2,188 matches
-
atrăgea deloc această perspectivă ! Iar următoarea întrebare a fost ce este cu mine în această lume plină de minciună, și mai ales ce am de făcut eu în continuare, în condițiile date ?! învățasem de la comuniști că Religia este doar o închipuire pentru cei mai slabi la minte, că Biserica nu se bazează pe nimic concret, pe lucruri palpabile care să poată fi dovedite. Așa credeam și eu, nu era nimic palpabil, dar la un moment dat mi-am pus întrebarea totuși
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
se păstrează și aici condiția ca nimeni să nu își extindă proprietatea atât de mult încât să lipsească alți oameni de la cele necesare supraviețuirii, căci Dumnezeu a dat lumea "spre folosință celor harnici și raționali (...) și nu a dat-o închipuirii și zgârceniei celor certați și mereu puși pe sfadă"25. Fără a fi muncit, pământul nu are nici o valoare, întrucât munca este cea care dă valoare lucrurilor. Este de remarcat faptul că, înaintea lui Adam Smith, Locke este primul gânditor
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
necesitate în fața ofensivei și a mistificărilor produse de istoriografia românească marcată de tendințe anexioniste: „românii au scris și scriu despre Moldova prin prisma expansionistă, difuzând punctul lor de vedere. Cel mare teritorial, numeric crezându-se tare, croiește istoria după închipuirile și poftele sale. Apoi, dacă are ocazia, o impune altora”. Istoria Moldovei în date a fost caracterizată la data apariției ca o „reflectare fidelă a celui mai clar ultranaționalism separatist, regionalism absurd, ca alternativă la o identitate care nu există
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
-l înțeleg"52. În nuvela jamesiană, sensul unei opere scriitoricești nu putea fi sesizat "nici ca un mesaj, nici ca o semnificație determinată, ci apărea într-o imagine: figura din covor"53. Textul nuvelei fiind "modelul unor instrucțiuni structurate pentru închipuirea cititorului", "sensul nu poate fi cuprins decât ca imagine"; el este "o figură a închipuirii"54. Imaginea este locul de întâlnire, de comunicare cu autorul, pentru că aici "se ocupă golurile lăsate de modelul textului"55. Textul jamesian ne spune că
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca un mesaj, nici ca o semnificație determinată, ci apărea într-o imagine: figura din covor"53. Textul nuvelei fiind "modelul unor instrucțiuni structurate pentru închipuirea cititorului", "sensul nu poate fi cuprins decât ca imagine"; el este "o figură a închipuirii"54. Imaginea este locul de întâlnire, de comunicare cu autorul, pentru că aici "se ocupă golurile lăsate de modelul textului"55. Textul jamesian ne spune că există două modalități de abordare a textelor de ficțiune: una este dată de criticul-narator, cealaltă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
înainte de Început. În folclorul nostru se schițează o stare de concepție. Poporul închipuia eresuri care înseamnă o abatere de la doctrina bisericească. Spiritul de gândire liberă ce răbufnea într-o asemenea abatere se rostea nu ca o învățătură, ci ca o închipuire, ca un joc exegetic în fond de legendă. Puțin a lipsit însă, doar un strop de cuget îndrăzneț și liber, pentru ca din atari motive îngăimate țărănește să se ivească și o învățătură despre Ființa de natură atât divină cât și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
imaginea dublă a unei tainice intricări, în țesătura căreia norul pare un zeu iar zeul apare în chip de nor29. Nu mai suntem obișnuiți cu semnele pe care sacrul le aruncă în lume, și atunci când le vedem - din întâmplare, în închipuire sau din iluzorie chemare - le considerăm imaginare, neobișnuite 30. Într-adevăr, zeul e neobișnuitul pentru că neobișnuitul e necunoscutul 31, cel pe care nu-l recunoaștem și prin care nu vedem lumina, nici chiar atunci când "lăsându-și gâtul alb pe spate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
uman nu numai că refuză distanța în care se vestește divinul, și odată cu ea înălțimea la care e chemat să ajungă; el nu cunoaște decât propriul chip, drept singura măsură a aparenței în care se închipuie în și pentru sine. Închipuirea e retragerea chipului, nu înfățișare ci desfigurare. Ceva ce apare pentru a dispare, precum drumul care începe în vizibilitatea deschiderii și se stinge învăluit în nevăzutul prost al imaginii de sine. Drum care nu îndrumă ci ascunde "adevăratul chip al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poate coborî mai adânc, în muțenia lăuntrică, în non-peisajul acestei răsfrângeri, în fractura întoarcerii pe dos? Dar abia întors pe dos, frânt și răsfrânt, poemul spune ceva; abia