3,404 matches
-
colegi naziști. A fost o vreme când Rakhmiel și cu mine discutam destul de des asemenea probleme. O sumedenie de fapte amare, prea oribile pentru a fi adâncite de contemporani. Pur și simplu nu le puteam concepe. Sufletele noastre nu sunt Îndeajuns de tari ca să le suporte. Și totuși nu putem Închide ochii. Un om ca Rakhmiel se simțea dator să Înfrunte faptul că ticăloșia e universală. Credea că fiecare dintre noi Împărtășește o doză din marea ticăloșie. În orice persoană matură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
locul În care pleacă de obicei familia Durkin? - N‑are importanță. Sunt prieteni vechi. Își dau perfect seama de ce ai tu nevoie. - Indiile de Vest or să‑mi dizolve toate straturile de stres, o să mă simt brusc Înviorat, ameliorat și Îndeajuns de puternic pentru a scrie biografia lui Ravelstein. - Eu nu mă gândesc la o vacanță de lucru, mi‑a replicat Rosamund. Bănuiesc că ai mai fost În Caraibe. - Da. - Și nu ți‑a plăcut? - E o uriașă mahala tropicală... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
n-o face niciodată singura învățătură necesară? Aș putea să vă dau amănunte și să vă descriu un ceas din viața unuia din supușii lui Ozymandias, ca să nu mai vorbim de rege, de suita sau de rivalul lui. Ar fi îndeajuns ca să puteți constata voi înșiși că dincolo de confortul și rânduiala care domneau în regat și în viața fiecărui supus, se căsca un abis de teamă și de lăcomie. Teamă, o să ziceți, teamă de ce? Căci lăcomia e mai ușor de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
exista iubire. E singurul lucru care ne ridică peste viața noastră vagă de plăceri și neplăceri. Hai, vin la chestiune. Va să zică în țara lui Ozymandias se trăia bine, chiar foarte bine, dar, cum se întâmplă, tot binele ăsta nu era îndeajuns. Și de fapt mai mult rău făcea. De aceea oamenii, nu toți dar destui, căutau fiecare în felul lui o cale către ceea ce simțeau cu toții, vag dar cu atât mai dureros, că le lipsește. Unii se apucau de băutură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o tablă de șah. Am aranjat piesele mele pe ea și am început să jucăm. Și acea gogoașă groasă, cu păr țepos, de un oliv-maroniu, pe care mi-o construisem ca o larvă, s-a ros puțin, s-a subțiat îndeajuns pentru a permite să pătrundă în interiorul ei o lumină palidă. Mi-a plăcut jocul, am reușit să vin cu destule mișcări intuitive interesante pentru a-i oferi noului meu prieten o distracție în timp ce mă bătea. După aceea, Kraft și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nici un semn. O justificare măcar a absenței. O scuză oarecare, pe care să o poată prezenta adunării. Asculta fără interes intervenția doctorului Fârtat, din Șoptireanca. Aceleași dezvoltări, din fiecare an, susținându-și teoria că, de fapt, o formă încă nestudiată îndeajuns, a rezistenței anticomuniste a românilor în cele cinci decenii de dictatură bolșevică, o reprezintă hoția națională. S-a furat în acei odioși ani pentru a slăbi sistemul. În mod deliberat se distrugeau, de exemplu, vagoanele de cale ferată, cu instalațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au întors de acolo complet schimbați: Iisus Hristos a atins fundul, Ioan Damaschin a atins fundul, Buddha a atins fundul. Trebuie să te înarmezi dezarmându-te și să continui să te dezarmezi până când nici măcar propria carne să nu-ți fie îndeajuns, să vrei să renunți până și la ea, să o abandonezi. Unii fac acest lucru prin exercițiul spiritual al nemișcării, alții prin rugăciune, alții prin post și reculegere, alții prin senzualitate. Tu faci parte din ultima categorie, și am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
