225 matches
-
la care simt nevoia să sar peste pagini întregi. Dacă, să zicem, îți duci personajul (și, implicit, cititorul) pe peronul unei gări, ce rost are să insiști interminabil pe descrierea gropilor din asfalt, a firimiturilor ciupite în grabă de trei vrăbii zgribulite, din fața unui băiat cu geacă roșie, fes deșirat și pantaloni de trening, pe vocea obsesivă care se aude dintr-un difuzor: „Trenul X pleacă în cinci minute în direcția cutare“? Dacă autorul îmi face asta, mă aștept să creeze un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
betoanele și tencuiala. „Vechiul“ sediu al Oficiului Poștal, desfășurat pe toată fațada de la parter era în refacere-distrugere, în dulcele stil românesc, în sensul că în jumătate din spațiu se puteau vedea câțiva saci de ciment și 2-3 muncitori distruși și zgribuliți ce-și fumau țigara matinală printre fulgii de zăpadă. Nu-mi este prea clar dacă fostul oficiu poștal pentru trimiteri/primiri internaționale va fi renovat sau transformat într-un magazin de lacuri, vopsele și termopane sau haine second-hand. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Foarte puțin scârbit. Avea o mașină roșie destul de bine pusă la punct. Doar ștergătoarele nu-i funcționau corect. La stopuri își îngusta ochii și se încorda. Probabil începea să aibă neplăceri cu vederea. Pe stradă erau oameni puțini. Circulau repede, zgribuliți, cu gulerele ridicate. Tăria vântului nu te lăsa să-ți protejezi capul cu vreo umbrelă, ți-o smulgea din mâini, îți întorcea pe dos spițele. Sunteți prietene? Se auzi întrebată și tresări neatentă, scormonind în memorie. Era plecată pe alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Trânti în urma ei portiera. Era foarte corect așa, foarte corect. Exista multă mândrie în ei. Prea multă. Nu-și spuseseră numele, nu aveau nici un indiciu unul despre celălalt. Coborâse din mașină ca dintr-un autobuz, exact așa. Merse pe alee zgribulită. O clipă o stăpâni regretul, numai o clipă, apoi intră pe ușa blocului, se opri în fața cutiilor poștale. A ei era goală, bineînțeles, cine să-i scrie și despre ce? În lunile din urmă nu primise decât citațiile de la tribunal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pare, mai bine. 29 decembrie Din nou am avut dificultăți de respirație. Sper să fie o simplă spaimă trecătoare. 30 decembrie M-am înșelat când am crezut că iarna va fi blândă. Mă uit pe fereastră la oamenii care trec zgribuliți, la frunzele mușcate de frig, la pietrele care lucesc ciudat, rece, la zăpada viscolită azi noapte. Trebuia să mă nasc urs. Să mă culc iarna și să nu mă scol decât desmorțit de căldura primăverii. Dar nu se mai poate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Vlădescu cu un glas moale. Am ridicat din umeri. Frigul de afară ne-a izbit în față, tăindu-ne respirația. Încetase de mult să mai ningă și se lăsa gerul. Oamenii erau rari, chiar și în zona asta centrală, mergeau zgribuliți și cu capetele înfundate între umeri. Am ridicat privirea spre cer și mi s-a părut că văd câteva stele, pe urmă am înțeles că erau sclipiri ale nu știu cărora lumini și că nori întunecați continuau să apese asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care nu a fost nimeni să-mi aline moartea, să o facă mai blândă și mai iertătoare cu mine. Nu a fost nimeni să-mi dezghețe trupul ce mi-a fost congelat și amestecat prin zăpezile unui infern dureros și zgribulit în fața căutărilor, într-un ADEVĂR, ce pentru prima dată, crezi în El, încet și calm îți dai seama, că EL, te-a transformat pe tine CREATORULE, într-o moarte sigură. Dar moartea te încearcă dacă vrei mori, dacă nu e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Îi făcu semn, mișcând Încetișor din capu-i veșted. Trenul alerga prin noapte. Deasupra se Înălța o lună galbenă, imensă, care lumina pănă hăt, departe câmpul nesfârșit ce se rotea În jurul lor. O mulțime de frunze se desprindeau de pe trupul zgribulit al masterandului, pierind În Întuneric. Aripile sale pe jumătatea acoperite de pene se ridicau și coborau, acompaniind parcă ritmul roților locomotivei, care gonea fără să oprească În vreo gară. Stâlpii de telegraf, orașele și satele ,mereu rotindu-se În fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
