289 matches
-
infern, oferind o descriere punctuală a diferitelor feluri de suflete după moarte, În funcție de comportamentul de pe pământ. Există o enumerare minuțioasă a chinurilor din infern pe măsura păcatelor comise. Caracterul vizionar al Ard³ Wșr³z n³mag apropie această operă de literatura apocaliptică zoroastriană (Boyce, 1968a, p. 48; cf., infra). O escatologie apocaliptică, cu viziuni și revelații ale evenimentelor viitoare și finale, este un subiect care, În zoroastrism, a furnizat material pentru un gen literar cu rădăcini de netăgăduit În tradiția iraniană, de la G³th³
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
strălucirea Bunei Religii fuseseră serios compromise după căderea imperiului sasanid. La fel ca În cazul Avestei, și pentru textele pahlavi tradiția manuscrisă este relativ târzie, cea iraniană fiind În general mai veche, iar cea indiană mai târzie. Într-adevăr, texte zoroastriene au fost duse din Iran În comunitatea parsilor din India, Începând cu secolul al XIII-lea, unde au servit ca originale pentru copii succesive sau pentru traduceri În alte limbi (sanscrită, gujarati etc.), care, În unele cazuri, sunt singurele ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
A. Christensen (1944, pp. 77-83). Izvoarele arabo-persane din epoca islamică, obiect al unor studii acurate ale lui G. Monnot (1974; 1986a), sunt, de asemenea, importante și ne oferă un cadru care clarifică starea de izolare și de slăbiciune a comunității zoroastriene din Iranul medieval. Izvoarele primare zoroastriene nu se limitează Însă la Avesta și la textele În limba pahlavi (nici În rarele mărturii epigrafice preislamice la care se pot adăuga cele arheologice legate de așa-numitele temple ale focului; cf. Shippmann
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arabo-persane din epoca islamică, obiect al unor studii acurate ale lui G. Monnot (1974; 1986a), sunt, de asemenea, importante și ne oferă un cadru care clarifică starea de izolare și de slăbiciune a comunității zoroastriene din Iranul medieval. Izvoarele primare zoroastriene nu se limitează Însă la Avesta și la textele În limba pahlavi (nici În rarele mărturii epigrafice preislamice la care se pot adăuga cele arheologice legate de așa-numitele temple ale focului; cf. Shippmann, 1971; Boyce, 1975b), ci sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestea Însoțesc, de fapt, dezvoltările ulterioare ale credinței până În zilele noastre, de la Zar³tușt n³ma („cartea lui Zoroastruxe "Zoroastru"”), scrisă de Zar³tușt ibn Bahr³mxe "Bahra>m" ibn Pașd¿ (secolul al XIII-lea) În persană, până la riv³yat persane (secolele XV-XVIII), prin care zoroastrienii din Iran le răspundeau fraților din India la Întrebări despre liturgie și morală, și până la literatura religioasă modernă În gujarati și engleză; la acestea se adaugă și lucrările istorice sau cronicile despre originile și legendele comunității persane, ca, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zartuștș³n-i Hindust³n (Cereti, 1991). În M. Boyce (1984b), este inclusă o antologie, sumară dar foarte semnificativă, cu fragmente din această literatură. 2. IDEI, CREDINȚE ȘI PRACTICI RELIGIOASETC "2. IDEI, CREDINȚE ȘI PRACTICI RELIGIOASE" 1. Trăsături specificetc "1. Trăsături specifice" Religia zoroastriană este o religie fondată de un profet, pentru care este preferabil să se folosească, pentru mai multă claritate, chiar numele fondatorului său (zoroastrism), decât numelui zeului suprem (mazdeism), din moment ce nu au lipsit interpretări, chiar recente, care Își propun să Închidă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu religii ideologic antidualiste, cum ar fi creștinismul și Islamul, la atenuarea forței ideii dualiste, care se află totuși la baza mesajului lui Zoroastru; cu toate acestea, lupta Înverșunată Între două puteri spirituale opuse a rămas mereu la baza teologiei zoroastriene, a viziunii despre lume, a cultului, a moralei și a practicilor rituale, mai ales a celor privind purificarea. Altă trăsătură specifică a zoroastrismului constă În faptul că aceasta este o religie fondată de un profet care a trăit Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
