292 matches
-
din loc în loc prin gurile deschise de canalizare care se varsă direct în Dîmbovița, amestecîndu-se cu ceața mată care de cîteva zile a încremenit pe firul apei. Ce cloacă jegoasă mai e și cuibușorul ăsta, își zice Dendé pășind înăuntru zgribulit de frig, careva iar și-a făcut nevoile în fața ușii, nu mai există maniere dom’ Roja, zice Gulie, și toți își opresc privirile asupra figurii mirate a lui Tîrnăcop care bîiguie, n-am fost eu, afară e o droaie de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aibă grijă de ei exact așa cum ne-am înțeles, iar ție o să-ți facem o intrare triumfală pe post, ca unui salvator al neamului, n-ai altceva de făcut decît să-ți pui la punct discursul. Petrică și Monte Cristo zgribulesc și ei de frig în fața unei cabine telefonice, își scotocește fiecare buzunarele după ceva mărunțiș, ar fi culmea să o dăm în bară chiar acum din cauza cîtorva lei, se impacientează Petrică, stai că am găsit, îl liniștește Monte Cristo, uite
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
felul de impurități. — Unde sînt restul? reia Roja, căutînd privirile Părințelului. Știe cineva de ce au dat bir cu fugiții? întreabă, luptîndu-se să-și păstreze calmul. — Au făcut pe ei de frică, spune Curistul, numărîndu-i din priviri pe cei rămași care zgribulesc ca niște pui de găină, cu toții sîntem mai puțin de o duzină, calculează. — Ce mai stați pe gînduri? se aude din nou vocea Părințelului care dă la rîndul lui semne de neliniște, intrați odată sau așteptați să înghețăm de tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Roja cu senzația că-și răcește gura degeaba, că de patru zile n-am făcut altceva decît să ne tîrîm pe străzi dintr-un loc în altul, de la Universității la Romană, la Victoriei și înapoi, sub gloanțe, lihniți de foame, zgribuliți de frig, căzînd de pe picioare de oboseală, dar fără să facem mare brînză, ăsta e adevărul. Grupurile s-au spart din primele clipe. Mai ia le urma dacă poți, încearcă să le pui din nou pe picioare, cînd în jur
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pas pe Strada Polonă apoi la dreapta pe bulevardul Dacia pînă dădu de prima stație de autobuz. Așteaptă de unul singur pufăind, scoțînd fum pe nas și pe gură, ce ți-e și cu femeile astea, începu să se gîndească zgribulit de frig, pînă și fularul uitase să și-l ia în graba în care o tulise pe scări în jos numai să scape de gura ei, cum se mai schimbă, mai des decît vremea, i se pare, nu știi niciodată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Cum adică? se miră Roja mai potolit, atunci despre ce altceva poate fi vorba? Am rămas fără un sfanț, dar cel puțin acum sîntem chit, începe Roja să repete pentru sine, clănțănind din dinți, trăgîndu-și fermoarul pufoaicei pînă sub bărbie, zgribulind de frig. E singur în stradă, începe să țopăie pe loc neștiind în ce direcție s-o apuce, i-auzi cu ce trăsnăi îmi mai venise și secătura asta de Patru Ace, începe să-și refacă în minte dialogul, e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
repede zilele reci și ploioase. Rușii au spus că ne vor duce într-un lagăr de muncă. O rază de speranță în mai bine ni s-a cuibărit în suflet... Într-una din acele zile, pe care le blestemam, ședeam zgribulit într-un colț al țarcului... „Unde o fi colonelul Brad Filip? Unde? Unde?” - îmi bătea în tâmplă întrebarea, fără s-o pot alunga... Atunci o voce aproape șoptită s-a auzit în spatele meu: „Costăchele! Eu sunt. Eu, Brad Filip! Dacă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
amintire, de, era război și făcea armată la aviație, Își aduseră aminte unul de celălalt. Și mai ales de Katanski. Participaseră la dezarmarea trupelor hitleriste, o companie dezorganizată, care de mult nu mai avea chef de război și care se zgribulea de frig În diminețile răcoroase ale Ardealului, lângă niște șire de paie de pe moșia unui grof cam zgârcit la mâncare și la băutură. De asta a avut grijă Katanski, care, după ce a dat de mâncare și băutură la toți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
