34,380 matches
-
de către regele Corintului care nu a avut urmași proprii. Cazuri similare sunt identificate și în timpul Imperiului Roman. Poate cel mai cunoscut caz este cel al lui Iulius Cezar care și-a adoptat propriul nepot, pe Gaius Octavius, devenit ulterior primul împărat sub numele Augustus Caesar (62 î. Hr. 14 d. Hr.). De altfel, în Imperiul Roman, adopția a fost cel mai obișnuit mod de a accede la tron. Augustus Caesar, Tiberius, Caligula, Nero, Traian, Hadrian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius și Lucius Verus
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Hr.). De altfel, în Imperiul Roman, adopția a fost cel mai obișnuit mod de a accede la tron. Augustus Caesar, Tiberius, Caligula, Nero, Traian, Hadrian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius și Lucius Verus au fost toți fii adoptați care au ajuns împărați ai Imperiului. Primul sistem legislativ cunoscut, care recunoaște și reglementează adopția, este Codul lui Hammurabi din Babilon. În câteva articole, codul stabilește drepturile și responsabilitățile adoptaților și ale adoptatorilor precum și o serie de situații în care adopția poate fi desfăcută
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
să fie înfăptuită de un bărbat care nu avea moștenitori și era cu cel puțin 18 ani mai vârstnic decât adoptatul. De regulă, femeile nu aveau dreptul să adopte și nici să-și dea copiii în adopție, dar "prin indulgența împăratului", dacă-și pierdeau vreun copil primeau dreptul de a adopta 4. Codul lui Iustinian modifică vechea Lege Romană permițând părintelui natural să-și păstreze drepturile părintești. Identificăm astfel o distincție între adopția perfectă, deplină care conferea putere adoptatului asupra adoptatorului
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
în linii generale nu numai dogmele, ce aveau să fie fixate mai târziu, dar și multe amănunte de organizare exterioară, ce erau absolut necesare pentru satisfacția adepților lor. Fericitul prilej se ivi curând, cu-nceputul secolului al IV-lea, când Împăratul Constantin cel Mare, prin vestitul său edict de la Milan, decretă religia creștină, ca religie de stat, în occident, încă din anul 312-13, iar în orient la anul 323. De aici înainte, începe o perioadă cu adevărat de aur pentru creștinism
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
biserică au înțeles natural nu numai zidurile acesteia, ci ceva mai mult: societatea vie a inșilor, cari mărturisesc aceiași credință. Au înțeles să facă din biserica lui Christos o biserică dinamică, iar nu una statică. Dacă libertatea acordată creștinismului de către Împăratul Constantin cel Mare i-a folosit în multe privințe, nu tot astfel a fost cu declararea religiei creștine ca religie de stat, care i-a îngrădit pe de-a-ntregul, spiritul de acțiune și universalitatea, așa cum poruncise Mântuitorul. Acesta a fost
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu tot astfel a fost cu declararea religiei creștine ca religie de stat, care i-a îngrădit pe de-a-ntregul, spiritul de acțiune și universalitatea, așa cum poruncise Mântuitorul. Acesta a fost punctul vulnerabil al bisericii creștine, care a adus imixtiunea împăraților și a puterii civile în cele spirituale, ajungând astfel la disidența din 1054, cu separația în biserică ortodoxă și catolică sau biserică de răsărit și cea de apus. De aici înainte, biserica își duce o existență a cărei demnitate lasă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
așa după cum citim în Viețile Sfinților. Pentru ei, urmăritori sinceri ale celor spuse de Mântuitor, sufletul era de preț, pe când trupul viu ca și cel mort, nu valora nimic. Credința lor fermă și dârzenia atitudinei lor înaintea tiranilor și a împăraților păgâni, atât înflăcărau pe credincioși, încât autosugestionați și hipnotizați de idealul ceresc se aruncau voluntar în chinuri de neînchipuit, sfidau moartea, ba chiar o căutau sincer, iar biserica se fălea, că plutește pe sânge de martiri. Hecatombele de victime n-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
autosugestionați și hipnotizați de idealul ceresc se aruncau voluntar în chinuri de neînchipuit, sfidau moartea, ba chiar o căutau sincer, iar biserica se fălea, că plutește pe sânge de martiri. Hecatombele de victime n-au fost făcute atât de cruzimea împăraților, cât de convingerile și idealismul de care erau stăpâniți credincioșii prin biserică. Secolele trecute, deci, și-n special cele primare și evul mediu, au constituit era speculațiilor metafizice. Pontifii bisericei nu se mulțumeau numai cu fixarea dogmelor și canoanelor, ci
