4,058 matches
-
ei de aur încă mai strălucea. în curînd se făcu aproape întuneric, dar oamenii de pe catarge nu se clintiră pe la posturile lor. Ă Acum nu mai putem vedea jeturile, domnule căpitan! E prea întuneric! strigă un glas din văzduh. Ă încotro se îndrepta, ultima oară cînd ați văzut-o? Ă La fel ca mai înainte, domnule, adică drept spre vînt. Ă Bine! Acum, pe întuneric, o să înoate ceva mai încet. Domnule Starbuck, să fie scoase bonetele de pe rîndunici și zburători! Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu o putere blîndă și statornică, neabătîndu-se din drumul lor, oricît s-ar strădui curenții marini să le tragă în jos și oricît s-ar suci și s-ar învîrti cele mai puternice fluvii Mississippii ale uscatului, care nu știu încotro să se-ndrepte - alizeele astea, cel puțin, știu ce vor! Da, alizeele astea, care-mi mînă corabia vitează drept spre țintă, alizeele astea sau un vînt asemănător lor - un vînt la fel de neclintit și de viguros, îmi mînă înainte corabia sufletului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi ales ei înșiși. Din această perspectivă, seducție înseamnă atracție, fascinație. Totul se petrece ca și cum în fața puterii de seducție a anumitor persoane muritorii de rând ar rămâne pasivi, ca și cum ar fi dezarmați, neputincioși, chiar „vrăjiți”. Seducătorul e viclean: ne mână încotro vrea el, fără să ne spună unde ne duce... Și totuși, chiar dacă seducția nu acționează deschis, ea nu este o tehnică de manipulare, pentru că persoana care o folosește nu este conștientă de puterea pe care o deține. Așa stau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
negative. Fața interlocutorului este întotdeauna ușor aplecată. Și este de o importanță crucială să remarcăm acest ultim detaliu, pentru că alte micromâncărimi în zona nasului pot fi de natură pozitivă. Dacă un interlocutor nu mai are încredere în dumneavoastră, nu aveți încotro, trebuie să vă resemnați. Pentru un timp, mesajele dumneavoastră subliminale vor fi mai puțin intense. Bariera mentală legată de etică Dacă spuneți lucruri pe care interlocutorii le consideră inadmisibile, ei vă răspund că nu „acceptă să se spună așa ceva”. Le-
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
de optsprezece ori pe minut și posedă doar două expresii” și pe idolii aflați într-o „permanentă stare de mahmureală” și având „mentalitatea unui sugrumător de pui”. Confruntați cu astfel de scene, individului normal nu-i rămâne decât să fugă încotro vede cu ochii. „Artă învinsă”, creația de scenarii se opune „dinastiei reci” a investitorilor, pentru care factorul economic este decisiv. O forță capabilă să distrugă orice, de la cariera vedetelor, a regizorilor sau producătorilor până la ultima fărâmă de prestigiu. Un singur
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
1951, într-o scrisoare către agentul său literar, Carl Brandt, dezvăluie paralizia de care se simpte cuprins: Am dat de bucluc cu cartea. Am scris suficiente pagini ca s-o închei, dar trebuie să iau totul de la capăt. Nu știam încotro mă îndrept, iar când am ajuns acolo, mi-am dat seama că sosisem într-un loc greșit. Asta-i nenorocirea de a fi un scriitor care nu poate plănui nimic, ci trebuie să facă lucrurile să funcționeze pe parcurs, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să mă lepăd de toți și de toate în care am crezut că trebuie să cred cu sfințenie, ce va mai rămâne de mine? Spuneți-mi, vă rog, fiindcă nu știu cu ce să înlocuiesc acele valori morale. Nu știu încotro s-o apuc ș...ț acum, când vă vorbesc, nu știu și nu sunt sigur că sunt eu, că mai exist! Pentru că nu mai cred în nimeni și nimic!1. Mutațiile sufletești care s-au produs în aceste momente au
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
că mai exist! Pentru că nu mai cred în nimeni și nimic!1. Mutațiile sufletești care s-au produs în aceste momente au fost extreme, iar regizorii întregului sistem mizau pe aceasta. Așa cum se lamenta Cornel Popovici, victimele nu mai știau încotro să o apuce, fiind total golite de crezuri și înțeles. Singura variantă pentru cei care se prăbușeau sufletește era trecerea de partea agresorilor, fapt care le conferea o relativă stabilitate și siguranță emoțională și fizică. Pericolele nu treceau cu totul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în celulă pe 19 ianuarie 1950. Fire sensibilă, total dezorientat de brutalitățile și absurditățile cerințelor agresorilor, care reclamau renunțarea la vechile credințe, a izbucnit: Spuneți-mi, vă rog, fiindcă nu știu cu ce să înlocuiesc acele valori morale. Nu știu încotro s-o apuc. Pe ce m-aș putea bizui, ca să reiau vreodată un alt stil de viață, câtă vreme pe mine însumi nu mă mai pot bizui? În acest caz, cui să-i pot pretinde să aibă încredere în mine