era de serviciu la spital un portar numit Dinu, un om brunet, grăsuț, tânăr, de treabă. Eu aveam frisoane și febră mare, de aceea adunasem toate păturile de pe celelalte paturi peste mine când m-am culcat. și cum stăteam așa zgribulită, acoperită până la nas, s-a deschis deodată ușa, s-a trântit de perete și în cameră a năvălit Dinu, portarul care, căzând în genunchi, a răcnit la mine: „În genunchi, că a venit Împărăteasa Cerului și a Pământului la tine
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Petrea Păun. Pe urmă, își spuse, iar, în cuget: Dar cine mai este de treabă în Goldana? Prea puțini gospodari, care să nu fi fost culeși de către tovarăși, cum culegi mărul domnesc de pe creangă. În dimineața de toamnă, bătrână și zgribulită, care scofâlcise ierburile din țarina Baisei, prin nepăsătoarea ei uscăciune, Păun nu-l întâlnise decât pe el din toată Goldana și, poate, de aceea, strigă la caii, care-și luaseră vânt, pe drumul de colb greu și rece: Prrr, ho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de procente). Bundița de la mămuța parcă este o aripă de Dumnezeu; ghemotoc sub cap, noaptea, aduna îngeri înghețați dincolo de fereastră, vara mirosea a levănțică și a peliniță, iarna a grâu încolțit; mămuța a rămas cu mine și cu îngerii ei zgribuliți, mămuța doarme acoperită cu frunze, nu cu pământ. Orașul era invadat cu dughene SH (movile de saci cu boarfe putrede, vândute la kilogram). Deșeurile celor bogați, veșminte peste scheletele ambulante ale târgului: "Slavă ție, mult milostivă piață liberă!" Limbricii capitalismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu mai încearcă să mă salveze fiindcă medicii au dezarmat de mult. Numai eu mai trag de mine”. Tot mi se pare nedrept. De ce este încă incurabil și de ce noi oamenii putem să producem o mulțime de boli? I. stătea zgribulită, lipită de peretele bucătăriei. Înconjurată de imagini ale ei pe când era doar radiant de frumoasă, fără tristeți constitutive. Mă privea căutând mereu, căutând soluții. Cred că în povestea cu bolile, cel mai nenorocit cancer este starea de spirit pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îmbrăcă grăbit, să n-aibă timp pentru cuvinte. Ea nu îl privi, nu se mișcă, rămăsese în patul îngust ca un sicriu, fără a clipimăcar. Ușa se închisese în urmă. Se afla iarăși în curte, în stradă, în ploaie. Ridicase, zgribulit, gulerul hainei umede. Ridicase, fără să vrea, brațul, văzu ceasul de la mână. Privi cadranul, acul gonind, în cerc. Jumătate de oră! Atâta trecuse, doar o jumătate de oră fusese veșnicia. Pitit, din nou, sub arborii trotuarului, privi iarăși terasa clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îl salută, zâmbind, pe Iopo Papașa, o ia pe culoar la stânga, coboară în curte. Se oprește în fața ușii cu geamul acoperit de perdeluță verde, intră. O cameră mică, întunecoasă, două birouri. În tavan arde un bec. Redactorul Ionel e palid, zgribulit, acoperit de hârtii. — M-a trimis tovarășa Popescu să vă rog... — Popescu e președintele, tov Orest Popescu e președintele. Tovarășa secretar executiv se numește Boca. Boca Anastasia. Mă rog, spuneți despre ce e vorba. — Cred că există la dumneavoastră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce credeți, un guzgan dresat. Un guzgan îmbrăcat la cel mai scump croitor din Londra, perfect stilat, dresat, gata să atace. Acolo, în amurgul acela miraculos... Sau acum o săptămână, la Copenhaga, la hotelul Copenhaga, la coada aceea imensă. Oameni zgribuliți, obosiți, speriați, ca la noi, imensă coadă la niște nenorocite de bomboane. Mă apropii și întreb o tânără, o elevă, care era la urma șirului, o întreb despre ce e vorba. Ei, cecredeți, îmi cere legitimația. Legitimația! Să mă deschei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce se întâmpla acolo. Bineînțeles că nevastă-sa insistase să vină și ea cu el dar inspectorul o refuzase ferm. Dimineața era aproape și nu voia ca socrii lui să intre la bănuieli negăsindu-i acasă pe nici unul dintre ei. Zgribulit, Cristian Toma își trase fermoarul hanoracului până sus. Era multă umezeală și i se făcuse frig. Se retrase în umbra copacilor și porni să dea ocol împrejmuirii. Nu mai avea ce să facă acolo, deocamdată se lămurise cum stăteau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prin cap nu-i trecuse că va fi nevoit să treacă prin apă. Pop se întorsese cu spatele și își făcea de lucru în parte opusă a scobiturii. Dădea la o parte niște lăstari veștejiți și înlătura bolovanii de după aceștia. Zgribulit, inspectorul se apropie și el cu gând să-l ajute. Toată