stătea în patru labe de câteva minute bune, lucru deloc neobișnuit având în vedere locul unde ne aflam. Nu mi-am dat seama că mă întreba ceva; în boxe se auzea bubuitul lugubru al celor de la The Velvet Underground 1, îndeajuns de tare încât să nu auzi nimic altceva când ți se adresează o persoană. —Pot să vă șterg cizmele cu limba? —Scuze, ce ați spus? Mi-am coborât puțin capul. Ridicându-se în genunchi, îmi zise puțin mai tare: —Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că voi, băieți, păreți că vă pricepeți. Nu v-am văzut când ați pus Marat/ Sade, dar Philip zice că ați făcut o treabă bună. Îmi amintii că Philip era directorul artistic al teatrului. Tonul pe care vorbea Steve era îndeajuns de condescendent încât să o pună și pe Regină la locul ei; o fi ea Elizabeth Windsor, dar el era director de scenă la teatrul Cross. Era clar cine bătea pe cine aici. Avea acea satisfacție absolută a celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mic pe scaun. Spre norocul sensibilității lui rafinate, ca să nu mai vorbim despre menținerea furgonetei în stare de funcționare, teatrul se afla la numai o jumătate de oră distanță, pe o străduță interioară oarecare, în apropiere de King’s Cross, îndeajuns de aproape de Angel pentru ca agenții imobiliari să poată numi amplasamentul Islington. Am luat o curbă strânsă către Pentonville Road, cu caseta mea favorită de atunci căutând voios pe fundal; era o compilație thrash-metal, cu câteva interludii sentimentale, mai potrivită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și se legăna dintr-o parte într-alta. — Bine că nu-i trageți și o horă! mormăi Bez. Cântecul se încheie zglobiu și o voce din spatele lui Sally zise cu reproș: — Păi, mă bucur că ne distrăm cu toții. Vocea era îndeajuns de rece încât să ne înghețe zâmbetele pe față, într-un rigor mortis, dar Bez nu păru deloc impresionat. —Gata cu muzica, Lurchie. Bun, dl C, zise pe un ton vesel. Mă bucur să vă revăd. Sper că v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
el amețeală - pe lângă el, Jimmy Stewart 1 e un fel de Sylvester Stallone în Cliffhanger 2. — Am probleme cu scara lui Iacob, mărturisi Ben, rușinându-se ca un copil de școală. Știa cum să se comporte cu Bez, după cum observam, îndeajuns de sigur pe el încât să-l ia un pic peste picior. N-avea nici un sens să se bazeze pe funcția lui de director adjunct. Se vedea că lui Bez îi place de el și înțelegeam de ce. La nevoie, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
testeze limitele echipamentului și ale propriului corp. Cocoțată pe mobil ca o pasăre pe o creangă, își desfăcu brațele larg, ca și cum ar fi fost pe punctul de a plana asemenea unei rândunele și sări jos. Nu era o reușită. Deși îndeajuns de sigur, mobilul nu funcționa prea bine pe post de suprafață de lansare, iar săritura se transformă într-un soi de țopăit răsucit. Ateriză în mâini, pe jumătate, și sări în sus aproape imediat, dar cu ciudă. — Chiar am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în cârciuma de la colțul străzii Penton, cu interiorul său liniștitor și părăginit și cu tabla de darts 1 cea ciobită, după ce dădusem pe gât câte un Bloody Mary și eram pe cale să-l bem și pe al doilea, ne simțeam îndeajuns de anesteziați pentru a putea discuta ceea ce tocmai se întâmplase fără crize de isterie (Sally) și fără impasibilitatea care l-a făcut faimos pe prințul Philip 2 (eu). Asta nu e prima dată când găsești o salma, o... Sally nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
țipai eu, agățându-mă de tocul ușii. Mă bate poliția! La naiba, intră odată! Îmi desprinse mâna și mă împinse în studio. —Nenorocitule! Ai mandat? Ți-am zis eu că poți să intri? Mă prăbușii pe sofa. Cum nu eram îndeajuns de trează încât să-mi amintesc locul exact în care se rupsese arcul, m-am pomenit cu el înfipt exact în șale. Au! Căcat! M-am răsucit și l-am măsurat pe inspector din cap până-n picioare. Nu era nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Weldon își face exercițiile. — Ai făcut exact ce trebuia, zise Ben, zâmbindu-i. Spuse totul exact pe tonul potrivit, ca un profesor de istorie, care știe foarte bine că fata e îndrăgostită de el. Recompensează o elevă deșteaptă, dar e îndeajuns de detașat încât să nu-i dea speranțe. — Suntem cu toții un pic tensionați. E de înțeles. A, da, șopti Louise timid. — Uite care e treaba. Dacă vezi că se împute, știi tu, dacă vezi că se înfierbântă oamenii, poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în lumina slabă a lunii. Helen, în rolul Titania, apăru tolănită pe o grămadă de frunze argintii. Costumele lui Sophie erau uimitoare; Helen semăna cu Crăiasa zăpezilor din poveste, gata să înfigă un ac de gheață în inima oricui era îndeajuns de nebun s-o iubească. Purta o perucă