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
reviste de profil, multe informații din aceste lucrări ar putea intra În zestrea culturii naționale. Bibliografie specială Călinescu, 1965. Marcus, Solomon, 2002, „La școala plagiatului”, România literară, nr. 48, p. 3. Rad, Ilie, 1995, „Lucrările pentru obținerea gradului didactic I - Încotro?”, Tribuna Învățământului, anul VI (XLIII), nr. 268, 13 martie, pp. 2, 7. Vulpe, Magdalena, „Tipuri de lucrări științifice”, În Vulpe, 2002. V. Aparatul critic al unei lucrări științifice 1. Preambul Orice lucrare științifică este Însoțită de numeroase trimiteri bibliografice, care
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Oroarea de alteritate, 249 Ziua a noua 251 Corupția: boală ajunsă la metastază, 254 • Marile aranjamente de culise, 254 • Prețul europenizării, 256 • Semnale Încurajatoare din afară, 257 • Ezitări și criză, 259-260 • Am căzut la mijloc, 260 • „Cine suntem, de unde venim, Încotro mergem”, 261 • Revenirea demonilor, 263 • Un dinamism continuu care se cheamă America, 266 • Alergăm pe două culoare, 268 • Le Roi s’amuse!, 269 • Victime și călăi, 270-271 • Hei-rupism, praf În ochi, buimăceală carnavalescă, 273 • Cartonaș galben, duș rece, 274 • Finalul
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
a hrănit cu ură Începând din perioada facultății. Ziua a nouatc "Ziua a noua" Corupția: boală ajunsă la metastază • Marile aranjamente de culise • Prețul europenizării • Semnale Încurajatoare din afară • Ezitări și criză • Am căzut la mijloc • „Cine suntem, de unde venim, Încotro mergem” • Revenirea demonilor • Un dinamism continuu care se cheamă America • Alergăm pe două culoare • Le Roi s’amuse! • Victime și călăi • Hei-rupism, praf În ochi, buimăceală carnavalescă • Cartonaș galben, duș rece • Finalul himerelor narcisiste • Periculosul registru al autoiluzionării • Nu suntem
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
duș rece • Finalul himerelor narcisiste • Periculosul registru al autoiluzionării • Nu suntem agenție de ghicittc "Corupția \: boală ajunsă la metastază • Marile aranjamente de culise • Prețul europenizării • Semnale Încurajatoare din afară • Ezitări și criză • Am căzut la mijloc • „Cine suntem, de unde venim, Încotro mergem” • Revenirea demonilor • Un dinamism continuu care se cheamă America • Alergăm pe două culoare • Le Roi s’amuse ! • Victime și călĂi • Hei‑rupism, praf În ochi, buimăceală carnavalescă • Cartonaș galben, duș rece • Finalul himerelor narcisiste • Periculosul registru al autoiluzionării • Nu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
despre rolul politicului și al dispariției unui consens În rândul puterilor occidentale În anul 2003. De câte ori merg la Boston, Îmi place să mă duc la Muzeul de Artă, unde se află celebra pânză a lui Gauguin Cine suntem, de unde venim, Încotro mergem. Chestiunea este că a cam dispărut sentimentul comun al acestor Întrebări esențiale. De unde venim nu cred că e o problemă. Cine suntem constituie deja o problemă a identității Occidentului sau a identității democrațiilor avansate. Apare, mai ales, chestiunea pe
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
tradiția începută în perioada interbelică de revista orădeană omonimă (1922-1923), noua A. dorește să contribuie la stabilirea unui autentic dialog intercultural româno-maghiar și, mai mult, la extinderea acestui dialog la întreg spațiul central-european. Așa cum arată Ion Simuț în articolul Aurora - Încotro? (3/1994), publicația își propune „o cunoaștere sistematică a identității culturale a Europei Centrale”, pentru a fi „o sinteză inedită de provincialism și europenism”, care „să aducă în conștiința contemporanilor ideea acestei duble apartenențe”, astfel încât Bihorul să devină „un avanpost
AURORA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285498_a_286827]
-
însănătoșire (vezi Medicină); - de un psiholog: slăbiciunea psihică și angajarea într-un proces de analiză, de căutare a sensului, a nevoii de a înțelege; - de un clarvăzător: temerile cu privire la viitor, căutarea sprijinului, așteptarea soluțiilor magice și nevoia de a ști încotro ne îndreptăm. Obiectele și elementele folosite cel mai adesea (cărți de joc, astre, glob de cristal) sunt tratate la cuvintele corespunzătoare. Pendulul, prin mișcarea de oscilație, simbolizează ezitările și tergiversările interioare, dar reproduce și mișcarea de du-te-vino a actului sexual
