330 matches
-
în marginea ei, ci descriind sec întîmplarea cu pricina. De aceea, impresia de perorație făcută cu intenția de a-și etala chinul dă pe alocuri o neplăcută tentă de ostentație livrescă. E aceasta proză feminină? Da, sub unghiul visceral al zvîrcolirii continue. Nu, dacă îi judecăm rangul elevat la care e ridicată zvîrcolirea. Paginile de aici nu conțin urmă de ficțiune, ci doar contorsiuni intime, de aceea subtitlul de „roman“ pe care editorul l-a adăugat nu poate decît să contrarieze
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
de perorație făcută cu intenția de a-și etala chinul dă pe alocuri o neplăcută tentă de ostentație livrescă. E aceasta proză feminină? Da, sub unghiul visceral al zvîrcolirii continue. Nu, dacă îi judecăm rangul elevat la care e ridicată zvîrcolirea. Paginile de aici nu conțin urmă de ficțiune, ci doar contorsiuni intime, de aceea subtitlul de „roman“ pe care editorul l-a adăugat nu poate decît să contrarieze. Volumul n-a fost scris din ambiție culturală, ci din nevoia de
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
de zăpadă până la ferestre, casa era o fortăreață pregătită pentru cele mai aspre asedii. Gurmanzi, gurmeți, consumatori afiliați dietelor nu se puteau plânge de lipsuri. O glumă a tatei suna așa: "Luați, gustați, nu vă uitați că nu este". Cumplitele zvârcoliri ale istoriei au șters de pe fața pământului chibzuitele socoteli ale părinteștii generații. A ieși cu sacoșa la cumpărături zilnice, a te întoarce cu câteva legături de zarzavat - garantat din import - și cu un număr impar de pachețele conținând strict hrana
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
altă lume. Chiar broboana de sudoare de pe frunte părea o cununiță de diamante sau o aureolă nedespărțită." ,Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au stins, alții le-au luat locul. Peste zvârcolirile vieții, vine vremea nepăsătoare, ștergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă.../ Herdelenii tac toți trei. Numai gândurile lor, ațâțate de speranța împodobitoare a sufletelor, aleargă neîncetat înainte. Copitele cailor bocănesc
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
sat și Savista, oloaga, cărora scriitorul le acordă o partitură neașteptată. Încheierea romanului e, de asemenea, citabilă: "Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Cîțiva oameni s-au stins, alții le-au luat locul. Peste zvîrcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergînd toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele " mari și mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurători plăpînde într-un uragan uriaș" Și, mai departe, imaginea familiei: "Herdelenii tac toți trei. Numai gîndurile
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
bănuiam că, peste numai șase ani, voi avea să mă resemnez cu desțărarea și un exil de aproape trei decenii... Dar, tot în 1967, într-un sonet, tema Ťnăpustiriiť spre Vest mi se impunea din nou, în mod mustrător: În zvârcolirile de lașitate îmi simt destinul ca pe-un arest. O, sub drapelele violentate, m-aș năpusti către marele Vest! Ritmic debarcă în țărm surpate spor de popoare, mâluri și lest: rupe, apucă, apără, bate cu disperare oricare gest. Câtă planetă
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
t e n c i a r ă , fenomenul Pitești are o virtute mai puțin obișnuită: îndeamnă la meditație. De obicei suferința, atunci cînd e privită dinafară, te indispune prin scîrbire: întorci capul și pleci, ca să nu te molipsești de zvîrcolirile ei. Nici o clipă nu simți nevoia de a-i înțelege dedesubturile. Că Piteștiul îndeamnă la reflecție o dovedește numărul de cărți scrise în marginea fenomenului, de n-ar fi să pomenesc decît Pitești. Centru de reeducare studențească de Dumitru Bacu
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
poate altera umoarea ochiului chemat s-o descrie. Căzăturilor și otrepelor nu le poți închina epopei decît știind din capul locului că întreprinderea ta e îndoielnică. Și totuși, conform criteriilor estetice, orice bîrlog poate fi subiect de roman și oricărei zvîrcoliri șerpești i se poate însăila un sonet de ireproșabilă înlănțuire prozodică. Atîta doar că înrîurirea formei asupra sufletului cititorului aduce cu o adiere superficială. O deguști fără să te miște, și o admiri fără să te frămînte. E o simplă
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
sepia în culori apăsate, cu valorări tari, iuți, pitorești), chiar o mică antologie de versuri și texte teoretice apărute în „Steaua” sunt toate revărsate în pagină, uneori abia digerat, cu o anume urgență a instrumentării dosarului. Cumva în răspăr cu zvârcolirile demonului, Clujul e „o cetate luminoasă”: „era ceva ca o întruchipare a unei dramaturgii a luminii”. Deși „viața aceea veche și bună, prietenoasă, moale și caldă, ca o pâne gustoasă, începuse să «se strice»” și „prindea un fel de mucegai
