956 matches
-
ușa, obișnuindu-se cu semiîntunericul din cameră. Când pătrunse în odaia slab iluminată, văzu o femeie tânără la vreo douăzeci și trei de ani, poate mai mult cu vreo doi, întinsă într-un pat cu tăbliile din lemn, unde se zvârcolea continuu. După volumul burții și-a dat seama că este gravidă. - Bună ziua, am auzit țipete și cum nu mi-a răspuns nimeni, am intrat neinvitat în casă. Ce s-a întâmplat,femeie? - Aoleu, mor dom'le, mi s-a rupt
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor.html [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
hrana națiunii, mâine-i sărbatoare! PLOAIE DE VARĂ Se frâng copacii de furtună, și praful alb plutește-n zări, cu geamăt scurt oftează vântul și lacrimi are bolta-n nori. Ce răvășită e natura, nimic din ce era sublim, se zvârcolește-n agonie, o, Doamne sfinte, ce destin! Cu șerpi de foc se-ncinge cerul și clocotește-n spume marea, în tunet hohotește zarea, doar muntele-i nebiruit. Lacrimi calde cerul cerne și în liniște le așterne-n noapte, pe fereastră
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 by http://confluente.ro/Lanul_de_grau.html [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
ce se-ascund în scrin În giulgiul clipei moarte și-a florile de crin Re-nvie același dor albit-n clipă de mprumut .. Ploaia biciuie sufletul pe drumul străbătut Vântul biciuie ierburi ..ce se-ncolăcesc, Ca șerpii de picioare...se zvârcolesc! În fulgere de lumină și vântul plângea Ploaie aleargă și merg la braț cu ea! Ploaia cântă... și-mi bate iară-n geam. Picături-incolore se întind alene pe-un ram Ecoul nopții nebune tună,strigă-n furtună.. Năluca ploii bântuie
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1495080825.html [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
o fure! Ați șfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsat Și ați pângărit iubirea și sângele sacru vărsat! Decebal , Viteazul, Ștefan, Țepeș cel de toți temut, Se ridică din istorii peste TIMPUL ce a trecut. Glasul lor se zvârcolește ca sabia, necruțător, Și rațiunea îi apasă ... Ce-ați făcut din țara lor? Referință Bibliografică: TIMPUL / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1766, Anul V, 01 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elisabeta Silvia Gângu : Toate
TIMPUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_silvia_gangu_1446398015.html [Corola-blog/BlogPost/353288_a_354617]
-
acolo. Își frământa mâinile cu amărăciune: - Toată noaptea n-am dormit de emoție. M-am tot gândit cum să fac, cum să așez exemplele, autorii, ca să le placă , să le fie mai lesne țin erea de minte... M-am tot zvârcolit... Știi dumneata cât de umilit mă simt?! De n-aș fi avut așa emoții... Într-o dimineață mi- a sunat telefonul la șase. Presimțeam vestea pe care o voi primi. M-am împleticit, buimacă, alergând spre telefon cu inima strânsă
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magistrul_mirela_borchin_1389428787.html [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
trupului tău alb și gol, straie-i sunt mii de săruturi, mângâierile-i sunt scuturi, iar iubirea mea ocol. Eu trezit sunt din visare chiar de vraja pielii tale, trupul tău dormind molatic sub sărutul meu sălbatic, incitat de întâmplare zvârcolindu-se ușor între brațele-mi ce vor să ți-l strângă ca-ntr-un clește de iubire și de dor și la fel ca în poveste să rămâi pân-ai să mori de adâncă bătrânețe doar în stăpânirea lor. Fericit
SENZAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Senzatii.html [Corola-blog/BlogPost/372661_a_373990]
-
luaseră ostatecă, auzi, domnule, nevasta mea pe mâna rusnacilor, întindea arma să tragă dar arma nu lua foc, se svârcolea-n pat ca un nebun. Ce-ai mă, îl întreba nevastă-sa, tu nu mai ai somn, ce-ai de te zvârcolești ca pe jar, îl certa ea, ești acasă nu mai visa parascovenii, lasă-le dracului, îngroapă-le-n sufletul tău. Nu pot, femeie, crede-mă, nu pot, îi răspundea el, acolo e realitatea din mine, eu sunt tot pe câmpul
