2,099 matches
-
oră. Citindu-i pe Valéry, Paulhan, Bachelard, Jean Pierre Richard și mai ales pe Roland Barthes și Denis de Rougemont, Eugen Simion se ocupă de poeții Întemeietori - Văcăreștii, CÎrlova, Ion Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandresu, Bolintineanu, Alecsandri, Conachi, Pann. Unor autori considerați Îndeobște fără secrete li se surprinde ambiguitatea discursului, li se caută figura (retorică sau poetică), li se compune peisajul caracteristic. Pagini Îngălbenite și chiar prăfuite sînt trecute prin filtrul unor „lecturi noi”. „Dimineața” este În cartea lui Eugen Simion Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
într-un veritabil "roman", reconstituirea memorialistică se cere acum "romanțată"/ mitizată. Ca atare, e greșit să considerăm "subiectivă" literatura autobiografică numai pentru motivul că se referă la viața autorului. Repet: evoluția de la "subiectiv" la "obiectiv" nu impune, după cum se crede îndeobște, o modificare de ordin tematic-conținutistic, și cu atât mai puțin trecerea de la narațiunea homodiegetică la narațiunea heterodiegetică sau, încă mai simplist înțeles, înlocuirea persoanei întâi cu persoana a treia 6. Obiectivarea avută în vedere de criticul modernist e de altă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
românească a anilor ’50-’60. Se dovedește cu acest prilej că lui R. i-ar fi stat în putere să reconstituie, cu pătrundere, finețe și discernământ, peisajul cultural al momentului, mai complicat și mai plin de nuanțe decât se crede îndeobște. Oricum, a ieșit nealterat din acea epocă, încât a putut apoi să dea, începând cu monografia despre Rebreanu, măsura marelui său talent. Principala calitate a lui Lucian Raicu, pe care o posedă într-un grad excepțional și care ar putea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
și de creații literare asemenea. Astfel, luna ianuarie, prin comunicatele Scânteii - reproduse și comentate de cele mai influente reviste literare și culturale: Contemporanul, Flacăra, Viața românească - pune În atenția scriitorilor câteva legi, hotărâri și sarcini. În atari situații artistul avea, Îndeobște, două obligații: să se autoeduce rapid și, apoi, să educe convingător cititorul, masele largi muncitoare. Bunăoară, apar numeroase opinii și comentarii ale scriitorilor și artiștilor referitoare la Legea privind introducerea pedepsei cu moartea, la Legea pentru editarea și difuzarea cărții
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
chiar astfel Întitulat. De altfel, organul PMR, la fel ca În anii precedenți, manifestă și În acest an un real interes pentru problemele culturii, acordându-le cu generozitate spațiu tipografic; astfel, aproape zilnic apare rubrica Viața culturală și artistică, susținută Îndeobște de Aurel Cleja și Victor Russu. Săptămânal apare, apoi, cunoscutul Supliment de Duminică girat de Sergiu Fărcășan, unde publică doar numele verificate, de notorietate și perspectivă: Maria Banuș, Ada Gregorian, Lucia Demetrius, Elisabeta Luca, Petru Dumitriu, Dan Deșliu, Aurel Baranga
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
critici și recenzenți folosesc un limbaj căutat, câte odată bombastic, dăunând fondului just. Astfel, articolul Eminescu și Creangă este În mare parte confuz, mai ales din pricina limbajului folosit de autor (Ă). Recenziile, deși Învederează unele progrese, nu s-au ridicat, Îndeobște, la nivelul studiului concentrat, menținându-se Încă În tipare «calme». Ele se mărginesc la prezentarea temei și la unele observații, fără a avea o ascuțime critică În stare să ajute atât autorului a cărui carte se recenzează, cât și cititorului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
modul cel mai direct o difuzare a operei clasicilor noștri În masele largi de cititori. Totuși, În cazul unor scriitori pe care istoria literară burgheză i-a trecut cu totul sub tăcere sau i-a minimalizat, așa cum s-a Întâmplat Îndeobște cu o serie de poeți ai mișcării muncitorești, sunt necesare monografii care să dezvăluie și să popularizeze aceste personalități literare. Monografia lui I. Vitner asupra vieții și operei lui D. Th. Neculuță, aduce o prețioasă contribuție În această direcție. (Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se vrea marxist-leninist, dar În care nicăieri problemele nu sunt legate de Învățătura lui Marx, Engels, Lenin și Stalin cu privire la estetică. (Ă). Ceea ce te izbește În acest manual de teorie a literaturii este lipsa lui de combativitate. (Ă). Manualul rămâne Îndeobște rupt de problemele practice, de sarcinile actuale ale frontului literar de la noi. E drept, ici-colo, se fac În text unele actualizări, ca de pildă atunci când vorbind despre Uzina vie (Ă). Astfel, la poezia Unde-ni sunt visătorii a lui Vlahuță