culminează cu Zoroastruxe "Zoroastru" și cu venirea Bunei Religii la Începutul celui de-al zecelea mileniu, și continuă cu trei salvatori viitori la sfârșitul celui de al zecelea, al unsprezecelea, respectiv al doisprezecelea mileniu (cf. infra, subcapitolul 2.4). Credinciosul zoroastrian, de la inițierea sa, la vârsta de șapte sau cincisprezece ani (Duchesne-Guillemin, 1965), până la moarte, trăiește o existență ritmată de un ritualism intens, periodic și zilnic (liturgia focului, a apei, a haomei, rugăciuni, penitențe și practici purificatorii etc.), reglementată de o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
răului (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 125; Molé, 1965, pp. 46 sqq.) În studiul zoroastrismului, este fundamentală, mai mult decât În alte cazuri, o perspectivă istorică. Aceasta se impune firesc din cauza caracterului extrem de problematic, fragmentar, eterogen și variat cronologic al izvoarelor. Religia zoroastriană, reprezentată astăzi În Avesta, literatura de limbă pahlavi și În ale mărturii iraniene sau non-iraniene, antice sau moderne, este un Întreg compozit de doctrine și practici, rod al unor variate amestecuri, sinteze și codificări, survenite În epoci diferite și provocate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urbană, În perioada imperiului ahemenid, a cuceririi lui Alexandru, a stăpânirii seleucide și a celei greco-bactriene mai la est, a imperiilor part și sasanid, a cuceririlor arabă și mongolă, a hegemoniilor locale ale stăpânitorilor islamici turci și persani, până la comunitățile zoroastriene din Iranul modern și India, mai Întâi colonială și apoi independentă. 2. Teologia: panteonul și pandemoniultc "2. Teologia \: panteonul și pandemoniul" Teologia zoroastriană este dominată de figura lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" (În limba pahlavi, Ohrmazdxe "Ohrmazd"), zeul suprem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sasanid, a cuceririlor arabă și mongolă, a hegemoniilor locale ale stăpânitorilor islamici turci și persani, până la comunitățile zoroastriene din Iranul modern și India, mai Întâi colonială și apoi independentă. 2. Teologia: panteonul și pandemoniultc "2. Teologia \: panteonul și pandemoniul" Teologia zoroastriană este dominată de figura lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" (În limba pahlavi, Ohrmazdxe "Ohrmazd"), zeul suprem, unic În G³th³, creator a tot ceea ce există În viața materială, cauza ultimă a victoriei Binelui asupra Răului. Este transcendent oricărei puteri spirituale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
negative, conform viziunii sale dualiste originale (cf. „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.6): entităților divine sau angelice le corespund entități demonice (da¶va; În limba pahlavi, d¶w), masculine sau feminine, acestea din urmă fiind numite druj. Dualismul zoroastrian Împarte Întreaga lume spirituală zoroastriană În două părți opuse, până Într-acolo Încât și limbajul poate fi divin (ahuric) sau demoniac (daivic) (Güntert, 1914; Gray, 1927; Burrow, 1973, pp. 128-133; Boyce, 1975a, p. 298). Angra Mainyuxe "Angra Mainyu" (În limba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
