291 matches
-
Pamfilius Iași , coordonator Stancu Nicolae. Membru pe site-uri literare: ''Esențe'', ''Cleopatra'', ''Cititor de Proză ''. Vremea timpului Trece vremea timpului ... Peste vârf de piramidă, Turnul Babel îmi trimite Un dor de Semiramidă. Coada liniei ce-nchide Vremea timpului ce trece, Zgribulește chiar și piatra Sfinxului...de-atâta rece! Mai din vreme am să plec Dintr-o cauză divină, Și de-aceea, nu te teme; Anii mei... sunt Ani Lumină! Și-am să te-aștept Pe-un drum, pe-o cale Sau
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cele mai cumplite, de la anul 2000 încoace. Sătui de imensa bunătate, de care a dat mereu dovadă guvernanții, pentru confortul și bunăstarea poporului, s-au gândit că bine ar fi, să dea o reglementare și pentru bietele mașini, care se zgribulesc și ele de pe acum, simțind venirea iernii și se simt mai vioaie, doar când mai trag pe furiș câte o dușcă de antigel. Doamne, cât de rău le stă fără niște încălțări de iarnă, s-a gândit cineva sus-pus, care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nimic?... Istorie, într-adevăr, succesiunea câtorva decenii. Străzi, chipuri, clădiri te urmăreau multă vreme. Armata Roșie intrând în București, în 1944. Decorarea Regelui cu marea decorație sovietică a victoriei.Abdicarea forțată a regelui. Uniforme, oficialități, atmosfera epocii. Ochii unui copil zgribulit pe o bancă, în parc, vara. Paradă militară. Scena de la procesul cutare și de la procesul cutare și de la înmormântarea cutare. Prima gospodărie colectivă, chipurile țăranilor; chipurile activiștilor, chipurile milițienilor. Primirea la Academie a renumitului scriitor, somptuoasa vilă anoului academician, academicianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rece, aerul, zic. E aer de munte, spun. Munții, ei sunt niște ridicături de teren care s-au ridicat pe teren mai demult, În decursul istoriei. Mama Îmi face semn din mână că ea știe asta, să nu insist. Se zgribulește, Închide fereastra. Zice: - Doamne, dar crăpați mai sunt Carpații - și plini de omăăăt... - Ei sunt Munții Carpați!, zic eu, care știu geografie. Munții Carpați, ei sunt... Ei sunt foarte... Ei se numesc munții-carpați pentru că, În decursul istoriei, au căpătat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de presimțirea iernii gâfâind pe culoare, prin oficii și dormitoare, prin răsuflările și sforăiturile a o sută de copii. Frigul și mirosul de transpirație dospită și urină se strecoară prin țesătura fragilă a cărnii, făcându-l pe Rafael să se zgribulească și să-și frece umerii. Își aprinde o țigară, privind în gol prin figura lui reflectată în geamul ferestrei, dincolo de dreptunghiul de asfalt din curtea școlii, cu porți din țeavă pentru handbal, și dincolo de pâlcul de case împresurat de blocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Metalul e atât de mut încât limbile lunii par că plescăie printre ierburi. Mai întâi își înmoaie degetul în gură și-l ridică deasupra capului: buun, vântul bate din față! Ia apoi poziția de atac și așteaptă. O mierlă gâlgâie zgribulită pe undeva în bezne de septembrie. Asta așteptam! își mai spune și țâșnește. Ghemuit, face salturi lungi ca de cangur. Deodată, se prăvălește ca săgetat peste un scaiete osos: norul alunecase de pe fața lunii. Or, Leonard știe ce înseamnă razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tot așa, că oamenii să-și împartă fără zăbavă pământurile boierilor și cine se împotrivește să nu fie cruțat, cum n-au fost nici oamenii cruțați de dânșii. Cu toate că se desprimăvărase, era vreme mohorâtă, cu cerul de plumb. Oamenii se zgribuleau, dar nu se risipeau. Pe la amiazi, Matei Dulmanu sosi cu alți câțiva din Lespezi, aducând știrea că și pe la ei au trecut călăreții. Irimie Popa, pândarul arendașului Cosma, se întorcea din Vaideei și spunea că și acolo se minunează lumea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Vizitiul îndemna telegarii, bombănind: ― Nu s-a zbicit deloc drumul... Dacă tot plouă și nu mai dă soarele... Grigore observa cu atenție și satele, și câmpurile, parc-ar fi căutat să ghicească o taină. Sub bolta mohorâtă, pământul negru se zgribulea pătat cu dese ochiuri de apă tulbure, iar prin sate țăranii, ca duminica, mai pe la cârciumă, mai pe la câte o casă, se sfătuiau ca și altă dată. Lui Grigore însă i se părea că în ochii lor lucește ceva deosebit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
