1,442 matches
-
muzică plăcută umple interiorul cald al mașinii. Șoferul conduce calm, cu o mare stăpînire de sine. Călătorii de pe primele locuri privesc înainte, clipind tot mai des, aproape adormiți. În spatele lor, unii dorm de-a binelea. Cînd și cînd, liniștea e zgîriată de zgomotul ziarelor împăturite ori despăturite de actor. Femeia cu guler alb se stăpînește cu greu să nu-și certe vecinul, că nu-i tihnește calmul în care s-a retras. Din spate, un călător întinde gîtul să afle și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în stare să ei." "O fi cîine-lup, i-o fi ținînd de urît..." A plecat în fugă, cutremurată, hotărîtă să ducă undeva, în afara orașului, cățelușa și s-o părăsească, dar cînd a ajuns la ușă și i-a auzit ghearele zgîriind lemnul, pe dinăuntru, ca un semn de întîmpinare, i s-a făcut milă. A început să plîngă, dar nu de mila cățelușei. Abia tîrziu, cînd suspinele i s-au mai potolit, a înțeles că vorba femeii aceleia, de undeva de pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l depărteze puțin, să-și poată insinua sărutul pe interiorul coapsei în sus. Știe de mult, de-atunci, de la mansardă, ce efect poate avea acest sărut. Simte imediat mîinile femeii așezîndu-și palmele pe umerii lui, pentru ca apoi unghiile să-i zgîrie pielea, ca un gest de respingere sau de chemare, după care știe că se vor opri în părul lui la ceafă, unde se încleștează tot mai tare, pe măsură ce sărutul îi este tot mai înfocat, mai profund. Și dint-o dată, gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și aparent neajutorat era doar atât: un exterior. În realitate, mușchii lui erau tari ca oțelul; mă apucase cu mâna de gât, îmi dăduse un genunchi în boașe, iar vârful cuțitului mi se apropiase de grumaz suficient cât să-mi zgârie pielea, făcând să țâșnească o picătură de sânge. Capacitatea mea de a opune rezistență - păianjenul detestabil al intenției vagi - dispăruse. Mintea mea căuta cu disperare o scăpare din situația aceea oribilă. Și care ar fi fost aceasta? Șiretenia țărănească a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Ei bine, Naipaul ar fi fost surprins să afle despre noua orientare a lui Alan. În trecut, Alan acesta îi refuzase politicos invitațiile de „a se distra împreună“. Numai că acum, îngenuncheat pe pământul gol, cu materialul umed al pantalonilor zgâriindu-i genunchii și cu nările alungite fremătând, Alan cedase, convins că până și într-o fundătură ca Wincanton, Krishna ar fi găsit un mod de a o face lată. Bull hoinărea prin Londra, fără slujbă și cu o nouă perspectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Într-o clipă am conștientizat ce până atunci doar simțisem ca pe ceva străin și rece, alien: acest Pruteanu vorbea fără să tragă aer în piept. Cuvintele țâșneau ca dintr-o pâlnie de difuzor, într-un șuvoi sacadat, mecanoid, inuman, zgâriindu-mi creierul chiar mai adânc decât clanța semiautomată a actualului stăpân al lui Pruteanu, C.V. Tudor. Așa vorbeau comandanții de lagăr din filmele de război ale copilăriei. Dintr-o dată mi s-a prăvălit în cap un vraf de imagini: cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
înapoi în mașină, m-au luat pe sus, în gât îmi apăruse un guguloi acru, care creștea, creștea, fiindcă mama n-a smuls valiza din portbagaj și nu le-a zis pa, nu i-a ocărât și nu i-a zgâriat cu unghiile pe față. Fifi a rămas în iarbă tărcată și speriată, eu mi-am turtit nasul de geamul portierei, l-am mânjit cu lacrimi și muci, pe urmă, tot ce-am mai putut să fac, am vărsat pe ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lucru atît de eroic Încît nici o altă mamă din istoria lumii nu s-ar fi Încumetat niciodată să-l facă, se trîntește pe pat - buf - și adoarme imediat, cu gura căscată, sforăind și total surdă la haosul stîrnit În jurul ei. Zgîriind cu ghearele, Împingînd, mușcînd, scîncind, toți treisprezece ne avîntăm simultan asupra celor douăsprezece mameloane. Lapte și nebunie. În acest joc de țîțici muzicale, eu rămîneam cam Întotdeauna pe dinafară. Uneori, mi se pare că mi s-ar potrivi perfect numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai puțini clienți veneau la Pembroke Books ; nici măcar literatura erotică nu mai avea căutare. Iar Shine Încetase, pînă la urmă, să mai cumpere cărți - nu se mai