4,962 matches
-
altar, a rânduit preoți, a instituit o sărbătoare religioasă și a oferit sacrificii pe altar. Probabil, regele oficia acțiuni sacrificiale doar în circumstanțe speciale (1Rg 9,25: „De trei ori pe an Solomon aducea arderi de tot și jertfe de împăcare pe altarul pe care îl zidise lui Yhwh și ardea tămâie pe cel care era înaintea lui Yhwh”), în timp ce preoții erau responsabili în restul anului (cf. și 2Rg 16,15). Printre celelalte acțiuni de cult care fac parte din atribuțiile
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
atât în alte culturi antice din regiunea siro-palestiniană și anatolică, cât și de textele biblice atribuite altor tradiții (de exemplu, 1Sam 13,9; 1Rg 18,34; 2Rg 10,24). O altă tipologie de ofrandă sacrificială foarte răspândită era sacrificiul „de împăcare” sau „de comuniune” (šelem sau zebaḥ šelămîm) în care doar grăsimea animalelor era arsă divinității, în timp ce carnea victimelor sacrificate (bovine sau caprine) era consumată de participanții la sacrificiu. Acest sacrificiu era consumat în mai multe împrejurări precum voturile, mulțumirea sau
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
un popor în stadiul său de trecere de la viața nomadă la cea așezată. Murind Alexandru cel Mare, luptele ce urmară între generalii săi pentru împărțirea vastului său imperiu, înlesniră popoarelor tracice redobândirea neatârnării lor. În 301 ajungând competitorii la o împăcare, și lui Lizimac căzându-i ca parte Asia-mică și Tracia, el se apucă îndată de supus această de pe urmă regiune, ceea ce izbutește a face după mai multe lupte cu noroc. Fiindcă, după cât se vede, sprijinul cel mai puternic al împotrivirii
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Transilvania și Banat venind din apus, dinspre Germania, când în realitate vom afla patria lor primitivă tot la sudul Dunării, în țara Tracilor, din care și ei nu erau decât un trib alături cu Geții. Astfel se va aduce o împăcare între știrile lăsate de scriitorii vechi care arată pe Daci ca popor de viță tracă și așezarea lor geografică posterioară la nordul Dunării, unde popoarele trace n-au putut veni decît din regiunile de la sudul fluviului, patria originară a poporului
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
individual; dar punctul nostru de vedere, totdeauna coincident, era altceva decât coincidență. Aveam impresia că până și tăcerile ei îmi vorbeau despre ceva pe care îl știam de mult, ceva imposibil de formulat în cuvinte, simțit de obicei ca o împăcare, ca o știință totală și liniștită. Ea mă ferea de explicații; știam amândoi că nu e nevoie să reformulăm, ci să trăim conform lumii aceleia presimțite, devenind, astfel, disponibili pentru ea; când izbuteam, conflictul haotic al unor elemente și idei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de câteva ori. O dată, în legătură cu un pește alb, zăceam întins pe un divan într-o cameră mare, un vestibul, nu puteam să mișc nici măcar un deget. Pe dinăuntru îmi era cumplit de bine, simțeam, ca și acum, în parc, o împăcare fără margini. Iubeam, într un prezent perpetuu și uluitor de simplu, tot ce există, îmi șiroiau lacrimile pe obraji, nu le puteam opri, nici n-aș fi vrut... Mă țintuia fericirea unui fel de regret copleșitor și fără motiv. Îmi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
plătit, se-nțelege, sau cel cu leacul contra microbilor pleșuviei. De când cei mai mulți tineri preferă mustața, în locul bărbii, bărbierii au și mai mult de lucru, nu prididesc. Și nici pletele nu mai sunt la modă, a răspuns Pavel, cu ton de împăcare. Ceva mai mulțumit, fiindcă în privința asta putea fi socotit foarte tânăr, Procopiu își mângâie mustața neagră și ceruită: — Dar, de pildă pe conu Costache Boerescu, eu, unul, îl preferam cu barbă, nu cu mustăți. Cine știe pentru ce primadonă și-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe conu Costache, a intrat în muțenie, iar Costache, dimpotrivă, a tot încercat să scoată ceva de la el, parcă era la interogatoriu, mi s-a părut că a exagerat, doar erau amândoi musafiri și lumânările din pom erau aprinse a împăcare. Dar până la urmă, mai de voie, mai de jenă, Dan Crețu tot a trebuit să spună ceva și-am aflat astfel cu toții un lucru nou și palpitant. Petre, vizitiul lui Inger, care l-a găsit pe domnul Crețu și pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