locurilor pe unde treceam, numărul ienicerilor de prin cetăți, înțelegi, tot, iar el tremura. — Asta este, dragă Mihai, pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești. Crezi că lui îi este milă de noi? Spătarul părăsi pupitrul. Zgribulindu-și mâinile reci ca ghiața în mânecile caftanului, se îndreptă spre fereastra prin care albul iernii bătut de soare intra strălucitor în odaia întunecată de firidele pline cu cărți în spatele grilajelor înflorate de fier forjat. Rămase pe gânduri, urmărind zborul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă, fusese doar un pretext și acum, când lucrurile au început să se lămurească, o reînnodare a conflictului nu i-ar fi prielnică. — Să intre, spuse el blajin, înfruntându-și bănuielile. Cercetător, îl analiză pe cel intrat rămas lângă ușă, zgribulit în anteriul de lână seină negru maroniu. Chipul fratelui nu-l prea puteai distinge, potcapul prea mare și el ponosit îi acoperea toată fruntea, parcă sprijinindu-se în sprâncenele negre neobișnuit de groase, care erau singurele ce se puteau vedea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dacă ai chef de bătut cuie, mai bine ai repara cotețul cîinelui că vine iarna și-l plouă (mămoasă). Răcește săracul. BUNICUL: Și dacă mai bați multe cuie în pereți, o să răcim și noi, că intră curentul prin găuri. (se zgribulește) Bîrrr. Ai făcut pereții șvaițer. Păi stăm în casă ori în strecurătoare? FANE (coboară de pe scaun înflăcărat, ia o pensulă mare): Bine. Atunci o să pictez direct pe pereți. Ca Michelangelo! Ca oamenii din grote. (pare gata să înceapă) BUNICA (se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de azi a cuvântului, înainte de apariția toaletelor și a tragediilor, așa cum le înțelegem noi azi, o epocă a jivinelor amfibii, a unor făpturi subacvatice masive, lipsite de creier, cu coaste solide și trunchiuri aburinde. E ca și cum toți evreii care se zgribulesc dârdâind sub jetul rece al dușului din colțul încăperii, pentru ca apoi să se întoarcă cu pași împleticiți în abureala densă, sufocantă, e ca și cum ei toți s-ar fi întors cu mașina timpului într-o epocă în care existau sub forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de presimțirea iernii gâfâind pe culoare, prin oficii și dormitoare, prin răsuflările și sforăiturile a o sută de copii. Frigul și mirosul de transpirație dospită și urină se strecoară prin țesătura fragilă a cărnii, făcându-l pe Rafael să se zgribulească și să-și frece umerii. Își aprinde o țigară, privind în gol prin figura lui reflectată în geamul ferestrei, dincolo de dreptunghiul de asfalt din curtea școlii, cu porți din țeavă pentru handbal, și dincolo de pâlcul de case împresurat de blocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu vieți omenești. Ce se va întâmpla atunci? Cum își va privi în ochi subordonații, în cazul că va mai fi în viață? În acel moment ușa se deschide, odată cu vântul și aerul rece de afară pătrunde caporalul Niky Dobriceanu. Zgribulit de frig, își suflă în mâini, apoi scutură zăpada de pe manta cu tot corpul așa cum fac câinii după ce ies din apă. Se îndreptă spre godin, unde pe o mică poliță metalică se găsește un ibric înalt de tablă. Își toarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
într-o nișă din perete. Noroc cu nenorocitul ăsta de bombardament că numai așa l-am putut găsi. Dinspre crestele munților începe să sufle un vânt tăios care trece ca un geamăt prelung prin pădurea uriașă. Se prăvale peste ei, zgribulindu-i. Nu peste mult timp începe să ningă. Domol, cu fulgi mari, albi ca zahărul, ce îi aduc aminte lui Marius de felicitările Crăciunului. Un vers dintr-un colind al copilăriei se aude adus din depărtări cu clichet cristalin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apoi se scărpină cu o unghie la nas și plecă zâmbind. Profesorul își aranjă cravata și tuși, după care se ridică, plecă pentru un timp și se întoarse extrem de îmbujorat. După multe săptămâni de rutină, într-o pauză, Elena se zgribulea în paltonul întunecat și trăgea conștiincios din prima ei țigară, deși o durea pieptul și capul la fiecare fum. Toată lumea din curte vorbea sau fuma, iar unele fete se sprijineau de umerii băieților, cerșind îmbrățișări. Era într-adevăr foarte frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
peteală și fugea în sat. Odată l-au găsit la Probota, da’ soră-sa de fiecare dată îl ducea înapoi ca să păzească casa. Nu-i da nici de mâncare. La Anul Nou l-au găsit urătorii pe Manolea flămând și zgribulind între strujeni, căci lemnele toate i le lua devale soră-sa, Mircioaia. - Apoi slutuță era ea și Mircioaia, dar a avut noroc de bărbat bun. Numai că a ajuns-o mai târziu și pe dânsa : căpătase un fel de boală
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
