1,030 matches
-
toc, la dreapta, la stânga, din nou pieptiș, o azvârlire a fustelor albe, încrețite, ciocnindu-se între ele în serii înspumate. Apoi răsucirea adevărată, vârtejul amețitor, și iarăși încetinirea bruscă, pendularea într-o parte și cealaltă parte, frânând ritmul, încurcând legănările, zvârlite în sens contrar, fustele domolin-du-se, căzând peste genunchii goi, o clipă, două. Pentru ca vârtejul să reînceapă mai viguros, într-un tropot și mai viu -, tact, figuri, pe care nici un maestru coregraf din lume nu a reușit să le transcrie exact-exact
Mireasa răpită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6216_a_7541]
-
moare, decât rivalul ei nemuritor - încât nu poate fi dovedită. De aceea, e acceptată ca o beție, fericindu-l și compăti-mindu-l, deodată, pe norocosul nenorocit care are parte de ea. Și care-și trăiește viața încercând. Doar că săgețile lui, zvârlite cu putere spre cer, se înfig temeinic în bagdadie.
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
lecturilor mi-a fost pretext de goană și pribegie în adolescență.” În ochii micului burghez devorat de închipuiri romantice, femeia „inaccesibilă și încă indefinisabilă” are toate atributele unei destinații exotice, intens râvnite de-a lungul nopților petrecute în singurătatea tranșeelor: „Zvârlit înapoi de reflexul cenușiu și imens al războiului, spuneți dacă în zilele astea sure, când toți au căzut din cer, păstrarea unuia singur, care poate n-are decât acest unic atribut, exterior dacă vreți, dar tot al dumnezeirii: frumusețea, spuneți
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
biscuiți și trei înghițituri de pileală. - Vrei să zici bani, am spus eu. Poftim, atâta am la mine și în casă nu mai e nimic. Mi-am aruncat portofelul deschis pe măsuță, ca să vadă bancnotele din el, apoi mi-am zvârlit monedele din buzunare peste el. Isabel și celelalte două s-au holbat la mine, apoi la șefa lor, apoi la bani. Una dintre ele (nu Isabel) a întins mâna spre bani. Șefa a zis: - Nu pune mâna. Haideți, fetelor, plecăm
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]
-
vă las/ Din câte-au fost pe vremuri, mult mai multe,/ Măcar din urma lor care-a rămas,/ Poate va fi și cineva s-asculte./ Eu nu-s decât scribul fără glas. Eu nu-s decât un martor care-aleargă/ Și zvârle-n calea roiului țărână/ Până la rât în adumbrirea largă/ A unui trunchi de salcie bătrână,/ Foșniri și zumzet crucea zilei leagă/ Sub coșnița ce-așteaptă într-o rână. [...] Eu nu-s decât drumețul, pentru-o oară/ Oprit să însemnez, să
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
a întâmplat cu el și cum toate acțiunile lui au contribuit la împlinirea sorții amarnice, transformându-l în jucăria divinităților crude, eroul continuă să lupte cu puterile ostile: abia acum/ pot să-i înfrunt! [...] Scuip viața/ dată de zei, o zvârl din mine,/ nu-mi trebuie nici sufletul, nu vreau/ lumina lor, nici cugetul, - mă scald/ în nebunia forței pure! (10) Orb, gata să pornească pe drumul pribegiei, Oedip aruncă o ultimă sfidare divinităților care nu mai au ce rău să
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
toate adâncimile sufletului său, s-a deschis o prăpastie - atâta tot”. Întregul roman nu va fi deci altceva decât confesiunea unui învins, adresată unei posterități incerte, scrisă de-a lungul unei nopți, înainte de a se sinucide, „povestirea unei agonii zbuciumate, zvârlită pe hârtie într-o grabă înfrigurată, în ultimele ceasuri ale scriitorului”. Un manuscris însângerat e recuperat ca o mărturie acuzatoare pentru un timp nefast: „În urma poetului mort de bunăvoie a rămas un teanc de file stropite cu sânge”. Remus Lunceanu
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
lor de uriași „cantitativi”, foarte puțini scapă de radicalismul posterității: vezi ce i s-a întâmplat filozofiei lui Aristotel și poeziei lui Mihai Beniuc, ca să dau numai două exemple. Ceea ce ne readuce la Tristan Tzara și la acel „nu” absolut zvârlit de el în fața culturii europene care ne-a dat războaiele secolului al douăzecilea. Acest „nu” a fost adresat în primul rând naționalismului responsabil pentru crimele după care, zicea Adorno în parafrază, nu se mai poate scrie poezie. Cu alte cuvinte
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
