299 matches
-
valetul Julien. „Merde! Cum naiba face de le nimerește?” Nu găsi răspunsul imediat și, înciudat, se prăbuși cu spatele întors spre consoarta sa, adormind pe loc. 2. În acealași timp, cuibărită în sania care alerga pe ulițele înzăpezite în ritmul zurgălăilor de la urechile cailor, femeia voalată cugeta la același Julien. „Ce minunată stofă de diplomat! Și, totuși, soarta i-a croit din ea doar o haină de valet. Păcat! Mare păcat! Cu consulul Julien aș fi avut, sunt sigură, un dialog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fiecăruia. Pentru potârnichi, Marioritza, Stimo și Grigore-Feirat. Pentru fazani, Manuc, Mariam și Dimitrie Moruzi. Nicolae și toți ceilalți abia așteptau le vol du lièvre. Preotul înălță spre cer crucea și, în liniștea dimineții, rugăciunea lui fu acompaniată doar de clinchetul zurgălăilor prinși la piciorușele șoimilor. Încheie stropind cu agheasmă spre cer, spre pământ, spre începutul și mântuirea omului. Atunci Nicolae ridică olifantul. Scolioza lui era mai puțin vizibilă sub mantia roșie. Arăta ca un chipeș cavaler într-un moment de maxim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Așa mi se pare mie. Sau mă înșel? Manuc tăcea. Mângâia aripile șoimiței albe de pe mănușa lui. Era o excelentă vânătoriță. Pentru ea, prințul comandase cel mai frumos capișon din marochin, cu motive orientale aurii. Îi prinsese de picior un zurgălău din aur și un inel pe care erau gravate cuvintele: Aparțin lui Manuc Bei. ― Generalii obișnuiesc să meargă până la capăt, doar dacă sunt lăsați. Dar asta n-ar trebui să se întâmple. Iată încă un motiv în favoarea semnării tratatului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sănii, șubele-ți cârnesc nasul de-atâta putoare de oaie, dar nu-i nimica, gerulețul miroase, el, a alunecare pe omătul cerului, noaptea, pe sub stele, ca pe sub mere, clopoțeii cailor sunt tot una cu clopoțeliștea stelelor noastre de colindători-cu-glasuri-tremurate și zurgălăii de sus, de la gâtul cailor zburători sunt una cu cei ai cailor-mergători. Și-ntâia oară... Întâia oară, când vin cu noi, colindătorii-elevi, mulți oameni mari, În afară de vizitii; și le colindăm noi pe maicile de la Hirova - și ele ne binecuvântează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aceea... Aud, ca prin ceață, când de tot fierbinte, cu miroznă de sobă Încinsă și tămâie și coajă de măr pe plită; când prin ceață de tot fierbinte din pricină de adiere de geruleț și de vântuleț de sanie cu zurgălăi. Aud glasurile oamenilor mari, groase, dar Înmuiate, zicând de maici și de surori, săracele, că n-au mai rămas decât vreo zece, colo, vreo douăsprezece dincolo, săracele, că, la Ocupație, le-au ridicat Rușii, după ce le-au dezbrăcat și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu pași înceți și maiestuoși scara. Domnul Ialomițeanu este un perfect cavaler, așa cum prea bine se știe. Deși timid, se complace în societatea doamnelor, vara vine cu trăsura, iarna vine cu sania să le ia la plimbare, ninge fără întrerupere, zurgălăii cailor clinchetesc, Margot și Sophie își scot năsucurile din blănurile în care s-au înveșmântat, ce chicoteli, ce râsete în timpul plimbării prin acest București micșorat de zăpadă, deasupra căruia se arcuiește un cer ivoriu și, ca în gravuri, se desenează
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
copii ai locuitorilor zonei. La început, componentă a micului colectiv de educatoare, de aici, iar, mai apoi,în calitate de căpetenie a acestuia. Clădirea nu fusese ridicată de prea mulți ani. Era luminoasă, încărcată, mereu, de glasuri ca de clopoței, ori de zurgălăi, ale copiilor, ca un stup, la o altă scară, și, evident, cu un alt conținut, și cu o cu totul altă destinație. Blândețea răspândea, permanent,în preajmă, blândețe. O blândețe dulce, ademenitoare, de profundă vigoare în întregul mediu, ca,însăși
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
statui - printre fulgi de zăpadă trecători tăcuți noua ninsoare a aprins lumini pe străzi - colind în noapte în jurul mesei - până și luna-i plină de Sărbători de Bobotează - pe crengi încovoiate stropi de lumină vânt printre stele - un clinchet de zurgălăi abia perceput ninge liniștit peste omul de zăpadă - batrân meditând pârtie goală - toate chicotelile la gura sobei mașina albă ca în visele mele - și tot mai ninge sat înzăpezit - visele copiilor în alb și negru magia iernii - într-o singură
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
