252 matches
-
de oful și năduful ei, că atârnă la unul care atârnă și el la rându-i - o slugă, un bărbat care nici măcar în pat nu e-n stare... Deloc și de tot, Mirelo, încă-i bine. E bine pe dracu’. Zvâcnetul ăla de mândrie care se răsucea în ea și o umplea de venin... Oful și năduful, Mirelo, ai fi meritat mai mult decât cocoșul ăla împielițat care cânta cucurigu la comandă, hlizindu-se și gudurându-se pe lângă prietenii stăpâni, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Apăsă butonul computerului și, până să se lumineze ecranul, căută la radio City FM. Camera se umplu de acordurile psihedelice ale celor de la Deep Purple, Sweet Child of Time. Se așeză pe fotoliu cu un iaurt în față. Dintr-un zvâcnet, Tubu ateriză pe speteaza fotoliului, exact la ceafa lui. Începu să toarcă. Introduse parola pentru yahoo messenger - increase your johnny - și așteptă să fie conectat. Pe monitor țâșni caseta de la yahoo insider, cu ultimele noutăți din lume: în Irak, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să moțăie. Poate chiar ațipise ? Pentru că acum urechea auzea cu totul altfel liniștea cunoscută a străzii care dormita, pustie, țăcănitul potcoavelor de cal, hurducăturile trăsurii pe pavajul desfundat, zăngănitul obloanelor unei dughene care se grăbea să deschidă. Ba chiar și zvâcnetul apei din stropitoarea cu care, sub prelata dungată, jupânul răcorea trotuarul încins din fața prăvăliei ; ba chiar și plesnetul dudelor negre care își striveau de asfalt trupul cald și răscopt, împrăștiindu-și sângele dulce și lipicios, bâzâit de viespi. Și totuși
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a spus Sophie decât atât : vino mai devreme mâine ? împingi deci poarta, pietrișul scârțâie sub pași, familiar. În fața ochilor, medalionul de ipsos de pe fronton, iar în el - anul atât de îndepărtat, 1879. Nervii îți sunt atât de întinși, încât propriul zvâcnet de spaimă te sperie. Întorci capul într-acolo de unde ai auzit foșnetul și respiri ușurat, văzându-l. Te privește cu ochii mierii și rotunzi - o pojghiță de luciu fără adâncime sunt ochii lui galbeni, plutind în orbitoarea lumină albă a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
chei și-i urmări pe ceilalți doi îndepărtându-se. Apoi se întoarse în direcția opusă și trecu pe lângă mine. I-am văzut fața. Oglindea o expresie foarte ciudată, extrem de tristă, obosită, gravă, chiar severă, și totuși gura ei avea un zvâcnet care aducea a surâs, deși ar fi putut prezice și lacrimi. M-a frapat pe moment ideea că această expresie sintetiza ceea ce, la sfârșit, la sfârșitul sfârșitului, ar putea simți cineva în legătură cu George. Știam unde locuiește Valerie și am urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nimic nu dispare cu totul: mai există un foșnet, mai tresare un nerv, chiar și-n batista din buzunarul mortului o molie mai poate țese În fibra de in; triumfătoare carnea se retrage Într-un tipar ultim. Prin foșnet și zvîcnet lemnul de brad se strînge-n jurul unui nod. Nimic nu dispare cu totul, chiar și atunci cînd moartea a statornicit totul. La noi În urbe, mai anul trecut, unul care tocmai horcăia și trăgea moartea În piept ca pe fumul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să se răsfrîngă asupra puterii noastre fără minte. Numai atunci am ridicat privirea. Eram singuri. Echipajele care luaseră startul la stînga și la dreapta noastră erau cu aproape două lungimi în urmă. Puteam să văd spinările vîslașilor, dar, de asemenea, zvîcnetul nerăbdător al muchiilor de la prora. Și cum un calm uluitor se înstăpînise peste ființa mea, am văzut cum distanța dintre ei și noi creștea cu fiecare bătaie. Am trecut linia de finiș conducînd detașat. Nici o clipă ramarea noastră nu a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cîteva lecții de golf în liceu, dar jocul cerea mai multă atenție, concentrare și precizie decît eram eu capabil. — Da, întări profesorul. E un joc care necesită concentrare și... răbdare. Tăcură pînă cînd un mic papagal gălbui poposi cu un zvîcnet pe umărul lui Thaw și zise: — Grăbește-te, Marjory! Bătrînul domn Churchill! Grăbește-te, Marjory! — A, un papagal, făcu Thaw. — Da. îi zicem Joey. Sînt sigur că te-am văzut prin universitate. — Uneori fac schițe la medicină. — De ce? Să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i-o plătească de mult. Pacientul cu falca se grăbise să treacă prin ușa întredeschisă a cabinetului, așa că Omar se fixă cu tot spatele spre intrare, ca să-l vadă pe Max în ochi. Firește că dintele nu îi mai trimitea zvâcnete în țeastă și chiar se miră că făcuse atâta drum, plus o pană, să-i dea de capăt unui canin și s-o încaseze de la stomatolog. Cred că dintele meu a-ncetat războiul, reuși să îi spună cu calm. Am să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