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
un aspect. Ar trebui să punem accentul mai precis pe lipsa de legătură a culturii românești și a intelectualității ei actuale cu scriitorii din celelalte țări foste comuniste. Ma gândesc întâi la Praga fiindcă - spre deosebire de celelalte capitale unde există totuși zvârcoliri politice, schimbări nu seismice, dar care încețoșează oarecum relațiile în cetate - în Praga, faimoasa lumină a acestui oraș e astăzi în deplinătatea ei. Eu cred că scriitorii români sunt vinovați tocmai pentru că privesc prea mult spre centrele clasice ale privirii
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
Voiculescu conturează un univers crepuscular, marcat de desacralizare și de profanarea valorilor perene, prin ruperea brutală a legăturilor cu tradiția și morala creștină. În Atomul agonia prezentului este sugerată printr-o avalanșă de imagini negative: „trist apus de lume”, „agonicele zvârcoliri”, „astre năprasnice”, „satanică beție”, „meschină Judecată d-Apoi”, „Pământul ajuns morman de gunoi”. „Țara veche”, învecinată altădată „cu basmul și balada” apare acum, în Cerșetorul, ca un ținut pustiit, atacat de sălbăticiuni și colindat de un Dumnezeu cerșetor: „Ca să-ți
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
câte un ins din grămada imensă de oameni care se calcă în picioare, urcând unii peste alții, respirând încolăciți în marele și misticul drum spre vârful grămezii.Vasăzică, mâna dumnezeiască ia la întâmplare câte un specimen din marea și dramatica zvârcolire a lumii și-l așează în spatele sticlei luminoase. Uluit, omul zâmbește, la început este timid și-i fug toate gândurile. Apoi, primind încurajările ochioase ale creatorului de show, se uită drept în lentila cameramanului și se simte liber și important
Personajul meu sadic by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7545_a_8870]
-
turbulent, al excesului asumat: "Sunt făcut să dau sfaturi înțelepte - și reacționez ca un nebun". Sau: Ceea ce face o carte interesantă e cantitatea de suferință ce se găsește în ea. Nu ideile, ci zbuciumul autorului ne atrage: strigătele, tăcerile, impasul, zvîrcolirile lui, frazele încărcate de insolubil". Ca și filosoful de la Sils Maria, Cioran se sustrage sistemului, se rostește fragmentar, centrifugal, sub acest aspect în consonanță cu timpul nostru stigmatizat de-o varietate ilimitată de manifestări, de-o disipare a încredințărilor, de-
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
dar divin, zâmbet în colțul gurii. - Ehe, fratrele mieu, îmi zice prietenul Haralampy, tu îți dai seama că, dacă patronul stelist, ar fi rărițat măcar două treimi din firele bărbii acelei prea cucernice fețe călugărești de la Athos, Steaua, cu o zvârcolire de animal julit în orgoliu, ar fi putut smulge cel puțin un rezultat de egalitate "Realiștilor" madrileni? - Nu. - Eram sigur... NOI APARI}II EDITORIALE, rubrică realizată de Coriolan Haralampy, după știri de televiziune. 1. Traian Băsescu și Ovidiu Zara: G
Spaga la Muntele Athos by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10167_a_11492]
-
288 p.), scrie Eugen Lungu pe coperta IV ale celei mai recente cărți, scriitorul își verifică la modul practic certitudinea că doar romanul prezintă proba sigură a maturității unei literaturi, și că doar acest gen poate Ťîncăpeať viața în toate zvârcolirile și grimasele ei, de la tragic la trivial". Aceștia sunt polii între evoluează respectiva narațiune, având ca nod gordian sau centru semantic o crimă săvârșită aparent fără o motivație concretă, ca în Străinul de Camus, să zicem: protagonistul-narator Mihai Loghin, pradă
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
de fantasme în jubilativă desfoliere să etaleze măruntaiele, palpitul maladiv și convulsiile animalice, într-o morbidă beție de sînge, greață și orgasm epileptic? ș...ț Și totuși, un ce profit tot am avut. Cît m-am perpelit pe scaun în fața zvîrcolirilor de o ridicolă lubricitate a turmentului vaginal revărsat tsunamic peste micuța scenă a pătimirilor doamnei Kane - a cărei morală supremă se rezumă la binecunoscutul Ťfarg you, farg him, farg them allť - mi s-a perindat pe dindărătul ochilor întregul cortegiu
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
în rezonanță cu propria viață interioară, iar în contemporaneitate reverberează dramele trecutului. Nu întâmplător apar Moartea lui Virgiliu de Hermann Broch, în 1945, iar Dumnezeu s-a născut în exil de Vintilă Horia, în 1960, reflexii ale unei lumi în zvârcoliri violente, căci ultimul secol al mileniului semăna izbitor cu secolul ce precede mileniul erei creștine, când zeii păgâni au murit, iar credința creștină încă nu se născuse. Tendința prinde contur tot mai consistent, în romane diferite ca valoare artistică și