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1471625322.html [Corola-blog/BlogPost/342727_a_344056]
-
să-i salveze. Au rămas acolo înecându-se de fum, zbătându-se și răcnind de durerea cărnii care sfârâia arzând. Vacarmul parcă a durat o veșnicie, dar în curând țipetele copiilor au încetat, doar trupurile încă mai continuau să se zvârcolească în spasme. Mirosul de carne de om arsă a început să se răspândească pe mai mulți kilometri. Într-o jumătate de oră focul mistuise totul. Când au venit peste doua ore pompierii din Pitești au găsit un morman de corpuri
REMEMBER: PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1446934099.html [Corola-blog/BlogPost/374940_a_376269]
-
vina pe subordonați. El răspunde doar ca șef. Dacă și cu ei sunt laș...cum voi fi cu nevasta mea? Mi-am lovit părinții, dar pe ea parcă o lovesc și mai rău". După două nopți în care s-a zvârcolit căutând soluții, a realizat că nu poate vorbi cu Anca față-n față. Vinovăția sub toate aspectele, rușinea ce-l năpădea ca niciodată, dragostea ce a descoperit că i-a purtat-o cândva și el terfelit-o, i-au retezat
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_22_.html [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
că prințesa nu mai este în formă și pare cu mințile cam rătăcite, astfel încât la un monent dat, aproape nimeni nu mai veni să o viziteze. Trâmbițele gărzilor palatului se auzeau în fiecare zi, dar prințesa părea surdă și se zvârcolea în alcoov, răsucindu-se când pe o parte, când pe alta, de atâta nesomn. Ea nu avea idee ca ticălosul de tutore îi strecurase sub așternut unele ierburi speciale care o făceau să se simta ciudat, fără să își poată
PRINTESA IN SUFERINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Printesa_in_suferinta.html [Corola-blog/BlogPost/359278_a_360607]
-
viață minunată. Dar consoarta lui era foarte geloasă. Ea îmbrăca câte-odată haine țărănești și îl urmărea până și în pădure. Acest fapt a provocat scandaluri. Se ajunsese la aceea că odată a tras cu pistolul în portretul fiicei sale. Se zvârcolea la podea cu flaconul de opiu aflat lângă buze și amenința că-și pune capăt zilelor. Copiii stăteau în acest timp băgați în boli într-un ungher și plângeau de frică. Și ce-a făcut Tolstoi? Nu s-a enervat
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 by http://confluente.ro/dumitru_mircea_1480575025.html [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]
-
la toți egal se împarte. Drumeț dacă ți-e sete poți să bei Din doinele de-o seamă cu vecia, Ce plin de lacrimi e conturul ei, Precum e-al țării-mame, România! IANCULE-AVRAM, CEL VIUL... Mormântul de la Țebea s-a zvârcolit sub stele Și a gemut în lacrimi țărâna prea sărată, În Dorul lui, cel Unic, din dorurile mele Nu-l vor putea ucide nemernicii vreodată! Cei care îl visează și azi legat cu funii Și spânzurat de Cerul în care
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1410357530.html [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
întreg amarul, Îl judecă pe Iancu și-l spânzură postum- Ia de la mine, Doamne, plin de venin paharul... Iancule Avram, cel viul, precum mereu ți-am zis, Mai treacă de la tine durerea și ne iartă- Mormântul de la Țebea s-a zvârcolit în Vis Și a gemut sub stele țărâna prescurată... CÂNTEC PENTRU IANCU Cântec niciodată grav, Avram Iancu nu-i bolnav Și nici obosit din fire, Sfânta lui alcătuire Stă de veghe-acolo-n Munți Pentru dreptul celor mulți! Fluierul cu
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1410357530.html [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
