398 matches
-
piaptănă pletele cărunte. Pe dealul dinspre uitare aleargă copilăria, O lacrimă se frânge pe ciutura fântânii, Mama mai toarce caierul nesfârșitei doine, Pe care bunicul o atârnase-n grinda stânii. Sub salcâmul din poala izvorului albastru Coboară luna cu stelele zornăind în buzunar, Începe să cadă frunza peste pârleazul pustiu, Trec prin sat, căzut în suflet, ca printr-un bazar. VENISE TOAMNA Venise toamna în parc. Sta zvârlită sub haina paznicului de noapte ... Citește mai mult TREC PRIN SATTrec prin sat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
își piaptănă pletele cărunte.Pe dealul dinspre uitare aleargă copilăria,O lacrimă se frânge pe ciutura fântânii,Mama mai toarce caierul nesfârșitei doine, Pe care bunicul o atârnase-n grinda stânii.Sub salcâmul din poala izvorului albastruCoboară luna cu stelele zornăind în buzunar,Începe să cadă frunza peste pârleazul pustiu,Trec prin sat, căzut în suflet, ca printr-un bazar.VENISE TOAMNAVenise toamna în parc.Sta zvârlită sub haina paznicului de noapte... XXXIII. PORTRET SENTIMENTAL, de George Baciu, publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
cu tavan de toamnă, măi tușea aerul la subțioara copacilor, măi alerga stradă cu glezne de doamna, mai cânta la chitară autoportretul frunzelor. Am iubit-o în orașul putrezit într-un gând, măi șchiopata vântul printre sâni de sărut, măi zornăiam pe crucea ei din când în când, măi mă nășteam fântână din trupul ei de lut. SONET Plecasei într-un vânt de seară, Ținând în mână umbră ta subțire, Toamna-și lașase frunzele la gară, Un felinar își atârnase luna
POEZII DE DRAGUL TAU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 546 din 29 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358020_a_359349]
-
FUROUL Adormise furoul pe umărul patului. Stelele aveau ochi de cucuvea. Păreai un candelabru prăvălit în poala nucului căzut pe-o rână la fereastra mea. Se spânzurase vântul de-o grindă somnambulă, trupu-ți era un nud de zurgălău ce-mi zornăia în palme. Erai vis de mine sătulă, eram chiriașul gândului tău. George Baciu Referință Bibliografică: POEM CU TINE / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 582, Anul II, 04 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Baciu : Toate
POEM CU TINE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358023_a_359352]
-
piaptănă pletele cărunte. Pe dealul dinspre uitare aleargă copilăria, O lacrimă se frânge pe ciutura fântânii, Mama mai toarce caierul nesfârșitei doine, Pe care bunicul o atârnase-n grinda stânii. Sub salcâmul din poala izvorului albastru Coboară luna cu stelele zornăind în buzunar, Începe să cadă frunza peste pârleazul pustiu, Trec prin sat, căzut în suflet, ca printr-un bazar. George Baciu Referință Bibliografică: REZULTATE CONCURS NATIONAL / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 597, Anul II, 19 august 2012
REZULTATE CONCURS NATIONAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358024_a_359353]
-
majoritatea dintre noi stă în tribune la aplaudaci. Ce mare lucru sa luăm împrumut niște miliarde, de acolo de unde apune soarele?! Foștii cu actualii se răfuiesc, socotesc, împart, le tot rămâne cu rest, dar în batista cu nod, nu mai zornăie bănuții. La mine la țară, pe vremea când n-aveam puterea să desfac batista cu nod, cel ce venea după împrumut era știut ca un cal breaz: "vine pe uliță al lui Cutare, ia du-te la poartă, vezi ce
IN GENUNCHI, PE GENUNCHI SAU CAPRĂ de DONA TUDOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358776_a_360105]
-