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
în fraza replică la un dialog care îl scoate din fire (regizorii care învârtesc totul!). Compensat de o bunăvoință copilărească, de cel mai simplu mod de a se arăta un om ca toți ceilalți. El, care este o vedetă. Atâta zvârcolire, atâta geamăt, atâta tulburare pe scenă, când de fapt este felul lui vesel, zburdalnic, hâtru, contagios în bună dispoziție. Și câte mai știe să facă tocmai cu mâinile lui: o casă întreagă, bricolaj și meserii de tot felul... îl reaud
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
dintr-o complexitate de tragedii mărunte", acest episod e un eșantion revelator din marea dramă universală: "în paginile acestea, găsite în fața unui mort, războiul nostru, prea bogat în dureri, e mai mult decât un laitmotiv sforăitor. Nu i se văd zvârcolirile muiate în bălți de sânge, nu i se aud fanfarele eroice, nici vaierele de doliu, dar i se simt pretutindeni palpitațiile vijelioase, atotcuprinzătoare. Trece peste om, îl calcă în picioare, i se încuibează în inimă, îl stăpânește și, în cele
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
acestea ar putea nici să nu fie adevărate, iar poeta de carne și oase să fie sănătoasă tun, nu are importanță. Important este limbajul acesta, universul ei, atât de puternic, de o puritate tăioasă, de un tragism paradoxal senin, în zvârcolirile sale: „(...) caietului meu de dictando i se făcuse inima o dungă./ tata are nasul meu./ tata are ochii mei/ tata are urechile mele/ tata are gura mea/ tata are sprâncenele mele/ tata este o petală de hârtie.// tata a fugit
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
lor violentă ce divulgă o decompensare interioară. Conectată la solitudinea cosmică a fenomenelor, solitudinea morală a poetului vibrează precum o strună muzicală: "Alergînd printre sunete,/ printre ecouri,/ fiind, acolo,/ o altă singurătate.// Ca de un stîlp/ se leagă șoaptele stăzilor,/ zvîrcolirea orașului/ și tunetul ploilor.// Vremea, pe sfîrșite,/ ridicolă/ își ronțăie începutul" ( Fiind și tu). Sau următorul optimism înlăcrimat, de-o geologică resignare: "Sîngele meu naște lacrima/ și trupul îl învăluie/ cu dragoste și disperare;/ De văzduh se lipește/ și încearcă
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
lovesc stelele cu razele lor. Deschid biblioteca/ și-n mirosul de clei, hîrtie și tuș/ liniștea pășește cărări neumblate, ca mucegaiuri printre marchize și duci;/ foșnet de continente bătrîne/ în maluri de ape; grăunte mic de speranță/ în mîinile mele zvîrcolirea unui poem -/ acest poem e noaptea” (Acest poem e noaptea). Însă calea spre unitatea pierdută a lumii implică dificultăți ce nu pot fi depășite decît printr-un șir de probe sacrificiale ori inițiatice. Viața impură, fragmentată, debusolată are nevoie de-
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
Hugo Knepler din Viena, care imediat îmi răspunse favorabil, așa că concertul meu se fixează pentru începutul lunii martie în sala Konzerthausului. Însă nu socotisem...nesiguranța și nestatornicia vremii tulburi încă. Iată că izbucnește o revoluție în Austria, veșnic frământată de zvârcoliri politice. Mi se scrie că trebuie deocamdată să renunț la concertul de acolo, lucru care îl și fac, însă nu prea bucuroasă, iar o amânare a plecării mele mult dorite în străinătate și atât de necesară mie! Iar un timp
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
armelor, cât de o mare, mistuitoare iubire de țară. La Muzeul din Arad, liniștea înconjoară exponatele cu o mână serafică, ocrotitoare. Cuvintele se aliniază limpezi, clare, nu o dată cutremurătoare, cuprinse de întregul adevăr al dramelor pe care le exprimă. în zvârcolirea lor de a nu pierde spațiul românesc, trupele germane, dar mai ales cele ungurești, s-au organizat într-o forță puternică menită, printr-un atacsurpriză, să închege un front pe Carpații noștri. O principală poartă de intrare în inima Transilvaniei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Poate mă amăgesc cu adevăr Din frumusețe închide ochii! Lumea se preface, E o rotire largă care soarbe, O volbură de vânturi fără pace, Cu aripile putrede și oarbe; Ai vrea să știi încotro se îndreaptă, Ce rost e-n zvârcolirea nebunească, De ce răsare steaua înțeleaptă, De ce încep tăcerile să crească; Privind de jos, pare că ard departe Doar focuri reci, cu flăcări fără sânge, De care o vecie te desparte Și-n care nici o rază nu te plânge; Deschide ochii
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]