2,200 matches
-
în gară și a luat trenul nu mai avea chef de conversații. Să nu se angreneze în discuțiile celorlalți din compartiment, a preferat, mai tot timpul călătoriei, să stea pe culoar retrăind intens emoțiile despărțirii de colegii cu care se împrietenise în acel an. Câteva minute mai târziu acceleratul prinse viteză. Geamurile erau deschise la maxim pentru a produce curent, vântul șuiera pe culoar și el nemișcat, în picioare, admira nesfârșirea Bărăganului. Câmpia cultivată cu plante cerealiere era întreruptă de câte
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nepieptănat dar ascultător, crescut neglijent peste urechi îi accentua trăsăturile agreabile și acum avea tot timpul să-și amintească de perioada petrecută în București. Anul acesta a stat cu 11 inși în cameră, alături de Florin, un brăilean, de care se împrietenise cu un an în urmă, la Galați, când dădeau examenul de admitere la secția Frigotehnie. În prima seară s-au adunat musafiri din alte camere care se cunoșteau între ei, tocmai trecuseră în anul doi. Era o atmosferă destinsă, veselă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o grădiniță discretă în spate iar în jurul facultății erau și mai multe. Prin ele cântau numeroși vioriști, guriști, acordeoniști ambulanți și majoritatea erau destul de buni, interpretând ce melodii pofteai chiar din repertoriul internațional. Pe măsură ce și-a învățat colegii s-a împrietenit și cu cei mai mari, așa că în scurt timp a cunoscut tot căminul de utilaj-iști. Visul oricărui student din provincie era o cameră cât mai ieftină și în condiții acceptabile de confort însă costa prea mult pentru buzunarul lor
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
etc. Recunoștea și el că la matematică nu prea era grozav șia reușit printr-o minune la facultate însă acolo îl poreclesc Einstein, fiind cel mai bun dintre toți. Cu Țiganul, Georgică, Gică Escrocul, Puiu și mulți alții s-a împrietenit la cataramă. Georgică era din Poiana, și le propuse când și-a dat seama că se poate bizui pe ei: - Mergem la Sinaia de câte ori avem chef de-un chef! Oprim o seară în Poiana la mine acasă, și a doua
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
le fac loc dar s-au și înghesuit să stea cât de cât comozi. Astfel încât, dacă privea cineva de afară scena, ar fi fost încredințat că sunt împreună, amici vechi care s-au reîntâlnit după o despărțire lungă. S-au împrietenit imediat, le traducea cucoana care vorbea fluent italiana; au băut și au mâncat iar la urmă femeia nu i-a lăsat să-și plătească consumația: - Ei au bani destui! Voi sunteți studenți și vreau să mergeți cu noi în seara
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
doar atât. Laur își spune zâmbind: -Ia uite ce a vrut Marinică să-mi plaseze! Parcă e stăpânul fetelor din mahala! Malvina a realizat unde se îndreptau manevrele lui, navea 15 ani însă arăta la corp ca o femeie se împrietenise cu Flora care o luase sub tutela ei. Sufocată de insistențele lui, căuta salvare ascunzânduse și adesea fugea efectiv de Marinică, în jurul grupului. Era o grămadă substanțială de băieți și fete care așteptau răcoarea înserării. Stăteau jos pe trotuar sau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sexualitatea când trebuie (pentru a nu o perverti) și munca zilnic sau aproape zilnic cu o anumită măsură, cantități ce să nu ne sature, ci să ne hidrateze cu înțelepciune. Folosindu-le cu scopul de a ne satura, părăsim Sacrul, împrietenindu-ne cu profanul care în momentul de față este cu totul paralel de Sacru; Profanul caută să ne poziționeze lângă Adevăr. Poate există unele nelămuriri pentru faptul că Mircea Eliade ne amintește de ele și vă întrebați cu toții de ce. Am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