mai înainte. N-o recunoștea, dar ofta mereu și asta se vedea de la o poștă., moment așteptat de Niță să-l ia în tărbacă și să-ntoarcă sorții de partea lui. Îl lua cu leșin „domnesc” numai când mintea-i zornăia ideea uneltirii pusă-n născoceală, darmite-n lucrare împlinită - Ceva s-a schimbat și nu'șce, vere Niță. O simt și să zic așa, nu sunt un învârtit să nu văz că ulicioara de sub tălpi nu mai șovăie la-naintare
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
palate-mpestrițate/ și de bordeie-ascunse sub pământ,/ dar niciodată, Doamne, ferecate/ la-nfățișarea Oaspetului Sfânt./ O, de-ar veni Bătrânul din poveste/ cu barba Lui de sălcii și mălini,/ ne-am ridica încreștinați pe creste/ spre Răsăritul hojma de străini./ Și zornăind cătușele commune/ ce-au ruginit în temnițele lor/ ne-am lumina de-o dulce rugăciune/ cu care-abia ne-mbujorăm de dor./ Dar Dumnezeu mai zăbovește încă/ la ceasurile-acestea prea târzii./ În lume poate s-a lăsat vreo stâncă /mai grea
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
pentru cei din jur. Acasă și-a lăsat mireasa tinereții, prigonită de legefii minciunii, dar inima sa primenită de ninsoare a primit hrisovul binecuvântării. Stihul credinței i-a topit în psalmi biruinței, Liturghia Învierii. Mi-i tristă această noapte, cu zornăit de fiare,/ m-apasă ca o piatră trecutul izgonit;/ vin amintiri din vreme și calde ca un soare,/ vin să-mi aducă liniști din Templu zăvorât./ În „cușca”unei dube ce duce viața mea,/ Smeritu-mi trup se-nclină ca-n
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
are; de ce ne umflăm în pene când vorbim cu cei mai mici că tot nu ne cred și nici nu le semănăm la gene?! pantalonul tău cu dungă nu mai este o virtute dacă iei drept servitute doar ce-ți zornăie în pungă; uită-te cum crapă coaja pomului ce nu dă roade iar invidia te roade când inundă luna plaja și-ai să vezi cum bate vântul prin livada ta pustie dacă e să nu mai fie roditor cu noi
LUCRĂTORII VIEI de ION UNTARU în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359728_a_361057]
-
majoritatea dintre noi stă în tribune la aplaudaci. Ce mare lucru să luăm împrumut niște miliarde, de acolo de unde apune soarele?! Foștii cu actualii se răfuiesc, socotesc, împart, le tot rămâne cu rest, dar în batistă cu nod, nu mai zornăie bănuții. Citește mai mult Sus de tot, în capul trebii, pe mai marii țării îi mănâncă pe unde îi apucă și-și trag toți o scărmăneala de le merg fulgii.Risipa de cuvinte este un dușman, că nu degeaba se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
majoritatea dintre noi stă în tribune la aplaudaci.Ce mare lucru să luăm împrumut niște miliarde, de acolo de unde apune soarele?! Foștii cu actualii se răfuiesc, socotesc, împart, le tot rămâne cu rest, dar în batistă cu nod, nu mai zornăie bănuții.... XVII. RÂNDUNICA, RÂNDUNICA, SUNT PĂTRUNJELU" RECEPȚIEI!, de Dona Tudor, publicat în Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011. Marile dureri sunt mute. Moartea celui scump și drag sapă șanțuri pentru lacrimi și împietrește. Nici în marile iubiri nu e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
făcu semnul crucii. Podul palmei împrăștia cu grijă apa din ibric pe fiecare colț al ugerului. Buzele-i arse de soare șușoteau o rugăciune. Degetele mâinii drepte patrulau calculat de la o țâță la alta. Lichidul alb proiectat pe fundul șiștarului zornăia sacadat. La început metalic, apoi, pe măsură ce vasul cu coadă de castor se-ngreuna, țârâitul se transforma într-un vâjâit pătrunzător ce se pierdea rapid în volumul spumos. Treptat, jetul miraculos se-ncăpățâna să nu mai țâșnească. Pierzându-și răbdarea stăpânul