protecție, APARE sub forma inelului, brâului, amuletei, nu doar ca element de podoabă, ci cu valoare de simbol. Simbolul mâinilor pentru om rămâne o casă a existenței simbolice a omului, casa este un simbol esoteric (cu formă de tip pătrat (împăcarea cu el însuși, eliberat de orgolii și ambiții); cu formă de tip oval (aventura printre meandrele materiei universale); cu formă de tip rotund (legătura dintre spirit, conștient și subconștient); cu formă de tip dreptunghi (cu secțiunea de aur). Mâna este
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cu cineva (în privința unei tranzacții); a face un târg, a se învoi (din preț), strângându-și mâna (în semn de pecetluire a tranzacției încheiate); - a(-și) da mâna (cu cineva): a strânge cuiva mâna în semn de salut sau de împăcare; a se alia, a colabora. - a putea (sau a fi bun) să se ia de mână cu cineva: a se asemăna, a se potrivi cu cineva din punctul de vedere al defectelor sau al acțiunilor rele; - a se ține cu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
s-o privească la fel de încîntat. Se așezaseră în hol, Doina Popovici cu fața spre fereastră, neevitând să primească în plin obraz lumina. Avea un chip interesant, puțin prea cărnos, extrem de senzual. Ochii enormi, verzi, aruncau lumini dulci, citeai în ei împăcare și o poftă de viață nealterată de vârstă. " Nu-i e frică de bătrînețe", conchise maiorul. Doina Popovici izbucni în râs. Gura cam mare era bine desenată, dinții superbi. ― Ce idee pe Vîlcu! A profitat neîngăduit de mult de amabilitatea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la noul mediu, fie este izolat și neajutorat. În mod obișnuit este aleasă prima opțiune, pentru că "este greu să fii singur" (Florian, 1996), persoana privată de liberate acceptă stilul de gândire, judecățile și valorile specifice carcerei, ajungând treptat la o împăcare cu sine și cu situația în care se află. Atitudinea generală a deținuților față de evenimentele din jur este cea a unui spectator pasiv, stare care nu implică tensiuni și neconcordanțe axiologice, ci, mai degrabă, o stare de așteptare: "[...] se aflau
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
aceea, putem traduce cuvintele profesiunii de credință în acest fel: împărtășirea sfinților. Biserica este comunitatea celor care trăiesc pornind de la celebrarea sfântului sacrament. Prin urmare, Biserica este opera Fiului. Duhul Sfânt o desăvârșește pe pământ, completând sfințirea ei. Sfințirea înseamnă: împăcarea cu Dumnezeu și cu oamenii. Contrariul acesteia este păcatul, care desparte oamenii de Dumnezeu și pe unii de alții. De aceea, Duhul unește și sfințește Biserica, dăruind iertarea păcatelor. Învierea morților și viața veșnică Rodul păcatului este moartea. Acolo unde
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
care este mai puternică decât moartea. De aceea, așteptăm să vină în lume învierea morților și viața veșnică. Prin urmare Duhul Sfânt nu ne dăruiește nimic special, decât numai ceea ce a primit de la Isus Cristos. Așadar, iertarea păcatelor, care reprezintă împăcarea noastră cu Dumnezeu și cu oamenii, este rodul morții lui Isus pe cruce. Și pentru că Isus a înviat, avem speranța fermă că vom trăi în veșnicie împreună cu el. După moartea noastră, însuși Isus Cristos va judeca pe fiecare dintre noi
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
către oameni cu iubire. Da, chiar așa este: cu cât recunoaștem mai mult marea iubire a lui Isus față de Tatăl și față de noi oamenii, cu atât mai bine ne vom da seama de lipsa noastră de iubire. Fiecare păcat cere împăcarea cu ceilalți... Prin ascultarea sa până la moartea pe cruce, Isus a îndreptat neascultarea noastră. Astfel, Dumnezeu a dăruit lumii prin Fiul său pace, iertare și comuniune. De aceea, și noi ar trebui să iertăm pe toți cei care ne-au
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
De aceea, și noi ar trebui să iertăm pe toți cei care ne-au făcut rău, sau care nu ne sunt recunoscători pentru binele făcut. Iar dacă noi înșine am fost nedrepți cu alții, va trebui să facem totul pentru împăcare. ... cu Dumnezeu și cu Biserica Orice lipsă de iubire față de aproapele, este și o lipsă de iubire față de Dumnezeu, cel care a chemat fiecare ființă omenească la iubire. “Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta”, spune fiul risipitor din
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