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în „Grand Hotel” (1933) - alături de Joan Crawford și John și Lionel Barrymore - sau „Susan Lennox - Curtezana” (Susan Lennox - Her Fall and Rise) (1933), cât și pe Clark Gable, în „Titanii cerului” (1933). Organizarea de baluri, serate și „ceaiuri dansante” Cunoscut, îndeobște, drept un spațiu al tristeților provinciale, Bacăul a fost, în egală măsură, și un oraș al petrecerilor, în sensul burghez al cuvântului. Cele dou) etichetări, departe de a se anula reciproc, întregesc aproape perfect imaginea unei comunități ce-și rafinează
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
și pe frontispiciul multor tomuri, vechi și noi - o balenă ce se răsucește ca un vrej în jurul unui lujer de ancoră - această creatură pitorească, dar pur fictivă, este imitată, cred, după figurile asemănătoare pictate pe amforele antice. Cu toate că e denumit îndeobște delfin, eu consider că acest pește al legătorilor de cărți este o schiță de balenă, deoarece așa a fost imaginat inițial. Această inovație a fost introdusă de către un bătrîn editor italian din veacul al cincisprezecelea, în timpul Renașterii: în acele zile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de fanteziști pot fi desenatorii chinezi, ne-o arată limpede ceștile și farfuriile lor. Ce să mai spunem despre balenele desenate de zugravi pe unele dintre firmele care se pot vedea pe străzi, deasupra dughenelor negustorilor de ulei? Ele sînt îndeobște niște balene tip Richard al III-lea, prevăzute cu cocoașe de dromader și cu o înfățișare fioroasă, care consumă la micul dejun cîte trei-patru plăcinte marinărești, adică ambarcațiuni pline de marinari; monștrii aceștia hidoși plutesc pe mări de sînge și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
skrimshander numeroasele și ingenioasele miniaturi pe care le cioplesc cu migală în ceasurile lor de răgaz. Unii dintre ei își țin uneltele cu care lucrează aceste miniaturi, care seamănă cu instrumentarul dentiștilor, în niște lădițe speciale. Dar ei se folosesc îndeobște de briceag: cu această atotputernică sculă a marinarului, îți meșteresc tot ce poftești și tot ce poate concepe fantezia lor marinărească. Un îndelung surghiun departe de creștinătate și de civilizație îl face în chip inevitabil pe un om să se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lor lumi își au sau nu tabăra cu nenumărate corturi dincolo de raza privirii mele muritoare! Capitolul LVII BRIT îndreptîndu-ne spre nord-est de insulele Crozeti, am dat peste întinse pășuni de „brit“, această materie gălbuie și fină, cu care se hrănesc îndeobște „balenele normale“. Ea se tălăzuia în jurul nostru, pe o întindere de multe leghe, încît aveam impresia că navigam prin nesfîrșite lanuri de grîu auriu, pîrguit. în cea de-a doua zi, am zărit numeroase balene care, simțindu-se la adăpost
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
totuși, analizînd în detaliu, ne întrebăm, bunăoară, unde anume oferă oceanul exemplul unui pește înrudit, prin însușirile sale, cu blîndul și înțeleptul cîine? Numai blestematul rechin seamănă oarecum cu el, deși analogia e foarte vagă. Dar, deși oamenii uscatului nutresc îndeobște sentimente de profundă antipatie și repulsie față de creaturile mărilor și deși știm că marea este o veșnică terra incognita îîncît Columb a străbătut nenumărate lumi necunoscute, înainte de a o descoperi, la suprafața lor, pe cea din Occident); deși cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asemănătoare înfățișate în alte capitole, voi vorbi aici despre magica și uneori groaznica saulă pentru balene. Saula folosită inițial de vînătorii de balene era făcută din cea mai bună cînepă, stropită ușor cu catran, nu impregnată, ca parîmele obișnuite; căci îndeobște catranul face cînepa mai mlădioasă în mîinile frînghierului și însăși parîma astfel obținută devine mai ușor de mînuit de către marinari, în manevrele lor curente; dar, dacă saula pentru balene ar fi impregnată cu cantitatea de catran obișnuită, ea ar deveni
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fel de abator, iar toți mateloții deveniră casapi. Ai fi zis că sîntem pe punctul de a aduce jertfă zeilor mării zece mii de boi roșcovani. întîi și-ntîi uriașele palancuri, precum și alte instrumente grele, printre care un ciorchine de macarale vopsite îndeobște în verde - instrumente ce n-ar putea fi ridicate de un singur om - fură suite pînă-n gabia mare și legate zdravăn de gîtul coloanei - cel mai solid punct de sprijin existent deasupra punții unei corăbii. Capătul parîmei care șerpuia printre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mare care, prin petele ei răzlețe de „brit“ gălbui, trăda prezența în apropiere a unor balene normale, o specie de leviatan, pe care puțini s-ar fi așteptat să le întîlnească pe-acolo în acest anotimp. Și deși marinarii privesc îndeobște cu dispreț capturarea unor astfel de făpturi inferioare, iar Pequod nu fusese trimis în expediție spre a le vîna îde fapt, trecuse pe lîngă multe din ele în preajma insulelor Crozett fără a-și lăsa la apă ambarcațiunile), totuși, spre uimirea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
