314 matches
-
spre fâșia internațională, cu Milton pe urma lui, clipind din faruri ca să anunțe lumea să se dea la o parte. Podul se arcuia deasupra râului Într-o parabolă plină de grație, cu luminițe roșii pe cablurile de oțel. Cauciucurile Cadillacului zumzăiau pe suprafața striată. Milton apăsase pedala până În podea, Îmbătând mașina cu benzină, cum spunea el. Iar acum diferența dintre automobilul de lux și mașina ultramodernă din desene animate Începu să se vadă. Motorul Cadillacului vuia de putere. Cei opt cilindri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a și dormit. Da, sînt sută la sută sigur, a dormit și s-a trezit cu forțele refăcute. Și atunci, timidă și șovăitoare, probabil că s-a strecurat afară din bîrlog și a pășit În Încăpere. O lampă fluorescentă ce zumzăia ușor și atîrna de două fire răsucite din tavan arunca o lumină albăstruie pîlpîitoare asupra spațiului ei locativ. Spațiului ei locativ ? Să mori de rîs, nu alta. Asupra spațiului meu locativ ! Pentru că, peste tot În jurul ei, oriunde se uita, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ei a fost Charlie Chan. La miezul nopții, cînd celebrul chinez a dispărut de pe ecran pîlpîind scurt, fără să apuce să-și termine replica, În sala aflată În beznă au Început tusea și foiala obișnuite. Apoi proiectorul a Înviat iar zumzăind și a Început parada Îngerilor. De această dată a fost Pisicuțe Înnebunite după bărbați, unul dintre filmele mele preferate. Două frumoase costumate În pisici, cu niște favoriți și urechi adorabile, se chinuiau să prindă un bărbat costumat În șobolan, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai rămas ceva apă În toaletă. În clipa În care am ajuns pe treapta de jos, Întreaga clădire a Început să se scuture din țîțÎni. Betonul părea să se unduiască sub picioarele mele. Lumina fluorescentă din tavan, care pîlpîise și zumzăise deasupra mea În timp ce eu, demult și parcă ieri, ronțăisem și-mi croisem drum citind către un alt fel de lumină, se stinsese definitiv În urmă cu mai multe săptămîni. Acum se legăna ca o pendulă Întunecată, se clătina și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sterilă. Serile obișnuiam să mâncăm și să bem împreună într-un restaurant mic, înainte ca Simon să plece la hotelul lui din Mangalia. Mă durea tot corpul din cauza nervilor surescitați - beam prea mult, într-un fum de țigări și un zumzăit de oameni de nedescris. Deodată a intrat o femeie cu părul roșu ciufulit, băuse mult, s-a oprit la masa noastră și a citit ca profeții în aer: - A murit, și-a luat viața! Nimeni nu îndrăznise s-o întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
oceanului. În apropierea rechinilor se înălța propriul sentiment vital, devenind un bărbat echilibrat și fericit. Rechinii, ca și oamenii trec prin viață cu multe cicatrice. Frica și extazul se amestecau în mod erotic în venele lor. Acum, bând cafeaua, îi zumzăia prin cap un vers: „Numai cel care plonjează în adânc poate să găsească perle“. Când Beppo tocmai se pregătea să plătească și să plece, ochii lui au dat de ochii unui bărbat necunoscut care-l fixa. Hainele lui erau cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
la biblioteca din Bologna, dar auzise de la băiatul care-i servise cafeaua că era închisă în timpul verii. Așa că îl invită la un pahar cu vin și apoi acasă, pentru a o saluta pe Edith. În capul lui Beppo nu mai zumzăiau versuri, ci planuri fericite dacă îl va urma Jacopo ca de obicei la Oceanul Indian. - N-am nici un ban, nici măcar pașaportul cu mine, a șoptit bărbatul puțin încurcat, ca și cum ar fi auzit gândurile lui Beppo. - Nu face nimic, se aranjează totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
florile Soniei, însoțite de un bilețel în care mă ruga să ne întâlnim chiar în seara aceea. 4 Spre seară, ploaia a stat. Felinarele aprinse se oglindeau ca în niște lacuri negre în trotuarele și în asfaltul umed. Candelabrele gigantice zumzăiau molcom lângă statuia de granit a lui Gogol. Dar globurile lăptoase, învelite în plase de sârmă, care se ridicau în capul acestor catarge de fontă nu-și prea trimiteau lumina în jos ci clipeau, ici și colo în masa întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