stratul orbitor, fluorescent, de zăpadă depus peste tot, în vitrinele împodobite cu brăduți și stele de hârtie argintie, în rarii trecători încărcați de pachete și copiii înfofoliți, cu fularele peste nas și gură. Câte o femeie îmbujorată de frigul umed, zgribulită în haina de blană, își trăgea prietenul sau soțul în fața vitrinelor cu cizme și cu eșarfe, care puneau pe fața lor umbre turcoaz, azurii, violete. Drumul meu spre casă trecea pe lângă parcul copiilor, unde un popor de prichindei mânjiți de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o viță castanie de păr. Am intrat în cofetăria de la Dunărea și am mâncat încet, cu pauze mari, o prăjitură. Priveam afară prin vitrina gălbuie. Erau femei frumoase în cojoace albe sau în paltoane fanteziste, erau străini, negri sau arabi, zgribuliți în canadienele lor cu guler mare de blană, încercam degeaba să mă obiectivez, să ies din mine, să lupt cu boala psihică a dragostei mele. Imaginile dinăuntru le copleșeau pe cele din afară. Luni, Gina nu a venit la școală
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gulerul mac-ferlanului, își înfundă bascul până la urechi și porni cu pas repede. Dar peste câteva minute ploaia se înteți și fu nevoit să-și deschidă umbrela. Se prefăcea că nu remarcă zâmbetele trecătorilor, întorcînd capul ca să-l privească, aproape alergând zgribulit sub jumătatea de umbrelă - dar știa că roșise. Ajuns la câteva case de numărul 4 se hotărî brusc și închise umbrela. - Ești ud leoarcă, tovarășe, exclamă Năstase când îl văzu intrând. Să nu răcești. Poate ar fi bine să iei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îi apare deodată în minte această amintire veche ? O dimineață sticloasă și cenușie de februarie, iar el mergând pe jos pe strada Sfântul Ionică, pentru că nu mai are nicio para în buzunar, ca să poată lua chiar cea mai mizerabilă birjă. Zgribulit în paltonul subțire, alunecând tot timpul pe limbile de gheață cu delicații lui pantofi de bal, strânge în mâna înghețată medalionul vechi și greu, bătut cu diamante mari și rubine, moștenire de la maman. A jucat cărți toată noaptea, a pierdut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asigurări că e o practică uzuală, așa că să lăsăm mutrele. SÎnt făcut din dimineți chioare de instrucție, din igienă precară, din ture de planton În care lustruiesc bocancii camarazilor, năuc de somn, În timp ce caporalul de serviciu adună gărzile spectrale și zgribulite din posturile de la depozitul de muniție, de la parcul auto și de la gardul vestic al bateriei. SÎnt făcut dintr-o serie de amenințări și promisiuni din partea veteranilor - unele se Împlinesc, altele nu. SÎnt făcut deci din umilințe caraghioase care pînă la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
amabilității lui Alex. — S-ar zice că însurătoarea mea preocupă pe toată lumea. „Uhuu! Uhuu!“ — Asta-i mama care o cheamă pe Ruby. Pe servitoare? Ei, uite-o din nou pe fata aceea! Hattie și Pearl, amândouă cu nasul roșu și zgribulite de frig, treceau pe lângă ei, îndreptându-se spre ieșire. Temperatura, care mai scăzuse cu un grad, avea efecte diferite asupra înfățișării lor, făcând-o pe Pearl să arate ca de patruzeci de ani, iar pe Hattie ca de paisprezece. „Uhuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
au închis pe dinafară. Am rămas acolo toată noaptea. Nici măcar n-am izbit în ușă să mă audă cineva, să-mi deschidă. Mai erau încă acolo oamenii care greblau nisipul, aveam șansa să m-audă. Am stat însă tăcută și zgribulită în întuneric și am suferit pentru că n-am înțeles gestul. A fost noaptea mea de singurătate. Prima mea noapte de singurătate și cea de care îmi amintesc acum cel mai bine. Au urmat și altele. Mereu am fost închisă într-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Capitalei (Literaturile Bucureștiului, sau Despre memoria fără amintiri, fotografii de Ion Lazu și Dan Vatamaniuc). Despre acesta din urmă scriu acum, fiindcă mi-a turnat cu boierească mărinimie în cupa amintirilor o sumă de nostalgii catifelat nimerite în aerul tomnatic zgribulit de afară. Am copilărit la câteva străzi de casa lui George Bacovia, la doi pași de Șoseaua Giurgiului (ba chiar de câteva ori i-am cărat sifoane doamnei Agatha, pe când straniul Gabriel îi făcea curte maică-mii), am bătut adesea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în mijlocul a nicăieri"... Plouă mai departe. Ploaie putredă. Una din acele ploi de toamnă care-ți răscolesc reumatismele * și care, în Europa, sunt un stimulent pentru "intelectualizarea" oboselii. Ceața s-a îngroșat, a coborât, vâscoasă, acaparatoare, până la jumătatea