27,730 matches
-
Grupa martor t P Inițială Finală Inițială Finală Din stand ridicare pe vârfuri (mm) 77,85±1,64 82,89±1,53 5,14 <0,01 77,62±1,65 77,96±1,62 0,42 >0,05 Coborârea brațelor înapoi cu bastonul de gimnastică (cm) 41,10±0,87 37,58±0,81 6,77 <0,001 41,22±0,88 40,13±0,85 2,53 <0,05 Din stand pod (cm) 29,14±0,70 26,38±0
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
în pozițiile de releve, întâlnite în mișcările, elementele și combinațiile artistice la bârnă și sol, fiind răspunzătoare de amplitudinea și expresivitatea mișcării respective, cât și în ținuta membrelor inferioare (vârfuri întinse), influențând ținuta și estetica mișcărilor. Coborârea brațelor de sus, înapoi, cu bastonul de gimnastică apucat (cm.). La testarea inițială grupa experiment prezintă o valoare medie de 41,10 față de grupa martor care prezintă o valoare medie de 41,22, iar la testarea finală grupa experimentală prezintă valoarea medie de 37
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
mici nu avea măsură. Săniuțele ieșiră ca din pământ și țipetele copiilor animau drumurile. Din hogeaguri ieșea fumul și această atmosferă avea farmecul ei aparte. Copilul nostru ieșea și el cu săniuța sa. Îngheța bine și apoi venea fuguța acasă înapoi. Ne obișnuisem că ieșea, știam că e în drum cu alți copii, de altfel, la țară, copiii nu sunt supravegheați de părinți și de maturi cum sunt cei de la oraș. De mici, au libertatea de a colinda satul și dealurile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ghiocei. În drum, departe de sat, îi întâlni un om care venea de la brigada de tractoare în sat. Când îi văzuse, îi întrebă mirat unde se duceau. Copiii, sinceri, îi spuseră adevărul. El îi luă la certat și îi aduse înapoi cu el în sat, zicându-le că, de se duc acum în pădure, îi mănâncă lupii. Ei, când au auzit de lupi, s-au speriat și au venit fuguța acasă. Aceste două întâmplări au rămas scrise adânc în cartea sufletului
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vor ajuta să-și ridice casă. Așa vor avea fiecare din ei ceva al lor. După moartea părinților, mai îngriji aproape zece ani gospodăria lor, dar când înțelese că nici unul din cei trei copii ai lor nu se va întoarce înapoi acasă, pierdu speranța. Puterea o părăsea, nu mai era ca atunci când era mai tânără. Nici nu-și închipuia că ar putea vinde casa părintească, dar când văzu că nu o mai poate îngriji, se gândi că, poate, ar fi mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că avea nevoie de ajutorul ei. Ioana simți cum mama își admira cu privirea opera făcută de mâna ei, că îi plăcea și ei rochița. Îi zise iar: - Hai, du-te, dar vino repede, auzi? - Da, mamă, vin tot acum înapoi, spuse ea îndreptându-se spre poartă. Ieși în drum și ce bucurie! Chiar la câțiva metri de ea, erau cele două copile ale vecinei, care aduceau cârdul de gâște cu bobocii acasă, la amiază. Cum o văzură pe Ioana, îndată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
poate de lucrat!”. El, ca să nu facă supărare, se apucase de lucru. „Ce credeți, fraților, că mă lăsase sfântul să nesotesc acea zi? ne întrebă pe noi părintele. Când ridicasem ciocanul cel mare pentru a lovi parul, sfântul îl duse înapoi și mă lovi cu el direct în șale, de nu mai făcusem nimic la gard, nu numai în acea zi, ci săptămâna întreagă. De atunci, nu mai zic niciodată că sunt sărbători mari și mici. Toate sărbătorile sunt la fel
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de tata și de mama, încât lăsasem totul și plecasem acasă. Când mă văzură, părinții și sora se bucurară până la lacrimi. Eu nu le spusesem adevărul. Îi mințisem că aveam vacanță, dar de fapt gândeam să nu mă mai întorc înapoi, ci să muncesc cu sora mea împreună. Tata parcă bănuia ceva, dar nu-mi zicea nimic. Într-o bună zi, ne aduse poștașul o telegramă. Era pentru mine. Trebuia să mă prezint urgent la universitate. Sărmanii mei părinți, nu înțelegeau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