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de lucru - mai multe elemente definitorii pe care documentarea ulterioară le va confirma sau nu (de exemplu, vecinătatea muntelui sau a pădurii, izolarea, câmpia și lipsa dramatică a reperelor vizuale etc.). Localizați mai larg zona și vecinătățile vizibile sau nu. Încotro merge drumul? În linie dreaptă sau peste munți? Unde ajungem? Notați absolut tot (senzații, amintiri, imagini, frânturi de conversație, mici incidente). Preaplinul de documentare nu strică. Însă carențele da. Nu omiteți să notați denumirile. Toponimele se pot dovedi extrem de importante
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
local, a fost creată rețeaua națională constituită din 47 de centre de prevenire și consiliere antidrog, la nivelul fiecărui județ și sector din București. Cu sprijinul financiar al Guvernului României, C.I.P.C.I.D. a derulat la nivel național proiectul „Consumul de droguri: încotro?”, realizat în parteneriat cu Centrul de Resurse Juridice și Reprezentanța UNICEF în România și care a vizat desfășurarea de activități educative în vederea prevenirii consumului ilicit de droguri în rândul tinerilor și promovarea unui stil de viață sănătos, stil care să
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
Până la amiază căuta și aduna melci, pe toți vroia să-i salveze de necunoscut, de pericol. Și reușea, până o striga mătușa, să ducă tava mare. Iar a doua zi toți melcii adunați cu trudă erau împrăștiați prin iarbă. Care încotro. Nu vroiau adăpost. Nici siguranță. Vroiau libertate. Peste ani buni, Areea a reluat povestea și și-a întrebat mătușa : -Îți mai aduci aminte, m-ați acuzat pe nedrept că eu am fost cea care am stricat ceasul unchiului?! -Nu, nu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mai aduci aminte, m-ați acuzat pe nedrept că eu am fost cea care am stricat ceasul unchiului?! -Nu, nu-mi aduc aminte de loc, a răspuns mătușa dezorientată. ... Și a doua zi toți melcii erau împrăștiați prin iarbă. Care încotro. Nu vroiau adăpost. Nici siguranță. Vroiau libertate. Serbarea din castan Fetița cu agrafe colorate în păr, se oprește brusc lângă un castan. Ceva se mișcă foarte iute pe scoarța copacului. Seamănă cu șoricelul dar are o coadă deasă și încovoiată
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
templu se Înălța o clădire de birouri cu treisprezece etaje. Lefty, care urmărise toate modurile În care America primise moștenirea Greciei, ajunse acum În punctul unde transferul se oprea. Cu alte cuvinte, viitorul. Lefty coborî să-l Întâmpine. Desdemona, neavând Încotro, Îl urmă. Închipuiți-vă numai cum arăta pe vremea aceea! Grand Trunk! Telefoanele dintr-o sută de birouri de transport sunând Încontinuu, un sunet Încă relativ nou, și mărfurile care erau trimise spre est și spre vest, pasagerii care soseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din patrida, țara de baștină - bărbații În sala, femeile În bucătărie. Două sfere cu preocupări, Îndatoriri, și chiar - cum ar spune biologii evoluționiști - moduri de gândire diferite. Lefty și Desdemona, obișnuiți să trăiască În propria lor locuință, n-au avut Încotro și au trebuit să se adapteze tipicului noilor proprietari ai casei. În plus, bunicul meu avea nevoie de o slujbă. Pe vremea aceea existau o grămadă de firme producătoare de mașini la care puteai să lucrezi. Erau Chalmers, Metzger, Brush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
flauturilor. Apăru și Minotaurul, un actor purtând un cap de taur din papier-mâché. Fără nici o urmă de psihologie clasică, actorul Își juca personajul de jumătate-om ca pe un monstru cinematografic autentic. Urlă; tobele răpăiră; dansatoarele țipară și fugiră care Încotro. Minotaurul le urmări și, evident, le prinse pe fiecare și le devoră sângeros, și le târî trupurile albe, fără apărare, și mai adânc În labirint. Și apoi cortina coborî la loc. În rândul al optsprezecelea, bunica mea Își formulă opinia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
hotărî să Închidă bufetul lunea și marțea, pentru a reduce cheltuielile salariale.) Tata și mama nu discutau despre situația aceasta de față cu noi și o dădeau pe grecește când discutau cu bunicii. Capitolul Unsprezece și cu mine n-aveam Încotro și trebuia să ne dăm seama ce se Întâmplă după tonul unei conversații care pentru noi n-avea nici o noimă și, sincer, nici nu eram prea atenți la asta. Știam doar că Milton era brusc pe-acasă În timpul zilei. Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
flautist și bătrân șchiop. De-a lungul primilor mei ani din viață, aceste siluete Însângerate au mărșăluit prin dormitorul părinților mei, când dispărând după o masă de toaletă „Monticello“, când ivindu-se de după o oglindă „Mount Vernon“ sau nemaiavând uneori Încotro să se ducă, fiind tăiați În două de câte un dulap. Acum În vârstă de patruzeci și trei de ani, părinții mei dorm duși În această noapte istorică. Sforăielile lui Milton zgâlțâie patul dar și peretele dinspre camera mea, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]