cale indirectă, cu largi ocoluri. O istorie „aproape identică” a descoperit Ioana Pârvulescu recitind Idiotul, relatată acolo de un personaj, generalul Ivolghin, ca fapt al cărui martor fusese. Dar intervine alt personaj, Nastasia Filipovna, spunând că ea, povestea cu cățelul zvîrlit din tren pe fereastră, o citise doar în urmă cu câteva zile în ziarul L’ Indépendance Belge. Atunci, de unde să fi preluat episodul Caragiale? Să-l fi citit și el în Dostoievski (poate o versiune franceză a Idiotului pentru că în
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
Neapole și într-o seară s-a pogorât asupra ei Sfântul Duh. L-a zărit o clipă doar, pe tavan, pe când ea se futea cu un marinar din Tunis pe-o carafă de bere și un castron de linte. A zvârlit bărbatul jos și din clipa aia s-a dedicat rugăciunilor” (pp. 309-310). Sunt două dintre cazurile flagrante, căci, altminteri, textul este înțesat de astfel de apariții miraculoase „deus ex machina”. În stilul acesta avem de parcurs o tramă epică extrem de
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
reprezentarea realului e interiorizată, într-un regim jumătate mimetic, jumătate oniric al viziunii, prin care privirea este, în fond, margine a ființei și margine a visului: „Ochiul este partea tăcută/ a trupului meu./ El pășește înainte, așa cum în desișuri,/ călăuza zvârle piatra legată cu pânză,/ pentru a nu rătăci drumul drept./ Privirea e marginea ființei mele,/ așa cum visul e marginea gândului meu./ Plouă cu ochi mari și curați/ peste acoperișuri, pe asfalt, prin văgăuni/ prin crăpăturile scoarței./ Ochiul meu, amestecat printre
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
tatăl așa cum se ura pe sine. Căci totul se întâmpla din vina lor. Cei din familia Dabin aveau un dram de nebunie, poate pentru că erau Gemeni, dubli, multipli. Exercitaseră treizeci și șase de meserii cu o râvnă frivolă și-și zvârliseră inima înfometată înspre femei care nu-i băgau în seamă. După care, se treziseră singuri, cu amintirea brăzdată de fine crăpături și chipul înviorat de regret. André strânse pumnii, râgâi iar și iar, își duse mâna la pântecul care i
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
a ploii văzută ca o femeie elegantă din afișele "de la Belle Epoque": Azi am văzut, înfiripata, ființa ploii mlădioase: avea o haină cenușie și foșnitoare de matase. Purta pe umeri mii de lanțuri subțiri, de-argint, până la brâu, dar le zvârlea pe rând, în treacăt, pe apă turbure de rău. Și de inele fără număr îi erau mâinile-ncărcate, și le scotea, pe fiecare, si le zvârlea în lac, pe toate.(...) În urmă, străbătând orașul, sub mâna-i geamurile toate, sub
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
matase. Purta pe umeri mii de lanțuri subțiri, de-argint, până la brâu, dar le zvârlea pe rând, în treacăt, pe apă turbure de rău. Și de inele fără număr îi erau mâinile-ncărcate, și le scotea, pe fiecare, si le zvârlea în lac, pe toate.(...) În urmă, străbătând orașul, sub mâna-i geamurile toate, sub coardele de apă fură în mii de harpe preschimbate. Dar ploaia cea strălucitoare, pe umăru-i, ca un urcior, întunecat și plin de apă, purta neistovitul nor
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
pământ. Și iată că de pretutindeni aud un foșnet de tufișuri; erau încolăciți pe ramuri, ca lanțul iederei vicleni; își plămădiau prin ierburi crude veninul lor de buruieni; dormeau că apele pădurii, ascunși subt grelele pietrișuri. Dar cand descântecu-mi departe zvârli întâiul sau fior, de-odată fiecare'n codru lăsat-a cuibul singuratic, - si'nvinsi de jalea prelungită a fluieratului cromatic, își măsurară'n ritmu'-mi straniu, încet, alunecarea lor. Veniți, o șerpi, târând prin ierburi, pe mlădiosul vostru pântec, prin
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
Emil Brumaru Greoi, însemn în catastif cuvinte Să nu le uit! Sleit, apă și linte Mănînc, departe tapițerii ținte Bat în mătasa după-amiezii sfinte. Și-o clipă mintea-n muzici se înmoaie... Apoi aud tablele zvîrlite la gunoaie. Aerul cade-n pîlniile strimte. N-am pic de franj. Roua de-a dura minte. Trec razele prin geam și-mi înconvoaie Sufletul, crin teșit într-o odaie - Și-s giugiulit obraznic de o droaie De fluturi. Doamne
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15982_a_17307]
-
caz, după eveniment am mai aflat că respectivul vecin, om cu mens sana intr-un corpore absolut barosano, tip Nicu Vlad, i-a atenționat cu voce, altfel de calmă: - Mă, sălbaticilor, dacă vă mai prind în vreo noapte vorovind și zvârlind blide pe fereastră, io nu vă bat, că mi-i jenă, da' vă bag un sucitor în plisc până vă iese la capătul celălalt de spinare - înțelesu-m-ați? Unde vi-i teveul ? - Ni-l-ai... A suspinat soacra lui