ne-a fost dat, E plină lumea de lumina De aurul din noi furat! Nu vă întristați, el este încă Acolo-n Apuseni destul, „Lovească-l fulgerul din stâncă Pe cel străin și nesătul!” Știu, de durerea voastră multă Se zvârcolesc în somn străbunii, Stă iarba în genunchi și-ascultă Cum freamătă din Dor gorunii... Cu-aceeași sfântă rugăminte V-am spus și vă mai spun mereu, Voi, Moții mei, luați aminte, Nu doarme-n ceruri Dumnezeu! LASĂ-MĂ SĂ FIU
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1410357530.html [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
pământ de-o veșnicie,/ Suntem goi de sensuri, de sfințenii.../ Concentrat pe temele majore ale existenței, stăpân pe mijloacele de expresie, poetul reușește să redea într-un limbaj poetic elevat, această trecere iluzorie prin timpul terestru. Rațiunea caută răspunsuri, se zvârcolește în așternuturile bântuite de umbre care opacizează, zăvorăsc drumul spre adevăr. Imaginația poetului, fecundă... străfulgerată de abisale trăiri, - aduce în fața cititorului „sâmburele cuvântului,” - renunțând la opulența verbală în favoarea profunzimii semantice.Adesea, (imaginația) se lasă prinsă în jocul uimitoarelor tonuri de
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Valentina_becart_1405635397.html [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
timp. e o liniște macabră în care pustiul doarme cu dunele sale de nisip nimic nu spune nimic cei de sub pământ și-au lăsat aici viața bucuriile, copiii sau nepoții adică aici deasupra. morții sunt zăvorâți în tăcere, nu se zvârcolesc, nu cerșesc, nici nu mai iubesc. socotesc că și-au făcut datoria pe pământ, iar acum menirea lor este de a păstra liniștea în lăcașul sfânt. ------------------------------------ Harry Ross 1 septembrie 2016 Israel Referință Bibliografică: Harry ROSS - LIRICE (5) / Harry Ross
LIRICE (5) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 by http://confluente.ro/harry_ross_1473037564.html [Corola-blog/BlogPost/381313_a_382642]
-
scriitor genial, mereu sărac, mereu dator și pândit de creditori), iar apoi bani. În rest nimic! N-ar face un sacrificiu, n-ar scrie un cuvânt din iubire. Și-atunci, nu e o mirare ca astfel de scriitori să se zvârcolească pentru a fi cât mai singuri pe piața editorială, iar cum mai apare câte un "condeier" nou să îi dea în cap! Eu iubesc pe artiști, iar iubirea pentru ei, ca și steaua lor nemuritoare nu cade niciodată pradă capriciilor
ARTIŞTII, O DRAGOSTE NEÎNŞELATĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1465464912.html [Corola-blog/BlogPost/373555_a_374884]
-
zapezi Printre gânduri triste viscolite, În ramurile uscate pe alocuri verzi Scrâșnesc cuvinte-n tâmpe dezgolite. De dragul primăverii am să trăiesc În rapsodii de ploi ce curg în mine Muguri pe ramuri de suflet cresc Din durerile ce s-au zvârcolit în vine. De dragul primăverii am să zâmbesc Chiar și atunci când sufletul meu plânge, Cu bunătate lui Dumnezeu am să trăiesc Cu El orice rău nu mă poate atinge. De dragul primăverii am să scriu Doruri, vise pe cărări,umbre rătăcite Am
DE DRAGUL PRIMĂVERII de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1457631430.html [Corola-blog/BlogPost/363384_a_364713]
-
facultatea curând și ne vom căsători. Vom locui aici la bunici că ei sunt singuri. Vrei? - Da, dar eu știu... În timp ce se purtau aceste discuții Cristian nu abandonase activitatea sa de mângâiere a zonei pubiene, sărutând pulpele fetei ce se zvârcolea de plăcere în brațele sale, murmurând cuvinte fără înțeles, onomatopee înșiruite fără sens ca într-un delir. Îngenunche lângă pat la picioarele Andradei și în timp ce-i cobora încet bikini-ul, îi acoperea cu sărutări pulpele transfigurate de senzații și plăcere
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1406019738.html [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
