3,317 matches
-
trecerii timpului. Era foarte ușor să i-l dăm doamnei Forbes, întrucât nimănui nu i-ar fi trecut prin cap c-a fost altceva decât accident sau sinucidere. Așa încât în zori, când am auzit-o căzând istovită de veghea ei zgomotoasă, am turnat vinul din amforă în sticla cu vinul special al tatălui nostru. După cum aflaserăm, doza aceea era suficientă să omoare un cal. Luam gustarea de dimineață în bucătărie, la nouă fix; ne-o servea chiar doamna Forbes, dându-ne
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
uscat. Și chioșcul pleacă, învîrtindu-se ca un carusel. Lumea lor redevine o insulă. Au rămas pe mal, ca doi superbi artiști, regizorul Yuri Kordonski și scenografa Elena Dmitrakova. Acest spectacol cu Unchiul Vanea de la Teatrul "Bulandra" este un eveniment. Nu zgomotos și fals. Este adînc ca apele mării și liniștit ca întinderea stepei. Unchiul Vanea de Anton Pavlovici Cehov. Traducere de Moni Ghelerter și Roger Teculescu. Regia: Yuri Kordonski. Scenografia: Elena Dmitrakova. Light design: Lucian Moga. Distribuția: Victor Rebengiuc, Ana Ioana
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
altă parte, îți ții cu regularitate rubrica din Monitorul. Cu articole... Nu le-aș numi așa. Sînt niște mozaicuri, un fel de pagini de jurnal, un fals jurnal, cu notații alerte, în care arta îi dă randevu vieții ce ajunge, zgomotoasă și imperioasă, aici, prin marile ferestre, între tuburile de culoare. Par niște imagini dezvoltate. Mi se pare mie? Da. Dar ele fac loc, în mod curent, și observațiilor cu tentă politică. Încerc să nu am aerul analistului politic - tagmă proliferantă
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
exegeză savantă și ușor prețioasă asupra montării, extrem de captivantă în sine, nu și foarte înrudită cu ceea ce văzusem, deși autorii erau regizorii înșiși. După părerea mea, Hausvater este din ce în ce mai puțin convingător în demersul scenic. Un soi de superficialitate barocă și zgomotoasă s-a instalat în ultimele spectacole pe care le-am văzut: Magister Machiavelli de la Râmnicu Vâlcea, Machinal la Teatrul Național din București, Don Perimplin și Belisa la Ploiești (recentă premieră). Teibele și demonul ei, după Isaac Bashevis Singer, rămîne nu
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
după schimbare. Răului nu-i mai ajung oamenii." În același timp scrisul e însăși frivolitatea, "comerțul" cu viață: "Noaptea scrii bancnote mici, contravaloarea ființei tale pe care, poate, vrei s-o cumperi, s-o răscumperi. Nu mai bați monedă - gesturi zgomotoase de împietrire în efigie: dar în cuvinte." Poemele lui Bogdan Ghiu, poeme-confesiune, poeme-eseu, au forma fluctuantă, discontinuă și "fractalică" a subiectivității și realității și își sublimează strigătul într-un stil pur, cu metafore abstracte fără a fi reci, traducând obsesiile
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
în Franța, Matei Vișniec s-a lăsat condus de deviza totul pentru teatru, totul pentru victorie. A scris teatru, a mâncat teatru, a dormit teatru. A fost o angajare totală - o angajare însă în stilul său, fără emfază, fără declarații zgomotoase, fără lamentații. Iar rezultatele n-au întârziat să apară. Dramaturgul român a devenit furnizorul de texte a numeroase teatre din Europa de Vest. Dosarul de presă al succeselor lui ca om de teatru cuprinde în prezent multe sute de pagini. Pentru ca acum
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
dominați de lupta opoziției unite (conservatori și liberali, în frunte cu fratele primului ministru, Dimitrie Brătianu, cu N. Fleva și mulți alții) pentru răsturnarea guvernului I.C. Brătianu. A fost o luptă dîrză, desfășurată în parlament, în presă, în adunările publice zgomotoase, care a ținut afișul perioadei. Regele Carol I (din 1881) refuza să demită guvernul său care, în cei 12 ani de guvernare (din 1876 pînă în 1888), nu realizase numai independența țării dar pusese fundamentele României moderne. În ciuda uzanțelor rotativei
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
O zi ca oricare alta. Ne plimbăm de-a lungul lizierei pădurii. În cea mai apropiată depărtare se anunță zgomotos întunericul. Acea parte a fiecăruia pe care ne e frică să o întâlnim. Nu agreez ideea de a nu fi singură de data aceasta, dimpotrivă, îmi încalcă oarecum o intimitate pe care o consideram sfântă până ieri. Ceea ce îmi displace
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
vorbeam despre Zürich, se opri strîngînd din buze și lipindu-și de piept cărțile și hîrtiile pe care le avea asupra lui: "Ce dezamăgire, totuși, dacă Tzara ăsta pe care-l așteptăm nerăbdători ar fi un groaznic elvețian, provincial și zgomotos." De decepția cu pricina ne temeam toți, dar nu pe ea o resimțirăm la primul contact. Finețea în toate cele este aceea prin care Tzara se salvează, se justifică. Nici chiar astăzi nu văd ce i s-ar putea reproșa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