harponul poate fi azvîrlit în același fel ca și lancea, manevra e rareori practicată, iar atunci cînd este, nu dă totdeauna rezultate, din pricina greutății mai mari și a lungimii mai mici a harponului, care devin neajunsuri grave. De aceea, trebuie îndeobște să te apropii mult de balenă, înainte ca manevra să poată avea loc. Iată-l acum pe Stubb, un om care, prin umorul și prin sîngele rece pe care și le păstra pînă și în cele mai grele împrejurări, era
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cauza probabilă a unei asemenea concentrări. Cu toate că astfel de turme se întîlnesc uneori, cel mai adesea pot fi observate, chiar în zilele noastre, mici grupuri răzlețe, cuprinzînd între douăzeci și cincizeci de indivizi. Aceste grupuri poartă denumirea de „școli“; există îndeobște două feluri de asemenea „școli“ - cele alcătuite aproape exclusiv din femele și cele care nu cuprind decît tineri masculi viguroși sau „tauri“, cum li se spune în chip familiar. Orice „școală“ de femele e însoțită invariabil de un mascul, adult
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tare decît Coke-upon-Littleton. E adevărat că vînătorii mai cinstiți și mai echitabili admit unele cazuri speciale, cînd ar fi nedrept, ba chiar strigător la cer, ca o navă să revendice o balenă vînată în prealabil de o altă navă. Dar îndeobște, vînătorii nu prea au asemenea scrupule morale. Cu vreo cincizeci de ani în urmă, a avut loc în Anglia un litigiu ciudat asupra unei balene, reclamanții pretinzînd că, după o primejdioasă urmărire a acesteia în Mările Nordului, ei reușiseră să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
deznodămîntului său tragic, presentiment ce nu avea să-l mai părăsească nici o clipă. Nu toți membrii echipajului unei baleniere coboară în ambarcațiunile ei. Cîțiva mateloți, supranumiți „gardieni ai vasului“ au misiunea de a-l manevra în timp ce ambarcațiunile urmăresc vreo balenă. îndeobște, acești gardieni sînt niște zdrahoni la fel de neînfricați ca și oamenii care alcătuiesc echipajele ambarcațiunilor. Dacă se întîmplă, însă, ca la bord să se nimerească vreun individ neobișnuit de firav, neîndemînatic sau sfios, individul acela e pus negreșit să păzească vasul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vînătoarea de balene. Englezii au fost precedați în vînătoarea de balene de către olandezi, zeelandezi și danezi, de la care au preluat mulți termeni, încă în uz printre vînători, precum și vechiul lor obicei de a mînca și de a bea copios. Căci, îndeobște, echipajele pe vasele din flota comercială engleză sînt ținute la regim - ceea ce nu se poate spune însă și despre balenierele englezești. Belșugul alimentar de pe aceste baleniere nu e, deci, un lucru obișnuit și firesc, ci mai degrabă un lucru excepțional
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
numeroase accidente, pe lîngă că s-ar încurca printre parîme și ar stînjeni mai mult sau mai puțin înaintarea vasului - din toate aceste motive, partea de jos a paratrăznetului de pe o navă nu e întotdeauna fixată în afara bordului și are îndeobște forma unor mici lanțuri lunguiețe și subțiri, care pot fi legate grabnic de lanțurile din exterior sau azvîrlite în mare, cînd e cazul. Ă Paratrăznetele, paratrăznetele! strigă Starbuck către marinari, treziți brusc din toropeală de fulgerul puternic care-l ajutase
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sau reductive și, mai ales, de o perpetuă vigilență și precauție, în raport cu avantajele comunicative aparente ale educabililor adulți care nu se dovedesc întotdeauna reale și pe deplin funcționale, în sensul de plenar profitabile. Într-adevăr, nu de puține ori, ceea ce îndeobște se presupune (inclusiv de către formatori/instructori etc.) a fi o abilitate, o caracteristică, o specificitate comunicațională pozitivă asiguratoare pentru un educabil adult, neevaluate corect în prealabil și nevalorificate potrivit cu împrejurările, pot derapa în mod periculos spre zona negativului, a disfuncțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de „tehnică” specifică, însă a te manifesta efectiv, dar eficient și rezonabil, în mod reflexiv și critic este o abilitate factual realizată, propulsată de o atitudine în consecință (nevoia imperioasă de a reflecta/de a lua o poziție critică). În timp ce îndeobște adulții stăpânesc tehnica reflecției și a criticismului, mai puțini dintre ei sunt asortimentați și atitudinal sub acest aspect, la un nivel pertinent, „trebuința interioară de a reflecta și a critica” oscilând cu ușurință spre extreme neavenite (diminuare până la absență sau
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]