221 matches
-
prag; prăjitură; prielnic; prieten; prietenie; rîs; roșu; roz; sală; satisfacere; satisfăcut; savoare; scump; sentimental; senzații bune; sexul; simpatie; simplu; sport; spus; stare de bucurie; străin; suc; sufletului; surîs; surprinzător; tablou; tare; tăcut; tortură; tristețe; țigări; ușurare; vechi; vesel; viață; zăcut; zgribulit(1); 797/266/93/173/0 plînge: lacrimi (148); tristețe (71); rîde (58); durere (49); trist (48); lacrimă (46); copil (42); suferință (28); suferă (25); supărare (17); supărat (13); copilul (9); suspină (9); descărcare (8); mult (8); bebeluș (7); tare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
În oglinda lumii. Orfan, se identifică cu cel ce este propriul lui Tată. Nemernic de colo pînă colo pe la ușile oamenilor este principiul tuturor bogățiilor Universului. Dar, se va spune, există un singur bătrîn al Timpurilor și mii de copii zgribuliți. Exact: Unitatea se reflectă În miriardele de fațete ale oglinzii lumii. Stan are caracteristicile Omului Primordial: Pota Puri, Omul Gol; posedă starea de copilărie, balya, singurătatea Autogenului, pribegia pentru că este ubicuu, fără tată și fără mamă pentru că s-a identificat
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
niște cuțite". Rapid, se încatenează o altă scenă, de dată mai recentă, consumată într-un tren. Peisajul, înregistrat cu acuitate maladivă de eroină, pare desprins din bolgiile dantești, cu o natură supusă de frig, la cheremul elementelor: Pe câmp, arbori zgribuliți erau strânși cobză în lanțurile albe și înflorate ale gerului; era un întreg convoi de copaci cocoșați și striviți de cătușele zeității sălbatice". Subit, întreaga garnitură pare amenințată de thanaticul frigid: vagonul se îndreaptă spre acel spațiu al terorii absolute
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aduna ca în niște canale de irigație. Cizmele cu carîmburi înalți i se scufundau până din sus de glezne în noroiul cleios. Ajunse asudat la postul de observație, ascuns chiar în prima linie de tranșee. Schimbă două vorbe cu plutonierul zgribulit și apoi îl trimise la baterie. Bologa se cocoță în dosul teodolitului, pe pipăite. Nu vedea nimic. Aparatul era ferit de ploaie, în schimb în spatele observatorului se scurgeau șiroaie de apă din spărturile coperișului. Căută să se orienteze, dar o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
formele reglementare... Mai merseră două minute și sosiră la postul de comandă al regimentului, un bordei mare, de bârne groase, înconjurat de colibioare mai modeste. Varga coborî în coliba cea mare, unde zăbovi mai mult. Ieși întovărășit de un ofițer, zgribulit și somnoros, care bufnea supărat: ― Cel mai cuminte ar fi fost să-l ții la tine, la sector, până dimineața... Dacă o să mă sculați din somn pentru toate mărunțișurile... ― Dacă-ți iei tu răspunderea, eu n-am decât să-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
toată lumea ar fi încremenit într-un somn de mormânt. Liniștea galbenă din tavan îi picura în ochi și îl ustura. Ațipi. Deodată se trezi. Afară răsunau pași, pe trepte, în coridor. Sări în mijlocul odăiței și rămase pironit acolo, cu inima zgribulită, murmurând din buzele-i albe: ― Doamne-Dumnezeule... Dumnezeule... Ușa se deschise larg, cu zgomot mare, izbindu-se de perete. Din întuneric apăru pretorul cu o foaie de hârtie în dreapta, în ținută de campanie, cu ochii stinși în obrajii bulbucați sub casca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și de tovarășii ei. Dar Baba Iarna începu să se întremeze, pe unde trecea, prefăcea totul în acoperiș de gheață, la început era o moină, apoi, încet, încet, apărură fulgi albi, lăptoși, care acoperiră întreaga întindere cu o mantie argintie. Zgribuliți, băieții și vârstnicul însoțitor, îndurau vântișorul care se pornise din spatele mănăstirii Sângeap. Ajunseră la Podu de Lut și văzură casele sătenilor împodobite cu zăpada albă, alaiuri de copii, care se bucurau de venirea iernii, făcându-și vânt pe apa înghețată
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
corpului femeii mângâiate, strânse în brațe, fecundate și lovite 177 în noaptea aceea incertă mă înnebunea de excitație. Ieri seară n-am mai putut suporta și am ieșit din cameră, doar în pulovăr și cu papucii-n picioare. Am coborât zgribulit treptele scării printre troienele de zăpadă. Piatra de râu a zidurilor răspândea frig și singurătate. Căzuse noaptea. Foarte departe, pe muchea unui câmp, se vedeau ferestrele aprinse ale unei case. Nimic altceva nu mai dădea lumină. M-am aflat iarăși
