3,037 matches
-
fost ne întăresc încrederea în ceea ce va urma și în ceea ce mai avem de făcut”, spune profesorul dr. Alexandru Stupariu, coordonatorul clubului. Din cuvintele președintelui Stupariu răzbat idealurile pe care le-au promovat cu un sfert de veac în urmă înaintașii care au fondat clubul. Atunci, în acel ianuarie 1980, alături de profesorul dr. doc. Valeriu Pintea, s-au aflat medicii Ioan Popescu, Liviu Minișan și Dumitru Baloș, cei care cu însuflețire au înfăptuit ceea ce astăzi este forumul înțelepților breslei. Tocmai acest spirit
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]
-
și păstrîndu-și secretul sufletului, adică nedorind să convertească pe nimeni spre lumea de miracole a credinței, începu să interpreteze timid, dar cu hotărâre nenorocirile altora ca fiind o consecință a grelelor păcate pe care le săvârșiseră în viață, ei sau înaintașii lor, mergând înapoi până la nouă neamuri și care nu întîrziau să-și ceară "răsplata". Cine te-ar auzi vorbind, îi spunea atunci tatăl meu, ar crede că neamurile tale de-acum și cele nouă din urmă au fost niște sfinți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și părinții lor. Ei aparțineau unei rase aparte, independente, conștientă de faptul că nu se putea bizui decât pe ea însăși. Colonii de pe Acheron nu erau însă unici în felul lor; ei ajunseseră aici la bordul unor nave cosmice, iar înaintașii lor ― în căruțe. Faptul că se considerau niște pionieri și nu simple numere de matricolă îi ajuta să accepte această situație, această existență dură. În inima acestui nucleu de oameni și mașini se înălța clădirea centrului de exploatare. Domina toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
al instinctului, dar putea fi reprogramat în mod radical de mediul înconjurător, de anturaj, de educație și de un mare număr de alți factori. Bishop știa că programarea lui nu putea fi modificată de mediu. Dar ce se întâmplase cu înaintașul său: sintetul care-și pierduse mințile, provocându-i lui Ripley o ură atât de mare față de semenii lui? Comportamentul său ciudat să se fi datorat unui program care lăsa de dorit... sau intervenției răuvoitoare a unei ființe umane rămase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de un singur foc de armă de orice fel pentru a ucide acest corp Gosseyn. Dacă avea să se întâmple asta, faptul că întreaga memorie a acestei experiențe ar continua în mintea lui Gosseyn Doi nu era îndeajuns de satisfăcător. Înaintașii Gosseyn lăsaseră fără îndoială drept moștenire o remarcabilă tehnologie de menținere a personalității pentru duplicatele descendenților. Dar pentru un anumit individ din lungul șir, realitatea era că-și dorea propria identitate pentru corpul său. 14 În timp ce folosea fiecare obiect și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
literară este în mod necesar constrânsă să ia naștere prin intermediul operelor anterioare: „Scriitorii puternici nu-și aleg precursorii cei mai influenți; ei sunt aleși de aceștia din urmă, dat tot ei au inteligența și puterea de a-i transforma pe înaintași într-un fel de compoziți, și, deci, parțial, în ființe imaginare.” Cel mai puternic test al canonicității îl reprezintă tradiția văzută în sensul conflictului între generații, nu ca moștenire. Tradiția trebuie depășită, nu cucerită. Înscrierea în tradiție se face cu
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
sonor filarmonica culturală a interbelicului românesc, în special sub bagheta doctrinară a lui Nichifor Crainic. Patria nu e, așadar, doar pământul pe care un popor îl ocupă din întâmplare, el trebuie să fie "plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri" (p. 7). Patria nu e nici limba, care poate fi doar un instrument pragmatic de comunicare, "un mijloc de translațiune al daraverilor [negustorilor] dintre ei" (p. 9). Ea trebuie să fie depozitarul experiențelor istorice, suportul prin mijlocirea căreia se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a revoluției române, evidentă în lupta de eliberare națională. Cucerirea independenței de stat a României, proclamată în 1877 și obținută pe frontul de luptă în 1878, este decretată ca fiind "opera întregii națiuni", "rodul luptelor purtate timp de veacuri de înaintași, lupte care au culminat cu măreața victorie obținută în 1877 pe cîmpul de bătălie împotriva Imperiului otoman" (Hurezeanu et al., 1988, pp. 111, 120). Dobândirea independeței de stat completează astfel lupta națională inaugurată de Horea și continuată de Tudor. După cum
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ai istoriei (fie ei individuali personalități istorice singulare, ori colectivi categorii sociale, agenți corporativi de tipul Poporului, Națiunii, Partidului); c) monumentalizarea trecutului și titanizarea actorilor istorici construcția politică a statului-națiune a presupus nu doar glorificarea vremurilor apuse alături de eroizarea acțiunilor înaintașilor, ci și monumentalizarea trecutului în conjuncție cu ridicarea Marilor Oameni ai Istoriei la rangul de personaje titanice. Unei "ființe active și plină de aspirații" cum era ființa națională în prelunga fază de construcție politică a statalității românești îi era necesară
