374 matches
-
nu pricepi ? Apoi, omule, nu ne amenința Ceaușescu săptămânal la televizor că "vom ajunge pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație" ? Ba da. Poate că am și ajuns, da' n-am băgat de seamă, fin'că tocmai ne zgâiam să vedem Revoluția în direct la TVRL... În orișice caz, ca să nu ne mai încurcăm cu prejudecăți televizate, și pentru că n-am fost atenți la lecție, acum luăm istoria de la capăt, respectiv: hrube, triburi, turci, migrațiuni, bejenii, PCR, epoca lemnului
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]
-
parte din portretul robot al unui dandy. "Poetul liric" Rică Venturiano "după port nu semăna a fi negustor". El purta "giubenul în cap", "basmaua scoasă șla gîtț", bastonul în mînă, țigara în gură și "sticlele-n ochi", cu care "se zgîia" ostentativ la cucoanele venite la "comčdiile nemțești". La duelul Rosetti vs. Mavrocordat a fost chemat să asiste și doctorul Cihak, participant ca martor sau ca medic la "nenumărate dueluri". Înfruntarea s-a produs "la Copou ș...ț, cu pistolul, la
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
a spitalului/municipal,/ după ce-am fost operat, cu demnitatea/ tot bățoasă pe piept, în lănțișoare de gumă,/ în șnururi de plastic,/ brațele înțepate cu seringi./ în patul de platină mă pot ridica în coate/ acum,/ unde viața speriată se zgâiește la viața de ieri/ să mă recupereze,/ s-asculte vuietul gingaș de semeni tămăduiți/ cum își mișcă undele de cositor/ în fluctuanta oglindă împrejmuită cu sânge". Mereu surprinzător în privința logodnei cuvintelor tip "Lyra de nicotină", autorul își bazează arta poetică
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
într-un fel cu propria mea angoasă, căreia nu-i știam încă numele și nici de unde mi se trăgea. Gara centrală se afla în imediata apropiere a locuinței mele. Mă surprindeam din ce în ce mai des ajungând în holul mare al gării și zgâindu-mă la mersul trenurilor, de parcă aș fi putut găsi pe monitoare rezolvarea anxietății mele. Odată, chiar am urcat spontan într-un tren și am ajuns la Haga, m-am plimbat prin oraș și m-am întors. De atunci, am plecat
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
Bratu Iulian Un melc bate la ușa unui urs. Iese ursul, se zgâiește, nu vede pe nimeni, după care se uită în jos și dă de melc. Enervat că a fost deranjat, îl ia pe melc de guler și-l azvârle cât poate de departe. După șase luni, se aud iar bătăi în
BANCUL ZILEI: Melcul îl înfruntă pe urs by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/61849_a_63174]
-
în facondă: „Știu că poezia mea nu înseamnă nimic/decît întro lume din care tu ești absentă//Am o copită în loc de inimă/și-un ghem de păr în loc de ficat.// Ce crezi, am căutat-o cu lumînarea?/Tu la ce te zgîiești, József Attila?” sau în vacuitate emfatică: „Nu mai știu ce leagă omul de om/(Un pretext în plus ca să sufăr?)”. În definitiv, cîți douămiiști ar improviza eficient un poem de dragoste pornind de la un vers al lui Ilhan Berk („Aceste
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
acolo Pe plaja cu dune și lemn plutitor A fost parte din șTIRI pe Coasta Pacificului O macara fusese adusă s-o mute de-acolo. A doua zi - familii cu copii, Oameni cu câini, oameni singuri Sosiseră buluc să se zgâie La platforma japoneză intactă Ce plutise din Japonia după tsunami Macaraua înțepa nisipul și scoicile Mergeam de-a lungul cărării Mărginite cu ierbi aromate în ultima zi a platformei japoneze intacte Sequoias cu scoarța imună la insecte Urmau sa fie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de sănii. D apoi asta am hotărât-o deja... Se înserase de-a binelea când cărăușii urcau dealul din marginea târgului.. Mitruță - fiind la coadă - era cu ochii în patru. De fapt, toți cărăușii făceau același lucru... Acum degeaba ne zgâim ca țiganu-n fundul trăistii, fiindcă cei care l-au lovit pe Hliboceanu știu sigur că doar vinerea au pentru ce își pune pielea la bătaie. Puicuță, tu ai dreptate, dar trebuie să ne obișnuim cu trebușoara asta - i-a răspuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Nu, vorba e că pur și sim plu citea. Celelalte, ceilalți vorbeau după ureche. Asta, amărâta asta de buzoiancă pe care o chema, Dumnezeu știe de ce, Amalia, citea cărți, da, dar era afonă. Citea, dar nu-i funcționa urechea. Se zgâia în Le Figaro la terasă, dar nu înțelegea nimic când chel nerul o întreba dacă poate să-i ia farfuria. Zâmbea la el cu un aer arogant și dădea din cap, deși nu terminase de mâncat și încă îi vâjâiau
