1,209 matches
-
capul la fund clipocitul lor i s-a părut asemenea răpăielii de ploaie pe acoperișul de tablă zincată al orfelinatului, doar că ceva mai dulce. A Închis ochii. Capul Îi era plin de șuvoaie strălucitoare de ploaie multicoloră. Tâmplele Îi zvâcneau violent și stăruitor. Obrajii Îi ardeau, iar pe ceafă simțea un fior Înghețat. E cald ca naiba, a zis Bob. Transpir ca un porc. Or fi având cel puțin aer condiționat? E o mizerie cinematograful ăsta, la Singapore nici nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
au trebuit câteva clipe bune ca să-și revină. — Ei bine, a zis ea În cele din urmă, s-ar zice c-o să fie amu zant! Fii atentă să n o iei razna, doar știi cum sunt parizienii! Mâna i-a zvâcnit de parcă bastonașul ar fi fost un bici sau o cravașă. Studenții au Început să chicotească. Copacii țeseau un peisaj de petice aurii și arămii. Frunzele Începuseră să se scuture. În căderea lor Înceată se legănau, asemenea primilor fulgi dinaintea marilor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca la televizor. Eu nu merg, îi răspunse hotărâtă Carmina. Ești o bleagă, îi răspunse Elena. Tocmai acum când... Carmina se simțea dezamăgită. Ceva în interiorul ei plângea. Nu era gelozie ci numai indignare. Elena sări din plapumă. Părul lung îi zvâcni pe spate într-o parte și alta. Pășea cu picioarele goale, ușoară, curioasă, curajoasă. Carmina o auzea umblând. Fiecare zgomot amplificat de emoție în timpane o făcea să tresară. Îi auzi pașii pe hol, tălpița ei mică de copil-femeie înaintând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
El îi zâmbi, mulțumindu-i. Un gest automat. Avea o expresie tulbure. Apucă toarta ceștii de cafea, se aplecă să soarbă. O șuviță i se desprinse din pieptănătură, se încruntă, îl auzi cum șoptea iritat și grăbit: Hai, zi o dată! Zvâcni genunchiul a enervare. Ce-ai vrea să-ți zic, întrebă obosită femeia, doar ne-am văzut de curând alaltăieri, ce minuni să se petreacă în viața mea într-o perioadă așa de scurtă? Și cui, tocmai mie! Nu, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câștigat. Acum venise vremea să se mai ocupe și de ea, numai de ea! I-ar fi fost foarte ușor să-și ridice privirea, o altă privire, desigur, să întindă mâna și să ia inima fetei în palmă, caldă încă, zvâcnind regulat, dar n-o făcea, îi era mai ușor s-o ocolească, să alunece pe alături. Obosise sau pur și simplu nu mai voia s-o apropie. Puțin mai târziu o conduse până la ușă, răsuci după ea yala, reveni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
I se păreau atât de trainice, de indestructibile, fier beton! Pe urmă Ovidiu, fără o altă vorbă, întoarse mașina și porni înapoi. Era aceeași șosea și același asfalt și totuși cât de diferit circulau. Bărbatul arăta complet metamorfozat, colțurile buzelor zvâcneau de nerăbdare, era același om foarte sigur pe el, ce se complăcea în ideea de a avea un viciu, poate era în sinea lui mândru de asta, poate îi plăcea să-și ascundă mica lui taină, s-o învăluie, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
răvășite, trântite pe parchet, lănțișorul de aur rupt, așteptând într-o cută a cearceafului. În timp ce-și făcea în pripă bagajul, cineva sunase la ușă lung, insistent. Nu știa cine este. Împietri acolo, aplecată deasupra geamantanului și inima-i zvâcni cu putere. Nu era Ovidiu, el avea cheie, se putea reîntoarce oricând, era altcineva. În momentul acela avea credința că de peste tot o pândește o primejdie. Așteptă nemișcată până când persoana din fața ușii renunță și plecă. O clipă se gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
m-a prins la căsuța din poiană. Parcă voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopi cenușii de la marginea poienii. Fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau. Printre ei, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri. Învăluiri dese de stropi se zbătură și duduiră ușurel, apoi se depărtară. Deodată se alinară adâncurile și soarele străluci orbitor în toată poiana.” Mihail
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