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Evocarea marilor personalități care au marcat știința și cultura noastră, indiferent de vicisitudinile istoriei, este o datorie sacră pentru fiecare generație, pentru că prin ele ne legitimăm istoric și ne păstrăm locul În cultura și știința universală la care mulți din Înaintașii noștri au contribuit hotărâtor. Este și subiectul pe care cartea “Nicolae C. Paulescu - Între știința vieții și metafizica existenței” apărută la editura Pim Iași 2013, și-l propune pentru a ilustra grandoarea operei marelui savant În ciuda contestării virulente din partea unor
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
și, Îmbrățișându‑i cu drag, după ce‑i spălau și‑i Îmbrăcau, Îi Înmormântau. La scurtă vreme după aceea au ajuns să primească și ei aceleași Îngrijiri, Întrucât tot timpul cei care rămâneau În viață preluau ei Înșiși lucrarea lăsată de Înaintașii lor”. În continuare, este prezentată atitu‑ dinea păgânilor, În total contrast cu cea a creștinilor plini de abnegație : „Cu totul altfel se petreceau lucrurile la păgâni : pe cei care Începeau să se Îmbolnăvească Îi aruncau la o parte, fugind de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
o idiosincrasie nebuloasă, datorată, în bună măsură, teologiei scolastice supraviețuinde. Într-un fel, Heidegger va urma un traseu similar cu al lui Nietzsche, căci în deconstrucția metafizicii el va produce trecerea de la Sein la Dasein, o trecerea echivalentă cu a înaintașului său de la Dumnezeu la Dionysos. Oare deconstruind metafizica Heidegger nu regresează înspre luminișul scoaterii-din-ascundere a adevărului ființei (alétheia), adică spre Platon și presocratici? Dar, am demonstrat în altă parte, Nietzsche, alungând pe Dumnezeu pe ușă, se vede nevoit să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dată el pleacă de la o intuiție a Sf. Maxim Mărturisitorul, acest Kant al teologiei patristice: "rațiunile timpului rămân în Dumnezeu". Cine înțelege timpul înțelege eternitatea lui Dumnezeu. Maciej Bielawski ne atrage atenția că Părintele Stăniloae a procedat invers decât toți înaintașii care au abordat raportul dintre eternitate și timp. El vorbește despre timp din perspectiva eternității, căci numai aceasta "poartă în ea posibilitatea timpului"34. Gândirea Părintelui Stăniloae se dovedește din nou a fi "eminesciană". Lumea este înscrisă arheal în eternitate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
supraomului și a rezultat subomul sau omul recent postmodern. Atât de apropiat de Nietzsche în critica vechii antropologii și a metafizicii, Eminescu se desparte de acesta decisiv. Piatra lor de hotar poate fi și critica epigonismului. Poetul român dă credit înaintașilor iar nu epigonilor. Punctul de divergență este credința. Epigonii lui Eminescu sunt "moderniști" și, deopotrivă, "postmoderniști". Raportându-se la istorie, ei vor progresul cu orice preț, precum Cațavencu al lui Caragiale, iar în plan real-istoric precum C. A. Rosetti, calificat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cum o spune în cunoscuta proză-eseu. Iar acesta-i adevărul din lume, pe care simulacrele postmoderne îl refuză, așa cum îl refuzau epigonii vizați de Eminescu. Povestea fără arheu este vorbă goală și rece. Epigonii ucid povestea. De aceea, chiar dacă modești, înaintașii sunt prețuiți, deoarece ei credeau în scrisul lor precum Shakespeare credea în fantasmele sale, așa cum zice în celebra scrisoare către Iacob Negruzzi, care însoțea poema Epigonii. Te miri cât de aproape sunt postmodernii de transmodernismul lui Eminescu și totuși cât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
foștii corifei optzeciști nu-l mai pot neglija. Cu atât mai mult grupul Liiceanu este "paramodernist", cu cât cunoscutul filosof și editor refuză a se socoti postmodernist, deși un Ion Bogdan Lefter și alții îi revendică pe "păltinișeni" ca imediați înaintași ai postmodernismului autohton. Altminteri, am văzut că și Alexandru Mușina a abandonat, de ani buni, doctrina postmodernistă, preferând paradigma mai largă a modernismului. Pe de altă parte, în paramodernism, elitiștii au posibilitatea să se delimiteze de conceptul "culturii populare", de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Barbu, pe Vasile Voiculescu și pe C. D. Zeletin în situația lor privilegiată de urca în transmodernitate. Nefiind om de știință, Nichita Stănescu a avut marea curiozitate de a pătrunde în tainele microfizicii, purtându-ne spre o poezie "cuantică". Spre deosebire de înaintașii săi și spre deosebire de colegul său de generație, Nichita Stănescu, C. D. Zeletin are o mai acută conștiință a zării transdisciplinare a propriei personalități și în acest mod trebuie receptată afirmația sa că poezia îi este risipită peste tot în operă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de prezent: de gospodărirea resurselor naturale, de conservarea mediului de viață, de organizarea propriei vieți. Oamenilor li se distrage atenția de la lucrurile esențiale: organizarea vieții personale, gospodărirea resurselor, conservarea mediului de viață. Ceea ce contează pentru urmași este ce au creat înaintașii lor. Creația lor trebuie conservată. Urmașii trebuie să aibă ceva de învățat din creația unui om, considerat de valoare. Creația omului trebuie să fie de valoare, pentru a merita să fie transmisă urmașilor. Se mai întâlnesc și unele false valori