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mulțimi de zei și zeițe (idoli), cult împrumutat de la neamurile vecine sau conlocuitoare de altarele cărora se practică cel mai neomenos ritual. Astfel Sf. Scriptură ne amintește de rătăcirea religioasă a lui Ieroban cel dintâi rege al imperiului Israel (I. Împărați Cap. XII 31; Cap. XIII 32); de idolii Rahelei, soția lui Iacob (Geneza Cap. XXXI 19 și 34); de Hicha din muntele lui Efraim (Judecători Cap. XVII); de fii lui Dan (Judecători Cap. XVIII); de vițelul de aur a lui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Exod. XXXIV 13; Deuter. Cap VII 5 Cap. XII 2, 3); de zeița Atergatis (I Macabei 5, 43, 44), apoi ne amintește de idolii și zeitățile Babilonienilor și Asirienilor, precum Nergal, Așima, Nibichaz, Tartac, Aorammelech, Anammelech, Succoth și Benoth (II Împărați Cap XVII 24, 30, 31); Nisrach (II Împărați XIX 37; Isaia Cap. XXXVII 38); de Bel. al Babilonerilor (Isa. Cap. 46 1; Ier. 50 2) // de Ședim (Deuter XXXII 17; Psalmi 106 37 (tr. 105, 36); de Merodach (Ier. Cap
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
XII 2, 3); de zeița Atergatis (I Macabei 5, 43, 44), apoi ne amintește de idolii și zeitățile Babilonienilor și Asirienilor, precum Nergal, Așima, Nibichaz, Tartac, Aorammelech, Anammelech, Succoth și Benoth (II Împărați Cap XVII 24, 30, 31); Nisrach (II Împărați XIX 37; Isaia Cap. XXXVII 38); de Bel. al Babilonerilor (Isa. Cap. 46 1; Ier. 50 2) // de Ședim (Deuter XXXII 17; Psalmi 106 37 (tr. 105, 36); de Merodach (Ier. Cap. 50 2); de Nebo (Isa. 46 1) de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Isa. Cap. 46 1; Ier. 50 2) // de Ședim (Deuter XXXII 17; Psalmi 106 37 (tr. 105, 36); de Merodach (Ier. Cap. 50 2); de Nebo (Isa. 46 1) de Gad și Meni (Isa. 65 11) și de Rimmon (II Împărați Cap. V 18). Am citat înadins aceste texte scripturistice, pentru ca cititorii noștri deschizând Biblia să constate prin ei înșiși și să verifice armele de care servesc adversarii cremațiunii, la fiecare pas. E vorba, în citatele de mai sus, de oarecari
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
negre și misterioase. Oamenii neputincioși recurg totdeauna la minciună, când simt, că le alunecă terenul de sub picioare și că sunt gata să se prăbușească. "Așa, de exemplu, în secolul II, III și la începutul secolului IV, pe lângă persecuțiile creștinilor de către împărații păgâni, se mai vi încă o serie de dușmani în persoana filosofilor păgâni ca: Celsus, Crecens, Corneliu Fronton, Lucian din Samosata, Ammoniu, Saccas, Plotin, Filostrat, Ierocle etc., cari neavând alte de apărare; împotriva creștinismului, ce să lățea din zi în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dăinui secole întregi, în ciuda tuturor oamenilor de știință și a oricărui progres. Este locul binevenit, ca să amintesc aici o poveste, găsită într-una din interesantele cărți ale scriitorului francez Louis Jacolitt, în ceea ce privește obiceiul și tradiția. "Zice-se spune el că Împăratul Cristna, care stăpânea India, era un om înțelept și se-nconjura // numai de oameni inteligenți și cumpătați în toate acțiunile lor. Odată îl chemă pe Primul Ministru și-i spuse: "Ascultă Premierule! Să-mi rezolvi în câteva luni această problemă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
voi da aur și orice bogăție, cât vei voi, iar de nu, cu moarte te voi pierde. Ciobanul s-a supus, iar Primul Ministru a dat sfoară în țară, că pe pământul Indiei s-a ivit un sfânt proroc. Auzind împăratul de aceasta, s-a hotărât să facă o procesiune la peștera sfântă, împreună cu curtenii și întreg poporul, afară de femei, care nu au voie să se roage împreună cu bărbații. Ajungând în peșteră, împăratul își plecă genunchii înaintea proorocului, îi cere binecuvântarea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Indiei s-a ivit un sfânt proroc. Auzind împăratul de aceasta, s-a hotărât să facă o procesiune la peștera sfântă, împreună cu curtenii și întreg poporul, afară de femei, care nu au voie să se roage împreună cu bărbații. Ajungând în peșteră, împăratul își plecă genunchii înaintea proorocului, îi cere binecuvântarea pentru el, pentru dinastie, Țară și popor și apoi roagă pe sfânt să-i dea voie să smulgă trei peri din capul lui spre a-i păstra ca pe niște moaște aducătoare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