originale (cf. „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.6): entităților divine sau angelice le corespund entități demonice (da¶va; În limba pahlavi, d¶w), masculine sau feminine, acestea din urmă fiind numite druj. Dualismul zoroastrian Împarte Întreaga lume spirituală zoroastriană În două părți opuse, până Într-acolo Încât și limbajul poate fi divin (ahuric) sau demoniac (daivic) (Güntert, 1914; Gray, 1927; Burrow, 1973, pp. 128-133; Boyce, 1975a, p. 298). Angra Mainyuxe "Angra Mainyu" (În limba pahlavi, Ahrimanxe "Ahriman") este deci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
constituie adevărate inovații ale noii religii - În cazul specific al unui stăpân al rugăciunii, protector Împotriva răului, a impurității și a morții, judecător al inimilor În lumea de „dincolo” (cf. Kreyenbroek, 1985) - ocupă o poziție bine reliefată În panteonul compozit zoroastrian și divinități precum Mithraxe "Mithra" (În limba pahlavi, Mihrxe "Mihr") și An³hit³xe "Ana>hita>" (În limba pahlavi, Anahșd) care, Împreună cu Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", se găsesc În vârful ierarhiei divine, atât În zoroastrismul ahemenid cât și În cel sasanid
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-un mod Încă neclar, probabil din cauza legăturii cu răspândirea doctrinelor astrale și astrologice - religiei misterice, care la sfârșitul secolului I d.Hr., s-a afirmat În Imperiul Roman (Cumont, 1913; Vermaseren, 1959; Turcan, 1981; Beck, 1984). Deosebit de importante În panteonul zoroastrian sunt și alte entități divine sau angelice, cum ar fi Verethraghnaxe "Verethraghna", yazataxe "yazata" victoriei (În limba pahlavi, Wahr³mxe "Wahra>m", În persană, Bahr³mxe "Bahra>m"); Da¶n³, yazata (feminină) a Religiei (Însă numele Înseamnă propriu-zis „viziune”, iar conceptul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oglindă, Într-o analiză minuțioasă a puterilor, a forțelor, a influențelor benefice sau malefice care pătrund În toată creația și În toate manifestările sale. Da¶va, la fel ca tovarășii lor druj, locuiesc În nord (punct cardinal negativ În tradiția zoroastriană) și preferă Întunericul sau noaptea, chiar și pentru cultele lor (Windengren, 1968, p. 138), și tenebrele unde locuiește Angra Mainyuxe "Angra Mainyu" (Marele Bundahișn, I, 3), da¶va, prin excelență (Yașt 3, 13; Wid¶wd³d 19,1). Analizarea demonicului (Jackson
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
19,1). Analizarea demonicului (Jackson, 1896-1904, pp. 646 sqq.; Gray, 1929, pp. 175 sqq.; Lommel, 1930, pp. 93 sqq., Christensen, 1941) este extrem de detaliată și arată tocmai forța simetriei Între lumea binelui și cea a răului, concepută de speculația teologică zoroastriană. Parțial, acestea perpetuează figuri divine antice condamnate de zoroastrism, ca, de exemplu, Indraxe "Indra", Saurvaxe "Saurva" și N³naithya, opuși divinităților Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta" Așaxe "Așa", Khșatra, respectiv Ârmaiti; parțial, sunt exact contrariul unor Ameșa Spenta, ca Aka Manahxe "Aka
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
³zixe "a>zi"), Pofta (cf. Zaehner, 1955, pp. 113 sqq.), care va deveni vestit În maniheism, și J¶hxe "Je>h" (În avestică, jahșxe "jahș"), Prostituata (cf. Widengren, 1967). 3. Cosmogonia și cosmologiatc "3. Cosmogonia și cosmologia" Cosmogonia și cosmologia zoroastriană se bazează, asemenea celor maniheiste (Puech, 1949, p. 74, nota 284; Widengren, 1961a, p. 58; cf. Nyberg, 1931, pp. 29 sqq.; Boyce, 1975a; pp. 229 sqq.), pe doctrina celor două principii și a celor trei timpuri. Creația lumii, revelarea Bunei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Yașt 19, 95 și 96). Aceste idei sunt probabil rodul speculațiilor sacerdotale care au dezvoltat și Îmbogățit concepte deja prezente În G³th³. Zamy³dxe "Zamya>d" Yașt (Yașt 19), conține În partea sa finală o expunere a principalelor concepte ale escatologiei zoroastriene, cu certitudine, o elaborare teologică a Învățăturii lui Zoroastruxe "Zoroastru", așa cum o demonstrează, printre altele, numele dat pentru saoșyant, Astvat-eretaxe "Astvat-ereta" „cel care cuprinde Adevărul”, compus probabil dintr-un citat gathic (Yasna 43, 16: Bartholomae, 1904, col. 215; Kellens, 1974
