4,088 matches
-
trebui să îl diminuați. Respirați prea intens? Aveți uneori impresia că pieptul este suprasolicitat? Ar trebui să respirați prin intermediul abdomenului și pe nas, încercînd în mod conștient să respirați cît mai lin. Respirați cu ajutorul pieptului? Stați așezat, cu brațele ușor încrucișate peste burtă, respirați natural și țineți sub observație brațele, pieptul și umerii. Deși toate trei se mișcă, mișcarea principală ar trebui să o percepeți la nivelul burții, dacă respirați corect prin intermediul diafragmei. Suspinați sau oftați mai des decît alte persoane
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
să aplicați tensiunea în ritm lent, în același interval de timp, și relaxați-vă în aceeași manieră. Cînd stați jos într-un spațiu public: Inspirați și țineți-vă respirația timp de șapte secunde. În același timp, încordați încet mușchii picioarelor, încrucișînd gleznele și apăsînd cu piciorul de deasupra, în timp ce încercați să ridicați piciorul de dedesubt. sau Trageți picioarele în direcții opuse, în timp ce mențineți gleznele încrucișate. După șapte secunde, expirați și spuneți-vă încet Relaxează-te. Relaxați complet mușchii. Închideți ochii. În
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
român. Pentru cei din înalta societate, care mai rămâneau în București, nu erau decât Capșa și Șoseaua Kiseleff.Pe vremea aceea - acum 40-45 de ani - vara, Bucureștiul era aproape pustiu. Seara, Calea Victoriei era goală, cei câțiva muscali cu birjile luxoase încrucișau mereu prin fața lui Capșa. rugându-se de cei câțiva cunoscuți cari se plictiseau pe trotuarul cofetarului ca să facă un „tur“ la Șosea pentru 5 lei. Ce vremuri!?... Pentru chefliii cu oarecare dare de mână erau grădinile de afară: Herăstrăul vechi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pe care ar trebui să-l urmezi. Nu-l lua ca pe o mustrare. E doar un sfat Înțelept. Sunt mai bătrân decât tine și-am văzut mai multe... În scurtă vreme ajunseră la răscrucea cu pricina. Drumul lor se Încrucișa cu o potecă bătătorită ce urca din vale. Descălecară și se traseră sub marginea pădurii. Pe Simeon Îl ascunseră cu cal cu tot sub un brad bătrân, cu crengi până aproape de pământ, și-l lăsară acolo, după ce legară hățurile de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
umil frate la mânăstirea Sfântul Trudpert. Părintele Constantius mă ceartă mereu pentru păcatul lăudăroșeniei, dar mereu greșesc. Adevărul e că pe tânărul domn Bodo l-au atacat niște tâlhari, pe când călărea fru mos pe sub pădure, nu știu Încotro. Ne-am Încrucișat pe drum, eu mergeam spre Säckingen, cum am spus, unde starețul mă trimisese cu niște veșminte. Domnul Bodo m-a salutat cu bunăvoință, am fost mișcat până la lacrimi că un călăreț atât de falnic m-a băgat În seamă pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a valma. Căci nici unul nu e mai bun decât altul! Până și pruncii cresc și făptuiesc fărădelegi...“ * * * Sus pe ziduri se auzeau zăngănit de arme și blesteme cumplite. Oamenii Îi priveau Îngroziți pe cei doi cavaleri care-și trăseseră săbiile, Încrucișându-le. Toți se Întrebau uluiți cum de prietenia lor sfârșea Într-o ură atât de cumplită. Vrei să ne spânzure pe amândoi? țipă Adalbrecht, după ce tocmai parase o lovitură furioasă a prietenului său. Eglord, te-am crezut mai chibzuit! Așteaptă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bicicletă, solicitând la maximum frânele. În oraș m-a mirat, pentru a câta oară, micimea casei în care locuise Veronica Micle. Întrebând despre drumul spre mănăstiri, (constatasem că Târgul era mai mare decât crezusem), am ajuns la o intersecție. Se încrucișau: drumul spre Poiana Largului, șoseaua spre Piatra Neamț și drumul pe care venisem mai devreme, prin fața casei lui Creangă. O luai la dreapta, pe un drum destul de circulat la vremea aceea. Trecând prin Vânători, lăsam în urmă case sănătoase, cu grămezi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
opere clasice indiene. Lotus - floare albă, asemănătoare nufărului și care simbolizează puritatea. Lotusul cu 1.000 de petale este simbolul chakrei Sahasrara. Șederea în lotus este poziția perfectă de meditație pentru yoghin; în această poziție (așezat pe sol cu picioarele încrucișate sub șezut, corpul drept și mâinile pe genunchi, cu palmele îndreptate în sus) yoghinul percepe cel mai ușor vibrațiile divine. MAMA - apelativ folosit pentru SHRI MATAJI NIRMALA DEVI. Pe Shri Mataji, sahaja yoghinii O recunosc ca pe o mamă spirituală
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