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
le-nchidea după ce treceam. De-a lungul pereților, între ușile numerotate, cu scuipători nichelate lângă ele, se aflau vitrine cu scârboase și fascinante preparate anatomice: felii de inimă, bucăți de colon, feruși în diverse stadii de dezvoltare, la care mă zgâiam în trecere fără să-ndrăznesc să cer vreo explicație. M-a cutremurat doar borcanul gros de jumătate de metru în care pluteau doi prunci siamezi, contopiți la nivelul bazinului, așa încît două trunchiuri ieșeau oblic dintr-un singur trup de la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
A împrumutat o camionetă veche pentru deșeuri ca să plece cu ea în Italia, unde Laura voia să-și petreacă sejurul cu o prietenă făcând autostopul, amenințată rău de „papagalii“ care pândeau fetele sosite din nord. Și, în timp ce fratele meu se zgâia după coafuri tapate pe promenadă și pe plaje, cosmonauții și astronauții zburau prin cosmos, se vorbea de „schimburi atomice“, de un al treilea război mondial, ca urmare a crizei din Cuba, dar până și amenințările păreau doar o gâdilătură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
le face să se înmoaie de frică, în timp ce Delfina are cîteva secunde de răgaz ca să și mai tragă sufletul, să se gîndească, nici n a fost chiar așa de greu pe cît își imaginase, uf, uf, uf. Care plan? se zgîiește Angelina peste masă, asta da lovitură tocmai din partea cui nu te aștepți, zice Tușica, numai la tine nu m aș fi gîndit că ești ciripitoarea secției, dar așa se întîmplă de fiecare dată cînd ai prea mare încredere și te
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
scrâșnetului scos de dinții lui. Jos, lângă perete, apare un șoarece. Înaintează, traversează precaut încăperea, apoi aleargă cât îl țin picioarele pe lângă piciorul patului și se oprește. După ce-și înălță capul, ochii lui ca două boabe de fasole se zgâiesc la cuplu. Razele soarelui mătură pe jos. Dacă am putut supraviețui Marșului cel Lung, pot să supraviețuiesc dacă pierd orice, murmură el. Ca în orice alt război, vor fi victime. Nu am văzut destul sânge?... Fă cum vrei, dar te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spate. Doamna Mao Jiang Ching e așezată pe canapea, cu o cană de ceai în mână. Calmul ei îl îngheață pe bărbat. Omul privește în jur. Îl năpădește transpirația. Dintr-un tablou de pe perete, o pasăre cu picioare lungi se zgâiește în jos. Doamna Mao vorbește, apoi râde ascuțit. Am prevăzut de mult timp această zi! Am împrăștiat flori pe tot drumul de la dormitorul meu până la poartă. Omul respiră greu și se silește să-și împingă silabele afară din gură: Jiang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
capră. Mașina Ram. Ram tare. Ram claxon. Stafie în față. Ram în stafie. Capră moartă. Dă în claxon. Gata. Frână. Cădere. Iar scufundare în adâncuri fără fund. Cuvintele îi țăcăne prin cap, un marfar nesfârșit. Uneori aleargă și el pe lângă, zgâindu-se înăuntru. Alteori, cuvintele astea se zgâiesc afară, găsindu-l. E treaz sau pe undeva pe aproape. Corpul lui plutește intermitent, în derivă, când în conștiență, când afară. E posibil ca el însuși să fie aici tot timpul. Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Stafie în față. Ram în stafie. Capră moartă. Dă în claxon. Gata. Frână. Cădere. Iar scufundare în adâncuri fără fund. Cuvintele îi țăcăne prin cap, un marfar nesfârșit. Uneori aleargă și el pe lângă, zgâindu-se înăuntru. Alteori, cuvintele astea se zgâiesc afară, găsindu-l. E treaz sau pe undeva pe aproape. Corpul lui plutește intermitent, în derivă, când în conștiență, când afară. E posibil ca el însuși să fie aici tot timpul. Doar că el nu știe asta, când acel ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Barr în persoană, însoțită de un tip cu camera, ca să-l filmeze. Homestar la tembelizor. Sau cel puțin falsa Homestar. Tracey Barr în persoană, în livingul lui. Vrea să-i sune pe băieți, să-i cheme la el ca să se zgâiască, poate chiar să apară în cadru. Apoi își aduce aminte că nu prea