în chipul gol al morții se vede dincolo, mai presus de orice închipuire: "Pulverizează-te, fii lumina pe care o vede limbajul/ când îl simte în tine/ pe cel care va muri"15. "Arătarea ce ne însoțește" nu are chip, dar ne privește; nimicitorul vorbește, face "ca lucrurile să se vadă,/ așa cum se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ci se vede, strălucește în lumina propriei apariții și în cea a lumii în care aruncă germenii unei noi întemeieri. Cuvântul de aur al poetului e temeiul lumii, iar ceea ce pare ireal - dacă nu chiar in-utilul imaginar al unei pure închipuiri - este de fapt viziune a realului însuși, perspectiva care reașază lucrurile în adevărata lor lumină 22: "Pe câmp ai noștri demontau sperietorile/ pentru serbarea fecioarelor-păsări// Trecuse anotimpul spaimei/ și în gura lui ca într-un stup ospitalier/ zumzuiau toate albinele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a preapariției în care nimic nu are față decât Cel-pururi-de-față. E chipul cu care, in nuce, totul se aseamănă, se dă pe față, se împărtășește fără să se împartă, întrezărește și înțelege fără rest. Chipul acesta nu se arată în închipuire, iese din rama celor imaginabile. Intră în vedere nevăzut 57. Imaginea esențială a Firului cu plumb dă cu adevărat măsura zidirii. Căci creația e prin excelență verticalitate, postulație dinamică, plăsmuire dreaptă. Aici imaginile se aliniază în funcție de unicul reper care le
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în op. cit., p. 68). Drum al Vieții supraveghetoare, în răspărul drumurilor lumii: Viața e-alături, alta mereu,/ Și totuși este una care mereu veghează:/ Voi mai găsi-o oare-n drumul meu?" Viața alături, în op. cit., p. 88). 6 "Sonoră-nchipuire ce poate fi lumină,/ Prezență care-nlătură cuvântul" (În marile singurătăți, în op. cit., p. 82). 7 "O urnă-n care veacuri de vis și-au pus cenușa:/ Luna sau inima mea?" Suntem făcuți mai mult din noapte, în op. cit., p.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai avea suflu cu care să-și trâmbițeze voia. Cu o aproximație grosolană, fața lui ar fi părut împurpurată de rușine și, împingând și mai departe efortul de imaginație, chiar de spășeală. Ca un făcut, pe poziția-i nou cucerită, închipuirea Marietei nu-și refuza nici un răsfăț și nu se tocmea defel la astfel de distincții deloc pedante. Așa că, simțindu-și aproape izbânda finală - nașterea părerii de rău în inima celui pe care ea însăși nu reușea să-l urască de-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
aceeași măsură cel al libertinilor ideea de fericire câștigase teren. Individualismul avansează cu pași repezi. În Franța și în întreaga Europă, "un talaz sentimental"31 a inundat toate clasele sociale. În acest veac al romantismului, sentimentul s-a descătușat, înflăcărând închipuirea tuturor. Într-un asemenea climat, aspirația tinerilor către o căsătorie din dragoste apare ca legitimă și este din ce în ce mai greu de stăvilit. Așa cum se întâmplă cu piesele jocului de domino, o barieră care cade antrenează căderea alteia: separarea absolută a sexelor
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se poate concentra pe o suprafață a pielii de doar câțiva centimetri, compensând prin intensitate ceea ce pierde ca durată. Astfel, aceste contacte rămân atât de fugitive, încât apare tentația de a le reține. De a le fixa cu ajutorul cuvintelor, al închipuirii. Tocmai aceasta face Marie prin intermediul jurnalului. Astfel, în aprilie 1877, atunci când unul dintre bărbații cu care flirtează, contele Alexandre de Larderel, îi cere să întindă amândouă mâinile pentru a i le săruta în chip de rămas-bun, Marie se preface, după cum
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-l fază cu fază. Astfel, clipa cât durase acest sărut în realitate devine în jurnalul Mariei "o întreagă epocă". Tânăra face mai mult decât să-l fixeze: îl reconstruiește, îl reinventează. Cele două sărutări cuviincioase ale lui Larderel devin în închipuirea ei un singur sărut pătimaș de îndrăgostit. Influențată de romanele lui Dumas, Mariei nu i se poate tăgădui simțul punerii în scenă. Ea romanțează episoadele propriei vieți, imaginându-se în rolul unei eroine pătimașe. Până aici, nimic ieșit din comun
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu o face pe aceasta să se simtă trădată, pentru a rămâne la același nivel cu ea. Însă în sinea ei, Clara știe deja că "mai urmează și alt gest" și că trebuie acum "să se familiarizeze cu acesta în închipuirea sa". Sărutul îi apare ca "un soi de prefigurare a unei îmbrățișări totale" și îi aduce, în lipsa "descoperirii plăcerii", "certitudinea că aceasta există". Atunci când se ivește un nou prilej, Clara nu îl lasă să-i scape, și cu toate că este singură