aplaude”... În articolul „Opriți l!” același Pavel Pavel scoțând în evidență esența fascismului german explica ceea ce reprezenta hitlerismul: „ asasinate, jaf, agresiune, violență” (nr.4/1933. În articolul „Tinerimea - disponibilă”, N Tăutu zicea: „Cum ar putea sta tinerimea aceasta cu brațele încrucișate înaintea evenimentelor care decid viitorul destinului ei? Curentul e prea puternic și furtuna prea violentă. Atitudinea se impune” (nr.3/1933). Iar T. Cristureanu în „Bucovina de azi - Bucovina de mâine” trăgea același semnal: „Paiațe ale Platformei, cu capete seci
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
că n-o să vii, am zis eu acuzator. - Ei bine, nici eu... Făcu o pauză. - Dar, vai, am ținut să te văd. Am scos la iveală un gram și am întrebat-o: - O linie, ceva? Mă fixa amuzată, cu brațele încrucișate pe piept. - Bret, nu cred că e o idee bună. - Ce rost au reticențele astea? am întrebat iritat. De unde vii - din orășelul ăla complexat din Connecticut de unde-ai evadat? Mi-am făcut de lucru cu gramul de coca și mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Încă respirând foarte greu, mi-am șters gura de scuipat, iar Jayne veni unde stăteam stors de vlagă. Se uită fix la pistol, apoi la mine. - Bret, ce s-a întâmplat? întrebă ea foarte calm. Continua să-și țină brațele încrucișate la piept. - Stăteam în curtea vecinilor, discutând cu băieții, și când m-am uitat spre casa noastră, am văzut pe cineva în dormitor. Încercam să-mi controlez respirația, dar nu reușeam. - Ce făceați acolo voi, băieții? A întrebat asta cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
A fost momentul în care Robby a plecat din fața computerului - peisajul lunar pulsa acum pe ecranul monitorului - și convingerea lui că voi fi implicat într-o conversație cu sora sa l-a făcut să se reașeze pe mochetă cu picioarele încrucișate pentru a continua jocul video. - Nu, nu... M-am înfiorat în timp ce în minte mi s-au perindat câteva clipe imaginile visate de la Halloween încoace. De ce întrebi una ca asta, iubito? - Cred că sunt monștri în casă. Spuse asta cu voce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să vorbesc înainte ca el să termine. - Vreau să spun că nu sunt dezechilibrat. Poate că sunt, hm, puțin, dar nu sunt periculos sau bolnav. - De asta încă nu sunt sigur. Miller scoase un oftat, lăsându-se pe spate și încrucișându-și brațele. Mai e ceva ce nu-mi spui? - Nu știu mai mult. Am ridicat mâinile, predându-mă. - Ai avut vreodată vreun episod psihogen, domnule Ellis? întrebă Miller. Ai fost vreodată victima vreunei halucinații? - Cred...cred că sunt chiar acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gânduri. Cu calde mulțumiri pentru frumoasa mea Monografie. Din partea soțului meu și a familiei Ciuntu distinse salutări (...). Maria Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”28 ian. 1971”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Ultimele noastre scrisori s-au Încrucișat, astfel că mi-au sosit cu un ceas mai devreme fotografiile pe care vi le ceream. Vă mulțumesc din suflet pentru toată bunăvoința, care vă caracterizează. Celelalte care Îmi mai trebuiau, le-am recopiat și astfel că lipind fiecare la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
vă comunic cele mai frumoase și călduroase salutări de la fam. Ciuntu. Cu deosebită stimă și admirație, Marie Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”28 sept. 1971”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Cred că scrisorile noastre s-au Încrucișat, totuși o nespusă plăcere Îmi face scrisul Dvs. care mai totdeauna aduce o veste plăcută. Bunăoară, comemorarea a 50 ani a liceului de fete Fălticeni, din martie viitor (Înființat În 1921, n.n.) o aștept cu duioșie. De pe acum am emoțiile
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
să reprezinte Portugalia în Trenul Literaturii: Paulo Teixeira (poet), Ana Luisa Amaral (poetă, și ea, și autoare a unei cărți de cântece pentru copii) și Inñs Pedrosa (jurnalistă și romancieră). Cu ultima am avut deja ocazia să discut, chiar să încrucișăm niște fraze polemice pe tema „iubirii” portughezilor pentru americani. Ceilalți abia urmează să se desprindă din grupul încă anonim al coechipierilor noștri. Până pe la 10, când ne vom urni din loc, asistăm la învălmășeala gării, facem poze pe întrecute pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o carte de André Lafon - unul dintre prietenii literați care obișnuia să-i viziteze la Malagar; o sculptură a Sfântului Francisc din Assisi; două pânze de maeștri olandezi; un mic Larousse, de care se servea scriitorul la jocurile de cuvinte încrucișate; portretele lui Maurice Barrés și Paul Válery, cel din urmă atârnat deasupra șemineului, lângă o uriașă oglindă de Veneția; o fotografie din 1944 a abatelui Lacaze în fața orgii sale; un cap al lui Crist executat de sculptorul Michel Ciry, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