subțire și straie grele, până-n pământ, bărbați cu pălării tari și baston, doi ofițeri în haine cu fireturi salutând pe cineva dintr-o trăsură, o vânzoleală și o rumoare veselă, cu tropote de cai înăbușite de zăpadă, țipete de vizitiu, zurgălăi. Zăpada de pe drum era murdărită parcă de cenușă și amestecată de copite, dar trotuarele erau albe. M-am simțit odihnit și bucuros. Parcă nimerisem în lumea unui Dumnezeu tânăr și prezent, după ce, ani de zile, trăisem într-o lume tot
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
țîșnită”). Relevantă este viziunea libertății poetice care, din „capriciu aristocratic”, explorează teritorii noi, neumblate: „Încă un capriciu - aristocratic - al acestui postillon al poeziei. Versul e un bici, tremură, șerpuie sau se sparge în vînt, din mîna poetului. Și goana cu zurgălăi îl duce prin drumurile cele mai afundate și nebătute” (în Cronica, an I, nr. 13, 10 mai 1915). Prima referire a lui Vinea la Strindberg (dar și la teatrul expresionist al lui Wedekind) datează, probabil, din 1915, cînd tînărul cronicar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în zori - gutui uscat cu ramuri pline de chiciură Negura s-a ridicat - tremurător pe frunza doar un strop Chiciură topită - pe frunza arsă tremură un strop Pe sanie colb - unde sunt zăpezile de altădată Ninge liniștit - în clinchet de zurgălăi gonește sania Atâta liniște - în noapte avalanșa fulgilor de nea În abisul nopții strălucește muntele - cad fulgii de nea Vântul tăios spulberând roiul de fulgi și-n ripostă nămeți Avalanșă-n munți - în clinchet lin de zurgălăi trecea o sanie
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
în clinchet de zurgălăi gonește sania Atâta liniște - în noapte avalanșa fulgilor de nea În abisul nopții strălucește muntele - cad fulgii de nea Vântul tăios spulberând roiul de fulgi și-n ripostă nămeți Avalanșă-n munți - în clinchet lin de zurgălăi trecea o sanie Gene albite - sub voalul de ninsoare alți pași rătăciți Zdrențe negre-n nuc - doar ciorile-s culoarea din iureșul alb Pescăruși și ciori zburând prin fulgii de nea fluviul lenevind După ninsoare eternitatea în alb - cruci fără
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de zăpadă. Era un soare cu dinți iar zăpada strălucea în bătaia razelor, ici, colo, ca niște bănuți din aur. Petre venise să o ia cu sania trasă de doi cai frumoși; unul alb și altul de culoare maro, cu zurgălăi la gâtul lor. Era îmbrăcat cu un costum negru iar pe deasupra cu un cojoc trei sferturi de culoare bej cu guler din blană de oaie, de culoare albă iar pe cap o palărie maro. Intră în curte și o găsi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
diametru variază între 10-15m. În 1960 una dintre movile a fost secționată, datorită unor lucrări administrative, dezvăluind prezența unui mormânt de înhumație. Defunctul era așezat pe spate, pe o împletitură de nuiele și avea ca inventar cinci pandantive, de tip „zurgălăi”, din bronz, cu decoruri geometrice și două verigi simple de cercei. Aceste obiecte au permis datarea mormântului în secolele X-XI. Cercetare V. Spinei, 1960. Materialul se află în colecția Muzeului „Vasile Pârvan” Bârlad (pandantive-clopoței din bronz - nr. inv. 1486, 1487
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Felix văzu că vârfurile de stâncă erau de fapt turle de biserici în care se clătinau clopote de toate mărimile, scoțând valuri de sunete, mai apropiate sau mai îndepărtate. Clopotnițele se prefăcură în dansatori, acoperiți din cap până în picioare de zurgălăi, în fața cărora Otilia se învîrtea cu niște castaniete în mână. Felix știa că doarme și visează, și se silea să oprească mai mult fiece metamorfoză. Deodată, însă, ochii îi fură loviți de suliți de lumini, și se recunoscu în patul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și de pierire a oricărui son. Pomii erau grei de zăpadă, și materialele lui moș Costache, căptușite cu blănuri albe, aveau aerul unor arhitecturi polare. Marina trecu prin curte, cu fizionomie de eschimos vătuită cu zăpadă până în gât. Se auziră zurgălăii unei sănii. - Știi ce? zise repede Otilia. Am gust să mă plimb cu sania. Vrei să mă iei? Felix consimți bucuros, se îmbrăcă și în curând se aflau într-o sanie îngustă, în spatele unui birjar mătăhălos, care ocupa cu dosul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avusese norocul să găsească încă sania cu care venise, fiindcă birjarul se dăduse jos să curețe rețeaua de zăpadă cu o măturică. - Aleargă repede, strigă Otilia. Birjarul dădu un plesnet biciului și sania alunecă nebunește, umplând toată strada de veselia zurgălăilor. Otilia, însă, era nemișcată, cu ochii pierduți în gol. Felix aduse puțină zăpadă și o puse pe capul bătrânului, deși știa că e inutil. Mai degrabă, ar fi trebuit să-l dezbrace, dar știa că bătrânul avea bani cu el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