consideraseră ca făcând parte din altă galaxie, deoarece distanța ce-i separa de ele era, fără îndoială, imposibil de străbătut, ca și cum pasagerii lor s-ar fi aflat cu adevărat în inima Parisului. Cu toate acestea, micuțul aparat ale cărui motoare zumzăiau ca niște viespi furioase și care zburase atât de jos încât putuseră să vadă că pilotul avea o barbă deasă, căruntă, devenise dintr-odată ceva palpabil, ceva pe care aproape că-l puteai atinge cu mâna. Datorită șederii în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
copil și-așa vitregit de soartă cu două bunici la oraș. Mai ales când află câte lucruri minunate se pot petrece într-o asemenea aventură... Nu, zău, cum să nu pui botic înciudat, dacă taberele „sunt ca niște stupi uriași. Zumzăie de-atâtea râsete, țipete, șușoteli și chicoteli! Asemenea cămine de vacanță sunt stupii fericirii copiilor și ai voioșiei. Și oricâte vor fi existând, încă nu vor fi destule. Bineînțeles că, seara, piticul cenușiu al dorului de casă se așază pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
În veci pomenirea și masa electorală pleacă, se ridică moșii de la masă cu picioarele îndoite de reumatisme specifice, își pun pălăriile și paltoanele; conduc pâlcul electoral la stradă și, chiar în momentul în care strâng mâini și salut obștea, îmi zumzăie prin cap nedumerirea: "cu cine votează ăștia la toamnă, domnule", mă întreb, în vreme ce cocoșelul hanți, săltat pe stâlpul gardului de la grădină, sloboade un cântat subțirel și cam isteric, după cum îi este firea dobândită prin îndelungi potriviri genetice. V-aaliniați! Bune lucruri
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
miezul nopții. Vasile Elisav se ridică. Ieși. Intră în camera de baie, a cărei ușă o lăsă întredeschisă, deoarece-și spăla, acum, numai obrazul, dar cu fervoarea unei sacre abluțiuni, astfel încât nu desluși prea bine apelul telefonului mobil, lăsat să zumzăie în gol, fără să-i pună nimeni punct, vreo patru-cinci măsuri din Zauberflöte. — Ce-i asta, întrebă, surprins, dl Vasile Elisav, ieșind din camera de baie. — Sunteți incorigibil, dom profesor. Păi ce să fie, e semnalul telemobilului... — Telemo-ce? — Al telefonului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
distanță aeriană de România de circa 8.155 km, pe care nu trebuie să o ratezi cât ești în viață. Cineva a spus, foarte expresiv, că „Hong Kong-ul e un uriaș stup în care zi și noapte milioane de albine zumzăie, aduc, duc și consumă hrană într-un exces de neon și țăcănit mecanic (semnalizarea acustică, pentru nevăzători, a semafoarelor). Cărucioare, tarabe, food court-uri, terase. Și oameni, mulți oameni care se mișca necontenit între ele”. A avut dreptatea lui sau a
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
mergea ca pe roate, și eu n-am avut ce face și am făcut o prostie cît casa. — Chiar așa, mergeau ca pe roate, zic ? — Păi nu ? Jack șovăie, privindu-mă pe deasupra coșului cu iarbă-neagră. Eu așa am crezut. Îmi zumzăie creierii. Trebuie să clarific cîteva lucruri cu el. Să le discutăm sincer, pe față. În minte mi se formează un gînd. — Jack... ce făceai În Scoția ? CÎnd ne-am Întîlnit prima oară. Fără veste, expresia lui Jack se schimbă complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Marie a ținut morțiș să nu afle nimeni. Voia să o crească pe Alice ca pe un copil normal, nu ca pe copilul lui Pete Laidler, rezultat În urma unei aventuri. Nu ca pe moștenitoarea unei averi uriașe. Simt că-mi zumzăie creierii. Un copil de patru ani - moștenitorul unei părți importante din Panther Corporation. Măiculiță ! — Deci ea moștenește tot ? spun șovăind. — Nu, nu tot, nu. Dar destul de mult. Familia lui Pete a fost mai mult decît generoasă. Și de asta vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de culoare, South Duquesne, numărul 10062; Dale William Pritchford, bărbat de culoare, South Normandie, numărul 8211. Partenerul temporar al lui Jack: sergentul Cal Denton, brigada Bunco, fost gardian la Penitenciarul Statului Texas. În mașina lui Denton, spre Darktown, cu radioul zumzăind: gălăgie pe tema „Masacrul de la Nite Owl“. Denton mormăia: Leonard Bidwell era un fost boxer de categoria semimijlocie. Îl văzuse rezistînd zece reprize În fața lui Kid Gavilan. Era un negrotei dur. Jack se gîndea la biletul lui de revenire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de televiziune micuț, dar din ce în ce mai apreciat, denumit Channel 9, și un mare post de radio comercial, dar se părea că acestea operau în altă locație. Ashling a coborât din lift și a înaintat pe coridor, către recepție. Locul părea să zumzăie de oamenii care se grăbeau într-o parte și în alta, cu hârtii în mână. Ashling era atât