria se închină Pruncului în templu, fericit Simeon ia în brațe pe Domnul Referință Bibliografică: poeme haiku / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru
POEME HAIKU de ION UNTARU în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361362_a_362691]
-
mă simt, pe viață mai stăpână și mai bogată-atunci mă simt! În preajma lui simt că prind aripi Și-n zboru-acesta râd și plâng. Portret cu orhidee Astăzi, sub vechiul castan de pe culmea de deal ruginit îți scriu și privind spre zenit, un cer de cuvinte-ți trimit. Din gândul ce-mi este robit trimit vraja viselor mele, limpede râu să-ți suspine. Tu, caută și vino spre mine, să faci visul nostru-mplinit! Astăzi, sub vechiul castan, schițez un portret de femeie
ZBOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361411_a_362740]