părinți și soră, pornisem la drum. Afară ploua. Făcusem câțiva pași și deja lacrimile își făcuseră apariția. Simțeam că tata mai stătea la poartă și mă privea, rugându-se lui Dumnezeu să mă întărească, dar n-am mai întors capul înapoi. Mă întrebam în sinea mea, de ce copiii nu au dreptul să hotărască ei singuri soarta lor, să aleagă a face ce le este pe plac și de ce trebuie să facă ce le place părinților? Dar, în același timp, îmi dădeam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vei vedea. Moș Ion, cu firea lui lacomă, începuse a se înmuia când auzise de pământ, cal și bani. După ce mai închinase câteva păhăruțe cu vin, căzu de acord s-o ia pe Catinca de nevastă. Întorcându-se noaptea târziu înapoi acasă, nu vorbiră nimic unul cu altul tot drumul. Fiecare din ei se gândea la ceva și dorea să știe ce gândea celălalt, dar nu îndrăzneau să se întrebe. Așa începuse viața lor de familie, care era bogată în avere
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu am nimic, tată, nimic. Moșul băgă mâna sa în buzunar pentru a le demonstra și celor din jur că avea dreptate, că era mereu gol, dar rămase pentru o clipă nemișcat... Dădu de ceva în el. Scoase repede mâna înapoi și privi nedumerit la cei 100 lei, pe care numai ce îi descoperise în buzunarul său. Nu știa ce să creadă. De unde ajunseseră banii aceștia la el în buzunar? Cum să procedeze mai departe cu ei? Era foarte încurcat. Privi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de-ajuns ca să-l cumperi, moșule? Moșul nu se gândi mult, băgă mâna în buzunarul pufoaicei, așa cum știa el, scoase un smoc de bani pe care îi arătă celor ce vindeau, ca semn de încuviințare, apoi, la fel, îi băgă înapoi. Cei doi, când văzură smocul de bani, își dădură seama că erau mai mulți decât costa cojocul lor și, hai să-l ajute pe om să-l măsoare. Moș Parfene lăsă pufoaica pe masă, luă cojocul și se îmbrăcă. Și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ședea de-a dreapta Tatălui spre a împărăți cu El? Iar dacă la Facere 8, 7 se zice că Noe a dat drumul corbului din corabie spre a vedea dacă a scăzut apa, și, zburând, corbul nu s-a mai întors înapoi PÂNĂ CÂND s-a uscat apa pe pămât, aceasta înseamnă că s-a mai întors la corabie vreodată? În alt loc se spune despre Micol, că nu a născut fiu PÂNĂ ÎN ziua în care a murit. (2 Regi 6, 23
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fum, făcând eforturi, să salveze măcar ceea ce mai era posibil. Printre ei, era și tatăl meu. Când l-am văzut intrând înăuntru, eram gata să țip cât mă ținea gura și să-l strig din toată puterea, să-l întorc înapoi, dar n-am putut să o fac, pentru că eram departe și nu m-ar fi auzit. Și chiar de ar fi auzit, oricum, nu se oprea. Am rămas, deci, mută și înțepenită de frică, privind la intrarea în biserică, până în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dărnicie și bunăvoință, ca la acei oameni, la nimeni, nici mai înainte, nici mai târziu. Îmi amintesc o zi de sâmbătă seara. Era iarnă cu multă zăpadă. Copilul ieșise cu săniuța în uliță, stătu puțin și frigul îl aduse repede înapoi în casă la călduț. Pregătisem totul pentru a le face băița. Mai întâi, o spălasem pe cea mai mică, că apoi adormea imediat, iar eu puteam să fac celelalte mai în voie. Când veni rândul copilului să-l spăl, observasem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că se duce. Eu eram atât de necăjită și furioasă pe el, încât i-am strigat să se întoarcă. El nu s-a întors, era un copil. Atunci, eu în mânia mea am strigat în urma lui: - Dacă te duci, acasă înapoi să nu mai vii! S-au dus la iaz să se scalde și nu s-a mai întors înapoi acasă, așa cum îi strigasem eu. De atunci, spun la toate mamele pe care le întâlnesc, cunoscute și necunoscute, să fie foarte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
El nu s-a întors, era un copil. Atunci, eu în mânia mea am strigat în urma lui: - Dacă te duci, acasă înapoi să nu mai vii! S-au dus la iaz să se scalde și nu s-a mai întors înapoi acasă, așa cum îi strigasem eu. De atunci, spun la toate mamele pe care le întâlnesc, cunoscute și necunoscute, să fie foarte atente la tot cuvântul ce le iese din gură, atunci când își ceartă copiii...”. Am ascultat-o fără să zic
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