roșu al soarelui se afla la marginea zării. Toată natura era însuflețită. Deodată au început să răsune mii și mii de glasuri, de ciripiri și de triluri. Erau păsările care trăiau în coroanele verzi ale copacilor. Unele zburau agale, altele zvâcnind din aripi. Am mers mai domol, am trecut de pădure și am ajuns în câmpie. Ajunși în câmpie, am auzit tălăngile turmelor de oi și de vaci, care pășteau iarba grasă. Am fost fermecați de peisajul feeric pe care mi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lumea. Dar timpul fiindu-mi limitat, m-am apucat imediat de construcție. Orele treceau și eu eram doar cu o schemă în față, făcând tot felul de calcule, din care nu reieșea nimic. Mâinile începeau să tremure și tâmplele îmi zvâcneau, de parcă ar fi vrut să-mi zboară creierii. După un timp mi s-a făcut foame, dar n-am părăsit masa de lucru. Trecuseră 36 de ore și tot ce reușisem era un mecanism care acționa exact invers, adică spre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
grohăind În ceața liliachie, cu ochi lacomi și tâmpi lipiți de știuletele de porumb din mâna doamnei Moduna, zăcea a doua zi pe ușa magaziei de lângă bucătărie, despicat În două, Înconjurat de lighene și găleți cu apă În care mai zvâcneau mădularele-i fierbinți. Rezemat de prunul renglot, măcelarul admitea că vinul fiert era bun cu zahăr, iar scorțișoara tocmai potrivită ca să-i mai ia ceva din șmagul de butoi. Așa ceva nu mi s-a mai Întâmplat, domnule Húsvágó, se tânguia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un lucru bun, căci În a șaptea zi a Genezei nici el nu făcuse altceva decât să privească lumea așa cum și noi o privim azi pe Animal Planet sau Discovery. Lâncezeala avea culoarea ochilor săi În care lumea abia mai zvâcnea când și când ca un porc Înjunghiat. 33. În jurul orei trei, o furgonetă neagră a firmei de pompe funebre, „Otto Wellmann - Cu noi spre Viața de Apoi” opri În fața vilei Ster. Șoferul și un Însoțitor scunzi zdraveni, Îmbrăcați În combinezoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sufletul, lasă imnul, l-om cânta mai târziu, știu toate cuvintele... Steagul, Înfige steagul, Îl Îndemna Eleonora, până În Marea Marmara, până În Baszforró... Atunci, Macavei Înfipse lancea tricolorului În inima de omidă a redutei. Eleonora se zvârcoli o vreme, apoi doar zvâcni de câteva ori din tot trupul, apoi se liniști... Începu să cânte Încetișor: Trei culori cunosc pe lume... În colțul ochilor avea lacrimi pe care Macavei nu le putea Înțelege. Își scoase Însă șuba și acoperi trupul femeii care Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în siguranță, încercând să reconstitui evenimentele și oamenii din trecut - o viață de șaisprezece luni de fapte prăfuite, povești statice și tăcute săpături arheologice. Dar ziua de astăzi schimba totul. Lumea din jurul meu se transformase într-un lichid încins, viu, zvâcnind de întâmplări reale care se petreceau acum și care-și întindeau necunoscutele degete ale posibilității spre viitor. Pentru mine, schimbarea de perspectivă era uriașă; o schimbare în natura timpului, o derulare rapidă a lucrurilor care nu putea fi încetinită sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sau spune și totuși... și totuși, o parte nefamiliară din mine, din adâncul ființei mele, spunea ar putea fi singura metodă prin care lumea asta frântă să-și afle din nou coerența. Am încuviințat, m-am trezit pe dată, mâna zvâcnindu-mi pe pahar. Somnul dăduse să mă înhațe și eu mă prinsesem cu unghiile de marginea lumii conștiente în ultimul minut. Am ridicat paharul și am aruncat o privire insistentă la fâșiile de hârtie dinăuntru. Nici o schimbare. — Așa-i, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și norii care se mișcau. Tréiascé Marele Octombrie! Cauza Partidului Comunist al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste s-o Îndeplinim În viațé! Nu rézboaielor și lumii nucleare! Tremurau cravatele și gulerele. MÎinile asudau pe pancarde și pe buchetele de flori. Inimile zvîcneau. Pentru Pace și Dezarmare! Lésați Hulubașul Pécii sé se ridice deasupra lumii! Sé moaré corbul negru al capitalismului! - Sé fie pace Într-una! - Sé moaré corbul negru al capitalismului! - Sé fie pace pe pémînt! - Lésați că oamenii din lumea Întreagé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
