12,381 matches
-
fusaiole de Ovruci, ouă de lut smăltuite, engolpioane la Kiev sau Constantinopol, podoabe din aur sau argint, țesături scumpe, obiecte din sticlă, ceramică din orașele bizantine nord-pontice sau sud-balcanice, egeene și apusene sau obiecte de metal ori ceramică din Orientul Îndepărtat sau apropiat în zona Dobrogei. Descoperirea la Pacuiul lui Soare a peste 1500 piese monetare, la Noriodunum a peste 4000 monede, la Dinogetia peste 1000 la fel la Troesmis sau Nufărul nu pot fi decât dovadă acestor schimburi intense de
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
în sân preasfânt de Dumnezeu. Ce să mai spun iubit Isuse, decât că-s slab? Te rog să ierți! Mărește-ne la toți credința și rând pe rând să ne sfințești, Oricât de grea ne pare clipa și cerul mai îndepărtat, Să nu uităm de mântuirea, ce prin har sfânt am căpătat. Ce-i mai de preț, privind în zare, gândind la promisiunea-Ți dată, Când îmbrăcați în haine albe, ne-ai împăcat cu-al nostru Tată? Căci suferința de o
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
știut că venirea lui acasă nu este întâmplătoare, că băiatul are el treburile lui pe aici, poate s-ar fi supărat. În sfârșit, fiule, a dat Dumnezeu și ai ajuns acasă după ceva ani. De parcă ai locui într-o țară îndepărtată și nu la câteva sute de kilometri de casă. Livia, maică-sa, ducea dorul băieților. Nu au prea avut noroc fii mei, zicea ea uneori la câte o vecină. Unul e divorțat, celălalt necăsătorit, a trecut de patruzeci de ani
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
bine,să vedem de-aici încolo ! Un hotel mare și impunător de patru stele, îl atrăgea ca un magnet, Krasus Beach Hotel. Și-ar fi dorit să se cazeze acolo într-o zi,dar ziua aceea părea acum atât de-ndepărtată. Peste drum,amplasată chiar pe plajă ,o șpeluncă cu terasă umbrită de acoperișul boltit din paie, deasupra celor câtorva mese de afară,contrasta puternic cu luxul și strălucirea construcției de vis-a-vis. „ Zorba the greek ” scria pe o pancardă de lemn
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
său, tatăl Castelanului invizibil, a fost, la rândul lui, un vrăjitor. Aduna ploile, oprea vântul sau îl stârnea, aducea veri răcoroase și ierni blânde; vindeca bolile minții sau le trimitea asupra vrăjmașilor. Îl căutau emisari secreți; erau dintr-un ținut îndepărtat numit Ventali - sau Ventalia - unde stăpânul de atunci al Domeniului petrecuse cincisprezece ani. Acolo învățase șapte limbi moarte, dintre care una era aceea a atlanților. Limba edenică, de fapt, vorbită, cândva, de către Adam și Eva, așa lăsa să se înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
or, piticoții îi freacă în fel și chip, fără ca fiarele să-și arate, vreodată, colții. Lupii erau aduși de mici, niște cățeluși, nimeni nu știe pe unde îi aflaseră liliputanii. Un călător a povestit, odată, că undeva, într-un ținut îndepărtat, există un vânător care poate, oricând, să facă rost și de o sută de pui. Peste noapte a apărut un Comitet Cetățenesc. Nu pentru a lua măsuri împotriva presupusei invazii a lupilor, ci pentru a-l îndepărta pe Magistrat. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
umorilor pervertite. — Oh, nu, maestre, nu din ierburile Libiei e scos leacul acesta, replică spițerul pe un ton enigmatic. Pentru o clipă, păru să nu mai vrea să adauge nimic, dar apoi se hotărî: Originea sa e cu mult mai Îndepărtată. Nu provine din nisipurile aride al maurilor, ci dintre hotarele luxuriante ale unui pământ pe care nici măcar Alexandru cel Mare nu le-a putut trece. Acum doi ani, În cetatea Alep, un călător mi-a dăruit puținul pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
comun. Mi-a spus că se numește chandu, În limba primilor săi descoperitori. — Și ce conține? Teofilo nu răspunde de Îndată, ca și când s-ar fi gândit la ceva. — Ai spus că nu e din lotus, ci că provine din pământuri Îndepărtate, Îl zori Dante. În mintea lui, Își făcuse loc o intuiție. Oare să fie vorba despre... meconiu? — Meconiu? repetă Încet spițerul. — Substanța care se extrage din macul de la Răsărit, despre care scrie Plinius cel Bătrân. Aceea cu care marele Împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o palmă capetele tuturor celorlalți. Ochii blânzi ai câinelui Îi luceau pe chip, pe sub pleoapele greoaie. — Augustino di Menico, filosof natural, cunoscător al celor mai ascunse taine ale Creației. Abia s-a Întors după o ședere de câțiva ani În Îndepărtata și necredincioasa cetate Tripoli, unde s-a aplecat asupra scrierilor păgânilor, pentru a le reda În limba noastră. Expert În