decât faptul că îl plăcea pe „francezul“ întors acasă, iar restul trecuse sub ceața tăcerilor mincinoase. Pentru Iran, pentru șeful baroului, pentru colegele care divorțaseră și își creșteau cu trudă copiii, ea era o făptură înțeleasă cu soarta și cu zvâcnetul sângelui pe sub văluri. Taică-său devenise magnat al afacerilor cu petrol și uraniu și își cumpărase o vilă în nord, la treizeci de kilometri de Teheran. Armin alesese să stea cu el și bunică-sa, la început sub pretextul că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
împotriva ta... Te-ai trezit, Mirciulică? Hai să mîncăm! Căutăm ceva bun în bucătărie și după aceea ne vom gândi împreună. Nu, dragul meu, fără televizor azi! Nu, domnule maior! Raul Ionescu își ștergea lacrimile. Nu mai râdea, dar un zvâcnet nervos îi întindea încă buzele. Vă înșelați! La urma urmelor, eu am pierdut partida și din punctul meu de vedere mi-e absolut indiferent dacă o prindeți sau nu pe necunoscută. Amănuntul nu are cum să influențeze situația mea. Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cărbunari, așa că, în timp ce tinerii dormeau răpuși de oboseală, eu împreună cu Gundo am stat de veghe, rezemați de pragul ușii. M-am uitat atent la Rotari: somnul îi era agitat, și fața, palidă de chinurile și întunericul temniței, deseori brăzdată de zvâcnete și tresăriri. După-amiază când, în sfârșit, s-au trezit, s-au dus să se spele la râu. Păreau să-și fi revenit, mai puțin cel pe nume Massellio, a apărut un cărbunar care ne-a făcut semn să-l urmăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
momente de frică și de durere, se trezește pe neașteptate eliberat de ele. Așa că am lăsat să treacă ceva timp înainte de a-l aborda. L-am găsit la râuleț, unde-și dădea cu apă rece pe față, cuprins de un zvâcnet continuu, răsuflând ca după o milă de alergare și alb la față precum moartea. Am îngenuncheat lângă el și, când mi-am dat seama că dădea semne de sufocare, căci, cu cât i se întețea respirația cu atât simțea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vată apăsă un perete despre care Valentina nici nu avea habar că Îl deține. Corpul este Într-adevăr o mină ciudată. Cine știe de ce le place atât de mult femeilor să se lase umplute de bărbați. Tot acel geamăt, icnet, zvâcnet ei Îi părea ridicol. Mama și tata nu făceau așa. Părinții nu se fut niciodată. Degetarul de vată se lovi de un obstacol insurmontabil și se blocă. Era complet blocat. Nu reușesc, spuse șoptind. Mă doare. — Frumusețea la durere rabdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi dacă. Dac-aș fi văzut memo-ul mai devreme... Dacă pe biroul meu ar fi fost mai multă ordine... Dacă Arnold nu mi-ar fi încredințat mie sarcina asta... Dar nu are nici un sens. Mă duc la fereastră, ignorându-mi zvâcnetul din cap. Ce-a fost a fost. Acum trebuie să văd ce e de făcut. Mă uit la grădină și mă simt complet suprarealist. Până în momentul ăsta, viața mea a fost planificată la secundă. Prin examene, vacanțele dintre trimestrele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
similar, dar el se află deja pe partea cealaltă a rândului, absorbit de un arac de mazăre, de parcă nu s-ar fi întâmplat absolut nimic. Are un plan al lui, îmi dau seama brusc. OK, acum chiar m-a stârnit. Zvâcnetul îmi pulsează tot mai tare în trup pe măsură ce trec de la o plantă la alta. În liniștea absolută nu se aude decât foșnetul frunzelor și scârțâitul surd al cuțitului când tai sfoara. Mai leg încă trei araci și ajung la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bikinii. El și-a desfăcut catarama de la curea. Și totuși, totuși, încă mai culegem zmeură. Lădițele sunt pline și grele și mă dor brațele, dar abia dacă le mai simt. Tot ce știu e că îmi zvâcnește tot corpul ; că zvâcnetul a devenit un bubuit ; și că nu mai pot suporta multă vreme. Când ajung la capătul ultimului rând, las lădița jos și rămân cu fața spre el, incapabilă să mai ascund cât de disperată sunt. — Am terminat ? Am respirația precipitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