de emoționată încât simțea o senzație acută de greață. Chiar în fața recepției, un bărbat înalt, cu părul răvășit, discuta aprins cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisa, nu e ca și cum am vrea același lucru de la el, spuse Ashling, curajoasă. De ce te afectează? — Nu știu, își arătă Lisa indiferența cu o grimasă a buzelor. Presupun că orice fată are hobby-ul ei. 28tc "28" Birourile Randolph Media zumzăiau într-o atmosferă de sfârșit de termen. Era vinerea din iunie ce preceda vacanța bancară (ceea ce o derutase complet pe Lisa, deoarece în Anglia, această vacanță picase weekendul trecut), asta pe lângă evenimentul cu anunțul celor de la L’Oréal și pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mâna pe el. Putea să aibă pe oricine, se gândea ea, și m-a ales pe mine. Era, fără îndoială, seara lui Clodagh. Comicii - intimidați de Lisa, sătui de Joy și respectuoși față de faptul că Ashling era prietena lui Marcus - zumzăiau în jurul lui Clodagh, cu părul ei frumos aranjat, fața superbă și pantalonii albi, mulați. Figura întunecată a lui Ted era terminată, dar nu avea ce face, era depășit de situație. Clodagh, care făcea ravagii prin paharele de Red Square, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aflat în spatele lui. Ceva de acolo îl urmărește. Maiorul Privett-Clampe strânge pușca în mâini și se gândește la Cei Patru Sute și la Valea Morții. Dacă se ajunge la asta, el nu se va eschiva. Va merge înainte. Chiar trebuie să zumzăi? șuieră Charlie către Minty, nemaisuportând. — Da, cred că este de preferat. — Dacă nu vrei să împuști un tigru, ar trebui să ai măcar considerație față de ceilalți, care se află aici exact pentru asta. Minty oftează, dând afară cu dramatism aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oferite ca să vadă cursa. Alege una, al cărui proprietar se pierde cu firea de emoție, iar rivalii săi înfrânți încearcă să-și mascheze dezamăgirea, aruncându-i priviri pline de invidie învingătorului și echipamentului său performant. Începe să se audă un zumzăit dinspre tribuna principală, care apoi se risipește peste tribunele ieftine, unde se amplifică în volum și putere. Pariorii fac afaceri frenetice de ultimă clipă, iar pavilioanele pentru ceai sunt părăsite acum pentru că lumea se zbate să ajungă cât mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plictisit. — Despre ce este vorba? — Dirigintele m-a trimis să-ți spun că ți-a sosit o mătușă, sora bunicii tale. Jonathan reacționează de parcă n-ar fi înțeles. — Ce mătușă? — Sora bunicii tale, Bridgeman. Scuză-mă, am greșit ceva? Gertler zumzăie dramatic din balalaică. — Ceva rău, Johnny? — Nu. — N-am știut că ai și o mătușă. Nici el nu știuse. Domnul Spavin n-a pomenit nimic de vreuna. Crezuse că nu mai există rude în viață. Și ce-i spusese adevăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Clasa a II-a A venit primăvara Suflă un vânt cald. Ceața a acoperit împrejurimile. Prin văi curg pârâiașe. Într-o zi, cerul s-a înseninat. Dimineața, soarele cald a topit repede gheața. Pe dealuri înverzește iarba fragedă. În jurul sălciilor, zumzăie harnic albinele. A sosit mult așteptata primăvară. Oliver-Arthur Petrișor, clasa a II-a B Primăvara A sosit primăvara! Vremea este foarte frumoasă. Căldura soarelui este plăcută. Globul lui de aur strălucește pe bolta senină. Întreaga natură s-a trezit la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o facă, știam că nu e un ucigaș, ci doar un tată care tocmai își pierduse copilul, și pentru care, de acum înainte, lumea avea să fie un soare acoperit de o mare pată neagră. Simțeam că mă sufoc. Totul zumzăia înlăuntrul meu. Vedeam în fața ochilor puncte albe, luminițe scurte și intense și trăsăturile lui Bourrache, purpuriu, care tremura, tremura și care deodată își trase mâinile de pe gâtul meu, de parcă fusese ars cu un fier roșu, înainte de a se arunca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
scâncește el, iar eu zic, terifiată de vorbele sale, nu avem de ales, chemăm ambulanța. Plânsul lui mă urmărește în timp ce scot câteva haine din dulap, de ani de zile nu-l mai auzisem plângând, de când căzuse Noga, iar acum îmi zumzăie în urechi, ascuțit și înfricoșător, mă îmbrac într-o pereche de jeanși decolorați, dar mă răzgândesc imediat, prefer să iau costumul acela pe care îl cumpărasem cu puțin timp în urmă, un costum cu pantaloni gri, subțiri, îmi fac un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]