decît probabil. Dar dacă moderații din partidul lui CV Tudor, au început să-l părăsească, el se vede susținut pe față în Parlament de cîteva dintre figurile cunoscute achiziționate de PDSR. În prim-plan, senatorii Păunescu și Pruteanu, care funarizează zgomotos ori de cîte ori au prilejul. Să nu uităm încă de excursia la Bagdad a unor parlamentari PDSR și PRM, care probabil că nu s-au întîlnit la scara avionului, întrebîndu-se "Tot la Bagdad, colega?" E adevărat că oamenii PRM
Oscilațiile PDSR-ului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16383_a_17708]
-
el a reintrodus în presa postbelică rubrica de bridge), sau completa paginile acolo unde lenea colaboratorilor lăsa goluri. Nu conta subiectul. Putea improviza despre orice. Se așeza la mașina lui de scris, tipul acela vechi, de ebonită neagră, cu clape zgomotoase și mari, și, în cîteva minute, scotea fila înnegrită. George Macovescu spunea că Mircea Grigorescu s-ar fi descurcat și în Sahara, cocoțat într-un palmier din vreo oază, cu mașina lui de scris pe genunchi. în ziua cînd a
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
cum se știe, capodopere cinematografice, unice prin trist-suavul amestec de speranță și disperare, naivitate și cinism. Dar ceea ce m-a surprins la lectură unui român de Hrabal care a cunoscut un succes ieșit din comun peste ocean, O singurătate prea zgomotoasă, este dizolvarea amestectului mai sus amintit, pe parcursul cărții, nu atît în disperare și cinism (deși pare opțiunea cea mai firească în logica narațiunii și a personajelor), cît într-un fel de seninătate religioasă, chiar într-un univers epic în care
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
exterminare a țiganilor, unde va muri fie arsă, fie gazata, în oricare din cazuri sfîrșitul ei fiind legat de un element care se scurge, alunecă, se pierde în înălțimi, întocmai ca zmeul pe care il fură cerurile. O singurătate prea zgomotoasă e un roman conceput în cheie lirica, povestea are doar un precar eșafodaj epic, în rest ea trăiește din fulgurații poetice, din metafore, scene alegorice, aluzii și sugestii. Ciudat, Hrabal scrie despre rezistență prin cultură în codul în care s-
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
optimistă, de asumat, după el, prin misiunea "civilizatoare" a germanilor în Halb-Asien. În imaginea emblematică a "serbării culturale" din Cernăuții anilor 1875, cu parada dansantă a naționalităților din Bucovina etalîndu-și, îmblînzite, o "diferență" cel mult folclorică și, în plus, o zgomotoasă bucurie la aniversarea anexării provinciei la Austria (vezi foiletonul Ein Kulturfest, comandat de "Neue Freie Presse"), Franzos ilustrează amestecul de simpatie silită și de înstrăinare înfricoșată, dar nelipsită de accente disprețuitoare și agresive, ce caracterizează tratamentul Celuilalt și, de fapt
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
palpabile ale intețiilor sale, de ce nu se iau măsuri? Iar dacă ele nu se vor lua cât se poate de repede, semnalul va fi perceput așa cum se cuvine: că între cei care au câștigat alegerile și cei care-i secondează zgomotos nu e nici un fel de diferență: ei sunt copiii iresponsabili ai aceleiași familii, alcătuită dintr-o mamă bețivă și-un tată dement (ideologic vorbind, desigur!) Cam așa arată harta sumbră a României amenințată de secetă. O țară uscată, dar deloc
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
din carte țin, în linii mari, de "boema" cafenelelor de familie. În vremea (ante '89) cînd sînt scrise, locul adunărilor în bistrouri cochete îl luaseră ședințele de bloc și, poate, mesele date acasă. Unele, "spectacole" ale vieții trăite la vedere, zgomotos și, uneori, indecent, celelalte, dimpotrivă, încercări de-a proteja complice o anume "rudenie", în sens larg. Despre îngăduirea lor reciprocă e vorba în (aproape) jurnalul "de interior" pe care îl scrie Radu Ciobanu. Potolite și destul de evazive, însemnările acoperă, discret
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
ci și la însănătoșirea pe termen lung a populației - ura!... l Este un adevăr greu sau imposibil de contestat: televiziunea ne aduce și o mulțime de vești bune, nu doar despre accidente, capturări de rețele mafiote, incendii, crime, violuri, arestări zgomotoase în lumea interlopă, descoperiri de fraude pentru care, în alte țări, vinovații sunt condamnați inclusiv la moarte, consecventa și cumplita luptă teoretică anticorupție ș.a. Veștile bune și foarte bune ar putea fi creșterea prețurilor, creșterea accizelor, care ne apropie tot
