29,704 matches
-
pești exotici multicolori a zăcut aici, pe masa din bucătărie, multă vreme. M-am uitat și m-am uitat și m-am uitat la pozele alea ore în șir, zile în șir, până când reușeam să le văd și cu ochii închiși, până când cunoșteam fiecare pește și fiecare compoziție de culoare. Vă puteam spune orice despre fiecare în parte - cele perfect clare, cele făcute prea de aproape sau încețoșate de mișcare, cele trei în care degetul mare al lui Clio apărea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Și pa-a-a-s cu pa-a-a-s... s”. „Și pas cu pas”, bolborosea Șasa, „pa-a-a-s... s...” cu degetele În urechi, Închizînd din cînd În cînd ochii și ridicînd puțin capul, de parcé s-ar fi ferit sé vadé, chiar și așa, cu ochii Închiși, cu coatele Înfipte În cartea lui de citire. „Și pa-a-as cu pa-a-a-s/ Și ceas cu ce-a-a-s... s/ Croiau ostașii noștri drum/ Spre biruința de acum... Și pas cu pas/ Și ceas cu ceas/ Croiau ostașii noștri drum/ Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pas cu pas/ Și ceas cu ceas/ Croiau ostașii noștri drum/ Spre biruința de acum...” Și pas cu pas Și ceas cu ceas Croiau ostașii noștri drum Spre biruința de acum. Își scoase degetele din urechi și rémase cu ochii Închiși, cu obrajii roșii, cum Îi tinu cu palmele. Deschise ochii și se uité iar În carte. Îi Închise iar. Îi deschise și se uité iar În carte. Îi Închise... Îi deschise. Închise cartea, lésînd pixul În ea și o bégé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
acesta. Era atît de bine cé-l cheamé Șasa și era atît de bine cé babă Hania se mai auzea Încé În vale, strigînd prin ogradé dupé géini. Se ridicé și se aplecé dupé sac. Dar de data asta tinu ochii Închiși. N-a vrut sé se mai uite la cer printre picioare. Îi era fricé sé nu cadé În cer. Deși știa el cé n-are cum sé cadé. Trecu prin livadă micé de nuci, dar nu se opri, se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Vin a-ca-a-sé În a-a-pril Mii de rî-Î-Î-ndu-nici În a-pril, În a-pril S-a né-é-scut I-lici Turné apé În lighean și se spélé pe cap. Se dezbrécé pîné la brîu și se spélé pe mîini și pe gît. BÎjbîi cu ochii Închiși prosopul și se șterse. Nu se piepténé, Isi scoase pantalonii și rémase În chiloți. Se descélțé și de ciorapi. Puse ligheanul și se bégé și cu picioarele. Se așezé pe scaun, dar se ridicé repede, céci era ud și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de biologie și nu avea de unde sé vadé așa ceva. Acolo mai erau și alți octombrei, care umblau prin clasé și arétau cu degetul, si rîdeau. Șasa s-a oprit lîngé o broascé téiaté, din care ieșeau matele. Broască ținea ochii Închiși, iar mîinile și picioarele În léturi, parcé era om. Apucé borcanul și-l cobîlțîi. - Buné ziua! Ușa se deschise și Înéuntru intré șefa de studii cu un catalog subțioaré. - Toaté lumea sé se alinieze frumușel! Lésați mortéciunile, hai! Nu vé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
téi! Hai, spune odaté cîntecul și du-te la loc. Șasa nu mai tuși, așa cum avea de gînd și nici mécar nu se uită Înainte, ci Își opri privirea pe broască din borcan, din care ieșeau matele și ținea ochii Închiși, și mîinile și picioarele În léturi. - Vin acasé rînd... u... nici... Mii și mii... În april... - Of, Doamne, rînd! unici! Șasa nu mai putea sé se uite la nimeni, dar auzea cum toaté lumea rîde cu voci mai subțiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
în primăvară, a fost selectat, de o comisie venită de la București, pentru a da examen, mai mult formal, de admitere la Institutul de Studii Politice și Administrative de pe lângă Ministerul Afacerilor Externe, cu o durată de trei ani și cu circuit închis. După un an, în vara lui 1952, a fost trimis la studii în U.R.S.S., tot în domeniul relațiilor externe. (Era primul an când Institutul de Stat de Relații Internaționale din Moscova de pe lângă Ministerul Afacerilor Externe se deschidea pentru tinerii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
actual al ambasadei. In calitate de Ministru-consilier la Paris, a făcut numeroase demersuri, pe lângă autoritățile franceze și române, pentru a reda sălii de teatru a ambasadei faima culturală de odinioară. La Brasilia, a transformat misiunea diplomatică, dintr-un sediu cenușiu, închis, neprimitor, într-o ambasadă dintre cele mai plăcute și ospitaliere și a deschis saloanele misiunii pentru organizarea de manifestări culturale, fiind organizate diverse concerte sub patronajul Asociației soțiilor ambasadorilor acreditați in Brazilia. După 1989, în timpul misiunilor sale la Lisabona, Paris