mai poate să-i sune pe băieți. În carne și oase, statuara domnișoară Barr e puțin mai bătrână și nu chiar atât de sexoasă. Nu chiar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iar greutatea luase prin surprindere constituția măruntă a lui Mark așa cum îl luase și pe Daniel. Dar și mai ciudată era fața lui, condusă de un pilot pe care comenzile îl derutau. Gânduri străine mișcau acum mușchii aceia. Fața se zgâia la Daniel pe pragul înghețat de februarie. —Copilul Naturii, spuse Mark, puțin sceptic. Încerca să pună degetul pe o diferență mare. În cele din urmă, se lămuri: Ai îmbătrânit. Îl târî pe Daniel înăuntru și-l lăsă în mijlocul livingului, cercetându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
te-ai putut abține. Am nevoie de un sfat în chestia asta. Mă rupe în bucăți. Tu ce-ai face, frate? Ai lua căcatu’ ăla? Să vezi ce se întâmplă? Ce-ai face tu, dac-ai fi tu? Daniel se zgâi la berea lui, beat ca un boboc de liceu. Îl cuprinse o nouă amețeală: el ce ar face, în locul lui Mark? Stătuse în camera de hotel a lui Gerald Weber alături de Karin, adoptând poziția aia previzibilă de înaltă ținută morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tu ești ocupat cu alte treburi. Adică Îl păcălești, așa crezi tu. După ce strada Îl Înghite În pofta ei nesățioasă de oameni, reîncepi „zborul”. Tot salți așa pe vârful picioarelor. Abia acum dacă te-ar vedea cineva, pari a te zgâi cu adevărat, la acoperișul marchizei de lemne din fața ta. Când te ridici vezi mereu o cratiță cu smoală Întărită și un colac de sârmă plină de rugină. Încăpățânat te „ridici” o dimineață Întreagă. Și nu zbori. Desprinderea, În plutire, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
războiul. Coborâți În oraș. Caști gura la vitrinele de pe Magheru. Ai vrea să mergeți la un film. Zăpada scârțâie sub oicioare. Ciorapii de lână te Înțeapă. Intrați la Muzeul Antipa. E gratis. Acolo este cald și miroase a naftalină. Te zgâiești la animalele Împăiate, la scheletul de mamut, la scheletul de brontozaur și la copilul cu două capete care stă În spirt. Frumoase lucruri. Vă Întoarceți acasă. În drum tatăl tău intră Într-o bodegă. Bea un rom mic și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Munca Orbilor. Plus că prin apropiere este și o fabrică de mentosan. Locuința trebuie Împărțită. Este tot la comun. Cineva trebuie să rămână cu bucătăria, altcineva cu baia. Altfel nu se poate Împărți. Ai tăi aleg partea cu baia. Te zgâiești la pâlnia dușului. Încerci jaluzelele. Cârâie ca o mitralieră. Aluneci pe parchet și cazi. Suspini. Și te bucuri. Trânta cu ziua ia sfârșit. Ai zgâriat-o destul. Se Înserează. Fratele tău, care a fost tuns la zero și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui Tulea, cărămida i-a căzut pe picior și ea a Început să plângă. Da, dar și ea ți-a tras o castană. Diriginta te dă afară de la orele de muncă patriotică și atunci pleci În hoinăreală. Călătorești. Întâi te zgâiești la o broască din lacul 23 August pe care Încerci să o lovești cu cărămida și pe urmă asiști la un meci de hochei pe iarbă dintre I.O.R. și METALOGLOBUS pe terenul din spatele Patinoarului Artificial, tot 23 August
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
le zice un țigan că: „Pe lângă plopii fără soț / Adesea am trecut/ Mă cunoșteau vecinii toți / Tu nu m-ai cunsocut” și Țiganca de Ionel Fernic. Deci tatăl tău Înaintează. Dunga dreaptă a ciorapilor chelneriței, la care s-a tot zgâit, Îi face drumul prin zăpadă, sinuos. Crai bătrân intră În curtea veche, puțin ciupit, adică beat, vesel și membru de partid. Dispozitivele Jaquard bat În noapte modele plasate pe cravatele din mătase naturală, potrivit cererii comerțului. Din alea cum poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și buze groase, Ceaușescu. Nu prea Îți convine Ceaușescu pentru că nu ai auzit nimic despre el, dar o să te obișnuiești și mănânci Încet orezul cu lapte În amintirea foamei pe care ai răbdat-o ieri la coadă și te tot zgâiești când arată grupuri de oameni, doar, doar, o să-l vezi pe tatăl tău la televizor, Însă degeaba. Nu-l vezi. Doamne, ce foame ți-a fost ieri. La cinematograful Înfrățirea Între popoare, Într-un film sovietic, un fecior de crai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]