adunau în jurul ei ca albinele la flori. Unii din ei se apropiau de masă și lăsau ceva; fie un măr, fie o pară, fie niște prăjituri, și fugeau repede pentru ca să nu reușească doamna profesoară să le întoarcă mica lor „pomană” înapoi. Când suna clopoțelul abia reușea să-i dezlipească de la masa ei și să-i trimită pe la locurile lor. Urma să înceapă o lecție obișnuită de limba franceză în clasa a șasea. Copiilor le plăceau mult lecțiile de limbă franceză. Prin intermediul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ducă rufele la râu, să le limpezească. Amețea, o durea îngrozitor capul. Se va odihni pe urmă. Fratele ei a prins de rude aproape de ciubăr, să-i fie mai ușor, dar avea chef de joacă. O împingea înainte, o trăgea înapoi. Simțea cum i se urcă mațele în gât. Ulița cobora pieziș, pietrele spălate de ploaie alunecau sub tălpile ei. Fratele ei continua să o chinuie hățind de ciubăr. "Lasă-mă în pace", s-a rugat de el cu o voce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei trebuie să semene rapiță fiindcă și strămoșii lor, acum o sută de ani, tot rapiță semănaseră și nu chiar toți muriseră de foame. Unii au mai și rămas, ca dovadă că ei există, au venit să-și ia pământurile înapoi, pământuri furate de comuniști și lucrate atât de prost de aceștia. Ea nu îndrăznea să le spună că nu comuniștii au lucrat pământurile, că au făcut-o chiar ei, nepoții și strănepoții celor care cultivau rapiță pe aceste pământuri acum
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la manipulări, la spălarea creierului. Cu cât îi deschide mai tare ochii, cu atât îi cade fata mai cu tronc. Alunecă amândoi pe o cărare neumblată, fiecare simte ce îi așteaptă la capătul drumului, dar niciunul nu vrea să dea înapoi. Sacul își găsise petecul. Între cei doi se încinsese o luptă pe viață și pe moarte. Într-una din zile, prietenul meu era în vizită de lucru, a patra oară la aceeași întreprindere din județ, aproape de întreprinderea unde lucra iubita
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și flămânzi până nu mai puteau răbda, și atunci scoteau cuțitele, încălecau pe cai și începeau să jefuiască tot ce le ieșea în cale. În acest dezmăț era multă disperare, dar țiganul ajuns în această clipă nu mai putea da înapoi, în urma lui se căsca o prăpastie. În acele momente de furie și disperare, spuneau legendele lor, se zămisleau cei cărora le punea Dumnezeu vioara în mână. Și ea fusese zămislită într-o astfel de clipă de disperare. I se dăruise
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care să-i anestezieze nervii căpiați de suferință. În ultima vreme este din ce în ce mai agitată, o dor toate mădularele. Simte că i s-a terminat răbdarea, că organismul începe să i se surpe. Are senzația că plutește, că timpul curge cumva înapoi, ar vrea să danseze cu el pe plajele însorite ale Greciei... Zâmbește strepezit, nu mai e la modă să mori din dragoste, sună ca în japoneză, lumea trăiește la suprafață, de o vreme încearcă și ea să se ia peste
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
noi", dar copilul a dormit șapte zile în șir, după care a început să mănânce și să se miște normal, a fost chemat un medic pediatru, acesta l-a luat cu o salvare la spital dar l-a adus repede înapoi, a mormăit ceva nedeslușit strecurându-se afară pe poarta orfelinatului, copilul s-a făcut bine, a crescut binișor, a început să vorbească dintr-odată, deși la început cuvintele nu erau prea limpezi, cu timpul personalul orfelinatului a înțeles că acesta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-a îmbrăcat și a fugit în piața satului, era o dimineață neobișnuită, cu soare strălucitor și cu o liniște nefirească, nu se clintea nicio frunză în copacii de la marginea drumului, ea fugea bezmetică pe ulițe, cineva parcă o trăgea înapoi, dar ea fugea spre inima satului, alerga, alerga... Lângă gardul primăriei sta tatăl ei într-un șir de bărbați, cu părul acela alb înainte de vreme, mai înalt cu un cap decât ceilalți, alerga, alerga simțindu-și inima zvâcnind în colbul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]