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
rostogolind o folie de plastic, fășâind electrostatic peste acest univers sumbru de șine, macazuri, locomotive cu aburi și trenuri rapide, expresuri de zi fugind spre mereu neștiute depărtări. Plătind datorii. Miliarde. Se apropie Crăciunul și vântul bate lihnit peste triaje. Zgribulită stă vrabia, zgribulit stă bărbatul. Ce mari sunt mâinile lui, ce mici picioruțele vrabiei, lăsând urme În zăpadă, hieroglifele unei mișcări țopăite. Urme de viață. Vântul acoperindu-le cu pudra chiciurei. Doamne, cineva trebuie să fie fericit În pustiul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de plastic, fășâind electrostatic peste acest univers sumbru de șine, macazuri, locomotive cu aburi și trenuri rapide, expresuri de zi fugind spre mereu neștiute depărtări. Plătind datorii. Miliarde. Se apropie Crăciunul și vântul bate lihnit peste triaje. Zgribulită stă vrabia, zgribulit stă bărbatul. Ce mari sunt mâinile lui, ce mici picioruțele vrabiei, lăsând urme În zăpadă, hieroglifele unei mișcări țopăite. Urme de viață. Vântul acoperindu-le cu pudra chiciurei. Doamne, cineva trebuie să fie fericit În pustiul acesta cutreierat de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
au transformat, evident, În fratele și sora Împăratului, iar el dictează scrisori către ei din această ipostază imperială - acum despre evoluția campaniilor sale („Vedem ciocul suficient Îndreptat cu această intenție vindicativă, În zilele acestea de frig cenușiu, elvețian, asupra campaniilor zgribulite și precipitate ale primelor semne ale Înfrângerii“), acum cu instrucțiuni privind decorarea palatelor imperiale („Iubiții și preastimații mei frate și soră, vă atrag atenția asupra prețioaselor copii ale planurilor și schițelor pentru decorațiunile din unele apartamente ale palatului de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care nu a fost nimeni să-mi aline moartea, să o facă mai blândă și mai iertătoare cu mine. Nu a fost nimeni să-mi dezghețe trupul ce mi-a fost congelat și amestecat prin zăpezile unui infern dureros și zgribulit în fața căutărilor, într-un ADEVĂR, ce pentru prima dată, crezi în El, încet și calm îți dai seama, că EL, te-a transformat pe tine CREATORULE, într-o moarte sigură. Dar moartea te încearcă dacă vrei mori, dacă nu e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și ieșim. Găsim cu greu alt loc de parcare. Ca peste tot, canale. Ca peste tot, prezentul și trecutul se unesc Într-un extraordinar ansamblu arhitectonic din care nu lipsește nici viitorul, cum am mai spus. Din mașină văd lebedele zgribulite și mă gîndesc la muzeul Groeninge, unde se află Judecata de apoi a lui Hieronymus Bosch, de la care vor lipsi pacienții Clinicii Universitare pentru simplul motiv că nu vor ajunge niciodată pînă acolo, apoi Îmi apar În minte Palatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
După ploaie Elena Marin Alexe Se-ascund fluierarii,"hoții", intre frunze zgribulite, teiul dă binețe nopții printre ramuri umezite. Împletite în buchete, stelele din policandru intonează noi sonete, luna mă privește tandru. Norii, fug mâncând pământul și se-ascund în noaptea vie, cerul dă mâna cu vântul prins în vraja aurie. Plânge
Dup? ploaie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83281_a_84606]
-
Vlădescu cu un glas moale. Am ridicat din umeri. Frigul de afară ne-a izbit în față, tăindu-ne respirația. Încetase de mult să mai ningă și se lăsa gerul. Oamenii erau rari, chiar și în zona asta centrală, mergeau zgribuliți și cu capetele înfundate între umeri. Am ridicat privirea spre cer și mi s-a părut că văd câteva stele, pe urmă am înțeles că erau sclipiri ale nu știu cărora lumini și că nori întunecați continuau să apese asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un mănunchi de șerpi. Băieții care se bălăciseră În noroi se așezaseră pe țărm; acum se ridicau și reveneau pe plajă, alungați de flux. Păreau neverosimil de tineri. RÎnjeau, dar și tremurau, ca niște cîini. Și mersul lor era mai zgribulit: Duncan Își imagină cum arătau tălpile lor după ce se muiaseră În apă și se tăiaseră În pietre și scoici ascuțite. Încercă să nu se mai uite la ei În timp ce urcau treptele; brusc i se făcuse groază să vadă cumva piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