uși au fost postate gărzi împărătești și după ce se termina procesiunea mulțimii, se sigilau ușile. Trei zile de-a rândul, a durat procesiunea, femeile smulgând cel din urmă firișor de păr de pe trupul bietului cioban proroc. A treia zi, dorind împăratul să mai vadă pe proroc, spre surprinderea tuturor, ciobanul dispăruse, iar în locul său s-a găsit numai hlamida cu care fusese îmbrăcat. Sfântul s-a ridicat la cer! se rosti Primul Ministru, care avusese grijă să dea sfaturi tainice pe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
surprinderea tuturor, ciobanul dispăruse, iar în locul său s-a găsit numai hlamida cu care fusese îmbrăcat. Sfântul s-a ridicat la cer! se rosti Primul Ministru, care avusese grijă să dea sfaturi tainice pe unde să iasă ciobanul. A ieșit împăratul înaintea poporului și i-a povestit întâmplarea, apoi fiecare ins a luat câte o bucățică din hlamida ciobanului sfânt, spre a o păstra ca pe niște moaște sfinte. Au trecut câteva luni. Împăratul întrebă pe Premier: "Ți-am spus să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe unde să iasă ciobanul. A ieșit împăratul înaintea poporului și i-a povestit întâmplarea, apoi fiecare ins a luat câte o bucățică din hlamida ciobanului sfânt, spre a o păstra ca pe niște moaște sfinte. Au trecut câteva luni. Împăratul întrebă pe Premier: "Ți-am spus să-mi rezolvi o problemă, dar până astăzi n-am primit nicio comunicare". N-a fost nevoie, căci însăși Maria Voastră ați rezolvat problema și încă foarte bine Cum? zise Împăratul. Și atunci Primul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
trecut câteva luni. Împăratul întrebă pe Premier: "Ți-am spus să-mi rezolvi o problemă, dar până astăzi n-am primit nicio comunicare". N-a fost nevoie, căci însăși Maria Voastră ați rezolvat problema și încă foarte bine Cum? zise Împăratul. Și atunci Primul Ministru i-a spus amănunțit povestea de mai sus, pusă la cale de el însuși, conchizând: Vedeți, Măria Voastră, rezoluția problemei date: Oamenii sunt aceia care fac obiceiurile, iar obiceiurile stăpânesc pe oameni!" Încercați acum să spuneți
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fi incinerați. Aceasta este pur și simplu o profanare a chiar sfinților noștri martiri și a memoriei lor, care pe timpul persecuției lui Nero (54-68 p. Chr.) au fost puși pe rug pentru convingerile lor religioase, care nu erau și ale împăratului. Corneliu Tacit (+ 117 p. Chr) vorbind despre aceste persecuții zice: "Temnițele se deschiseră acum pentru martirii creștinismului; fiarele sălbatice se pregătiră spre a sfâșia cu lăcomie mii de creștini și RUGURILE SE APRINSERĂ pentru a arde de vii pe mărturisitorii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
spre a sfâșia cu lăcomie mii de creștini și RUGURILE SE APRINSERĂ pentru a arde de vii pe mărturisitorii credinței. Chinurile cele mai înfiorătoare se urziră pentru sprijinitorii cultului creștin". // Cine-i de vină în ipoteza asta? Focul, martirii sau împăratul? Dacă urâm focul și pe martiri, atunci trebuie să urâm și Crucea și pe Christos, căci crucea la Evrei era obiect de dispreț și pe ea se răstigneau numai tâlharii vestiți. Deci concluzia falsă ar fi că Mântuitorul a fost
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sau "testamente", cum li se spune astăzi. Ele închid "ultima dorința", pecetluite cu acele cuvinte cutremurătoare: "las cu limbă de moarte... etc.", însoțite și blesteme înfricoșătoare pentru urmașii care nu vor ține seama de executarea întocmai a acestei ultime dorințe. Împărați, regi, domnițe, boieri mari și boierași, țărani și simpli muncitori, toți au câte o ultimă dorință. Unul lasă averea urmașilor săi, pe care le însuși le-o împarte la sfârșitul vieții sale, ca să nu se certe între ei; altul își
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
acest fel, orice societate este prin natura sa un domeniu de cultură. Să precizăm mai întâi că statutul Universității ține de originea sa istorică. Într-o epocă dată, în secolele al XIII-lea și al XIV-lea în Occident, papa, împăratul, regele au fondat sau instituit, printr-o decizie de fiecare dată solemnă și conștientă de consecințele sale, o universitate, o instituție a cărei menire era de a fixa, cu scopul de a face posibilă săvârșirea anumitor îndatoriri și activitatea celor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vagă consolare - mai bine că nu l-au avut. Fiindcă eu nu am cunoscut altceva. Toată viața am copiat cărți despre eroi și despre sfinți, despre cavaleri rătăcitori și despre ierburi de leac, despre mersul planetelor și despre vise, despre împărați și despre martiri, despre tot ceea ce mi s-a cerut, patima cu care am caligrafiat miile, zecile de mii de pagini, fiind cu totul neobișnuită. Zilnic, înainte de a mă apuca de scris, am făcut - și fac - o gimnastică specială, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]