Blide sparte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11197_a_12522]
-
mai profund și ciudat mod cu putință. Iată-l din nou pe Charles Baudelaire, la fel de oracular: "Aruncă, cititor bucolic, Naiv și sobru cetățean, Volumul meu saturnian Și orgiac și melancolic ! De nu ai studiat metodic Retorica de la Satan, Să-l zvârli ! Altfel citești în van Și-ai să mă crezi nebun spasmodic. Dar dacă a scruta vei ști În hău, și fără amăgire, Ia-l, ca să-nveți a mă iubi; Duh curios și-n pătimire, În care doruri de rai gem
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
fi ouă... Suntem fierte! Zise-un ou rotund si fraise Lânga pasca cu orez. Si schimbindu-si brusc alura, Toate-au început cu gura: Pân’la urmă tot nu scap! Ne găteste de paradă . Ne ciocneste cap în cap Si ne zvârle coaja-n stradă... Ce rusine! Ce dezastru! Preferam să fiu omletă! Eu, de m-ar fi dat la closcă, As fi scos un pui albastru... Si eu unul violet... Eu, mai bine-ar fi să tac: Asa galben sunt, că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
e o poveste tristă iar azi e o zi veselă. Mă găsesc iar în familia mea după atîția ani, și aș vrea să beau acest pahar în sănătatea celor dragi. Vivat! Căpitanul Opujić goli pînă la fund paharul și-l zvîrli pe fereastră drept în rîu. Care căzu printre cojile de nucă care pluteau în beznă pe firul rîului. A doua zi dimineață celălalt mal al apei ieșise din ceață scăldat în soare. Era mai înalt, dedesubt scăldat de ape, deasupra
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
trimiterea la, bunăoară, Flori pentru Algernon. Jurnalul unui ,copilărit", al unui om pentru care lumea există ca să se joace cu ea, și căruia tot ea-i dăruiește, precum acestui Andrei Mihai Stan, bucățele de morală adultă stereotipă pe care le zvîrle cu parti-pris-uri de bunic sfătos. Cum stă scris în episodul unu din Cartea cu EURI : , Care beau sînt niște proști. Își scurtează viața pentru că alcoolul distruge mațele. Fumatul și mai mult scurtează pentru că e un fel de drog. Drogul e
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
bade, ce putere poate să aibă justiția dintr-o țară cu democrație pură ? L-a teleportat pe Peter undeva prin Triunghiul Bermudelor... Așa că Haralampy continuă după câteva momente de tăcere: - Noa, fratele mieu, spusu-ț-am eu că osia lu' dom' Băsescu zvârlită către Londra și Washington scârțâie dacă-i unsă numa' cu dohot de la RAFO ? Spus. Nu m-ai crezut... - Nu pricep unde bați... - Normal! Atunci cum să priceapă justiția americană că trebuia să condamne un american pentru omorârea lui Teo Peter
Noroc cu domnul președinte Băsescu!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10895_a_12220]
-
sfâșiat PNL-ul de platforma lansată la Pitești? Unde ești, tu, Pithia? Unde e Mafalda, sau măcar "oracolul de la Bălcești"? Deocamdată în pericolul sfâșierii se află doar microfonul, din ce în ce mai apropiat de caninii domnului Stolojan, de la care, cu înverșunare scrâșnită, domnia-lui zvârle grămezi de diatribe către Călin Popescu Tăriceanu, Crin Antonescu, Norica Nicolai, Ludovic Orban... -Tati, mă întreabă fiu-mi-o, Jerome, nenea Stolo vrea să mănânce microfonul? N-am timp să-l prind de urechi, fiindcă și nevastă-mea, Coryntina, zice
Experiment cu Claustrina.. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10188_a_11513]
-
pe Luminița Niculescu mai apropiată de versetul acestuia din urmă. Nu fiindcă ambii își (re)instaurează versul în sacru, ci mai ales prin simțirea acestuia ca dar divin: Cu blând miros de rai e Poezia, / Sămânța ei de îngeri e zvârlită și brazda caldă-I e copilăria, din psalmul Părinte, unde să te caut din volumul lui Vasile Voiculescu, Poezii (1916). Iată câteva dintre însemnările scrise din nevoia de a împărtăși cititorilor o viersuire alinătoare. Poeta însăși afirmă: catedrala mea de
Psalmică reverberare. In: Editura Destine Literare by DANIELA GÎFU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_270]
-
să Îi bată pe ceilalți ca În felul ăsta să fie și ei vinovați că au schingiuit și terorizat colegi de ai lor de temniță, o formă clară, la fel putem considera și aceste vinovății. Când știe toată lumea că erai zvârlit afară din sistem dacă nu semnai acea hârtie de angajament ca universitar, mă refer la cazul Monei Muscă, toți știm acest lucru, și toți o practică și la ora actuală din Franța până În America, fiți siguri, toate serviciile secrete din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]