13-14) Așadar, cei trei au străbătut nisipurile din Gaza, unde urmele pașilor lor se pierd. Această fâșie de pământ este calea de trecere imemorială, naturală dintre Asia și Africa, cordonul ombilical care leagă Palestina de mama Egipt, locul unde se încrucișează drumurile tămâii. Acum nu mai poți trece. Dar, venind dinspre Ierusalim, te poți duce la Erez, poarta de nord, și de acolo la Rafah, poarta de sud, înspre Egipt. Când, în funcție de conjunctură, aceasta se deschide, ea e utilizată între două
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că este și ceva mai mult în această profilactică velocitate, în această voință de a ignora tot ce se petrece în jur. Ei trebuie să-și protejeze cu orice preț puritatea, apărând-o de tot ce-i imund. A-și încrucișa privirea cu un impur ar fi nu atât o slăbire a vigilenței, cât o impietate. De fapt, ei ne anulează pentru a rămâne curați: o simplă precauție. La punctele de trecere, la intrarea sau în interiorul "teritoriilor", atunci când le întind pașaportul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în civil, de sus în jos. Un supraom, care are toate drepturile, examinează un rahat care n-are niciunul. Numai că acest rahat e și el cineva. Și eu pot să mă uit la cel care mă examinează. Să ne încrucișăm săbiile, așadar. Haredi-ul care mă provocase mă spintecă o fracțiune de secundă cu privirea, după care mă transformă într-o non-ființă, lăsându-mă să înțeleg că în niciun moment n-ar putea fi vorba să-mi înfrunte în sens invers
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
între Occident și Orient, este destinul nostru, e rolul nostru istoric. Numai că voi sunteți atât de obișnuiți să vă vedeți ideile trecând din Occident în Orient încât trecerea în sens invers vă înspăimântă. Dar dacă drumurile noastre s-ar încrucișa la jumătatea distanței? Și dacă Libanul este locul acestei întâlniri intercontinentale? A izola Hezbollahul, a-l împinge în clandestinitate înseamnă a ațâța la război civil și religios. Eu sunt cel care-i barez calea aliindu-mă cu ei. Mișcarea mea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pornește îndărăt peste munte spre chinovia lui singuratecă de la Sihăstrie. Dela arhondaricul Agapiei se poate vedea satul împrăștiat, format din căsuțele curățele ale maicelor. Munții de brad din jur, bolta cerului albastru. De pe bolta aceasta, când se adună nori, se încrucișează fulgere pe deasupra văii înguste. Cu maica arhondăriță Polixenia Caragea vorbim despre multe, despre viața de-acolo din timpul verii, despre distracții. Anul acesta încă n-au prea venit vizitatori și ea e bucuroasă că poate vorbi cu cineva: răspunde bucuroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
instrucție, gunoaele vărsate de regimentele de artilerie necontenit ard, ridicând spre cer și lăsând vântului fumuri dese și acre. La dreapta, la stânga, de partea cealaltă, spre Rediu, căruțele grele ale tunarilor, și trăsurile cu pânze ca niște paseri ușoare, se încrucișează în toate felurile eșind din tabără ori intrând. De la o vreme îmi întorc privirile, rămân cu ochii pironiți în necunoscut și pe la urechi îmi murmură vântul, îmi tremură cântarea singurătății sufletului. Spini vineți, mânați ca de o suflare mânioasă, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cătune sărăcăcioase, această porțiune de drum mi s-a părut a fi cea mai pitorească, mai medievală aș putea spune, din câte am întâlnit până acum. Mereu urci și cobori, dar nu înălțimi prea mari și nici văi adânci; te încrucișezi cu alte poteci, de pe care parcă ai aștepta să apară oameni îmbrăcați în haine de acum câteva sute de ani. Trebuie să urmezi săgeata galbenă pentru a nu te rătăci în această zonă în care localitățile sunt aproape simbolice, adică
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
terasă? Eu am văzut că sticlele erau goale, desfăcute civilizat și servite în două pahare care rămâneau nespălate până a doua zi dimineața. De această dată, Dobre nu a mai scos nici o vorbă. Se așeză pe scaun și peste mâinile încrucișate pe masă își trânti capul. După câteva minute, am reluat mărinimos problema: Săptămâna trecută a fost o manifestare care nu s-a bucurat de atenția și prezența nici a șefului misiunii, nici a șoferului administrator, care au fost foarte ocupați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]