KorAP: Find »[drukola/base=încrunta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...91 >

2,268 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

lăsat? — Cred că în sala de biliard. Am făcut câteva partide cu Roddy înainte să veniți voi. Mă duc să-l aduc.Trebuia să rezolvăm treaba asta fără întârziere. Ieși agale, lăsându-i pe Michael și pe Thomas să se încrunte în tăcere unul la celălalt. Între timp, domnul Sloane începu să facă pași-pași prin cameră și Tabitha continua să tricoteze ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În scurt timp, fredona pentru sine o melodie - vag identificabilă după câteva măsuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
priviri îngrijorate. Hilary îngenunchie lângă mătușa ei și începu să vorbească foarte rar și deslușit. — Mătușică, Mortimer nu mai e printre noi. A murit, alaltăieri. De aceea suntem aici, îți amintești? Am venit să auzim citirea testamentului lui. Tabitha se încruntă. — Ba nu, cred că te înșeli, draga mea. Sunt sigură că era Morty. Dar recunosc că nu arăta prea bine - era foarte obosit, răsufla greu și dacă stau să mă gândesc, avea sânge peste tot pe haine - dar nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Roddy zăcea în vârful patului, gol și nemișcat. Fusese acoperit din creștet până în tălpi cu vopsea aurie și era probabil mort de două, trei ore. — Presupun că s-a sufocat, spuse Phoebe. Vopsit până a murit: era de bănuit. Se încruntă. Nu e și asta dintr-un film? — Shirley Eaton în Goldfinger, spuse Michael. Mortimer și-a făcut cu siguranță temele. — Nu înțeleg cum a luat cheia. A fost în buzunarul pantalonilor mei toată noaptea. Numai dacă nu avea un duplicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

Înfățișare neliniștită din spatele casei de marcat. Am Încercat să nu zâmbesc dulce, amintindu-mi ce-mi spusese toată lumea, și anume că nu mai sunt În Avon și că pe-aici nimeni nu răspunde cu bunăvoință bunelor maniere. El s-a Încruntat la mine și m-a impacientat gândul că, poate, m-a considerat obraznică. I-am zâmbit dulce. — Marcă dolaru’, a zis el și a Întins mâna. — Trebuie să plătesc ca să-mi indicați direcția? — Marcă dolaru’, neagră sau cu lapte, dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
a lățit pe față un nou rânjet de la o ureche la alta. — Miranda? Sunt eu, Emily. Cu ce te pot ajuta? A Înșfăcat un pix și a Început să scrie ceva În mare grabă, timp În care fruntea i se Încruntase toată În efortul de a se concentra. Da, firește. Bineînțeles. Apoi, la fel de brusc cum Începuse, convorbirea s-a sfârșit. M-am uitat la ea, curioasă. Și-a dat ochii peste cap, ca pentru a se scuza că păruse atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
treizeci de ani, cu patru ani de căsătorie În urma lor - Încă nu se reproduseseră. De vreo șase luni Încoace tema cu pricina ajunsese de la stadiul de obsesie familială la cel de criză notorie. Sora mea părea Îngrijorată. Kyle s-a Încruntat. Părinții păreau gata să leșine din cauza tăcerii. Tensiunea era palpabilă. Jill s-a ridicat de pe scaun, s-a dus la Kyle și s-a proțăpit pe genunchii lui. Și-a Încolăcit brațele În jurul gâtului lui, și-a apropiat obrazul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
lăsat pe spate În scaun și mi-am rotit privirea prin birou. Emily era adâncită În studierea uneia dintre facturile Mirandei, În valoare de douăzeci de mii de dolari, de pe cardul de credit American Express, cu sprâncenele ei bine Îngrijite Încruntate de extrema concentrare. Proiectul Harry Potter se Înălța amenințător la orizont și trebuia să trec imediat la acțiune dacă voiam să apuc s-o șterg de aici pe ziua de azi. Lily și cu mine plănuisem un weekend consacrat exclusiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