zgomotos iar copii țipau speriați de teama celor ce aveau să urmeze mai ales de prezicerea unor persoane isterice ce dădeau exemple de fantezie grotească, Încât sărmanii muritori așteptau momentul când pământul avea să explodeze În mii de fărâmițele...! Atena zgribulită de frig, refuza cu Încăpățânare să urce În locuința lor intuind cu groază, efectiv așteptând resemnată noul cutremur de pământ prevestit cu atâta certitudine de unii a tot știutori, care Însă, refuza să dea ascultare imaginației unor stupizi prezicători...! Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-și Încerce norocul, noroc ce de multe ori Îi dovedise prietenia. Propuse maistrului civil al șantierului să efectueze Împreună o evaluare a lucrului executat, motivând. „Iarnă grea, domnule maistru! În aceste dificile condiții atmosferice, batem pasul pe loc. Oamenii sunt zgribuliți de frig iar pe deasupra unii sunt și flămânzi. Efectiv, nu prea am ce scrie În raportul de lucru...!” „Nu mai Încape discuție...! Mă Întreb totuși. De ce vă scoate la muncă pe acest mizerabil anotimp...?” „Aceeași Întrebare mă frământă și pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Marcus Rieck - baterie). Evident, și Aura Urziceanu, într-un recital extraordinar. Genul liric Transcriu notițe sumare, scrise chinuit, la lumina slabă. Nu mai pun ghilimele. Prima mea zi de „Oschanitzky“. Pentru ei - a doua. Plouă mărunt și rece și urc zgribulită la etaj. Încă se fac probe de sunet, oamenii vorbesc în șoaptă, sunt câteva fotolii roșii stinghere, surde, fără stăpâni, dar nu le număr. Puține, oricum, poate 10% - tuturor le plac procentele, se zice că dau credibilitate informației. Reflectoarele sclipesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
înmulțim iubindu-ne, să ajungem cu bine în țara verii“! Pe străzile strâmte, cu izuri medievale, oamenii aprinseseră focuri și le vegheau. Ca de obicei, se coceau castane pe table mari de fier înroșite. Mirosea dumnezeiește. Focurile care încălzeau trecătorii zgribuliți de frig ajungeau uneori până la doi metri. Bărbații munceau înfofoliți în blănuri. Celor mai bătrâni li se părea că sosise sfârșitul zilelor lor. Sângele nu li se mai încălzeau ca altădată la simpla idee a culorilor de carnaval. Lacul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
stratul orbitor, fluorescent, de zăpadă depus peste tot, în vitrinele împodobite cu brăduți și stele de hârtie argintie, în rarii trecători încărcați de pachete și copiii înfofoliți, cu fularele peste nas și gură. Câte o femeie îmbujorată de frigul umed, zgribulită în haina de blană, își trăgea prietenul sau soțul în fața vitrinelor cu cizme și cu eșarfe, care puneau pe fața lor umbre turcoaz, azurii, violete. Drumul meu spre casă trecea pe lângă parcul copiilor, unde un popor de prichindei mânjiți de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o viță castanie de păr. Am intrat în cofetăria de la Dunărea și am mâncat încet, cu pauze mari, o prăjitură. Priveam afară prin vitrina gălbuie. Erau femei frumoase în cojoace albe sau în paltoane fanteziste, erau străini, negri sau arabi, zgribuliți în canadienele lor cu guler mare de blană, încercam degeaba să mă obiectivez, să ies din mine, să lupt cu boala psihică a dragostei mele. Imaginile dinăuntru le copleșeau pe cele din afară. Luni, Gina nu a venit la școală
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de tare mi se zbate în mână. Un vânt de gheață gonește pe străduță. În depărtarea pustie, lângă felinarele galbene se vede cum zăpada uscată viscolește pe garduri, pe geamuri și pe acoperișuri. Pierzându-mi respirația din cauza vântului, cu spinarea zgribulită de frig, pășesc disperat; nici nu apuc să ajung la capătul străduței unde începe piața, când simt că am înghețat bocnă. În piață arde un foc. Flacăra lui își flutură în vânt pletele roșcate de un argintiu-roz. Casa din fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu program strict, ce trec printre restaurante, case sau apartamente de vacanță, de-a lungul îngustei plaje de nisip spre Cheung Sha. Aici, plaja albă te îmbie să faci baie și să stai tolănit la soare, în timp ce Europa poate fi zgribulită de ger și acoperită de zăpadă. Nu departe se află barajul Shek Pik cu uriașul rezervor de apă dulce, care prin frumusețea locului merită a fi văzut. Marea insulă conține o mulțime de obiective de vizitat care cu siguranță surprind
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]