om, ce umilințe au îndurat și câte deziluzii poartă în gențile de voiaj. Poate că așa va păți și mama Rozei, cine știe! Sunt tristă, ca o gară părăsită. Încă mă ține captivă imaginea de adineaori, de pe drum: o fetiță zgribulită, murdară de noroi, care fuge cu pași mărunței prin ploaia deasă, fără să ocolească bălțile. Sub brațul slăbănog, turtită, stă o pâine, umezită deja și mușcată la un capăt. Nu știu de ce, dar am certitudinea că nu voi scapa ușor
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
stația de autobuz și, pentru o clipă, o tentă ideea să urce într-un autobuz și să se plimbe cu el prin oraș. Poate așa se calma! Dar stația era plină. Persoane pestrițe, care nu prea îi inspirau încredere, așteptau zgribulite și nervoase sub umbrele, ca niște trupuri fără capete. Nu, mai bine pe jos! își aminti atunci de hotelul cel nou din apropiere de supermarket. Hotelul cu piscină. Cum de uitase tocmai de el? Ar fi putut să-și ia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Petrea Păun. Pe urmă, își spuse, iar, în cuget: Dar cine mai este de treabă în Goldana? Prea puțini gospodari, care să nu fi fost culeși de către tovarăși, cum culegi mărul domnesc de pe creangă. În dimineața de toamnă, bătrână și zgribulită, care scofâlcise ierburile din țarina Baisei, prin nepăsătoarea ei uscăciune, Păun nu-l întâlnise decât pe el din toată Goldana și, poate, de aceea, strigă la caii, care-și luaseră vânt, pe drumul de colb greu și rece: Prrr, ho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Rosinantă. Tactul copitelor pe caldarâm este din când în când acoperit de tusea și strănuturile birjarului. Sănătos! Mulțumesc, domnule ofițer. O năpastă de răceală. Deh, slăbiciunile bătrâneții! Din cauza nasului înfundat vorbele ies pe gură odată cu un bâzâit constant al nărilor. Zgribulit, își ridică peste urechi gulerul lat al mantalei lungi, din postav negru, încinsă cu o curea de piele. Da' ce să facem, c-așa-i rânduiala de la Dumnezeu. De departe veniți? Bătrânul e pus pe taifas, dar văzând că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
farfurie plină cu plăcinte pufoase și ceai fierbinte, îndulcit cu miere și aromat cu multe felii de lămâie. Ca o manifestare involuntară a senzației de plăcere la asemenea gânduri își trece limba uscată peste buzele arse și crăpate de sete. Zgribulit, strânge mai tare mantaua lungă în speranța că așa va simți mai puțin mușcătura frigului. Curând, tihna aceasta plăcută se va termina. Atacul nemților este inevitabil. Privește munții împăduriți din jur și șoseaua. De unde vor veni? O să afle curând. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din Marie Claire, vase de tot felul. Mă prefăceam că disting în semiîntunericul care se lăsase, linia unei siluete ecvestre dintr-un tablou de Géricault. Urmăream atent conversația monotonă, cu voce gravă și în surdină, a Agatei cu o prietenă zgribulită și lăcrămoasă 67. Numele Alda imaginează momentul genezei unei picturi a lui Breughel: Bruegel trebuie să fi avut viziunea Turnului Babel privind din iarbă, cu un ochi mic, fantastica cetate care este trunchiul retezat, rămas în picioare, al unui brad
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de afară. Deoarece iarna corpul omului își pierde mai repede căldura, acesta trebuie să mănânce mai mult pentru ași păstra forțele. Frumusețile naturii iarna, ne încântă, sunt multiple și nuanțate, noi și îmbietoare. Iarna e o zână albă Ce vine zgribulită Dar înveselită Și lasă-n jur să cadă Fulgii de zăpadă Cheamă pe copii la joacă Colo-n deal pe derdeluș Oameni de omăt să-și facă Din zăpezile de pluș.” Cum sosește Primăvara Haine noi îmbracă tara În livezi
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
ce face!") prea multe n-a făcut... de unde să știu atunci că-i plac tăcerile? dar nici mie nu-mi ieșeau prea multe cuvinte... am plecat din cafenea gândindu-mă: "ce caut eu aici?" m-am uitat la tine. stăteai zgribulit ca un pui de bogdaproste... deși nițel mai încolo te flanca un Audi... zgribulit sub glugă... cu mâinile, cu care nu știai ce să faci, strânse în buzunare... până la urmă ți-ai făcut curaj și m-ai luat stângaci în
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
betoanele și tencuiala. „Vechiul“ sediu al Oficiului Poștal, desfășurat pe toată fațada de la parter era în refacere-distrugere, în dulcele stil românesc, în sensul că în jumătate din spațiu se puteau vedea câțiva saci de ciment și 2-3 muncitori distruși și zgribuliți ce-și fumau țigara matinală printre fulgii de zăpadă. Nu-mi este prea clar dacă fostul oficiu poștal pentru trimiteri/primiri internaționale va fi renovat sau transformat într-un magazin de lacuri, vopsele și termopane sau haine second-hand. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]