a spus-o deja. Fata rîse. — Îți place să te-ntrebi, nu-i așa? CÎnd mă uit la tine, Îmi dai de gîndit, asta-i tot. — Chiar așa? Fata se Întoarse spre Kay și-i Întîlni privirea o secundă - se Încruntă neînțelegînd absolut nimic... — Uite-o pe prietena mea! spuse ea și ridică mîna făcînd un semn unei alte fete de pe trotuarul opus. O luă Înainte mai repede spre marginea bordurii, privi În dreapta și În stînga, apoi traversă În fugă. Pantofii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
săptămîna asta venise rîndul Juliei, care sătea cu brațele Întinse, cu capul dat pe spate și ochii Închiși; Își prinsese părul cu o batistă, dar cîteva șuvițe Îi căzuseră udîndu-se și, lipindu-se, luaseră forma maxilarului și a gîtului. Se Încruntă și le vîrÎ după ureche. Helen se mișcă din nou, apoi Își găsi o poziție aproape confortabilă și se liniști, bucurîndu-se În sfîrșit de unda plăcută care i se strecura la subsuoară și În vintre, În toate despicăturile și alveolele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și mai Îngustă. Mașina se Înfunda În hîrtoape și se lovea de crengi de mure și de iarba lungă, trasă și strivită sub roți ca un flux puternic de apă sub barcă. Viv sălta În scaun, rîzÎnd. Dar Reggie se Încrunta, aplecîndu-se și trăgînd vîrtos de volan. — Dac-o să ne Încrucișăm cu cineva din direcția opusă, am sfeclit-o, zise el. Și ea știa că se gîndea la ce-ar fi dacă ar avea un accident, dac-ar tampona mașina și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pîinea Înainte de a o mesteca, apoi mușca din nou, vorbind cu mîncarea În gură. — Asta-i șunca aia canadiană, nu-i așa? Nu-i rea deloc. Trase de cravată și-și desfăcu nasturele cămășii. Îl bătea soarele, făcîndu-l să se Încrunte, să-și Încrețească fruntea și zona de lîngă nas. Avea treizeci și șase de ani, dar de curînd Începuse să arate ceva mai În vîrstă. Avea o față pămîntie - datorită sîngelui lui italian - iar ochii căprui erau Încă frumoși, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se aplecă peste ea și culese ceva. Simți o gîdilătură pe față și-și frecă obrazul, crezînd că-i o muscă. Dar era el: ținea În mînă un fir lung de iarbă și o mîngîia cu vîrful lui. Ea se Încruntă, dar Închise ochii din nou și-l lăsă În voia lui. El Îi urmări linia frunții și a nasului, curbura gurii, apoi duse iarba la tîmple și o petrecu peste ele. — Ți-ai schimbat ceva la păr, nu-i așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-o? Chiar nu-ți pasă? Duncan medită. — Nu-mi prea plac mirosurile, zise el În cele din urmă. Îți pătrund În haine. Și uneori te doare capul din cauza zgomotului sau ochii ți-o iau razna din pricina benzii rulante. Fraser se Încruntă. — Nu asta am vrut să spun, zise el. Duncan știa că nu asta dorise să spună, dar dădu din umeri și continuă pe același ton nepăsător. — Munca e ușoară. Nu se deosebește de aceea de a coase pînză și-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Așa vorbea lumea despre el Încă de cînd era mic. „Un băiat ca el n-ar trebui să fie la o asemenea școală, e prea sensibil pentru asta. Un băiat ca el ar trebui să meargă la colegiu.“ Fraser se Încruntă la ea. — Nu ți s-a Întîmplat să te gîndești că poate oamenii ăia aveau dreptate? — Bineînțeles că aveau! Dar ce rost are? Și, la urma urmelor, uite unde a ajuns! Noi a trebuit să facem față acestor lucruri, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
un post, să Învețe meseria. Și mai știa pe cineva care avea o librărie. Salariul ar fi de nimic, dar poate acest gen de slujbă i-ar plăcea mai mult lui Duncan. Credea că i-ar fi pe plac? Se Încruntă, fără să-i dea, de fapt atenție, gîndindu-se În continuare la verigheta din pachetul din buzunar, dîndu-și seama că trece timpul. — De ce mă Întrebi pe mine și nu pe Duncan? spuse ea În cele din urmă. — Doream să aflu punctul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
găsești! Cum ai ajuns aici? Am mers pe jos. — Ți-a dat voie domnul Mundy? — Domnul Mundy nu mă poate opri! zise Duncan pe un ton sforăitor. Am luat-o pe străzi. Fraser Îl cercetă, uitîndu-se la haină, și se Încruntă din nou, dar apoi zîmbi. — Ești Îmbrăcat În pijama! — Ei, și? spuse Duncan, atingîndu-și gulerul cu timiditate. Ce-i rău În asta? O să economisesc timp. — Ce? — O să economisesc timp mai tîrziu, cînd o să mă duc la culcare. Ești nebun, Pearce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ea, făcînd un efort să stea trează. Hughes dădu din umeri, cu privirea ațintită la bandajul care se Înfășura. — Nu prea rău. Stomac rupt și un ochi pierdut. — Și tu, O’Neil? — Patru oase rupte În Warwick Square. Kay se Încruntă. — Ăsta-i o melodie de music-hall, nu-i așa? — Howard și Larkin, continuă O’Neil, au avut un tip care căzuse pe scări În Bloomfield Terrace. Nici măcar nu fusese o explozie; a trecut razant, asta-i tot. — Razant! repetă Kay