Noi știri TV sau metode de a-l face pe român să vorbească singur by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11872_a_13197]
-
celebrităților întîlnite în restaurantul Uniunii Scriitorilor, Petre Stoica m-a fascinat din primul moment. Mai degrabă tăcut în vacarmul din local (de multe ori se discuta între mese aflate în colțuri diametral opuse ale încăperii și se rîdea mult și zgomotos), cu chipul său de erou de western (barba atent îngrijită îl făcea, ieri, ca și azi, să semene cu Kenny Rogers), Petre Stoica părea un om fără vîrstă, cu aerul așezat al unui raisonneur rătăcit într-o lume a excentricilor
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
vento, Bompiani, Milano, septembrie 2004) de Andrea De Carlo, prozator hiperrealist milanez care s-a impus încă de la debutul din 1981 (Treno di panna). Născut în 1952, A. De Carlo trebuie să fi urmărit "în direct" fenomenul social hippy și zgomotoasele evenimente din 1968 și din anii imediat următori, avîndu-i drept protagoniști - în Occident - pe tineri și adolescenți. În creația literară italiană, reflexele acelor ani s-au văzut două-trei decenii mai tîrziu, cînd mediul universitar și liceal a invadat proza timpului
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
e bovarică, un rezervor nesfârșit de nevroze burgheze și idei prefabricate, obsedată de a-și vedea copiii realizați, viața conjugală armonioasă, căminul un paradis etc. Ceea ce-i cangrenează viața idilică sunt depresiile, realitatea care, deși refuzată cu obstinație, își cere zgomotos dreptul la cuvânt: copiii - departe de casa părintească, un soț bolnav de Parkinson și pradă demenței senile galopante, așadar, o povară greu de îndurat, o casă care se prăbușește în paragină, o croazieră plănuită minuțios și ratată, în cele din
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
în care se descoperă diagnostice, în care minciuna și adevărul s-au contopit peste capul muritorilor, în viața de zi cu zi, felul în care moartea ne lasă să o "vedem", să o simțim: umedă, rece, terestră și concretă, mocirloasă, zgomotoasă. Spațiul propus de scenograful Helmuth Stürmer este un șantier - cu schele, găleți, cu var pe jos - un șantier în care, poate, se îngroapă lumea fostului rege și se construiește alta, după chipul, asemănarea și gustul noii conduceri, un alt teatru
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
workshop a fost unul dintre cele mai reușite. Scena "Ofelia, du-te la mănăstire" a fost descifrată în cheie psihanalitică, solicitând ajutorul publicului: unii se leagănă cu mâinile ridicate, alții strigă ceva din subconștientul Ofeliei, cei de pe ultimele rânduri descifrează zgomotos supraeul colectiv. E comic și vocea lui Cornișteanu le copleșea pe toate celelalte. în rest, s-a dovedit că nu e nevoie de un efort deosebit pentru a spune că "nici Shakespeare ăsta nu a fost așa de grozav", greu
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
sălbatice e unchiul său Tololoi, un bonom ridicol în manifestări, care, cultivînd istoria, tot anunță obținerea iminentă a unui doctorat, mereu amînat. "Inestetic, notează autorul, era Tololoi în păreri, în înfățișare, dar mai ales în felul de a vorbi. Gîngăvea zgomotos, dîndu-și despre orice părerea cu aceeași siguranță, abia ascultîndu-și tovarășul. Apoi cuvintele erau urît alese. Făcea mereu aceleași greșeli și, cu toată bunăvoința, nu putea să se dezbare de ele. Întotdeauna își termina astfel fraza cu cîte un "parole d
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
gîngăveală penibilă spunea numai "minuțios" sau, în cel mai bun caz, "minuițios"... Cu vremea, însă, se deprinseseră toți cu Tololoi. Mirel se enerva, protesta, și riposta îl costa pe el cel mai mult". În toate era caraghios acest Tololoi, mîncînd zgomotos și penibil, folosind o îmbrăcăminte ciudată, cu șireturile pantofilor mereu desfăcute, rușinînd-o pe soția lui Mary, spre satisfacția cinică a lui Mirel. Tololoi și soția sa Mary locuiau la București, venind doar vara, la părinți, într-o vacanță prelungită. La
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
de care îl desparte un veac. După decembrie 1989, baza raportărilor la I.L. Caragiale încă s-a lărgit, ivindu-se forme de viață publică și instituțională care aminteau izbitor de lumea scrierilor lui. Parlament, mai multe partide, înfruntări electorale în zgomotoase campanii, acestea au fost percepute de mulți români nu atât ca expresii ale revenirii la democrație, cât ale mimării și parodierii acesteia, trimițând în linie directă la Caragiale. Și erau motive. Ne amintim caricatura de parlament numită CPUN, ne amintim
Învingător și învins by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16111_a_17436]