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deveni mamele celor trei saoșyant care vor veni la sfârșitul celui de-al zecelea, al unsprezecelea și al doisprezecelea mileniu (cf. supra și Boyce, 1975a, pp. 285 sqq.; Messina, 1933, pp. 45 sqq.). Astfel, se configurează „istoria profetică” a Iranului zoroastrian: după primii 6 000 de ani, timp În care creația trece de la m¶n½g la g¶tșg, atacul lui Ahrimanxe "Ahriman" determină Începerea perioadei agitate și dramatice a luptei dintre Bine și Rău, care se dezvoltă odată cu sfârșitul regatului lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reprezintă „faptele bune” (În avestică, hvarșta; În limba pahlavi, huwarșt). O astfel de Împărțire ierarhică, cvadruplă, a sferelor cerești, care amintește, prin analogie, de doctrina filozofului ionic Anaximandru (Duchesne-Guillemin, 1966), este, cu siguranță, mut mai veche și apare În tradiția zoroastriană cu o continuitate remarcabilă, În izvoare destul de Îndepărtate În timp. Subiectul călătoriei În lumea de „dincolo” este deci urvan sau ruw³n: el Înfruntă mai Întâi cumplita Încercare a podului sufletului, la trei zile de la deces. Atunci se Întâlnește pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ei ritualism și cu preocuparea constantă de a nu vătăma ordinea cosmică și ființele: lucruri, animale, oameni. Acestea sunt rodul puterii creatoare divine și replici - se poate spune așa - pe pământ ale modelelor spirituale și cerești. Cosmosul, În convingerea credinciosului zoroastrian, este În Întregime manifestarea grandioasă a puterii imense a celui care a creat „acest pământ, acel cer, omul și fericirea pentru om”, așa cum afirmă Darius În inscripțiile sale de la Naqs-¹-Rustam. Uneori, zoroastrismul a fost considerat oarecum superficial din cauza preceptelor sale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În perioada religioasă reflectată În Avesta târzie. Abia În secolul XX parsii au abandonat sacrificiul animal, considerându-l derivat dintr-o contaminare a credinței și a cultului cauzată de o influență străină (Boyce, 1984b, p. 16). Cultul și practica rituală zoroastriană, a căror reconstrucție este posibilă cu ajutorul izvoarelor antice și moderne, sunt un amestec de vechi și nou: cultele reprimite În religia zoroastriană, adaptate exigențelor teologice și etice ale noii credințe, se adaugă prescripțiilor sau obiceiurilor rituale și devoționale recomandate de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a credinței și a cultului cauzată de o influență străină (Boyce, 1984b, p. 16). Cultul și practica rituală zoroastriană, a căror reconstrucție este posibilă cu ajutorul izvoarelor antice și moderne, sunt un amestec de vechi și nou: cultele reprimite În religia zoroastriană, adaptate exigențelor teologice și etice ale noii credințe, se adaugă prescripțiilor sau obiceiurilor rituale și devoționale recomandate de profet sau de succesorii săi mai apropiați. Este posibil să se fi Întâmplat așa În cazul rugăciunilor tradiționale - dintre care unele fac
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așa În cazul rugăciunilor tradiționale - dintre care unele fac parte din Avesta „gathică” (cf. supra, subcapitolul 1.1) -, adevărate formule magice sau manthra. În general, Khorda Avesta este foarte semnificativă sub acest aspect, deoarece conține tocmai rugăciunile zilnice ale oricărui zoroastrian credincios, Înțelegându-se aici, pe lângă cele cele cinci timpuri sau g³h, de la răsăritul soarelui, amiază, apus, miezul nopții și zori, și cele care trebuie folosite În situații speciale, pentru funcțiile funebre sau În sărbătorile legate de anotimpuri. Rugăciunile zilnice fac
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]