zgârie-norilor. Pietonii, zgribuliți sub umbrele, au devenit fantomatici... Emerson ne asigura, chiar din Boston, că sufletele americanilor sunt apăsate, de dimineața până seara, de umbra Judecății de Apoi. Oare cum se împacă asta cu siguranța arătată în afaceri? Sau de aceea sunt, oare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trece în trap grăbit o mâță, desăvârșind tăcerea în care, susurând, saude liniștea. La asemenea vreme țăranii șed la foc și doar în răstimpuri ies ca să hrănească vitele. Câteodată două vecine se cheamă între ele. Apoi liniștea se înstăpânește iar. Zgribulind, cu bunda între umeri, de la cumătra trece drumul câte-o fetișcană. Cu palmele subsuoară, codana e fragedă și mlădie. Fără nici un rost, melancolia serii mă îndeamnă să mi-o închipui peste vreme. Fetele acestea cu boiul de jar lucesc doar
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
plină de țărînă.) Nu mai știu ce să mă fac cu Rafaelito! Hai să-i curățăm, Vilma; pe urmă o să vin chiar eu cu ei În grădină.“ I-au adus din nou În grădină cu hainele puțin scămoșate. Cinthia era zgribulită de frig și tușea, Julius era furios și Își ținea mîinile lipite de corp, iar Vilma Încă mai scuipa fire de țărînă. Era supărată că-și murdărise uniforma de sărbătoare și se gîndea la ce-o să spună majordomul, dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și apoi o băgase la loc, fără a-și lua vreo țigară. Clătinase din cap de șase ori, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze un gând sau o idee. Înălțase din umeri de două ori, își încrucișase brațele și se zgribulise ca și cum i-ar fi fost frig, oftase zgomotos de trei ori, șuierase ușor impacientată și aproape un minut întreg rămăsese nemișcată. Noaptea trecută fusese mai puțin nervoasă. Nu păruse deloc agitată, cu excepția singurului moment când pretinsese că-i fusese frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și apoi o băgase la loc, fără a-și lua vreo țigară. Clătinase din cap de șase ori, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze un gând sau o idee. Înălțase din umeri de două ori, își încrucișase brațele și se zgribulise ca și cum i-ar fi fost frig, oftase zgomotos de trei ori, șuierase ușor impacientată și aproape un minut întreg rămăsese nemișcată. Noaptea trecută fusese mai puțin nervoasă. Nu păruse deloc agitată, cu excepția singurului moment când pretinsese că-i fusese frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Miga ― un pechinez amabil de salon, celălalt ― un fox-terrier negru, bătrân fără ca asta să-i aducă înțelepciunea. Începu să râdă încetișor. " E într-adevăr curios, draga mea. Nimeni n-ar putea spune despre tine că ești o femeie modernă ― te zgribulești numai când vezi persoanele acelea cu ceafa rasă, fustă de lână, pantofi plați și țigara în gură. Ca să nu mai vorbesc de pantaloni. Oribil! Recunoaște însă că Ioniță te de-pă-șeș-te! Nici n-ai zice că au trecut peste el două
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lungă imprimată cu ursuleți și ciupercuțe. Bătu din palme încîntată. ― Ninge, Mirciulică! Ninge! Vino să vezi! Parcă sânt flori de măr. O ploaie de flori de măr. Ridică motanul în brațe arătîndu-i strada. Mirciulică atinse sticla cu mustățile și se zgribuli. ― Ești un tremurici și jumătate! râse Melania. Un frigurilă! Când era mică și ningea prima oară, bunica azvârlea pe geam o coajă de pâine, un pumn de sare și cinci părăluțe mici: "Asta-i baba iarna". Mă întorceam de la școală
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
însetează după adevăr, dar apele din fântâni refuză gălețile lor. Arând fără îndemn cu pluguri de lemn, arhangheli se plâng de greutatea aripelor. Trece printre sori vecini porumbelul sfântului duh, cu pliscul stinge cele din urmă lumini. Noaptea îngerii goi zgribulind se culcă în fîn: vai mie, vai ție, păianjeni mulți au umplut apa vie, odată vor putrezi și îngerii sub glie, țărâna va seca poveștile din trupul trist. [1926] * PASĂREA SFÎNTĂ Întruchipată în aur de sculptarul C. Brîncusi În vântul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
era învățat și-și lăsase hainele într-o scorbură, ca să le ia repede după aceea. Avea un arc care trimitea săgeata cu vârtej și-l ținea doar pentru evenimente speciale. A tras în el cum l-a văzut pe mal, zgribulit ca o cioară plouată, și nici nu s-a mai uitat să vadă cum cade; a luat-o imediat de unde venise și dus a fost. Pentru Teodosie și pentru Zogru a fost cumplit, căci săgeata era otrăvită cu un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]