alchimie și mare cunoscător de limbi străvechi, ca de altminteri și vecinul său, Antonio da Peretola, jurist și notar, ilustru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a experimentat frumusețile din mai toate porturile Mediteranei. Cine e femeia aceea? Întrebă poetul, Încercând să insufle Întrebării un ton indiferent. În glasul și În privirea lui Agostino lucea scânteia dorinței. — A sosit la Florența nu de mult, din tărâmuri Îndepărtate. Ai văzut cum arată? Se spune că s-a numărat printre refugiații de la San Giovanni d’Acri care au scăpat de masacrul acela cumplit. Singură, fără nimic altceva În afară de frumusețea ei unică. Acolo trebuie că a Învățat mișcările acestui dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
San Giuda? Peste sală se pogorî o tăcere plină de stânjeneală. Dante nu se aștepta la nici un răspuns, așa Încât continuă: — Am aflat că În curând se va deschide și la Florența un Studium general. O facultate a Artelor, ca În Îndepărtatul Paris. Și prin voința lui Bonifaciu, de-a dreptul. Nu știați nimic despre așa ceva? Nimic, răspunse messer Pietro, iar ceilalți scuturară și ei din cap. Dar, de altminteri, acestea nu sunt chestiuni care Îi privesc pe călugări. Comuna nu finanțează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fost o piesă de mobilier din Încăpere. Și totuși privirea femeii nu se urnea. Cu Încetineală, se Întoarse spre ea. Pomeții ridicați sub pleoapele alungite de machiaj Îi confereau o expresie indescifrabilă, pierdută Într-un spațiu și Într-un timp Îndepărtate. Își aminti că, odinioară, văzuse un chip asemănător, În grajdul unui gospodar care găsise o sculptură pe câmpurile lui răscolite de plug. Se spunea că era capul unei nobile doamne aparținând poporului etrusc, care Îi precedase pe romani. O compară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cap până În picioare. — Așteaptă, zise el apoi pe un ton sec. Iar Îndată adăugă: — Dumneata și toată Comuna florentină. Rosti aceste cuvinte cu o sfidare care spunea multe despre sentimentele zbirilor lui Bonifaciu față de orașul său. Accentul Îi trăda originea Îndepărtată. Trebuie că era unul din mercenarii francezi ai cardinalului. Dante se aplecă Încetișor, Îndoindu-și genunchiul, până când ajunse În dreptul feței sale mari și urâte. — Anunță-mă de Îndată cardinalului dumitale! Prin reaua voință și prin lenea dumitale Întârzii o misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
inefabile și din expectative extraordinare, lăsase loc unui subiect mai sumbru. Dumnezeu părea să fi dispărut dintr-o dată din orizontul teologului, lăsând locul unei bezne tulburi, infernale. Acum, Bruno nu mai Însoțea gândurile și visele ascultătorilor săi către un viitor Îndepărtat. Se Întorsese, dimpotrivă, către trecutul cel mai Îndepărtat al omului. Și, pe măsură ce Înainta În evocare, cuvintele sale apăreau din ce În ce mai diferite de tezele lui Gioacchino. Acum, teologul vorbea despre epoca Îngerilor, care se răsculaseră Împotriva lui Dumnezeu, a Uriașilor, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
subiect mai sumbru. Dumnezeu părea să fi dispărut dintr-o dată din orizontul teologului, lăsând locul unei bezne tulburi, infernale. Acum, Bruno nu mai Însoțea gândurile și visele ascultătorilor săi către un viitor Îndepărtat. Se Întorsese, dimpotrivă, către trecutul cel mai Îndepărtat al omului. Și, pe măsură ce Înainta În evocare, cuvintele sale apăreau din ce În ce mai diferite de tezele lui Gioacchino. Acum, teologul vorbea despre epoca Îngerilor, care se răsculaseră Împotriva lui Dumnezeu, a Uriașilor, care se născuseră din oasele Îngerilor și stăpâniseră Pământul asuprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nimeni altcineva. Bărbatul nu părea să mai aibă nimic de adăugat. Dante era perplex. De prea multe ori ascultase prin taverne povestiri legendare și lipsite de temei. — Așadar, ai auzit vorbindu-se despre asta demult, pe timpul călătoriilor dumitale. Pe tărâmuri Îndepărtate, Îmi Închipui, reluă el cu un dram de ironie. Meșterul colorist Îl fixă În ochi. Nu, messer Durante. Am auzit vorbindu-se despre asta În orașul dumitale, nu demult, răspunse el cu asprime. Și nu era vorba doar de vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