haină de catifea. Și încă una fără asemănare, să dai cu bombardeaua prin tot Bucureștiul. Cam giorsuită și destrămățică la coate. Însă în poale gătită c-un rând de ciucuri roșii babani, de mătase, dublați în colțurile pulpanelor cu doi zurgălăi. Mergea ziua cu ei Bruță prin tramvaie, se uita lumea după el, de parcă și-ar fi sunat pintenii. Se cruceau călătorii. Îi mai și pasau, fascinați, câte un ban. D-aia i se și spunea lui Bruță "Împăratul" sau "Fulgerul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Îi mai și pasau, fascinați, câte un ban. D-aia i se și spunea lui Bruță "Împăratul" sau "Fulgerul Negru". Când îl însoțea, deșiratului i se zicea, prin consecință, "Fulgerul Alb". Luîndu-se după tovarășul în raglan putrezit, Bruță își eliberă zurgălăii din cele două ace de siguranță, le înfundă limbile cu două călușe de câlți și îi adăposti prin buzunar. Mișcîndu-se ca felina. Precaut. Peste zece secunde, Bruță și prietenul său escaladau, cu bricegele mulate la carâmb, fațada Casei de Cultură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
159 luat o frică pe pungași! Se uita Horea împrejur, se uita Oacă. Nu erau obișnuiți. Parcă tot mai bine era în mahalalele lor, la golitul buzunarelor! Pe cerul lucios și verde răsăriseră stelele. Auziră din depărtare chiotele negustorilor beți. Zurgălăii săniilor sunau ușor în aerul rece. Puseră mâna pe retevei și lăsară focul. S-au apropiat de drum. Se auzeau șinele de fier tăind zăpada. Iute i-au cădulit pe grânari. Florea a ridicat țeava scurtă a puștii și-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
răriți și desfăcuți pe alte locuri în fâșii și-n trențe de argint, deasupra cerul cu bolta lui oțelită, pe strade în urma săniei se desemnau urme-n omăt, ca și când gelăul ar fi trecut lung, lung pe [o] podeală de tei... zurgălăii cailor de la sanie zângăneau în răstimpul treapătului cailor și în sanie, înveliți în blane de lup cu fața de postav măsliniu, era doctorul de Lys, cu urechile-nfundate într-o căciulă de jder, și Angelo, a cărui blană se ținea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
CHISĂLIȚĂ] (variantă parțială) 2255 Și, cine, o, muză, numește toate numele ilustre ale acelora cari săriră pentru scaparea Creștinătății de ghearele celui necurat[? ] Înainte mergea cu o prăjină lungă Vasile Buruiană, lui îi urmează barbatoșii Toma lui Culbeci si Toader Zurgălău și [mai] cu sama teribilul Damian Cușmălungă, iară * după ei, cu parul și c-un drug, de berbeci adunătorul Curcă. Și cine povestește fără să i se bucure sufletul de faptele lui Gheorghe a lui Ion a lui Sava * Cotcodac
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nicicând n-am spus nimănui unde fusesem... Dar veni iarna și nu mă mai puteam duce... Am început a cobi de dor și m-am îmbolnăvit. Stam închircit într-o blană pe cuptor și doream să mor... când deodată aud zurgălăi de sanie. Mama intră în casa de tors; era îmbracată într-o rochie moare neagră și pusese mănuși pe mînile ei foarte mici. - Unde mergi, mamă? întreb eu. Mă lași să mor singur... - Nu, dragu mamei, n-ai să mori
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vijelios, fâșia din marea Ionică, boturile caprelor) și la fel de limpezi unele glasuri (cel al lui Geronimo, de pildă, ce-i promitea că o să-i fie alături cu ciocanul lui de cismar în răzmerița împotriva Spaniei), dar peste toate se auzeau zurgălăii măgarilor întorcându-se cu legătura de lemne-n spinare dinspre Monte Consolino, și bătăile de clopot pentru vecernie... Fra' Tommaso, am dispus pentru tine o pensie pe viață astfel încât să poți trăi în fine fără nicio apăsare. Am poruncit totodată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ia pe nepregătite, mai puțin moartea... — Vorbește mai încet, să nu te audă... — Aude cu siguranță, spuse Pantelimon, fără nicio precauție în glas. Auzul este simțul cel mai vigilent, chiar și tu, când îți trezești pacienții din anestezie, le agiți zurgălăi la ureche. Auzul moare ultimul, după ce inima a încetat să mai bată. La urma urmei, și când vii pe lume tot așa e. Din tot ce se întâmplă în afara pântecului care te poartă, poți doar să auzi... Chestiunea însă e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]