ducea la lichidări de biblioteci, nu-și mai umplea furgoneta pînă la refuz, zgîriind cu amortizoarele trotuarul. Iar casa de marcat model retro baroc dispăruse și ea, vîndută unui negustor din Back Bay. Acum dădea restul dintr-o cutie gri de metal. Și, În fiecare zi, erau tot mai puține cărți pe rafturi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vopsit al primei femei care-i stă întinsă în poală cu gura peste penis, mâna lui de pe volan făcând mașina să se avânte prin întuneric spre o intersecție pe mai multe niveluri, frânele derapante trăgând sperma din el în vreme ce mașina zgârie spatele unui camion cu remorcă plin cu televizoare color, stimulându-i clitorisul cu mâna stângă și făcându-l să tremure în pragul orgasmului pe când farurile camionului semnalizează în oglinda retrovizoare. Și mai târziu, el se uită cum un prieten călărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de sus, fascinat de mișcarea degetelor sale pe cromul neted al stâlpului ferestrei. De-a lungul suprafeței acestuia se întindea, pe muchia externă, o dâră de vopsea albastră lăsată de vreun muncitor nemulțumit de pe linia de montaj. Unghia arătătorului ei zgârie această dungă, ce urca pe diagonală de la baza geamului urmând același unghi al bordurii de ciment al canalului de irigație aflat la trei metri de mașină. În ochii mei, această paralaxă se confunda cu imaginea unei mașini abandonate în iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vag parfum de materii fecale. Am pornit spre casă fiecare în mașina lui. La semaforul de pe drumul de acces pentru benzile nordice ale autostrăzii, am observat mâinile lui Catherine cum stăteau lejere pe volan. Arătătorul drept se mișcă pentru a zgâria o veche etichetă autoadezivă de pe parbriz. Oprit lângă mașina ei, i-am privit coapsele cum se freacă una de cealaltă în momentul când apăsă pedala de frână. Înaintând pe Western Avenue, îmi doream să-i văd corpul că îmbrățișează habitaclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
minuscule de praf pe care le scotea din nasul ascuțit și le ștergea pe vinilinul crestat al panoului portierei; ulcerația de pe arătătorul drept când îmi dădea bricheta; sfârcurile dure frecându-se de butonul claxonului prin cămașa albastră zdrențuită; unghia ruptă zgâriind petele de spermă de pe scaunul dintre noi. - E circumcis? întrebă Catherine. Îți imaginezi cum îi arată anusul? Descrie-mi-l. Am continuat descrierea lui Vaughan, mai mult în folosul ei decât într-al meu. Își apăsă adânc capul în pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unei mâini, și el se lansă într-un plonjon pe orizontală, cu capul ridicat în așa fel încât fața îi deveni o provă, purtându-și zonele vopsite ale rănilor spre parbrizul venind din direcție opusă. Lovi cu pieptul capota mașinii, zgâriindu-i celuloza lucioasă ca o placă de surf. Deja, în timp ce vehiculul intra în recul sub impactul primei coliziuni, cei patru ocupați ai mașinii se îndreptau ei înșiși spre a doua coliziune. Fețele lor netede se lipiră de parbrizul intrat înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Nu reușise. Era cam șapte și un sfert dimineața. Eram furios. - Bine, mișto, am îngăimat, trăgându-mi pătura peste urechi. - Zău? - Da, da... - Am mai învățat ceva, zise ea, pocnind de veselie. - Bravo, Mona, dar e șapte... - Ascultă! Începu să zgârie corzile cu furie. Știam prea bine ce încerca să împletească din notele zbuciumate: Ashes To Ashes al lui Bowie. Dar nu era bine, nu, nu era bine deloc, hotărât lucru. - Mona, am zis, termină. Înnebunesc. Nu m-a auzit. Mânuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se oprește pe câmp, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și privește la câmp, unde nu mai este nimeni. Fata o ia la fugă pe câmp, plângând, și strigând: „Răzvan! Răzvan!“. Fuge ca o disperată, scaieții și ciulinii o zgârie pe picioare, este desculță, și îl tot strigă pe Răzvan. Și aleargă și aleargă până ajunge la o râpă, unde câmpul se termină brusc. Fata privește la râpă, cade în genunchi plângând, și urlă cu vocea înecată de lacrimi: „Răzvaaaaaaaaaaaaan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și aleargă pe câmp, dar bărbatul și femeia nu mai sunt acolo. Fata plânge și o ia la fugă pe câmp, desculță, strigând: „Matei! Matei!