clocotită fusese vărsată peste bietul om cât timp Încă mai era În viață. Probabil că Teofilo urmărise până la sfârșit mișcările asasinului, Înainte ca ochii să Îi fie arși de lichidul clocotit. Își imagină spectacolul Înfiorător ce avea să apară, odată Îndepărtat stratul solidificat. — Mai negi că un vrăjitor Își face mendrele În cetatea noastră? Îngăimă Bargello În spatele lui. Mortul părea să Își strige acordul, cu gura deschisă În urletul de pe urmă. Lui Dante i se părea că se cufundă În delir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-un scriptorium sau Într-o bibliotecă, unde ar fi de așteptat să dai peste un Înțelept prieten al cuvintelor, ca domnia ta. — Poate. Dar, pe de altă parte, nu suntem nici pe puntea unei galere, la arsenal ori pe plaje Îndepărtate, unde cineva s-ar putea gândi să te găsească pe dumneata, messer Venuiero. — Totuși, sub aceste bolți, există mai mulți coți de mare și de tărâmuri Îndepărtate decât ai putea crede dumneata. Dar Îmi Închipui că știi. Nu pari surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
parte, nu suntem nici pe puntea unei galere, la arsenal ori pe plaje Îndepărtate, unde cineva s-ar putea gândi să te găsească pe dumneata, messer Venuiero. — Totuși, sub aceste bolți, există mai mulți coți de mare și de tărâmuri Îndepărtate decât ai putea crede dumneata. Dar Îmi Închipui că știi. Nu pari surprins să mă vezi. — Nu. Știam că ne vom Întâlni. Și poate că acesta e locul cel mai nimerit... Cum de m-ai bănuit pe mine? Întrebă venețianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu au pășit niciodată pe pământ. Acolo nu există decât miraje. Pietre arse de soare și de flăcările asediilor. Numai urma unei științe străvechi, pe care comunitatea evreiască din Alexandria o păstrase. Fragmente de hărți. Indicații despre călătorii pe tărâmuri Îndepărtate. Mărturii pe care popoarele Egiptului le posedau. Pe Nil trebuia să se caute. Pentru asta s-au bătut templierii pentru Damietta dincolo de orice rațiune, inclusiv conducând la distrugere forțele creștine? — Da. Găsiseră deja În Cipru un portulan incomplet, cu Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
revărsa peste partea centrală a lungului arc de numere dintre cele două figuri, lăsându-le În umbră extremitățile. — În cifrele acelea e măsura corecției? Întrebă. Celălalt Încuviință, iar poetul Îl privi țintă În ochii ce păreau să vadă acel orizont Îndepărtat. Cunoștea deja răspunsul. — Dumneata ai comandat-o? Întrebă oricum. Veniero Încuviință Încă o dată. În ochi parcă Încă Îi strălucea amintirea acelor zile. Dante se Întoarse brusc spre femeie. — Și dânsa? De acolo a venit, odată cu aurul și cu arama acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din Întuneric. Trecu de o ultimă dună, În timp ce calul pufnea de oboseală, acoperit de sudoare. Dedesubt, țărmul nisipos al Mării Tireniene, cu valurile Încrețite ale unui curent violent. Marea era pradă unei furtuni de vară, care pe uscat părea Încă Îndepărtată, anunțată doar de rafalele de vânt umed și cald. Aruncă o privire rapidă de-a lungul liniei de coastă. Înspre stânga, către sud, recunoscu portul despre care Îi vorbiseră țăranii, un simplu chei din pari, abia adăpostit Într-un golfuleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu gândești. Este acel desen În care un bărbat cu picioarele apropiate și mâinile Îndepărtate În lateral, În unghi de nouăzeci de grade față de corp, se Înscrie Într-un pătrat, iar același bărbat, și cu mâinile, dar și cu picioarele Îndepărtate, se Înscrie Într-un cerc care, la rândul său, circumscrie pătratul. Da Vinci ilustrează grafic funcționarea la nivelul corpului uman a ceea ce Luca Pacioli numea „proporția divină”, iar Leonardo Însuși, „secțiunea de aur”. Matematic vorbind, este un raport constant Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
verigă din lanțul vertical al unor divinități suprapuse Într-o ierarhie demiurgică fără sfârșit? Nu cred că vom avea vreodată răspuns la această Întrebare, dar dacă lucrurile stau, Într-adevăr, În acest chip, toate speranțele oamenilor Într-o oricât de Îndepărtată izbăvire sunt deșarte, ca viața lumii Însăși. Căci nimeni și nimic nu-L va putea Îndupleca vreodată pre Dumnezeul Nostru să se pogoare cu milă și izbăvire asupră-ne. Și ar fi trebuit s-o știm de mult, din clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu făcusem vreo legătură Între filiformul cu care mă Întreținusem În prima zi și... De fapt, nu-mi pusesem niciodată problema identității efective a persoanei căreia i se spunea Magistrul, recepționasem informația despre existența sa ca pe o pură abstracțiune, Îndepărtată și lipsită de interes. Ce mă privea pe mine, la modul direct, cine conducea misteriosul Centru și la ce mi-ar fi folosit să-l știu? Da, da, deștept băiat, aferim... Am realizat iritat cât de dispersate rămăseseră datele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]