respectivă justiția nu Încercase să afle mai mult. Lucas, nemaisuportînd să-l vadă pe director cum se delectează cu fizionomia Mariei, Își luă rapid rămas-bun. Dar omulețul, dornic să prelungească această recreație neobișnuită, preciză că, În pofida caracterului solitar, Ryan se Împrietenise Într-o vreme cu un coleg de celulă destul de deosebit, un psihiatru de renume, violator recidivist. - Credeți că ar fi posibil să avem o copie a dosarului acestui codeținut? Îl Întrebă Marie cu mare interes. În timp ce mașina de fotocopiat multiplica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Sunt reguli pe care nu le pot călca, oricât de simpatic mi-ai fi! Ciudat! Așa intrus cum te afli la mijlocul nopții în casa mea, îmi pari un înger foarte simpatic. Eu sunt foarte singur. Dacă vrei, putem să ne împrietenim. Vreau să spun, dacă mai ai drum pe-aici la miezul nopții, să mă trezești să stăm de vorbă. Eu spăl lucrurile cam o dată pe săptămână, dar le pot spăla mai des, dacă asta te ajută să-ți faci drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Patima asta a schimbării am avut-o dintotdeauna, m-am născut cu ea în sînge, se gîndește Roja, așezîndu-se în genunchi la capătul cortului, chinuindu-se să smulgă cu degetele un țăruș înțepenit în pămînt. Pînă la urmă m-am împrietenit cu ea, zice Tîrnăcop cuprins puțin de visare, n-a mai vrut nici să-mi ia bani, mi-a spus că și-a dat seama de la început că eram onest, după aură. Fiecare avem o aură uite-așa în jurul fizicului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu palma în capota mașinii. Am uitat cu totul de orgoliu și am zâmbit larg. Kay Lake mă privi drept în ochi și, pentru prima dată - lucru ciudat, dar totuși adevărat -, am simțit că eu și cu domnul Foc ne împrieteneam. I-am întins mâna și i-am urat: — Noroc să nu câștigi. Lee îmi strânse mâna și replică: — Și ție la fel. Kay se uită la noi ca la doi copii tâmpiți. Mi-am atins borul pălăriei în semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mâncare și încerca să mă convingă s-o las să plătească cu ziua și nu săptămânal. Voia să-mi dea un dolar pe zi. Vă dați seama câte registre aș umple dacă le-aș permite tuturor chiriașelor așa ceva? — Beth se împrietenise cu celelalte chiriașe? — Doamne Sfinte, nu! Camera de la etajul al doilea, aripa dreaptă, are intrare separată, așa că Beth nu trebuia să intre pe ușa principală, ca restul fetelor. În plus, n-a venit la nici una din întrunirile la o cafeluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mângâiere. — Îmi spui de ce, iubi? Kay își legă mai strâns cordonul halatului și se uită la mine cu o privire glacială. — Nu l-am întâlnit pe Lee la procesul lui Bobby, povesti ea. L-am întâlnit mai înainte. Ne-am împrietenit și nu i-am spus unde locuiesc, pentru ca Lee să nu afle de Bobby. Dar el a aflat singur și i-am povestit cât de rău îmi era. El mi-a povestit despre o afacere la care se tot gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în patul din mijlocul camerei. Madeleine / Betty continuă: — Uneori tăticuțului meu vitreg nu-i plac iubiții mei. Nu face mare caz de asta, fiindcă nu-i tăticul meu adevărat și-l las să mă maseze pe spate. Odată m-am împrietenit cu un tip, un polițist. Tati zicea că-i mămăligă și că-i a naibii pielea pe el. Nu l-am crezut, fiindcă tipul era solid și puternic și avea niște dințișori simpatici, de iepuroi. A încercat să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
După ce-am citit și eu câteva cărți, mi s-a făcut milă de ea și seara îi dădeam de la mine câțiva volți, să-și poată mătura sectorul. Avea sectorul tocmai în biroul direcțiunii, la secția umană. Așa ne-am împrietenit: ea îmi arăta ce simte și eu îi explicam de ce simte așa, că avea o pregătire tehnică foarte redusă. Și m-am gândit într-o zi să fac o cerere să mi se aprobe și mie un circuit ca al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Iosif trebuia să se lupte mereu cu batjocora fraților noștri, care-l disprețuiau pentru că se juca cu mine. Erau foarte puține fete în curtea noastră - femeile glumeau spunând că Iacob otrăvise fântâna cu ceva împotriva fetelor. Am încercat să mă împrietenesc cu cele câteva ale lucrătorilor, dar nu eram niciodată potrivită pentru jocurile lor, eram fie prea mare, fie prea mică, așa că, atunci când am fost destul de mare încât să aduc un urcior cu apă de la fântână, m-am considerat ca făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și schițe.” Fusese o ironie, dar eu am luat-o ca pe o invitație. Profitând de faptul că în perioada aceea laboratorul era destul de puțin solicitat, am început să mă duc pe-acolo și, treptat, eu și Laura ne-am împrietenit; deși un anumit prag rămânea între noi și ar fi rămas cu siguranță în continuare dacă n-ar fi existat o fotografie pe care Laura o decupase dintr-o revistă și care reprezenta carlinga unui