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
a negociat îndelung cu directorul prețul aurului adus în desagi. Și a plecat de acolo încărcat cu mulți bani de aur, încât acasă și-a umplut... pereții cufărului. Banii au fost bine strânși în niște cârpe, ca nu cumva să zornăie când ți-e lumea mai dragă! A pus apoi în cufăr rufărie și scule de tâmplărie, tesla lui fiind pe primul loc. Când ieșise de la bancă a sesizat că cineva îl urmărește, așa că s-a oprit puțin ca să umble, vezi
FRAGMENT DIN ROMANUL „UN GORJEAN ÎN VESTUL SĂLBATIC” DE IULIAN POPESCU, EDITURA “SITECH’, CRAIOVA, 2017 () [Corola-blog/BlogPost/339340_a_340669]
-
de probleme, e proiectat sub forma unei odisei, a unei continuări a versului coșbucian despre cineva așteptat care nu mai vine: „Noiembrie deja îmi bate-n poartă, / Va trebui bilanțul să-l închei, / Decembre, încă doarme pe sub poduri, / Cu buzunarul zornăind de chei. // Ianuarie e doar o constatare, / A martie se simte de pe-acum, / Și dacă te mai țin ăle picioare, / Poate-n april să mă zărești pe drum. Da-n mai, de ziua mea, fără-ndoială / Că am să
Costinel Popescu: Crosa de golf () [Corola-blog/BlogPost/339560_a_340889]
-
Jax. „Orișicît, nu mai avem navă, dar avem elementul surpriză. Ei nu știu că noi sîntem aici, în vreme ce noi știm că ei sînt aici!”. „Bine gîndit. Ssst!”, șuieră Oțel. „Mergi ghemuit, se pare că ajungem la ceva”. Mecaniscoadele clămpănitoare pătrunseră zornăind într-o încăpere enormă, săpată în rocă masivă și plină de felurite mașini ucigașe. Singura ființă omenească, dacă putea fi numit așa, era operatorul larșnic, ale cărui degete corupte țîșniră spre declanșatoare îndată ce-i localiză pe intruși. N-avea însă
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
De aceea, cred că poate fi considerată „ars poetica” volumului despre care vorbim. Nu întâmplător poezia este reluată și pe ultima copertă, așezată semnificativ sub privirile blajine din fotografia tânărului autor. George Baciu continuă mesajul liric tot sub masca metaforei, zornăindu-și „tăcerea în clopotnița buzelor” pentru a defini iubirea (sau iubita, care poate fi chiar poezia...) în mod surprinzător: „Ea era părul de lângă fereastra lumii mele, / bătrân, aplecat spre răsărit, / devastat din când în când de copiii vecinului de Rai
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
reteza scurt, desfăcând cămașa și arătându-le pergamentul pe care-l ducea regelui Lycaoniei în persoană, din partea reginei Ariadna. Și dacă mai era cineva care și după asta mai punea la îndoială buna sa credință, punea mâna în traistă și zornăia cei câțiva galbeni dinăuntrul ei care îi mai rămăseseră. Și se prefăcea că pleacă zorit, să ducă la îndeplinire înalta misiune care îi fusese încredințată. Și dacă până nu demult Tragodas n-ar fi primit mai nimic, oricât ar fi
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
Acasa > Strofe > Timp > LUPII ÎN AGORA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 812 din 22 martie 2013 Toate Articolele Autorului Bate vântul în cetate Spulberatele iluzii Zornăie în noapte scuzii Conturile vinovate Intră lupii în agora Și semnează la edicte Pedepsind pentru delicte Viața mieilor cu ora Toate astea înfioară Fac să tremure supușii Nopțile-ndărătul ușii Tace orișice vioară Cei mai mici datori să strige Că avem
LUPII ÎN AGORA de ION UNTARU în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342242_a_343571]
-
