938 matches
-
se năpusti asemeni leului turbat din pădurile Kamceatkăi, se năpusti culcând-o la pământ și strigându-i în sfârșit că o iubește! Te iubeeesc strigă el! Sfârșiiit! zbieră tânăra prozatoare, încheind apoteotic în ovațiile tuturor. - Aaaah! Aaaaah! Ajutooor! răgea Euripide, zvârcolindu-se pe parchet ca otrăvit. Geniaaal! Toți cei prezenți izbucniră în urale, scandând numele Aurorei și dărâmând absolut tot ce le stătea în cale. Aprecierea lor depășea orice imaginație și începu să se manifeste deosebit de violent, astfel că scaunele prinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
izbind-o de Nadir. Însă cu toate aceste avertismente ale pietrei filosofale pe care o țin ascunsă în interiorul meu, cu toate aceste semnale disperate pe care le primesc de la mine însumi și care mă fac să tresalt și să mă zvârcolesc precum un dement, de frica morții, eu totuși continui să mă apropii de camera aceea, supunându-mă unor îndemnuri cu totul și cu totul străine de rațiunea mea. Sunt, așadar, prizonierul și în același timp marioneta forțelor maniheiste ale universului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
asta atât de precis și mă tem că sinuciderea mea nu merge conform planului. Ce poate fi, pentru Dumnezeu, ce se întâmplă, de ce tocmai acum nu pot face pentru prima oară în viața mea un lucru cum trebuie? Să mă zvârcolesc atât cât pot în paralizia mea blestemată și să văd ce anume nu e în regulă. Poate tăietura de la încheieturile mânilor nu e suficient de adâncă. Poate am mult prea mult sânge și viață. Sau sunt cumva nemuritor? Ce glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lui. Lovitura se abătu peste el fulgerător. Ceva nevăzut se năpustise asupra lui izbindu-l năprasnic în stomac. Icni scurt și, dintr-o dată nu mai avu aer. Nici nu-și dădu seama când se prăvăli secerat din picioare. Acum se zvârcolea la pământ încercând zadarnic să inspire. O forță nevăzută îi apăsa coșul pieptului, strivindu-l. Ochii stăteau să-i iasă din orbite în timp ce din gură scotea numai niște horcăituri. Auzi un pocnet sec atunci când coastele i se frânseră și simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dăduse jos din căruțe și se strânsese în jurul lui Toma, privindu-l încruntați. Apoi femeile începură să țipe și să amenințe cu pumnii ridicați în aer. Una dintre ele, cu fața descom pusă de durere, se trânti pe jos. Se zvârcolea și bătea cu brațele în pământ, scoțând țipete de jale. Își smulgea părul de pe cap, tângu indu-se de mama focului. Polițistul se uita nedumerit la spectacolul acela, nepricepând ce se întâmplă. Nu înțelegea nici un cuvânt din ce spuneau țiganii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; cînd stau să vă fete oile, dă peste ele ciuma, asmute lupii sau tigrii să vă pustiască turmele. CÎnd vi se naște un prunc, Îl zvîrcolește, doar s-o prăpădi. Ce Dumnezeu mai e și ăsta? Nu, ăsta nu este Dumnezeu din ceruri, nu este Elohim. E un altul. Căci Elohim, creatorul, creatorul cerului și al pămîntului, al bărbatului și al femeii, al șarpelui și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dacă era sînge sau excremente. Doctorul Baró examină rapid situația și, cu un gest, Îi indică tatei că trebuia să-l Întindă pe Fermín În pat. Îi ajută feciorul doñei Encarna, care aspira să devină boxer. Fermín gemea și se zvîrcolea ca și cînd o fiară i-ar fi devorat măruntaiele. — Dar ce are sărmanul, pentru numele lui Dumnezeu? Ce are? gemea doña Encarna din ușă, scuturînd din cap. Doctorul Îi luă pulsul, Îi cercetă pupilele cu o lanternă și, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ca aceasta, un guvern nu guvernează, doar pare că guvernează, Nu pot să fiu de acord cu dumneavoastră, am mai făcut câte ceva de când au început toate acestea, Da, suntem ca un pește prins în undiță, ne agităm, scuturăm firul, ne zvârcolim, dar nu reușim să înțelegem de ce o simplă bucată de sârmă recurbată a fost în stare să ne prindă și să ne țină prinși, poate ne vom elibera, nu zic că nu, dar riscăm ca burta să ne rămână agățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și nici măcar un slab reflex al torțelor aprinse În piață nu ajungea până acolo. Dante aștepta de mai bine de un ceas. Un strigăt se repeta la intervale regulate, poate un bolnav care Își urla angoasa. Ori poate cineva se zvârcolea sub loviturile demonilor. Încetul cu Încetul, se lăsase să alunece pe zidul construcției, până când se așeză pe călcâie. O moleșeală pricinuită de zăpușeală și de oboseală punea stăpânire pe dânsul. Își simțea mintea legănându-se, la poarta viselor. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unicele preocupări. Asista voluntar la prelegerile de filosofie și biologie destinate masteranzilor, ascultându-le cu o scânteie de interes destul de patetică În ochi, ca și cum ar fi așteptat un punct culminant, la care conferențiarul nu ajungea niciodată. Uneori Amory Îl vedea zvârcolindu-se pe scaun, iar chipul i se lumina; ardea de poftă să dezbată un punct. Pe stradă, era tot mai distrat și Începuse să fie acuzat de snobism, dar Amory știa că nu putea fi vorba de așa ceva. Odată, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ți placă să iei hotărâri!) - în bucătărie ca să‑și violeze soția. L‑a apucat dintr‑odată cheful de așa ceva, dar când vaca face, ca de obicei, o mișcare greșită, el alunecă pe gresie și cade lat la pământ. Acolo se zvârcolește încolo și încoace și tot dă din piciorul care i‑a mai rămas. Dar nu reușește să se scoale, oricât ar vrea. Și nici în rest nu prea i se mai scoală, deși de data asta i s‑ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
accelerau ritmul cu care Își frecau mânuțele de mine. Agitându-se În interiorul creierului meu ca niște grăunțe de nisip În deșert scuturate de cutremur, minuscule pete Întunecate se formau rând pe rând, apoi, adunându-se toate la un loc, se zvârcoleau șerpuind ca o amibă și formau un Întuneric ce semăna cu cerul fără stele din miezul iernii, gândeam eu. În timpul ăsta, partea inferioară a trupului lui Akemi Începea să fie scuturată de convulsii, și degetele de la picioare i se Încleștau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
așa? — Dacă urmărești un soi de durere, atunci o să facem o plimbare cu mașina până la morgă. Am clătinat din cap și i-am îndepărtat coapsele din jurul meu: — Dar nu așa. Ar trebui să fie cu dragoste. Ea încetă să se zvârcolească și pentru o clipă păru să recunoască adevărul a ceea ce-i spuneam. Zâmbind, apoi ridicându-și gura spre mine, mă scuipă în față. După asta nu mai era nimic de făcut, decât să plec. Aveam un nod în stomacul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu noaptea-n cap tot de cântatul cocoșilor. Nu de cei din curta sa, ci de alții, ai vecinilor. Sunetele pătrundeau prin aerul subțire și proaspăt al dimineții și Mișu, cu pernele pe cap, apăsate pe urechi, înjura și se zvârcolea de pe o parte pe alta. Atunci s-a hotărât să-nchirieze ori să cumpere un apartament cu două camere în oraș. „Ce p...a mă-sii! Trebuie să scap din sălbăticia asta că doar n-o să mă scol în fiecare
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
viața lor își va relua cursul normal. Doctorița îl ascultă fără să-l întrerupă. I-a urmărit atentă privirea, mimica feței, timbrul vocii. Faptul că își strângea pumnul din când în când era, pentru ea, semn că înlăuntrul lui se zvârcoleau neputința și nerăbdarea. După aproximativ douăzeci de minute, îl opri. Ieși din cabinet și se consultă cu colegul ei, psihiatrul, apoi reveni: - Domnule Romanescu, pentru siguranța diagnosticului, va trebui să facem și o tomografie. Veți merge, împreună cu soția, la doctorul
PROMISIUNEA DE JOI (XVII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363864_a_365193]
-
ușa, obișnuindu-se cu semiîntunericul din cameră. Când pătrunse în odaia slab luminată, văzu o femeie tânără, cam la douăzeci și trei de ani, poate mai mult cu doi - trei, întinsă într-un pat cu tăbliile din lemn, unde se zvârcolea continuu. După volumul burții și-a dat seama că este gravidă. - Bună ziua, am auzit țipete și cum nu mi-a răspuns nimeni, am intrat neinvitat în casă. Ce s-a întâmplat, femeie? - Aoleu, mor, dom’le, mi s-a rupt
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
după care își ridică mâinile deasupra capului, asemenea unui Buddha păgân și sălbatic. - Nu ne răspunzi, puișor?!, continuă ea zeflemitor, apucând un bisturiu din tăvița nichelată pe care unul dintre convivi i-o puse cu promptitudine la îndemână. M-am zvârcolit înspăimântat. Bănuiam ce mă așteaptă. Nebuna putea să mă scopească, numai așa ca să se distreze. - Stai liniștit. S-ar putea să-ți tai podoaba fără de voie și să mori ca un nechibzuit. Nu știi să te comporți civilizat?, mă ironiză