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
internaționale. Au fost anii în care diplomația multilaterală română, imaginativă și prospectivă, s-a afirmat cu o fizionomie distinctă, promovând dialogul și proiecte comune de colaborare cu Occidentul, deschizând punți de legătură cu societățile democratice, peste blocuri politico-militare și economice închise. România a fost printre primele dintre țările socialiste care a primit asistența tehnică nerambursabilă din partea O.N.U., care s-a materializat în echipamente moderne și formarea unor specialiști români în Occident, a aderat la instituții comerciale și financiare internaționale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
pregătirea și desfășurarea Conferinței pentru Securitatea și Cooperarea în Europa (C.S.C.E.) și diverse acțiuni ale C.A.E.R.-ului și Pactului de a Varșovia, precum și ale Mișcării de Nealiniere, promovată în acea vreme de țările ce respingeau participarea la blocuri închise. Activitatea științifică și publicistică. Concomitent cu activitatea didactică și diplomatică, I. Avram a depus și o susținută muncă de cercetare științifică, concretizată în elaborarea și editarea de cursuri și manuale universitare individuale sau colective și, respectiv, de rapoarte și studii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Acest concept este atașat implicit activităților desfășurate în sectorul public, iar pentru sectorul privat este un principiu care are în vedere obținerea de profit. Transparența este necesară deoarece neregulile și/sau performanțele slabe se întâmplă de cele mai multe ori în spatele ușilor închise. Când faptele sunt la vedere, sunt deschise opiniei publice și supuse constatărilor justificate ale specialiștilor, există șanse mai mari să se amelioreze. Expunerea publică a propriilor acțiuni și decizii în vederea examinării lor de către mass-media contribuie la îmbunătățirea comportamentelor și a
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
propriei mentalități, să permită transparența și să-și asume responsabilitățile pentru riscurile din entitățile lor, conform concepției Guvernanța corporativă 150 150 conducerii corporatiste. Dacă managerii nu primesc aceste lucruri, auditorii au datoria să devină promotorii schimbării. Atunci când managerii sunt persoane închise, auditorii interni vor proceda astfel încât schimbarea să se producă în mod global. Spre exemplu, stilul de a lăsa impresia acceptării de comisioane sau chiar de a lua mită se poate schimba prin presiunea tuturor celor implicați. Stoparea acestei practici este
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
cu cel slav. Ia să nu fi știut definiția lui Belinski despre critica literară sau ideile lui Sami Damian despre partinitatea în literatură și rolul ei în societate. Ca neo-oportunist, scrie că Preda, Călinescu, Noica, Vintilă Horia ar fi "porțile închise" ale literaturii și spiritualității românești. Cînd un om are un ciocan în mînă, toate-n jur i se par cuie", citează Șichy o lege a lui Murphy. Oamenii cu ciocanu'-n mînă, cărora toate-n jur li se păreau cuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sala de cinema, duhnind a motorină și traversată de șobolani, unde am văzut amîndouă ceva oribil, cu un matroz sovietic, mustăcios. Asociam casa de pe "Trompeta" cu o oglindă neagră; cele sclipind erau dincolo, în "țara francă"***** a Lisellei. Bunelul rămînea închis (a ieșit mai subțiat decît un sfînt din icoanele bizantine); tata și el ca un pește scos pe mal era sub anchete. Mai spera: a spera egal a amîna să trăiești. "Cu Jenică Maurer o să fie altfel". "Pe dracu' naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din dramele soap Shakespeare. Atunci și nici atunci! Să încerc altfel: Ambițiosului zugrav nu-i mai place ca femeia lui să stea într-o pictură, cum ar sta într-o fereastră. Vrea altfel de frescă, una cu suflet. Îngereasa trebuie închisă, împămîntată în var și-n cărămidă. "Vino, nu pot face nimic fără prezența ta lucrătoare. Zidul se dărîmă, fresca se cojește. Lasă-ți și livada, și icoanele, și copiii și vino". Partea ei slabă de înger-îngereasă e cuprinsă de dorul-dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alții ca ei, puțini, ne năpădea cultura proletară: "Notați, tovarăși studenți, pentru poetul nou, Partidul nu-i concept abstract, ci forța or-bi-toa-re-de -ca-re-a-re nevoie ca de a-er. Poetul șantierist e tonic. El se dăruiește clocotului muncii. Cum? Răspuns: cu ochii închiși". De