ajuns la ”Urgențe”. A întrebat de Zincă Augustin și o asistentă i-a aruncat peste umăr: -Uite-l colo pe targă, ești nevastă-sa? Stai lângă el, s-a trezit și aruncă tot după el, l-am legat, dar tot se zvârcolește. -De ce l-ați legat, consultați-l, faceți-i un calmant, ocupați-vă de el. -Nu ne mai bate cucoană la cap, știm noi ce avem de făcut, ăsta nu moare, trebuie să-l salvam pe bătrânul duduii, spuse asistenta
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1473666069.html [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
și gândul meu de negură atins În pânza de păianjeni fără să vreau m-am prins Lângă un fluturaș care nevrând ...s-a stins. Am încercat zadarnic să-i reclădesc aripa Ce încă-mi lumina privirea de culoare M-am zvârcolit în lacrimi tot blestemându-i clipa Acelui țesător de lațuri prinse-n floare. Dar n-am putut să sfarâm fuiorul de mătase Și mâinile-amândouă legate-au fost de fir Doi ochi ce stau la pândă m-au săgetat în oase
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ana_podaru_1482257216.html [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
să am desăvârșirea, să semăn cu-al meu Domn Isus, Să nu mă schingiuiască firea, din răsărit până-n apus! Mai este mult din frământarea, ce-ai pregătit în dreptul meu? Privesc cu teamă-nnegurarea, căci somnu-i scurt și-i tare greu! Mă zvârcolesc și plâng Părinte, căci oasele-mi trosnesc și dor, De parc-aș vrea în aste clipe, să plec de-aicea și să mor. Dar mai apoi, privesc prin neguri un punct incert, nedeslușit Și mă gândesc: Ce mic e omul
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1449031106.html [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
Articolele Autorului De-atâta vanitate, uităm ce e iubirea, Electrizați de zbateri, clonăm nemărginirea, Ca mateloții veșnici, vâslim printre speranțe O răfuială surdă, în veștede nuanțe. Sfidăm galopul clipei și neglijăm dorința, Visăm, în timp, favoruri, sfidăm și neputința, Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământă Cu veșnica trădare, printr-o damnare cruntă. De ce-ai uitat de visul care ți-a-nfrânt tăcerea? Ai condamnat speranța, destinul, mângâierea, Ai încastrat trăirea expusă prin cuvinte, Te-ai renegat pe tine, călcând pe lucruri
UITAT DE VIS de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 by http://confluente.ro/carmen_popescu_1423132365.html [Corola-blog/BlogPost/374625_a_375954]
-
atunci - pe loc a căzut înjunghiat de soartă granița garanțiilor se întinde până la iresponsabilitate un matur - matàr murdar - și cu mințile bazar rămân pe țeavă: n-am nicio grabă - curând cu mine voi împușca tot universul - în fel și chip zvârcolind versul observatoarele gastronomice au identificat pe cer - umbre de excremente zburătoare: tocmai ne pregătim să interceptăm un closet galactic - să-i intersectăm - apoi - orbita oarbă - pentru a ne și identifica - în cele din urmă și întru totul - cu religia sa
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1472863856.html [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
vârstele cuvintelor, neimplicate în rotunjirea unui alfabet cert al umanului. ești precum gheața atunci când dalta oceanelor te transformă în artă și când iubind căldura lunecării, îmbrățișezi tandru acele, înfiorându-le recele, până la lacrima adâncului în care, nisip din nisip se zvârcolește, lăsându-și firele să zburde liber într-o uriașă metaforă umedă dar albastră. atingi vârstele cuvintelor cu vibrația iubirii. rămâne un lest cernut fin de sufletul oceanului versurilor, până când poezia de dragoste sparge clepsidrele de gheață ale timpului, lăsând flacăra
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Atingi.html [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]