treaba nu dură mai mult de câteva minute. În curând, apăru gura neagră a unui tunel ce se pierdea în întuneric. Pop scoase din buzunar o lanternă și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și de tovarășii ei. Dar Baba Iarna începu să se întremeze, pe unde trecea, prefăcea totul în acoperiș de gheață, la început era o moină, apoi, încet, încet, apărură fulgi albi, lăptoși, care acoperiră întreaga întindere cu o mantie argintie. Zgribuliți, băieții și vârstnicul însoțitor, îndurau vântișorul care se pornise din spatele mănăstirii Sângeap. Ajunseră la Podu de Lut și văzură casele sătenilor împodobite cu zăpada albă, alaiuri de copii, care se bucurau de venirea iernii, făcându-și vânt pe apa înghețată
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
iar amărâții ăștia au și aflat. Dragoș, care tocmai îmi povestește ce-a văzut la video și hăhăie, se oprește brusc; mă opresc și eu și mă mai uit o dată. Acolo, cu o sacoșă de rafie la picioare, ne zâmbește zgribulit tata. Doina RUȘTI M-am născut într-un februarie apocaliptic, al epocii comuniste. Ziua de 21 decembrie 1989 m-a prins în față la Inter. Am făcut un liceu de limbi clasice și facultatea de același profil în Dulcele Târg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
potrivnice lui. Pe care, mai devreme sau mai târziu, nu le lăsa fără replică. O replică acidă și dezgustată sau, după caz, vehementă... În absența lui, un spirit malefic stătea tolănit pe patul acela din colț patul lui, încordat și zgribulit; Spiritul Malefic te urmărea cu privirea; și tăcea. Pe Ion Schipor n-a îndrăznit nimeni să-l întrebe vreodată cum de se nimerise să fie cazat în alt loc decât împreună cu colegii lui de la Filozofie. Preferase să stea cu noi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mică, Gingașă și frumușică Are ochișorii-albaștri Parcă e cerul cu aștrii Obrăjorii roșiori Îi sărut de mii de ori. Și năsucul mititel Parcă e un năsturel, Iar gurița ei micuță N-are dinți, numai limbuță. Perișoru-i castaniu E scurt și zgribulit. Cu mânuțele ei mici Prinde tot ca un arici. Și când plânge câteodată Mama o hrănește-ndată. Îi vorbim și ne ascultă Parc-ar vrea să ne răspundă. Doar un gângurit hazliu Scoate ea într-un târziu. Toată lumea o iubește
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Vrea să-și scoată la lumină Florile să i le picteze toamna Cu toate culorile. Dar ce spui de vrăbiuțe, A-ntrebat un alt elev, Vor mai ciripi voioase Când stropi de ploaie le lovesc? Pe crenguțe dezgolite De frunziș, stând zgribulite Își vor plânge puii care Nu au pene pe-aripioare! Strigă Viorel mai tare: Nu, tu toamnă visătoare N-ai ce căuta aici, Nici la țară, la bunici. Vrei grădina să ne-o strici, Pentr-un buzunar de nuci? Toamnă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o negură ce căpăta încet contururi albe. Terasa, luminată de o sursă nevăzută, aducea cu acele globuri de cristal din copilărie în care ningea peste o căsuță, înconjurată de mulți copii și un om de zăpadă. Și ei stăteau cuminți, zgribuliți și aliniați pe aceeași bancă, în aceeași ordine, cu colțurile gurii răsucite către urechi, cu aceeași grimasă surâzătoare. De data asta, purtau cizme de cauciuc înalte, iar doamnele blănuri elegante. Doamna de la mijloc strălucea într-o blană de vulpe albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care cădea-n neștire, învăluind clipele cu-n văl de mistere. Sfârșit de iarnă... Agățate de gânduri stinghere ramuri de vis stau rezemate, vântul adie și ușor împrăștie miros de flori scuturate . Printre crengi de ger răvășite șoaptele s-ascund zgribulite frigul a pus stăpânire pe zare și parcă-s toate adormite. Din înalt în valuri de mătase cad picături de aer înghețat parcă-s fulgi geruiți de zăpadă sau poate iarna s-a descălțat. Și din uriașe cizme de paradă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
socializare al membrilor care îl compun. S-a dus de mult vremea politicii romantice, sau ca să v-o spun pe aia dreaptă, ea n-a existat niciodată decît pe hîrtie. Cine mai crede că poate dezorienta o populație flămîndă și zgribulită citindu-i proclamații se înșală, oamenii au vrut întotdeauna să vadă sînge, să simtă tensiunea, să se identifice cu ea, revoluțiile pașnice nu sînt revoluții. Credeți că Bolivar sau Garibaldi au avut nervi pentru parlamentări cînd în subordine aveau detașamente
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]