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
amândoi, acest joc îl va costa inima". Însă nu este oare acest discurs moralizator un simplu scut? Un mijloc de a se apăra împotriva unor potențiale acuzații de imoralitate? Ne-am putea întreba unde se sfârșește angoasa și unde încep închipuirile acestor romancieri atât de sentențioși. Monștrii pe care îi înfierează acești autori nu sunt oare, în egală măsură, propriii lor demoni? Angoasa, reală, pe care o încearcă ei în raport cu fenomenul flirtului este dublată de complezență. Simțim că scrierea acestor romane
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
le este îngăduit să corespondeze cu bărbați necunoscuți". Să le scrie... și să-i facă să viseze. Căci rolul "nașei" din timpul războiului nu constă doar în a-și ocroti finul, ci și în a-l ajuta să evadeze în închipuirea sa. Ca și în personajul surorii de caritate, în ea se conjugă figura feminină a mamei și cea a seducătoarei. Însă această seducătoare nu mai este o prostituată, ci o femeie care îl ajută pe soldat să se elibereze de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Madeleine revoltătoare. Iubirea, așa cum o vedeam eu, n-avea nimic a face cu trupul; însă respingeam ideea de a-ți satisface trupul fără să iubești". În mintea mea, scrie gânditoarea, zăbovea imaginea unei hermine murdărite, a unui crin profanat". În închipuirea ei, atunci când nu era transfigurată de văpaia pasiunii, plăcerea întina. Chiar dacă își pierduse între timp credința, tânăra fată descoperă că rămăsese profund marcată de morala creștină. Crezusem că legea morală există numai atâta vreme cât există Dumnezeu, însă se întipărise atât de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
inventat, care nu este nici pe de-a-ntregul el însuși, nici pe de-a-ntregul altcineva. În acest roman scris sub formă de jurnal, Maurice Sachs combină adevărul cu falsul, propriile amintiri cu lucruri citite pentru a reda atmosfera unei epoci. Închipuire sau realitate, ceea ce scrie despre flirt ilustrează foarte bine regula acestui joc erotic în "anii nebuni". Începând din septembrie 1919, naratorul din Au temps du Boeuf sur le toit, un tânăr foarte chefliu, încearcă o duioasă atracție față de Louise d
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
necesitate, fie și numai pentru a putea străbate Statele Unite, acest Ținut al Iubirii. Căci în această țară nu găsești mici cărări lăturalnice, alei înflorite, podețe, bănci adumbrite de pomi, ca acelea pe care îi plăcea să și le zugrăvească în închipuire, în saloanele din secolul al XVII-lea, prețioasa domnișoară Scudéry. Aici pe îndrăgostiți îi despart kilometri întregi, și totul se învârte în jurul mașinii, "totul se face cu mașina". Fără ea, își este cu neputință să stabilești o întâlnire cu o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu o mișcare neglijentă de pieptene, cu pieptul aproape ieșit de sub cămășile roz sau împletiturile galben șofran". La prânz, Algerul era mereu cuprins de un soi de răgaz, de toropeală, câteva clipe fragile când ostilitățile se suspendau, dând frâu liber închipuirilor. "Era acel ceas din zi în care toate vicleșugurile și toate farmecele acestui oraș și acestei țări aveau asupra ta efectul cel mai violent, ca o dorință îndelung înfrânată". Însă aceste pofte carnale trebuiau ori stăpânite, ori lăsate să se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a plecat În ,,Noaptea aceea” (testament precoce?) În care ,,Aerul fraged În umbră coasei/ Devasta În numele dorului de moarte/ Țipatul universal al firului de iarbă”. Referindu-se la ,, Când vom pleca” și exemplificând cu: ,,Veninul vârstei spulberate-n zbor Cu Închipuiri amare de copil Pulsează În steaua pădurii Rezemata de tulpina cerului” Profesorul conchide: ,,avea acest copil ceva mioritic În el. Cerul, pământul, Întregul univers, erau o entitate În care se confundă”. În poezia lui Malin ,,pământul urca spre cer”, iar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și din Elytis, Ursachi și gândind ,,magie cu ochii Înstelați” nu-i displăceau nici poveștile. Cele ,,cu fulgere amfibii” care ,,spulberă colbul galben din pletele timpului” spre ,,insomnii nemiloase”. La braț cu Vivaldi, Într-un vals românesc al tinereții, În Închipuirea Pieții Sân Marco ori, poate, In padure la Breazu, alergând ,,iluminat prin arbori”, ,,Ca Într-o poză cu amintiri”, ,,Împreună cu tata”, când ,,Alină visează căi de corali/ Umbre flamingo prin roua/ La câmpul de vânătoare/ Se flutură cu zarzări văruiți
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]