pacea. Iar eu te dezleg de păcatele tale, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh». Credinciosul răspunde: «Amin». Rugăciunea preotului ne arată că, în iertarea păcatelor noastre, sunt implicați Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Datorită faptului că Tatăl vroia împăcarea oamenilor cu el, l-a trimis pe Fiul său. Prin dăruirea propriei vieți din iubire pentru noi, Fiul a obținut împăcarea. Întrucât preotul, prin consacrare, a primit puterea de la Duhul Sfânt, poate să ne dezlege de păcatele noastre. Obținem, deci
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
ne arată că, în iertarea păcatelor noastre, sunt implicați Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Datorită faptului că Tatăl vroia împăcarea oamenilor cu el, l-a trimis pe Fiul său. Prin dăruirea propriei vieți din iubire pentru noi, Fiul a obținut împăcarea. Întrucât preotul, prin consacrare, a primit puterea de la Duhul Sfânt, poate să ne dezlege de păcatele noastre. Obținem, deci, iertarea și pacea prin mijlocirea Bisericii. Aducerea de mulțumire La sfârșitul spovezii, credinciosul laudă milostivirea lui Dumnezeu, și îi mulțumește pentru
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
triumf, Încetarea efortului? Totul e clar, limpede, și ochiul se așază pe Întreg și pe părți, și vede cum părțile conlucrează cu Întregul, surprinde centrul acela din care izvorăște limfa, suflul, rădăcina oricărei cauze... Ar trebui să fiu extenuat de Împăcare. De la fereastra biroului unchiului Carlo privesc colina și ciobul acela de lună care răsare. Cocoașa largă a muntelui Bricco, spinările mai netede ale colinelor Îndepărtate deapănă povestea unor lente și somnoroase mișcări subterane ale pământului-mamă, care, tot Întinzându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din Australia. Bănuiesc că au o mulțime de lucruri de discutat după atâția ani, nu crezi? Fran aproape că izbucni în râs. Miriam trebuie să fi înțeles greșit. Probabil că asta se întâmplase. Jack nu pomenise niciodată de posibilitatea unei împăcări cu Carrie, de fapt, de-abia dacă aducea vreodată vorba de soția lui. Tot ce știa Fran despre Carrie era că îl părăsise pe Jack acum șapte ani, revoltată să descopere că avea o aventură, atât de afectată de veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
La celălalt capăt al mesei, Ralph se aplecă și-i dădu un cot lui Ben șoptindu-i: — Am impresia că suntem în plus pe-aici, băiete. Ar cam fi momentul s-o ștergem. Ben se ridică stângaci. Se presupunea că împăcarea părinților era visul oricărui copil dintr-o familie afectată de divorț, dar lui îi stătea pe limbă să-i spună: „N-o face, tată“, fără a ști ce voia să împiedice de fapt. — Noapte bună, tată, noapte bună ă mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi extrem de fericit. În punctul ăsta, sînt pe cale să fac o criză de isterie, Însă Dan, dîndu-și clar seama de greșeala comisă, Își revine În sfîrșit din starea de stupoare. Încearcă să mă ia În brațe, Într-un gest de Împăcare (da, sînt rigidă și nu-i răspund la fel - voi n-ați fi?) și mă sărută părintește pe creștet. Îmi pare rău, draga mea, spune el. SÎnt doar foarte obosit și, la drept vorbind, de-a dreptul șocat. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
chiar ar trebui să stați serios de vorbă? — Am Încercat, dar nu putem. Poate că, În timp, lucrurile se vor schimba, dar acum ne e imposibil. E atît de trist că amîndoi lăsați mîndria să stea În calea unei eventuale Împăcări. — Nu e mîndrie. E... nu știu. Mă rog, hai să nu vorbim despre asta. Credeam că vrei să mă Înveselești, nu să mă afunzi iarăși În despresie. Dar tu? Ție cum Îți mai merge? Cum de nu te mai vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu mîna și Îmi trimit pupici. Le răspund la fel, pînă cînd Îi pierd din vedere. Am devenit familia la care am visat dintotdeauna. Asta nu s-a Întîmplat imediat și nici n-a fost ușor. În primele săptămîni după Împăcarea noastră, lucrurile au mers, uneori, stîngaci, dar ne-am străduit și, cu ajutorul unui consilier marital, am știut că sîntem Împreună din motive solide și că amîndoi voiam ca mariajul nostru să reușească, nu doar de dragul copilului, ci și pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de Ansoald, pe care toți îl credeau copilul meu din flori, asta și pentru că luase obiceiul să-mi zică, din recunoștință, tată; deprindea literele și legile așa cum însetatul bea apa din izvor. Gisulf guverna cu înțelepciune, iar Romilde își căuta împăcarea în Sfintele Scripturi. Eu mă gândeam cum să închei câteva socoteli cu sufletul meu și să renunț la viața lenevoasă pe care o duceam. Dar, așa cum se știe, în zilele călduroase se coc cele mai spăimoase vijelii. Ceea ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]