altă culoare decât din zdrențele celor doi; INAMICUL este mai mult bătrân decât tânăr sau tânăr îmbătrânit; e neras, obosit, speriat, ține o varză în mâini și se uită la ea; INAMICUL e mut; el afișează alternativ figuri tâmpe și zvâcnete de inteligență; în tot cursul acestui act, INAMICUL va încerca să se exprime prin semne și sunete guturale, risipindu-se cu voluptate în acest tip de comunicare; el începe prin a fi demn de milă, trece prin grotesc și ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
rostogolește prin aer, rafala îl izbește de perete, sânge pe perete, cu ochii deschiși PARASCHIV alunecă la pământ, privindu-l pe SOLDATUL BINE ECHIPAT; urmează INAMICUL, care este secerat prin somn sau în momentul în care încerca să se ridice; zvâcnet, sânge, încremenire; MACABEUS scoate un urlet, e secerat și el de rafală, cade, se zvârcolește, încă o rafală, se târăște spre SOLDATUL BINE ECHIPAT lăsând în urmă o dâră de sânge, privește în fata sa, încremenește cu o mână întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca și cum se descoperea după o lungă absență. Se pomeni fredonând Boema lui Aznavour, trecându-și jetul de apă, ca într-un alint, peste umeri, peste sâni, peste coapsele lungi, încă zvelte, lăsându-se înfiorată de atingerea șuvoaielor pe pântece, de zvâcnetul apei căutându-i parcă sexul. „Bat spre șaptezeci“, oftă ea, „și-mi arde de prostii.“ Nu se putu abține și se mai cercetă câteva clipe în apele verzui ale oglinzii. Se șterse apoi, îndelung, cu prosopul mare, vișiniu. Trecea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de prefaceri. Până și muzica parcă încolțea din ea, cuvintele îmboboceau, iar vocea aceea nu mai era o voce de șansonetist, ci venea din interiorul ei, un fel de revărsare a cântecelor închise în fiecare strop de sânge, în fiecare zvâcnet al inimii, melodii venind și plecând din ea în dusul repirției. Tresări dintr-o dată speriată. Dacă toată avalanșa aceea de trăiri ciudate, neobișnuite, nu era doar joc și răsfăț al îchipuirii, nu era doar beție a simțurilor? Dacă miracolul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dorea să mănânce, chiar dacă ce voia el se dovedea a fi mai puțin bun decât ceea ce ajungeau Într-un sfârșit să mănânce. Și-n fiecare an se mustra că este netot și Încăpățânat, Însă tot nu reușea să-și stăpânească zvâcnetul de iritare pe care Îl simțea când venea și descoperea că meniul era deja stabilit și comandat și că nu fusese consultat la comandarea lui. Ego masculin Împotriva unui alt ego masculin? Sigur, nu era nimic mai mult de-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vorbele tale de bătrân libidinos...), la ce vă referiți? - Cred că m-am exprimat greșit, scuzați-mă. Am făcut o ciudată și regretabilă analogie în momentul în care am urmărit buletinul de știri. O presimțire, dacă pot spune așa, un zvâcnet în zona pieptului, semnalul evident că s-ar putea ca... acela... să fie... chiar... Moșulică se așeză picior peste picior pe fotoliul alăturat, genunchiul - stângul, dreptul? - scoase un pocnet, iar unul dintre papuci, cel stâng, dădu de veste că s-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gata să țâșnească, din sufletul amărât de gânduri. În casă, tăcere... era o tăcere rea cu spaime. Cu fața în sus, în pat, Iorgu se uita țintă la tavanul întunecat pășind în trecut... În neclintirea lui nu putea desluși decât zvâcnetul venelor. Toată noaptea aceea, din ajunul Sf. Apostoli Petru și Pavel, prima lui noapte de după înmormântarea Vasilicăi, nu putu să adoarmă recapitulându-și destinul... ...S-a văzut împresurat de umbre. -Am săvârșit lașități... M-am înstrăinat de lumea mea. Când
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
care nălucele sunt gata să țâșnească din sufletul amărât de gânduri. În cameră era tăcere... o tăcere rea cu spaime. În pat cu fața în sus, Iorgu privea tavanul întunecat, pășind în trecut. În neclintirea lui, nu-și deslușește decât zvâcnetul venelor. Năpădit de gânduri se simțea străin și singur, zvârcolindu-se doar, cu durerile, suferința și amintirile lui. Singurătatea la care era osândit îl înspăimânta... pierzându-se în gânduri fără șir. Și, doar, pentru o clipă închise ochii strâns,... și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]