“. Fuge ca o disperată, ciulinii și scaieții îi zgârie picioarele, dar ea tot fuge mai departe. Brusc, câmpul se termină și în fața fetei se întinde o râpă. Fata cade în genunchi plângând și urlă hohotind: „Mateeeeeeeeeeiii!“. Din râpă își ia zborul o pasăre și dispare la orizont. Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un lucru pe care trebuie să-l învețe singur. Eu nu pot decât să îi spun că pe animale le doare, dar până nu află el acest lucru, din proprie experiență, nu am ce face. Cândva, o pisică îl va zgâria sau va fi mușcat de un câine, Doamne ferește, dar asta e, eu nu am cum să intervin. Pot doar să îi spun ce se va întâmpla sau ce se întâmplă, dar nu îl pot opri. - Hm, da, am zis încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
jignirile pe care ni le-ai adus nouă, tuturor. - Maestre, mă ameninați? am zis eu scuturându-mă de râs. - Dacă te ameninț? Dacă eu te ameninț? Noi? Râdeam din ce în ce mai tare. - Și cam ce aveți de gând să-mi faceți? Îmi zgâriați mașina cu o cheie? Îmi băgați căcat în cutia poștală? - Groh, a făcut maestrul turbând. Ce îți facem? Nici nu îți poți imagina ce îți vom face! Planetele nu iartă! Marea cunoaștere este răzbunătoare! Galaxia fantomelor albastre te pândește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Am lins-o pe gât, transpirase, avea un gust de sare, de mare, după care i-am scos sutienul (avea catarama în față, ce practic!) și am început să-i ling țâțele. Făcea ca toți dracii, pe bune, m-a zgâriat pe ceafă, mă mai doare și-acum. Probabil că avea zeci de orgasme în timpul ăsta, și nici măcar nu începusem bine. I-am dat jos fusta și chiloții și am pupat-o pe părul pubic, lingând-o apoi ușor, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
duc după el, așa că m-am dus. Alerga repede, dar l-am prins din urmă și l-am apucat de umăr. M-a îmbrâncit și a fugit din nou. L-am urmat, trecând chiar și prin arbuștii țepoși care mă zgâriau pe mâini și pe picioare. Puteam să mă trezesc foarte ușor cu unul din țepii ăia în ochi, dar am avut noroc. Era foarte periculos. L-am prins din nou, de data asta nu s-a mai zbătut atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cafea făcută chiar de mânuța dumneaei, „prea multă cofeină strică, dragă...”, și să reîncep reconstrucția dormitorului, căutând șuruburile, piulițele, garniturile, niturile, plăcuțele care maschează găurile și mânerele scăpate prin cotloane. Bineînțeles, nu găsesc nicăieri șurubelnița cu cap pătrat. Pocnesc pereții, zgârii furnirul, scap „Țărăncuța” înrămată de vecinul nostru, le reintroduc în cameră, în funcție de conjuncții ale astrelor, semne zodiacale, compatibilități și incompatibilități. După ce reușeam să pun la loc până și vaza chinezească cu samurai dându-și poalele peste cap în posturi războinice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
iepurii crescuți de el și n-am suflat o vorbă când a început să-i suduie pe netrebnicii care i-au furat. Aveam de gând să-i atârn o piatră de gât și iepuroaicei, prea se îngrășase și m-a zgâriat când am băgat mâna prin plasă, dar parcă a mirosit ceva, pentru că mi-a dat una: - Aschimodie, leagă bine portițele! Dacă mai dispare vreunul, pe tine te snopesc. - Când m-oi curăța, zicea ăl bătrân, n-aveți nici o obligație, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
al meu, s-a lipit de unul, irlandez, face ăla case la nenorociții de-aici, n-are voie să le vândă. Are irlandezu’ bani, i-a furat la Sfânta Paraschiva portofelul cu vreo șase mii de euro, pretenașul meu se zgâria pe ochi, dar ăsta, străinul, a zis numai „no problem...”. Adică nu-i păsa, ai mai pomenit? - Nu... - Vine de mai mulți ani, are și-un apartament închiriat, îi place aici, că e cald, îs din ăștia cu Iehova și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sus, n-ajungeam la el, trebuia să iau un taburet și cei câțiva pași erau grozav de lungi, mi se părea că mă trag toate de haine, de păr. - Dacă zboară liliecii, trebuie să-ți acoperi capul... Am început să zgârii c-un băț, lupul nu mai are bot și nici blană, i-am scos ochii, se cojește vopseaua, acum nu mă mai sperie, bat cu pumnii. - Mai mănânci o brânză de-acu’, păduchiosule... - Putem să mergem și pe acoperiș? Borobeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]