umedă. Calc apa-lumină, sper să mă țină deasupra și mă ține. Îndepărtez mîinile lui Rusalin și încep să plutesc. Închid ochii, atît de exaltantă e atingerea valurilor mici. Valuri nobile și sentimentale. Ca valsurile. Așa cum le cînta Iordan, cu umeri zvîcnind de voluptate, ca și cum făcea dragoste. Iar îți fuge mintea aiurea, Iordana! Vacanțele de vară, verile acelea în Dorobanț, cînd aveam 12-l3 ani și Rusalin 14-l5, cu un pas înaintea mea spre lumea adultă, își contopesc zilele într-una singură. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
șarpele, devenită în album Ana și Șarpele. Prima, La nymphette, cea aleasă de Iordan din cauza feminității bănuite în trupul de copilă. Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că mi-a presat pîntecele puber, că mi-a stors pe hîrtie trupul gol mă tulbură. La fel cum m-a tulburat și acum... cîte decenii, Cristoase? "Sau te deranjează că o mai vede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dispute certitudinea. Iar eu, angrenat la rându-mi în conversația mea, încercam totuși să mă abandonez deliciilor firii și mâna mea alerga mecanic peste sânii de sub corsetul rugos al uniformei, apoi pe coapse, apoi pe genunchii proeminenți, pe gleznele ce zvâcneau anemic printre cutele ciorapilor groși și lăbărțați. Diferența dintre noi era că ea era perfect împăcată sau neîngrijorată de acea excrescență, dublură a eului ei, fără s-o intereseze cum era la alții, sau ar fi trebuit să știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de lumină, puțind a dragoste, beată de barbara năvălire a simțurilor, miros auditiv pentru îngerii indignați, beție la care trăgeau cu ochiul asceții peșterilor din Univers în care, timpul stătea degeaba, buimăcit de înțepătura veninoasă a celor două timpuri, timpul zvâcnea, neuronii țipau ca arși fulgerați de kilovolții dorinței și dăruirii totale și, deși fierul tot nu voia să ia formă, îl căli în apa rece a sudorii, nicovala icnea cu aceeași impostație de voce tubată, al II-lea Război Mondial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asemenea variantă, n-o să afle nimeni că povestea nu e întru totul adevărată, memoria poate juca oricui feste, mai ales în momente de presiune, se gîndește, prin cîte ai mai trecut pînă să ajungi aici, simte cum inima îi mai zvîcnește în piept, ți s-a îngroșat de tot vocea din cauza emoției, doar încă două, trei cuvințele și ai scos-o cu bine la liman, Delfinașule, pufăie, pînă își pierde de tot suflul. În concluzie, dacă eu am făcut-o de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Comunist, îi transmite Tușica, dacă Roja al tău e mai mult decît și-ar putea dori orice femeie, nici ceilalți doi nu sînt de aruncat, îi scapă Angelinei o privire topită. V-am cerut eu părerea? își simte Roja tîmplele zvîcnind și pulsul bătîndu-i tot mai rapid în nodul care îi crescuse în burtă. N-am pomenit o nebunie mai mare, se citește în ochii Părințelului, la o parte! zbiară Roja din nou, luîndu-și elan, încovoindu-se pe spate, izbind din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nimeni nimic, dintr-o mișcare s-a săltat în cabina șoferului, a trîntit ușa cu toată puterea și, pentru că motorul era lăsat la ralanti, n-a mai avut altceva decît să bage în viteză și să calce accelerația. Camionul a zvîcnit scurt de cîteva ori pînă să ia demaraj, cei trei oameni care se aflau pe platforma din spate au fost azvîrliți jos, gata-gata să fie striviți sub roți. Santinelă a virat apoi brusc în direcția forțelor de ordine accelerînd vîrtos
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
râpă adâncă și de-a dreptul Înspăimântătoare pentru Va care a solicitat să fie luat de mânuță, iar atunci când a trebuit să traverseze râpa pe o idee de punte Îngustă, șubredă, cu scânduri lipsă și mobilă mobilă, mâinile copilului au zvâcnit În sus pentru a fi luat În brațe și ferit de adâncul fioros al râpei, gest disperat căruia Victor Olaru i se conformă imediat, ridicându-l, ascunzându-l și spunându-i părintește: Nu-ți fie frică! De-acum ești flăcău
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Înțelegea numai până la un punct, dar nu Își putea explica de ce zicea că nu poate face ceva care nu o costa nimica. Deodată, În capul său mare a bătut un clopot de bronz, s-a luminat la față, inima a zvâcnit să-i iasă afara din piept și, cu incertitudinea celui nesigur de victorie, a spus destul de calm și s-a rușinat față de el că este forțat să recurgă la un asemenea procedeu de care Victor, „Doamne ferește!” , nu ar fi Încântat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]