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și spasmele Îți vor dispărea!“ Fraser izbuncni În rîs. — Ce poezie! strigă el. Și ce mod de a liniști un om al cărui picior tocmai a fost smuls de explozie sau al cărui stomac e străpuns de baionetă! Duncan se Încruntă. — SÎnteți la fel de răi ca Hammond. Numai pentru că nu sînteți de acord cu asta. — Și cu ce ar trebui să fim de acord? Întrebă Fraser. Nu poți să fii sau să nu fii de acord cu păsăreasca asta. Și este păsărească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
care fusese văzută prin clădire, cu cîteva săptămîni Înainte, cu fusta pătată de sînge. Își luă poșeta, se duse Îndărăt la domnișoara Gibson și o Întrebă dacă poate să-i dea voie. Domnișoara Gibson se uită la ceas și se Încruntă: — Prea bine. Dar de asta aveți pauză de masă, nu uita. De data asta, pentru a evita zdruncinăturile de pe scară, luă liftul. Apoi aproape alergă pînă la garderobă și intră În una dintre despățiturile toaletei, Își trase fusta, Își dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
atît de Încet că, În momentul În care o ușă se Închise undeva jos, o auziră și se opriră. În loc să o ia la goană, inima lui Helen părea că tremură. — Ce-i asta? șopti ea, apuncînd nervos balustrada. Julia se Încruntă. — Nu știu. Apoi un bărbat strigă vesel spre scări. — Julia? Ești acolo? Și fața i se lumină. — E tata, zise ea, apoi răspunse cu voioșie aplecîndu-se peste balustradă. SÎnt aici, tati! Sus! Vino să-ți fac cunoștință cu el, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ies de-aici, domnule Mundy? Întrebă el Încet. Domnul Mundy mai pufăi o dată. — Bineînțeles că da, spuse el În largul lui. O să ai nevoie de timp să... ei bine, să stai pe picioarele tale. — Să stau pe picioarele mele? se Încruntă Duncan. Vreți să spuneți, așa, ca un marinar? Se imagină ca un marinar clătinîndu-se pe un trotuar Înclinat. — Ca un marinar! Domnul Mundy rîse, amuzat de idee. — Dar ce-o să fac, să zicem, unde-o să lucrez? — O să te descurci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Kay. Îți amintești? Kay ți-a lăsat ceva - un bilet sau o carte, sau ceva de genul ăsta. N-am urcat, ai zis că n-ai făcut ordine În apartament. Am rămas În holul de la intrare... Îți amintești? Julia se Încruntă. — Da, zise ea apoi, pronunțînd cuvintele rar. Cred că-mi amintesc. Se uitară una la alta, și aproape instantaneu priviră În altă parte, de parcă ar fi fost stînjenite sau ar fi rămas perplexe - pentru că, după cîte Își dădu seama Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
i-am ascuns lui Kay acest nimic? De ce naiba mă aflu aici? Știa de ce se afla acolo, și i se făcu teamă. — Poate că ar trebui să plec, zise ea. — Dar abia ai venit! — Te spălai pe cap. Julia se Încruntă, de parcă ar fi fost iritată. — Ai mai văzut păr ud Înainte, nu-i așa? Nu fi proastă. Stai jos. O să aduc ceva de băut. Am vin! Îl am de săptămîni și nu s-a ivit nici un prilej să-l deschid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nou? N-o să se supere c-ai venit aici, În seara asta? Helen Își sorbi vinul și nu răspunse. CÎnd Julia Își ridică privirea și i-o surprinse pe a ei, probabil că se Înroșise sau păruse vinovată. Julia se Încruntă. — Nu i-ai spus? zise Julia. Helen clătină din cap În semn că nu, nu-i spusese. Dar de ce? Nu știu. N-ai considerat că merită să-i spui? Așa-i onorabil, bănuiesc. Nu, Julia, nu din cauza asta. Nu fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fi fost ușurat. Auzi cum Își tîra picioarele pe linoleum, mergînd În susul și-n josul holului. Poate că și domnul Imrie Îl auzea. Își coborî vocea. — Data ultimului ciclu? Viv i-o spuse. El o notă și păru că se Încruntă. — Alți copii? o Întrebă apoi. Avorturi spontane? Știți ce În seamnă un avort spontan? Desigur... Și ați mai fost obligată, ăăă, să primiți tratamentul pentru care ați venit la mine? — Nu, răspunse ea la toate Întrebările, dar, ezitînd puțin, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]