Prin primii ani de la facerea lumii o conducere roșie a împărțit „merituoșilor” tinichele roșii în grad de cavaler. Merituoși au fost cu sutele. Printre ei și șmecherașul nostru. Mulți dintre premiați și-au agățat tinicheaua de coadă și îi auzim zornăind după perdele suedeze. Deși pușcăria-i plină așteaptă mulți la rând să o populeze. Nu garantez că „roșu împărat” este de vină ci bogăția țării care a avut proasta inspirație să ajungă în buzunarele lor. Și așa vezi Doamne ei
IUBESC FEMEIA, BLONDĂ SAU BRUNĂ, DAR … de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341591_a_342920]
-
bradu/ prost ca ... gardul!” Și apoi nici nu ști cine e mai vinovat, găina care se dă în petec din dorința neostoită de a pune clonțul pe punguța cu doi bani a cocoșului din poveste sau însăși pintenatul care își zornăie cu sârg bănuții? Dacă o femeie acceptă să fie aleasă în funcție de cum arată normal că trebuie să se păstreze mereu perfectă și proaspătă ca să nu își piardă cotcodacul. Șirul găinilor cărora le arde ciocul după arginții cocoșului depășește de mii
TEXTE FĂRĂ NUME – DRAGOSTEA, KILOGRAMELE ŞI FANDACSIA de FLORICA BUD în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341658_a_342987]
-
În depozit, șefa de fermă, doamna Antoaneta, împreună cu o îngrijitoare, verifică fiecare sită. Culeg câte‑o pană rătăcită, întorc ouăle care nu sunt cu fundul în sus, caută fisuri mai fine decât firul de păr. Și le mângâie și ouăle zornăie sub palmele lor, bineînțeles, cu rost: așa aud dacă au loc de joc în lăcaș și simt dacă sunt unele mai mari învecinate. Tot fac rocade, alternând mărimile ca să aibă loc când vor fi întoarse în incubator, zici că joacă
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
curg ca iedera-albă, sălbatecă, unde nimic nu mai amintește urma din umbra anotimpului de uitare. ANOTIMPURI BEZMETICE Anotimpuri bezmetice prinse în jocul ielelor dănțuiesc pretutindeni și vor să mă-nhațe din casa luminii. ANOTIMP ÎNCĂTUȘAT Vine anotimpul încătușării ce-și zornăie zalele pe tîmplele mele; îmi scutură pămîntul de stele acoperindu-mi lumina de unde țîșnesc cu strigăt înalt în ecoul prunciei. ANOTIMPUL TĂCERII Am adormit în anotimpul tăcerii al reîntoarcerii al sufocării al destrămării cuvîntului pîndind fereastra strigătului din răvășitele plete
ANOTIMPURI OSTILE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344345_a_345674]
-
-URI DE TOAMNĂ (HAIKU) Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 638 din 29 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului 1. Palme crăpate Și obrajii copți la soare - Răsplata-n hambare. 2. Ciori în gâlceavă Îi răpesc omului roada - Nucul își zornăie darul. 3. Strugurii trași pe roată Varsă-n ciubere lacrimi rubinii - Buze dulci, în răsfăț. 4. Cer zugrăvit în pepit Spre orizonturi văratice - Neobositele călătoare. 5.Chipuri de oameni În tărtăcuțe de dovleci - Copiii le dau viață. 6. Codrul îmbracă
BLITZ-URI DE TOAMNĂ (HAIKU) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 638 din 29 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343863_a_345192]
-
nisipul nu vreau cerul roșiatic și nici câmpia arse nu vieți ruginite nu vreau ruguri pe dealuri nu vreau să călăresc pe caii morții nu vreau talangă, ca la oile rătăcite atârnată de gâtul vieții și nici zgomotul trâmbițelor care zornăie arginții nu-mi lua aerul nu-mi crăpa pământul și nu-mi strica izvoarele nu-mi dezbrăca, tu munții nu vreau nopți în loc de zi și nici poruncă în genunchi ca să primesc o trestie stă atârnată de-o streșină de casă
TAVERNA MORŢII de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343677_a_345006]