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
ALBU - PASĂREA „TU” Autor: Magdalena Albu Publicat în: Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului În memoria victimelor Ansamblului Alexandrov (Corul Armatei Roșii) O pasăre neagră a mușcat cu o răutate bolnavă Cerul de aripi. Și-a zvârcolit, mai apoi, cu bruschețe măruntaiele putrede, aruncându-se parcă de bună voie în apele nestăpânite ale mării. Metal topit și carne amestecată cu suflet s-au împrăștiat toate, de-a valma, în milioane și milioane de bucăți imposibil de recompus
PASĂREA „TU” de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362897_a_364226]
-
dar cu un înalt simț pedagogic, încât a fost suficientă pentru creștinarea sa. Într-o noapte l-au călcat hoții la stână dar, din voia lui Dumnezeu, aceștia nu au mai putut să iasă și dimineața i-a găsit sfântul zvârcolindu-se neputincioși. I-a mustrat cu blândețe și le-a dăruit și doi berbeci pentru așa zisa priveghere a lor de toată noaptea. Odată l-a păcălit un negustor care cerând aur cu împrumut de la sfântul, la întoarcere, tot pe
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
zapezi Printre gânduri triste viscolite, În ramurile uscate pe alocuri verzi Scrâșnesc cuvinte-n tâmpe dezgolite. De dragul primăverii am să trăiesc În rapsodii de ploi ce curg în mine Muguri pe ramuri de suflet cresc Din durerile ce s-au zvârcolit în vine. De dragul primăverii am să zâmbesc Chiar și atunci când sufletul meu plânge, Cu bunătate lui Dumnezeu am să trăiesc Cu El orice rău nu mă poate atinge. De dragul primăverii am să scriu Doruri, vise pe cărări,umbre rătăcite Am
DE DRAGUL PRIMĂVERII de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363384_a_364713]
-
copilul din mine visez sa îl adopți. Mi-i dor să mă răsfeți din nou cu vorbe dulci, Pe tărâmuri fermecate cu vocea-ți să mă duci. Vocea ce mă trezește din somnul meu ce-n noapte, De dor se zvârcolește, auzindu-te-n șoapte. Oare când mi-este dat pe pieptu-ți iar s-adorm, Mâna să-mi ții pe suflet, să-i alini crudul dor? Prin păru-ți să-mi trec degetele lungi, firave, Ce-s îmbătate de durere, de
OARE CÂND? de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363551_a_364880]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > O CLIPĂ DE REBUT Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1069 din 04 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Din stări criptate mult prea des, mi se dilată universul Și țipătul cândva empatic se zvârcolește solitar Din embrionul de ființă mi se arată doar reversul Iar sufletul nomad pe vremuri, acum trăiește sedentar Din efemerele iluzii, mi se contractă universul Și stări finite permanente îmi modelează infinitul Obstacole de neființă îngreunează pasul , mersul Iar țipătul
O CLIPĂ DE REBUT de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362458_a_363787]
-
creșteau pe măsură ce observa fericirea rău ascunsă din ochii nevestei. Într-o dimineață, după ce el ,,plecă” la muncă, așa cum era obiceiul, Maria nici nu așteptă să se închidă ușa bine după el, că și dădu fuguța la iubitul ei, care se zvârcolea ca pe jar de gelozie și nerăbdare, știind-o în compania soțului. Fără griji, se aruncară cu capul înainte în focul pasiunii, neluându-și nici o precauție. David, care își urmărise nevasta, intră nestingherit în casa amantului și îi surprinse în
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
țării, Sau o fi atriumul uitării? Simt toți la fel în cântec, Cum ei pe dracul sfârtec, Se-ncolacește-n el de ciudă, Se-nbolnăvește și de ciumă, Că n-are cum să ne despartă Și la cine să ne mai împartă, Se zvârcolește și-i iese zeamă, Șeful cheamă la a da seama... Dar, se sperie și el de Unire, De așa Horă-n Dumnezeire, Ce-alungă spriritele răzlețe, Ce dau contre cam șugubețe, Să-i mai destrame pe români, Să-i rupă
HORA DACĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361050_a_362379]
-
dat mult de băut, mi-a luat ochii și voința.... Țiganul tot țigan, încearcă totul ca să-și salveze pielea. - Am să fac tot ce-mi porunciți, domnule, dar... poate... Alături, frumoasa-i soție cu frânghiile pătrunse adânc în carne, se zvârcolea și urla de durere și spaimă de ce va urma. Aștepta cu sufletul la gură, sigură că, după ce va termina cu țiganul, bărbatul o va omorî. Își dădea seama că merită să plătească nebunia care a dus-o la dezastru. Colonelul
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]