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
înțelepți întrucât sunt capabili s] își asume orice rol împreun] cu dorințele corespunz]toare acestuia. Dac] oamenii ar fi în stare s]-si reprime toate patimile, neliniștile și obsesiile deviante, ar putea g]și adev]rata cale, la fel ca înaintașii lor înțelepți. În condițiile în care toate celelalte motivații devin tot mai intense, renunțarea la valorile de conduit] str]vechi ar fi un fapt situat undeva între nesocotinț] și nebunie. vi. Era întunecat]: sfârșitul „celor o șut] de școli de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Al. Macedonski sunt considerați cazuri particulare de „echivalență valorică” în relație cu poetul englez, conferind byronismului de la noi „un punct de rezistență și de glorie”. În ecuația Eminescu - Byron, cercetătoarea urmărește căile prin care poetul român l-a cunoscut (prin înaintași sau prin romanticii altor literaturi, apoi în contact cu opera), stabilește coordonatele comune în gândire și imaginație, descriind o „familie spirituală romantică”. SCRIERI: Byron și byronismul în literatura română, București, 1977. Traduceri: James Barlow, Transatlanticul, București, 1976; Matthew Arnold, Eseuri
VERZEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
pentru familia ortodoxă”, care „va încerca să îmbrățișeze cu privirea întreaga noastră viață națională, pentru a o înfățișa în lumina postulatelor evangheliei ortodoxe”. Publicația își propune să ofere „pilde și îndemnuri spre a zidi caractere”, să zugrăvească chipuri de mari înaintași și să publice „frânturi din istoria măririi noastre naționale”, scrieri literare educative, dar și povățuiri pentru viața cotidiană. Primul număr include câteva articole privitoare la dogmă, precum și un fragment din misterul creștin ortodox Cerurile spun de Victor Papilian (piesă care
VIAŢA ILUSTRATA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290521_a_291850]
-
din scrierile lui Dimitrie Țichindeal și I. L. Caragiale și a alcătuit mai multe cursuri universitare asupra epocii marilor clasici. SCRIERI: Dimitrie Țichindeal, Timișoara, 1965; Victor Vlad Delamarina, Timișoara, 1967; Polemica Maiorescu-Gherea. Implicații estetice și literare, Timișoara, 1980; Eminescu și literatura înaintașilor, Timișoara 1983; Secvențe literare. Repere literare bănățene (1880-1918), Timișoara, 1987; Consemnări literare. Repere literare bănățene (De la începuturi până la 1880), Timișoara, 1995. Ediții, antologii: Eleonora Slavici, Jurnal, pref. Iosif Pervain, Timișoara, 1969 (în colaborare cu Iosif Pervain); Documente literare, I, pref.
VINTILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290581_a_291910]
-
1984; Mihai Eminescu. Comentarii critice, pref. edit., Timișoara, 2001 (în colaborare); I.L. Caragiale. Comentarii critice, Timișoara, 2002 (în colaborare). Repere bibliografice: Partenie Murariu, „Dimitrie Țichindeal”, O, 1966, 10; Eugen Dorcescu, „Polemica Maiorescu-Gherea”, O, 1980, 17; Sara Iercoșan, „Eminescu și literatura înaintașilor”, T, 1985, 3; Aurel Turcuș, Sincronizare și integrare spirituală, O, 1988, 4; Cornel Bogdan, Cu secera și ciocanul prin lanul istoriei literare, O, 1990, 5. C. D.
VINTILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290581_a_291910]
-
ale fătului. Pe baza acestei concepții, chinezii din vechime au creat un set de reguli de viață pe care trebuie să le respecte gravidele pentru a-i asigura pruncului un qi primordial cât mai puternic posibil. Nu ne putem alege Înaintașii, dar ne putem alege urmașii și trebuie să facem toate eforturile pentru a le oferi cele mai solide gene posibil, pentru a le permite să pornească bine În viață. În sistemul chinez de Îngrijire naturală a sănătății, aceasta este o
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
lucru mă poate duce cu gândul chiar la o ascendență mai sudică. Poate că străbunii Corneștilor vor fi descălecat În Transilvania venind din Muntenia, odată cu primii voievozi? Până la urmă, dacă ar fi să-l credem pe autorul Letopisețului Cantacuzinesc, toți Înaintașii românilor au sosit În Ardeal venind de la miazăzi, ba chiar de la sudul Dunării, de unde „au pribegit spre miiazănoapte” și „trecând apa Dunării, au descălecat la Turnul Severinului, alții În Țara Ungurească, pre apa Oltului, și pre apa Morășului, și pre
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]