atât de deschisă la culoare încât părea aproape platinată, împletită cu fire argintii; purta o coroniță delicată, model Slim Barrett 1, din frunze și din diamante. Bill, în rolul lui Bottom, purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai departe, pe platforma de servicii, ultimul dintre mașiniști începu să lase cortina jos. Având în vedere cele spuse de Bez și de Margery, începeam să mă întreb dacă Ben avea un dușman în teatru, cineva care să-l urască îndeajuns de mult încât să-l ucidă pe Philip Cantley, știind în ce postură nesigură ar fi pus Ben astfel. Postura lui Ben... după care mi-am dat seama că era ridicol. Cu cât sunt mai complicate teoriile, cu atât sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trebuia. Deci sunt bine, Hugo, nu te îngrijora. Nu intru în comă sau mai știu eu ce. Din câte știam despre insulină, ar fi fost deja prea târziu pentru ea dacă atacatorul ar fi reușit să-i facă o doză îndeajuns de mare; câteva doze complete și ar fi intrat într-o comă ireversibilă în aproximativ cinci minute. Philip Cantley își făcuse - sau i se făcuseră - trei, dar Violet era o mână de om. Pentru ea, două ar fi fost fatale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu aveam prea multă stabilitate pe podeaua de lemn. Ben încerca să mă lovească cu piciorul sănătos, schimonosindu-se de durere, pentru că trebuia să-l folosească pe celălalt pentru a-și menține echilibrul. Totuși, mă făcu să-mi pierd echilibrul îndeajuns de mult încât să poată ajunge la ușa băii. Cel de-al doilea polițist o abandonase deja pe Violet pe canapea și se repezea către noi. În timp ce acesta se năpustea înainte, Ben ținea seringa EpiPen deasupra capului, agitând-o ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a fost într-adevăr în pericol. Și, după cum am spus, nu cred că Ben ar fi avut curajul s-o facă. — Păi, să ne înclinăm cu toții în fața vastelor tale cunoștințe despre ucigași, Sam, zise Hugo, care încărcă fiecare cuvânt cu îndeajuns de mult sarcasm încât să-mi ajungă pentru tot restul vieții. L-am privit fix, cu ochii mijiți de furie. Nu încercasem decât să parez excesele dramatice ale lui Violet și să reinstaurez atât de necesarul calm; dar Hugo luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
părea că fusese adus de la barul Finca Tapas 1 de pe Pentonville Road. Am cochetat cu ideea de a înșfăca urciorul și de a mă strecura înăuntru, unde aveam să-l golesc în liniște, făcând o pauză care - speram eu - era îndeajuns de lungă încât să-l facă să intre în panică, după care am spus: —Hugo? Poți să ieși din ascunzătoare. S-a ivit de după colțul studioului. Am observat că făcuse eforturi la fel de mari ca să-și aleagă hainele ca și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și apoi, poate vedem cum e filmul Submission 1. Mi-am pus pantalonii de piele special pentru asta. —A, și eu care credeam că-i porți doar pentru că știi că-mi plac. Du-te sus, zise Hugo, pune-ți ceva îndeajuns de pervers încât să poți intra la Submission, dar să nu fie ceva prea de tot, să nu ne lase să intrăm la Café Pacifico 1; și să nu-ți ia mai mult de jumătate de oră. Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Îmi pare rău. Se întoarse. Zâmbea: — Oh, nu! Datorită ei sunt aici, și nu omorând oameni în Vietnam... Plecarea ei a fost cel mai grozav lucru pe care l-a făcut vreodată pentru mine și niciodată nu-i voi mulțumi îndeajuns pentru asta. Din ziua aceea am fost liber: pentru prima dată în viața mea am fost complet liber și am putut să trimit la dracu’ „civilizația“, „omenirea“, Statele Unite, Armata, pe vietnamezi și pe blestematul de colonel Harwood... Este singura amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
locuia în Paradis, și o știa. Moartea stătea la pândă în spatele fiecărui copac și boala zbura în fiecare țânțar, dar, pentru prima dată, încerca senzația că nu se confruntă cu propria lui natură, ci doar cu Natura. Și era liber; îndeajuns de liber ca să nu trebuiască să-și iubească patria, să simuleze curajul sau să se vadă obligat să se fălească cu virilitatea. Libertatea lui mergea dincolo de faptul că se trezea la ora când avea chef, că își petrecea ziua tolănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]