discuțiile/dispute cu pătimașul (și pătimitul) I.C. mi-e dor. Parcă-l văd suflînd în paginile lui Camus, să le deschidă. S-a luptat pînă la stop respirator cu impostura. Lerești își schimbă dioptriile. Milucă face a treia gușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Deemple, cu spiridușii ei dați în paște, în femeia vulnerabilă, intimidată de Rusalin Pop. Dar inconfundabila neliniște a iubirii neîmpărtășite o descifrez bine, surioară. Și îndoiala de tine însăți. Te uiți după Rusalin cum ai căuta fereastra într-un spațiu închis. Nici pe drum nu fusese mai veselă. Condusese crispat, cînd prea prudent, cînd călcînd în forță accelerația. Aflasem de la tînăra mea prietenă, îmi povestise cu inimioara-n palme, cum copilărise într-un orfelinat. Drama și-o surdiniza destul de abil. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
acest spațiu. La fel cum "tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte" nu pot exista decât într-un spațiu mitic. Tocmai asta vrea el să spună. Noi doi nu încăpem în aceeași realitate, pentru că fiecare este circumscris în spațiul lui închis. Doar aici, în acest spațiu și timp artificial, putem exista în doi fără să ne distrugem. Poate că asta ar vrea el să spună, și are, în parte, dreptate... Dar eu nu mai pot, căci Timpul meu nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
numea dintr-o dată altfel, ca și cum ar fi fost cu toții cuprinși de o amnezie solemnă, în care numele lui de viu nu mai putea fi rostit. A dat pagina și a văzut poza străbunicului din ziua înmormântării. Zâmbea împăciuitor cu ochii închiși, relaxat, destins, învelit într-un lințoliu alb, strălucitor. Capul i se odihnea pe o pernă brodată, probabil foarte confortabilă. Sicriul părea atât de mic, ca de copil; străbunicul fusese un bărbat înalt și frumos, cel puțin așa susțineau mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mă gândesc la ghețar ca la o prezență feminină, la coapsele largi cu formele sale moi și ondulate, la fascinația sa translucidă, rece și devoratoare. Testamentul ghețarului. Fotografia Totuși, o urmă a prietenului meu s-a găsit... Portmoneul său bine închis în buzunarul cu fermoar al pantalonilor a fost găsit în vale, câteva zile mai târziu. Cum a ajuns acolo, cum l-ar fi putut pierde prin buzunarul închis etanș este greu de imaginat. Ca și cum ghețarul ar fi scuipat înapoi dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Totuși, o urmă a prietenului meu s-a găsit... Portmoneul său bine închis în buzunarul cu fermoar al pantalonilor a fost găsit în vale, câteva zile mai târziu. Cum a ajuns acolo, cum l-ar fi putut pierde prin buzunarul închis etanș este greu de imaginat. Ca și cum ghețarul ar fi scuipat înapoi dintre măruntaiele lui acest obiect contondent, nedigerabil, ce ținea strict de legăturile lui cu această lume. Am intrat în posesia portofelului în care am găsit două obiecte de interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca și cum m-aș pregăti pentru o mare săritură. Cu un ultim efort, mă trag în mâini. La capătul ultimului tunel mă întâmpină o lumină albă, orbitoare. Telefonul fără fir. Gulliver. Drumul furnicilor Extenuat, zac pe spate în iarbă cu ochii închiși, inundați de lumină. Stau așa o vreme, străduindu-mă să nu adorm, de teamă că nu am să mă mai pot trezi. Mă ridic și scot aproape mecanic telefonul să împlinesc singurul gând ce m-a posedat din momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ecran, nu am putut răspunde pentru că nu am crezut că era adevărat. Pentru că așa a hotărât o furnică! răspund. O furnică? O furnică Împărată!? mai spune ea. Închid și eu și ea. Și cum stăteam întins în iarbă cu ochii închiși, mă simțeam ca un Gulliver, repudiat și leneș, în țara binecuvântată a eternelor lucrătoare. Caravana de vele se scurgea lent și surd pe lângă umărul meu, iar eu îmi imaginam cum tocmai trecea Împărătița Furnică, cu coroana de sârmă pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prima pagină sau pentru că îl remarcase undeva peste umărul cuiva în timp ce călătorea în metrou spre casă. Și-a amintit îndată de filmul lui Bunuel ce i-a încântat adolescența. Se imagina în fața bisericii din Ouro Prieto, piațeta complet goală, biserica închisă și cu porțile care dintr-o dată se deschid larg și oile năvălind afară, îmbulzindu-se pe treptele bisericii. În plus au fascinat-o întotdeauna miracolele. Miracolele sunt de toate felurile, se gândea ea, urmărind linia curcubeului ce se contura vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]