avion cu mii de butoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de conserve aruncată la gunoi. Dar, vai, era cam târziu. Din nefericire, devenim înțelepți când asta nu ne mai e de mare folos. Mai e nevoie să vă spun că n-am avut timp să recuperez? În Grecia m-am împrietenit cu un poet bolnav de plămâni care muncea ca hamal în porturi ca să-și strângă bani, să-și tipărească plachetele de versuri. Era un tip ciudat și interesant. Plachetele de versuri le tipărea în câteva sute de exemplare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bucurie. El nu știa că ajungând în sfârșit la ceilalți, chiar dacă nu aflase încă totul, Auta avea nevoie să-și descarce sufletul încordat, și această descărcare și-a găsit-o îmbrățișîndu-și vechiul prieten. Drumul spre miazăzi și îndărăt izbutise să împrietenească și pe cele trei pământence. Nefert era însă prietenă și cu gingașa femeie străină. Cu ochii lungi și înguști și cu pielea de culoarea laptelui în clocot, femeia străină părea mai fragedă ca o copilă pământeană, totuși își dăruia prea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
făcut de ei, și să facă apă ca să umple albiile secate. Alții ziceau că atâta n-ar fi de ajuns. Nu știu ce-au mai făcut după ce am plecat. Și nici n-am să mai pot afla... Cei doi se împrieteniseră. Călătoriră împreună pe mare, apoi merseră iar pe uscat, până când ajunseră la Babilon. Erau nedespărțiți. Dormeau unde se nimerea. De la o vreme își înjghebară la marginea Babilonului o cocioabă de pământ și paie. Umblau prin piețele strălucitoarei cetăți. Cântau povești
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acolo, e complet Îndrăgostit de locul acela. În urmă cu un an sau doi, Henry Îi făcuse cunoștință lui Du Maurier cu James Russell Lowell, versatilul om de litere care era acum ambasadorul Statelor Unite la Londra, iar cei doi se Împrieteniseră la toartă. — Îți mulțumesc pentru propunere. Îmi face Întotdeauna plăcere să-l văd pe Lowell, dar deja am planuri pentru august. Și spuneai, despre Leech...? — Da, l-am cunoscut În acea primă vizită la Whitby - s-a Întâmplat să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
1887, anul primei apariții, În timp ce Robert Louis Stevenson, ale cărui povești de aventuri erau infinit mai bune, trebuise să se mulțumească cu vânzări mult mai modeste (deși erau, fără Îndoială, considerabil mai mari decât ale lui Henry). Henry, care se Împrietenise cu Louis la Bournemouth, cu o vară Înainte, când o dusese pe Alice În stațiune, În vacanță, și care ținea la el tot atât de mult pe cât Îi plăcea și Îi admira opera, Îi scrise: „Numărul 40 000 pe pagina de titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mândră, avea un cap chel ca un ou. — Iertați-mă, domnule James, spuse el după ce Își strânseră mâinile. După cum vedeți, mi-am luat libertatea de a-l aduce pe fiul meu cu mine. Se uită drăgăstos la copilul care se Împrietenea deja cu Tosca. — Îmi amintesc ce emoționat am fost, când eram de vârsta lui, să Îi fiu prezentat lui Thackeray de către tata - Întâmplător, nu departe de locul acesta, ne plimbam prin Kensington Gardens - și ce plăcere mi-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
decât presupusul dar pentru pictură al lui Little Billee. Realitatea era că Du Maurier manifesta o atitudine ambivalentă asemănătoare față de evrei și În viața reală, exprimând nemulțumirea tipic englezească față de prezența lor colectivă În număr mare și, În același timp, Împrietenindu-se cu evrei și admirându-le calitățile artistice și intelectuale. Ba chiar umbla zvonul că Little Billee avea ceva sânge evreiesc În vine, În urma comentariului naratorului cum că „cei mai mulți dintre noi avem În vine o cantitate cât de mică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
povestirile vor oferi roluri unora dintre cei mai mari actori și actrițe din lume; și că edițiile filmate sau ecranizările pentru televiziune se vor vinde În număr mare. A fost neșansa lui că s-a asociat - și adesea s-a Împrietenit - cu scriitori mult mai populari decât el, al căror succes nu a făcut decât să Îi adâncească sentimentul propriului eșec, dar timpul a restabilit echilibrul. Dintre egalii și contemporanii lui, probabil doar Thomas Hardy este astăzi mai citit (nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]